INVESTIGAREA CLĂDIRII

EVALUAREA NIVELULUI DE
PROTECTIE TERMICA A CLADIRII
EXISTENTE. METODE DE
INVESTIGARE
In cadrul evaluarii nivelului de protectie
termica a cladirilor existente (care este de
dorit sa fie facuta concomitent cu
evaluarea nivelului de protectie acustica si
cu evaluarea gradului de siguranta a
structurii de rezistenta la actiunea
seismica, precum si cu analizarea
instalatiilor aferente), se disting trei faze
principale:
 Investigarea cladirii;
 Determinarea peformantelor cladirii;
 Concluzii asupra evaluarii – intocmirea
raportului de expertiza.
Investigarea cladirii cuprinde actiunile
care furnizeaza date ce stau la baza
evaluarii calitative, evaluarii pe baza de
determinari experimentale si evaluarii prin
aplicarea unor metode de calcul
1. Analiza documentatiei care a stat la
baza executiei cladirii pentru a se controla
corespondenta cu aceasta; in lipsa
acesteia se vor efectua relevee.
2. Analiza vizuala a starii cladirii, prin
inspectie sistematica si completa la fata
locului, evidentiind deteriorarile,
degradarile (condens, mucegai, igrasie,
infiltratii de apa patarea straturilor de
finisaj), zonele cu infiltratii de aer, fisurile
si modificarile intervenite, precum si
aprecierea cauzelor care le-au determinat.
Daca este cazul se vor intocmi relevee ale
degradarilor si fisurilor importante. Analiza
vizuala a starii cladirii se va face cu
obtinerea acordului prealabil al locatarilor
si cu echipament corespunzator (lupa,
lanterna, aparat foto, camera video,
ruleta, echer, bula de nivel si fir cu plumb,
ciocan, cutit etc.).
 observarea zonelor cu modificari fata
de proiect sau cu deteriorari, defectiuni;
 identificarea zonelor afectate de
condens sau mucegai;
 existenta infiltratiilor;
 detectarea neetanseitatilor la
tamplarie;
 starea trotuarului, a soclului, a
subsolului.
3. Analiza elementelor caracteristice
privind amplasarea cladirii in mediul
construit (zona climatica de iarna si de
vara, orientare in raport cu punctele
cardinale, vecinatati si gradul de umbrire
sau insorire rezultat, zona eoliana si
altitudinea amplasamentului, directia si
viteza vanturilor predominante si gradul
de adapostire in functie de densitatea si
inaltimea cladirilor invecinate etc.).
4. Identificarea solutiilor utilizate pentru
alcatuirea elementelor de constructie
componente ale anvelopei cladirii.
5. Efectuarea unor sondaje pentru
identificarea unor straturi si a starii
acestora, prelevarea de probe din
elementele de constructie; efectuarea de
termograme.
6. Intocmirea, distribuirea si colectarea
unor chestionare cu intrebari pentru
locatari, privind exploatarea constructiei,
confortul resimtit si costul energiei pentru
incalzire stabilit pe baza facturilor platite.
Determinarea performantelor
termotehnice ale cladirii, se face prin
metode de evaluare care utilizeaza
rezultatele obtinute prin investigarea
cladirii si aplica prevederilor normativelor
tehnice in vigoare. De la caz la caz se
recomanda utilizarea combinata a acestor
metode.
 Evaluarea calitativa se face pe baza
observatiilor rezultate din investigarea
prin:
 Examinarea planselor din proiectul de
executie sau a releveelor;
 Examinarea consemnarilor facute cu
ocazia investigarii vizuale a cladirii;
 Examinarea raspunsurilor locatarilor la
ancheta realizata pe baza de chestionare.
Determinarea performantelor
termotehnice ale cladirii se refera la toate
elementele de constructie care alcatuiesc
anvelopa cladirii, la detaliile acestora, la
cladirea in ansamblu si la conditiile de
confort interior constatate de locatari in
timp.
Evaluarea pe baza de determinari
experimentale se face:
a) prin analizarea rezultatelor obtinute in urma
masuratorilor nedistructive in situ (ex:
determinarea umiditatii materialelor cu ajutorul
umidometrelor electrice, determinarea unor
parametrii definitorii ai confortului interior,
temperaturi exterioare si interioare, viteza
vantului in timpul iernii, aplicarea metodei
termografiei in infrarosu, determinarea
permeabilitatii la aer prin metoda presurizarii si
depresurizarii sau prin metoda gazului trasor),
b) fie prin masuratori de laborator pe
probe prelevate din elementele de
anvelopa (ex: determinarea umiditatii,
densitatii si gradului de degradare a
materialelor, sau a coeficientilor de
conductivitate termica a unor materiale
prelevate).
 Evaluarea prin calcul

Etapele sunt urmatoarele :

1. Se stabilesc sau/si se calculeaza
caracteristicile geometrice precum
perimetrul cladirii si al etajelor; aria
desfasurata a cladirii si a etajelor, a
apartamentelor; inaltimea cladirii, etajului;
raportul intre aria anvelopei si volumul
cladirii; gradul de vitrare.
Se calculeaza performantele higrotermice
ale cladirii. Parametrii termotehnici pot fi
determinati cu una sau mai multe metode
de calcul, prevazute in normativele
termotehnice si vor fi explicati, interpretati
si comparati cu datele obtinute prin
celelalte metode. Se intocmeste un breviar
de calcul.
Concluziile asupra evaluării sunt
consemnate in cadrul unui raport de
expertiză cuprinzand pe langă memoriul
tehnic (insotit si de piese desenate) care
descrie toate etapele analizate anterior,
mai multe tabele de sinteza sau fise de
analiza, cu ajutorul carora se stabileste
decalajul, exprimat valoric sau procentual
intre parametrii termotehnici ai cladirii
existente si cei normati pentru cladirile
noi.
Raportul de expertiza va cuprinde si
propuneri de interventie in vederea
ameliorarii situatiei existente. Stabilirea
solutiilor de imbunatatire a protectiei
termice se va face numai dupa ce s-a
stabilit capacitatea portanta a structurii de
rezistenta la sarcini orizontale si verticale,
incat structura sa poata prelua sarcinile
suplimentare ce apar in urma modernizarii
sau schimbarii functiunii spatiilor.
VERIFICAREA ANVELOPEI
 Verificarea anvelopei urmăreşte analiza
principalelor tipuri de degradări apărute în
exploatarea clădirilor.
 În principal, s-au semnalat următoarele tipuri
de degradări:
 fenomene de condens interior, care în unele
cazuri au condus la apariţia mucegaiului;
 diminuarea în timp a rezistenţei termice a
elementelor de închidere;
 infiltraţii de aer;
 infiltraţii de apă;
 degradarea tencuielilor exterioare.
Fenomene de condens interior
Fenomenele de condens interior apar pe
suprafaţa elementelor de închidere în
cazul în care elementele respective au o
rezistenţă specifică la transfer termic
necorespunzătoare condiţiilor de
microclimat interior (temperatura şi
umiditatea relativă a aerului interior), care
conduce la o temperatură pe suprafaţa
interioară a elementelor de închidere mai
mică decât temperatura punctului de rouă.
 Cauze de concepţie
Rezistenţa specifică la transfer termic a
elementelor de închidere prezintă un
interval de valori foarte mare, fiind în
funcţie de concepţia de proiectare şi
execuţie a elementului de închidere.
Fenomenele de condens apar mai întâi pe
suprafeţele de beton: stâlpi, grinzi,
centuri, buiandrugi (în cazul clădirilor
având structura din zidărie portantă sau
din cadre de beton armat cu zidărie de
umplutură), sau pe nervurile din beton
armat care asigură legătura între feţele de
beton (în cazul clădirilor închise cu panouri
mari sau diafragme turnate în cofraje
glisante);
 Cauze de execuţie

În numeroase cazuri, ca urmare a unei

execuţii neîngrijite, s-au semnalat punţi
termice de dimensiuni mai mari decât cele
prevăzute în proiect datorate:
 dimensiunilor mai mari ale stâlpilor,
grinzilor, centurilor sau buiandrugilor, în
cazul închiderilor din zidărie;
 lăţimilor mai mari decât cele
proiectate, în cazul nervurilor din beton
armat ale panourilor mari prefabricate;
 omiterii montării termoizolaţiei la
îmbinarea dintre panourile mari şi
elementele interioare de compartimentare.
- în cazul în care nu s-au îmbunătăţit
condiţiile de microclimat interior,
fenomenele se pot extinde pe întreaga
suprafaţa interioară. În foarte multe
cazuri, pe suprafeţele afectate de condens
s-a semnalat apariţia mucegaiului.
Ca urmare a acestor deficienţe, procentul
de punţi termice creşte, scăzând în mod
corespunzător rezistenţa termică a
pereţilor exteriori.
 Cauze de exploatare

Principala cauză care a condus la

fenomenele de condens o constituie
neasigurarea temperaturii aerului interior
la valorile standardizate, pe fondul unor
rezistenţe termice reduse.
Dar chiar şi cu aceste rezistenţe termice
reduse, nu s-au semnalat fenomene
masive de condens până în anii ’70, în
condiţiile în care erau asigurate, în regim
permanent, temperaturi interioare de
+20o … +22oC şi umidităţi relative ale
aerului interior mai mici de 60%.
După anii ’70, datorită neasigurării
agentului termic la parametrii prescrişi şi a
încălzirii intermitente, temperatura aerului
interior a scăzut foarte mult, fiind dese
cazurile în care s-au măsurat temperaturi
ale aerului interior mai mici de 120C.
O altă cauză care a condus la amplificarea
fenomenelor de condens din procesul de
exploatare a constat în depăşirea
umidităţii interioare faţă de cea luată în
calcul la proiectare, care s-a datorat în
principal: încălzirii suplimentare a
locuinţelor cu flacăra aragazului,
concentrării locatarilor apartamentelor în
una - două camere încălzite suplimentar,
reducerii aerisirii încăperilor (în cazul
familiilor cu copii mici sau bătrâni), uscării
rufelor încăperilor sau creşterii plantelor
de apartamente.
DIMINUAREA ÎN TIMP A REZISTENŢEI
TERMICE A ELEMENTELOR DE
ÎNCHIDERE
 umezirii materialului termoizolant, situaţie în
care aerul din porii materialului a fost înlocuit cu
apa provenită din condensarea vaporilor în
structura peretelui;
 degradării materialului termoizolant datorită
îngheţului apei din porii materialului;
 creşterii dimensiunilor dintre plăcile
termoizolante datorită contracţiilor în timp ale
materialului termoizolant;
 creerii unor zone neizolate la partea
superioară a peretelui ca urmare a tasării
materialelor termoizolante de natură fibroasă.
Cauze de concepţie
Acest tip de degradare a apărut la
elementele de închidere care nu au avut
prevăzută în structură, pe faţa caldă a
termoizolaţiei, o barieră contra
vaporilor eficientă - în cazul pereţilor,
respectiv barieră contra vaporilor şi
strat de difuzie a vaporilor de apă - în
cazul acoperişurilor-terasă.
De asemenea, acest tip de degradare s-a
mai semnalat şi la pereţii care la
exterior au fost finisaţi cu un strat
impermeabil la vapori (placaje
ceramice glazurate) pe întreaga
suprafaţă exterioară a peretelui.
Cauze de execuţie
 Diminuarea rezistenţei termice în timp
din cauza acumulării de umiditate în
interiorul elementului de închidere sau
degradării produse de fenomenele
repetate de îngheţ - dezgheţ, se
datorează în principal neasigurării, la
execuţie, a continuităţii barierei
contra vaporilor sau comunicării
directe a stratului de difuzie cu
atmosfera exterioară.
O altă cauză care conduce la diminuarea
rezistenţie termice a anvelopei o poate
constitui execuţia defectuoasă, cu
rosturi mai mari decât cele admisibile
între plăcile termoizolante, sau
folosirea unor plăci termoizolante de
natură fibroasă slab liate sau liate cu
un material degradabil în timp.
Cauze de exploatare
Acest tip de degradare se întîlneşte în
încăperile cu umidităţi relative interioare
ridicate sau la care elementele de
închidere au prezentat fenomene de
condens pe suprafaţa lor interioară.
INFILTRAŢII DE AER
Infiltraţiile de aer se semnalează în zona
elementelor de tâmplărie exterioară.
Aceste infiltraţii au ca efect scăderea
confortului termic interior, în special în
zone din vecinătatea ferestrelor sau uşilor
exterioare şi creşterea consumului de
combustibil în exploatare.
Cauze de concepţie
În majoritatea cazurilor, etanşeitatea
tâmplăriei se-a realizat prin profilul tocului
şi cercevelelor, iar etanşeitatea geamurilor
prin intermediul chitului de geam sau prin
baghete de lemn. În unele cazuri, în special la
tâmplăria metalică, etanşeitatea tâmplăriei şi a
geamurilor s-a realizat prin garnituri de cauciuc.
O altă cauză o constituie neetanşarea cu
material termoizolant a spaţiului de aer creat
prin diferenţa de dimensiuni între tocul
tâmplăriei şi golul de tâmplărie din elementul de
închidere.
Cauze de execuţie
Acest tip de degradări se datorează în principal
abaterilor dimensionale mai mari decât
cele admisibile cu care s-au executat
elementele de tâmplărie, neasigurării
continuităţii chitului de geam şi a garniturilor de
etanşare, executării în pereţi a unor goluri cu
abateri mai mari decât cele admisibile,
neexecutării etanşării cu material termoizolant a
spaţiului liber dintre tocul tâmplăriei şi golul din
perete.
Cauze de exploatare
Infiltraţiile de aer se datorează în principal
degradării lemnului din care este
confecţionată tâmplăria sau
îmbătrânirii cordonului de chit sau a
garniturilor de etanşare şi datorită
neexecutării corespunzătoare a
lucrărilor de întreţinere.
INFILTRAŢII DE APĂ
 Infiltraţiile de apă apar la elementele de
închidere atunci când s-a degradat stratul
impermeabil de protecţie de pe faţa
exterioară. Cele mai des întâlnite sunt:
 infiltraţiile de apă din acoperiş;
 infiltraţiile de apă din subsoluri;
 infiltraţiile de apă din rosturile dintre
elementele prefabricate de faţadă.
 Cauze de concepţie
 La acoperiş, infiltraţiile de apă se
datorează degradării structurii
hidroizolante. Acest defect apare la
acoperişurile la care structura hidrofugă sau
strat de protecţie al hidroizolaţiei nu au fost
alese corespunzător. De asemenea, în foarte
multe cazuri, degradarea stratului hidroizolant se
datorează incompatibilităţii conlucrării dintre
stratul hidroizolant şi stratul termoizolant pe
care acest a fost lipit. Acest fenomen apare în
special în cazul lipirii stratului hidrizolant direct
pe stratul de polistiren celular.
Infiltraţiile de apă au apărut şi ca urmare
a reducerii numărului de straturi
hidroizolante, eliminării stratului de
difuzie, a barierei contra vaporilor sau a
protecţiei hidroizolaţiei, ca urmare a unor
măsuri nejustificate de reducere a
costurilor şi consumurilor materiale.
Infiltraţiile de apă din subsoluri s-au
datorat neasigurării continuităţii straturilor
hidroizolante orizontale şi verticale,
alegerii unei structuri necorespunzătoare
sau ancorării insuficiente a straturilor
hidroizolante, în cazul apelor cu presiune.
 Cauze de execuţie
 Aceste degradări se datorează în principal
neasigurării continuităţii straturilor
hidroizolante (petrecerii insuficiente, lipsa
straturilor hidroizolante suplimentare la
racordarea elementelor orizontale cu cele
verticale), nelipirii uniforme a foliilor de
etanşare, neasigurării continuităţii şi a executării
lucrărilor pregătitoare pentru aplicarea
cordonului de chit de etanşare.
 Cauze de exploatare
 Deteriorarea hidroizolaţiei la acoperişuri se
datorează în special circulaţiei sau depozitării
unor obiecte care depăşesc sarcinile admisibile
ale structurilor hidroizolante, montării ulterioare
de antene sau captatori solari, etc. Infiltraţiile de
apă dintre rosturile panourilor mari s-au datorat
îmbătrânirii foliei din Butarom şi a chitului de
etanşare (în cazul sistemului cu rosturi închise)
sau deteriorării profilelor din PVC (în cazul
sistemului cu rosturi deschise).
DEGRADAREA TENCUIELILOR
EXTERIOARE
Această degradare se manifestă prin
desprinderea sau pătarea faţadelor şi este
cauzată de acumularea, în spatele
stratului de finisaj exterior, a apei
provenite din condensarea vaporilor
de apă care au trecut prin structura
peretelui şi care nu au putut fi
evacuaţi în atmosfera exterioară din
cauza stratului de finisaj impermeabil
la vapori.
 Cauze de concepţie
 Acest tip de degradări se manifestă la
elementele de închidere ale încăperilor cu
umidităţi relative interioare ridicate care
nu au fost prevăzute cu bariere contra
vaporilor, la elementele de închidere care
au fost afectate de condens sau care au
fost finisate la exterior cu pelicule sau
straturi impermeabile la vapori (vopsitorii în
ulei, placaje ceramice glazurate, etc.).
 Cauze de execuţie
 Pregătirea necorespunzătoare a
suportului pe care s-a aplicat finisajul
exterior şi, eventual, execuţia
defectuoasă a barieri contra
vaporilor, de pe faţa interioară a
elementului de închidere au condus la
degradarea tencuielilor exterioare.
 Cauze de exploatare
 Deteriorarea sistemului de captare a
apei pluviale (jgheaburi şi burlane)
duce la deteriorarea în timp a
tencuielilor exterioare.
VERIFICAREA INSTALAŢIILOR
CLĂDIRII

Verificarea instalaţiilor de încălzire

Verificarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare
Verificarea instalaţiilor sanitare
Verificarea instalaţiilor electrice