Sunteți pe pagina 1din 3

Personalitati marcante in com Lozova

Olga Ciolacu interpretă de muzică uşoar. S-a născut într-


o familie a pădurarului Gheorghe Ciolacu. A învăţat la
școala din satul natal, după care părinţii au dat-o la Școala
medie nr. 1 din Chișinău.
În anii 1967-1971, îşi face studiile la Institutul de Arte „G.
Musicescu” din capitală, Facultatea regie. A fost detaşată la
Hânceşti, dar, peste un timp, vine la Televiziune, unde se
angajează în calitate de regizor. Solistă în Ansamblul de
ţigani (1977-1979) şi în Orchestra de muzică populară
„Fluieraş” (1980-1982), iar din 1983 – în Orchestra de
estradă a Radioteleviziunii moldovenești.
În 1994, deschide Teatrul de revistă „Olga Ciolacu”. Este artistă emerită a R. Moldova
(1988). Decorată cu Medalia „Meritul civic” (1993) şi Ordinul „Gloria Muncii” (1999).

Nestor Vornicescu
S-a născut la 1 octombrie 1927 în satul Lozova din județul
Lăpușna, România (acum: Raionul Strășeni, R.Moldova), în
familia răzeșilor Vasile și Vera Vornicescu. Școala primară a
făcut-o în satul natal, apoi a urmat seminarul monahal la
Mănăstirea Neamț (1946-1948) și seminarul monahal superior
la aceeași mănăstire (1948-1951). A urmat Institutul Teologic
din București (1951-1955), cursurile de doctorat în teologie la
același institut (1955-1958) și cursuri postuniversitare la Bossey
și Geneva în Elveția (1969-1970). Doctoratul și l-a luat la
București în 1983. Activitatea bisericească și-a început-o ca
frate la schitul Nechit, jud. Neamț (1943-1946) și apoi frate la
Mănăstirea Neamț (1946-1951). La 10 martie 1950 a intrat în
monahism, fiind hirotonit ieromonah și a slujit ca preot la
catedrala episcopală din Iași (1958-1962) și bibliotecar al
Mitropoliei de acolo. A fost numit stareț al Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” de la
Suceava (1960-1966). Mitropolitul Iustin Moisescu l-a hirotonit arhimandrit la 2
februarie 1962 și de la 25 martie 1966 până la 15 decembrie 1970 a fost stareț al
Mănăstirii Neamț. La 27 decembrie 1970 mitropolitul Firmilian al Olteniei l-a
hirotonit episcop-vicar la Craiova. De la 23 aprilie 1978 a devenit mitropolit al
Olteniei. A scris numeroase cărți, articole și studii pe teme patristice, istorice și
ecumenice. A publicat în țară și străinătate. A participat la multe congrese,
simpozioane și alte întruniri internaționale la Madrid, Helsinki, Moscova, Sofia,
Ierusalim, Budapesta, Praga, Varșovia, Atena, Kiev, New York, Sydney, New Delhi,
Noua Zeelandă etc. A susținut și desfășurat acțiuni filantropice în cadrul eparhiei. A
fost distins cu ordinul „Crucea Sfântului Mormânt” al Patriarhiei Ierusalimului, cu
ordinul „Sf. Ap. Petru și Pavel” al Patriarhiei Antiohiei, cu ordinul „Sf. Andrei” al
Patriarhiei Constantinopolului, cu ordinul „Sf. Sofronie Vraceanski” al Patriarhiei
Bulgare, cu ordinul „Sf. Vladimir” al Patriarhiei Moscovei, cu ordinul „Sf. Serghie de
Radonej” al Bisericii Ortodoxe din Polonia, cu medalia „St. Marcu” a patriarhiei
Alexandriei, cu ordinul „Sf. Constantin cel Mare” al Primăriei Romei. A fost
președintele Comisiei sinodale pentru canonizarea sfinților români și Președintele
Comisiei Naționale Române de Istorie Eclesiastică și Comparată. În 1996 a fost ales
membru de onoare al Academiei Române. A murit la 17 mai 2000 la spitalul județean
Craiova în urma unui atac de cord.

 - compozitoare, născută în satul Lozova, raionul Strășeni, la 16 mai 1928, decedată


la 6 ianuarie 2006.

   A absolvit Conservatorul de Stat ,,Gavriil Musicescu” din


Chișinău (diplomă în muzicologie, 1952, și compoziție,
1962). Compozitoarea a desfășurat aici o prodigioasă
activitate didactică pe parcursul a mai mult de 40 de ani.
Maestru Emerit al Artei din Moldova (1974), laureat al
Premiului de Stat al Moldovei (1982) și al altor premii și
distincții, Zlata Tcaci este autoarea a peste 800 de lucrări
muzicale realizate în genuri muzicale diferite: de la cîntece
și miniaturi instrumentale pentru copii pînă la cicluri vocale, compoziții simfonice,
vocal-simfonice și muzical-teatrale. 578 din ele au fost editate. Un loc prioritar în
creația compozitoarei l-a ocupat muzica pentru copii. Zlata Tcaci este autoarea
primei opere și a primului balet pentru copii din muzica moldovenească postbelică.

 Alexandru Baltagă (n. 14 aprilie 1861, Lozova, Lăpușna, Basarabia – d. 7


august 1941, Kazan, URSS) a fost preot, membru al Sfatului Țării din Basarabia,
victimă a comunismului sovietic, prizonier politic,
decedat într-una din închisorile gulagului sovietic.

S-a născut la 14 aprilie 1861, în comuna Lozova, județul


Lăpușna, în familia preotului Ștefan Baltagă. După
absolvirea școlii primare din satul natal, la 15 iunie 1883, a
absolvit cu mențiune Seminarul Teologic de 10 clase din
Chișinău, după care a lucrat doi ani ca pedagog la Școala
Spirituală de băieți din capitala guberniei. A fost coleg de
promoție cu Alexandru Ciugureanu, tatăl Prim-
ministrului Daniel Ciugureanu. A fost hirotonit ca preot
în 1886, pe seama parohiei Călărași, județul Lăpușna, cu
hramul Sf. Alexandru Nevschi. Părintele a înfiat și crescut
doi copii: Vsevolod și Margareta. În anii 1893-1895, 1898,
1902 și 1919-1925 conduce Congresele școlare ale
Basarabiei și este ales, succesiv (din 1903 până în 1918),
președinte al congreselor eparhiale anuale din Basarabia
și între 8 martie 1905—1 decembrie 1926.

Între 1918-1925 a fost membru ales al Comitetului


Eparhial din Chișinău. Din 1925 a fost membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei
Chișinăului, iar din 1932 a devenit reprezentant eparhial în Congresul Național
Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române.
Între 1922-1935, a activat în calitate de președinte al Consiliului de administrație al
„Uniunii Clericilor ortodocși din Basarabia”. Membru în Sfatul Țării, Congresul
eparhial de la Chișinău l-a desemnat ca reprezentant al preoțimii basarabene în
Sfatul Țării, între 21 noiembrie 1917 și 27 noiembrie 1918.
În calitate de deputat în Sfatul Țării, la 27 martie 1918, votează pentru
unirea Basarabiei cu Regatul Român. Pentru slujirea sa exemplară la altar, părintelui
Baltagă i-au fost conferite mai multe distincții bisericești și laice. Este arestat
noaptea și anchetat la Chișinău La 31 august 1940, organele NKVD trec la arestarea
parintelui Baltagă, care tocmai oficia Sfânta Liturghie în Biserica Sfântul Alexandru
din Călărași. A refuzat să se conformeze solicitării sovieticilor de a merge la unitatea
NKVD, adăugând că se va pune la dispoziția lor numai după terminarea slujbei. Este
arestat noaptea, luat din pat, neimbrăcat și dus la Chișinău, unde este anchetat în
subsolurile sediului NKVD. Este anchetat de locotenentul Cerepanov, „anchetator
superior al NKVD din RSSM”, fiind acuzat că „în anul 1918, având o atitudine
dușmănoasa față de Rusia Sovietică, a participat activ în cadrul Sfatului Țării și a
votat pentru instrainarea Basarabiei de Rusia sovietică și pentru unirea ei cu
România [...]
În anii următori, fiind un cleric activ, a luptat contra mișcării revolutionare”, conform
unui document, în limba rusă, aflat la dosarul întocmit de poliția politică sovietică în
1940-1941. Rudele părintelui susțin că, în timpul anchetei, părintele a trebuit să
suporte presiunile fizice și psihice la care il supuneau anchetatorii sovietici,
spunandu-i: „Arată-ne pe Dumnezeul tău!”, față de care părintele Alexandru a
replicat: „Atunci când tu îmi arăți mintea ta, atunci ți-L arăt și eu pe Dumnezeul
meu!”.
Părintele Baltaga este deportat în Kazan unde, la 7 august 1941, îndură moartea
mucenicească. În octombrie 1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei a
propus cercetarea vieții sale pentru canonizare.