Tema 7

Politica de finanţare a deficitului

bugetar

7.1. Dimensionarea deficitului bugetar

7.1.1. Deficitul bugetului public naţional

Potrivit articolului nr. 138 alin. (1) din Constituţia României 1, bugetul public naţional este
format din bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat. Rezultatul execuţiei
bugetului public naţional se determină pe baza următoarei relaţii:

unde - deficitul (-)/excedentul (+) bugetului public naţional; - veniturile bugetului

de stat; - veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat; - veniturile bugetelor locale;
- cheltuielile bugetului de stat; - cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat;
- cheltuielile bugetelor locale.
Nivelul şi evoluţia deficitului bugetului public naţional sunt prezentate în tabelul 7.1. şi în
figura 7.1.

Tabelul 7.1. Nivelul deficitului bugetului public naţional (%PIB), în perioada 1991-2004

Deficitul bugetului public naţional

Perioada Deficitul bugetului de Surplusul/deficitul Surplusul/deficitul
stat bugetelor locale bugetului asigurărilor
sociale de stat
1991 -1,45 -1,86 +0,009 +0,41
1992 -3,33 -4,36 +0,003 +1,03
1993 -1,82 -2,6 +0,08 +0,70
1994 -3,99 -4,16 +0,07 +0,10
1995 -4,2 -4,1 +0,1 -0,2
1996 -5,0 -4,9 +0,1 -0,2
1997 -3,6 -3,6 +0,04 -0,02
1998 -4,0 -3,1 +0,02 -0,9
1999 -2,8 -2,6 +0,07 -0,2
1
Constituţia României 2003 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.767 din 31 octombrie 2003.
1
 2000 -4,2 -3,6 +0,03 -0,6
2001 -3,6 -3,1 +0,05 -0,6
2002 -3,8 -3,1 +0,04 -0,7
2003 -1,4 -1,5 -0,01 +0,1
2004 -0,636 -0,79 +0,16 -0,006
Sursa: Rapoartele anuale ale Băncii Naţionale a României 1991-2003
Ministerul Finanţelor Publice

Figura 7.1. Evoluţia deficitului bugetului public naţional (% PIB), pe total şi pe componente,
în perioada 1991-2004

Sursa:
Rapoartele anuale ale Băncii Naţionale a României 1991-2003
Ministerul Finanţelor Publice

În perioada 1991-2004, deficitul bugetului public naţional a înregistrat o evoluţie

ascendentă, de la -1,45% PIB, în anul 1991, la -5% PIB, în anul 1996. După această creştere se
constată o reducere semnificativă a nivelului deficitului bugetului public naţional, ce a atins, în anul
2004, valoarea de -0,636% PIB.
Evoluţia deficitului bugetului public naţional, în perioada 1991-2004, este puternic
influenţată de traiectoria deficitului bugetului de stat, întrucât celelalte două componente (bugetele
locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat) au prezentat şi excedente.
Deficitul bugetului de stat a variat de la nivelul maxim de -4,9% PIB, în anul 1996, la -
0.79% PIB, în anul 2004.
Bugetele locale au înregistrat excedent care a variat de la un minim de +0,003% PIB, în anul
1992, la un maxim de +0,16% PIB, în anul 2004, excepţie făcând anul 2003 când, în urma execuţiei
bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, a rezultat un deficit de -0,01% PIB.

2
 La nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat s-au obţinut excedente în perioada 1991-
1994, ce au variat de la +0,41% PIB, în anul 1991, la +0,1% PIB, în anul 1994, precum şi în anul
2003 de +0,1 % PIB. În perioada următoare, s-au realizat cheltuieli peste veniturile acestui buget
ceea ce a condus la un deficit al cărui nivel a oscilat de la un maxim de -0,9% PIB, în anul 1998, la
un minim de -0,006% PIB, în anul 2004.

7.1.2. Deficitul bugetului general consolidat

Deficitul bugetului general consolidat exprimă dezechilibrul existent la nivelul bugetelor

componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg. Aceasta este
expresia cea mai utilizată în analizele privind dezechilibrul dintre resursele şi nevoile sectorului
public. Acest indicator se determină prin diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile bugetului general
consolidat2. În cazul în care această diferenţă este pozitivă atunci vorbim de surplus/excedent al
bugetului general consolidat. Nivelul şi evoluţia deficitului bugetului general consolidat ca
pondere în PIB sunt prezentate în tabelul 7.2. şi figura 7.2.

Tabelul 7.2. Nivelul deficitului bugetului general consolidat (%PIB),

în perioada 1991-2008*

Perioada Deficitul bugetului general consolidat

1991 -1,5
1992 -5,2
1993 -0,1
1994 -0,2
1995 -2,6
1996 -3,9
1997 -3,6
1998 -3,3
1999 -2,0
2000 -3,7
2001 -3,3
2002 -2,6
2003 -2,3
2004 -1,141
2005* -1,5
2006* -1,9
2007* -2,5
2008* -2,7
Sursa: Rapoartele anuale ale Băncii Naţionale a României 1991-2003; Raportul privind proiectul legii bugetului de stat pe anii 2002-2005; BUGETUL
PE SCURT. BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT PE ANUL 2004 publicată de Ministerul Finanţelor Publice în anul 2004; Ministerul
Finanţelor Publice.

Notă: * niveluri estimate pe baza previziunilor din Raportul privind proiectul legii bugetului de stat pe anul 2005.

unde - deficitul bugetului general consolidat; - veniturile bugetului general consolidat; -

cheltuielile bugetului general consolidat.
3
Figura 7.2. Evoluţia deficitului bugetului general consolidat (% PIB),
în perioada 1991-2008*

Sursa: Rapoartele anuale ale Băncii Naţionale a României 1991-2003; Raportul privind proiectul legii bugetului de stat pe anii 2002-2005; BUGETUL
PE SCURT. BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT PE ANUL 2004 publicată de Ministerul Finanţelor Publice în anul 2004; Ministerul
Finanţelor Publice.

Notă: * niveluri estimate pe baza previziunilor din Raportul privind proiectul legii bugetului de stat pe anul 2005.

În figura 7.2. se observă că nivelul deficitului bugetului general consolidat a oscilat de la -

1,5 % PIB, în anul 1991, la -2,7% PIB, în anul 2008*, maximul de -5,2% PIB fiind atins în anul
1992. În perioada 1993-1996, asistăm la creşterea semnificativă a deficitului bugetului general
consolidat, de la -0,1% PIB, în anul 1993, la -3,9% PIB, în anul 1996. Această perioadă a fost
urmată de o uşoară scădere a deficitului bugetului general consolidat în următorii trei ani, ajungând
ca, în anul 2000, să se obţină nivelul de -3,7% PIB. Tendinţa de reducere a acestui deficit a
continuat ajungându-se de la -3,3% PIB, în anul 2001, la -1,141% PIB, în anul 2004.
Estimările privind evoluţia deficitului bugetului general consolidat evidenţiază înscrierea
acestuia pe o traiectorie ascendentă, urmând să atingă, în anul 2008*, nivelul de -2,7% PIB.
Deci, în cea mai mare parte se respectă criteriul de convergenţă ce stabileşte pentru deficitul
bugetului general consolidat limita de 3% PIB.
Evoluţia deficitului bugetului general consolidat, pe componentele sale, este redată în
tabelul 7.3. şi în figura 7.3.

Tabelul 7.3. Nivelul deficitului bugetului general consolidat (%PIB), pe componentele

principale, în perioada 1991-2004
4
 Deficitul bugetului general consolidat
Perioada Deficitul Surplusul/deficitul Deficitul Deficitul/ Ajustările
public fondurilor creditelor surplusul
naţional extrabugetare externe FPS/APAPS
acordate
ministerelor
1991 -1,5 -1,45 -0,05 - - -
1992 -5,2 -3,33 -1,87 - - -
1993 -0,1 -1,82 +1,72 - - -
1994 -0,2 -3,99 +3,79 - - -
1995 -2,6 -4,2 +1,6 - - -
1996 -3,9 -5,0 +1,1 - - -
1997 -3,6 -3,6 +0,04 - - -
1998 -3,3 -4,0 +0,4 -1,3 +1,0 +0,5
1999 -2,0 -2,8 +0,3 -1,4 -0,04 +2,0
2000 -3,7 -4,2 +0,6 -1,9 +0,04 +1,8
2001 -3,3 -3,6 +1,0 -2,1 +0,02 +1,4
2002 -2,6 -3,8 +0,7 -1,9 +0,3 +2,1
2003 -2,3 -1,4 -1,0 -1,9 +0,4 +1,6
2004 -1,141 -0,636 -0,635 -1,5 +0,34 +1,29
Sursa: Rapoartele anuale ale Băncii Naţionale a României 1991-2003
Ministerul Finanţelor Publice

Figura 7.3. Evoluţia deficitului bugetului general consolidat (% PIB), pe total şi pe

componentele principale, în perioada 1991-2004

Sursa: Rapoartele anuale ale Băncii Naţionale a României 1991-2003

Ministerul Finanţelor Publice

Evoluţia deficitului bugetului general consolidat, pe componentele sale, evidenţiază faptul

că nivelul acestuia este determinat, în mare măsură, de dezechilibrul înregistrat în execuţia
bugetului public naţional. Componentele reprezentate de surplusul/deficitul fondurilor
extrabugetare, surplusul/deficitul FPS/APAPS şi ajustările au înregistrat, în perioada analizată,
excedente, cu mici excepţii. Spre deosebire de acestea, creditele externe acordate ministerelor au
5
alimentat deficitul bugetului general consolidat, observându-se perioade (anii 2003 şi 2004) în care
dezechilibrul înregistrat la nivelul acestora a devansat deficitul bugetului public naţional.

7.1.3. Dimensionarea deficitului bugetar pe baza metodelor moderne

Utilizarea metodelor moderne pentru dimensionarea cât mai corectă a dezechilibrului

financiar public a condus la apariţia de noi tipuri de deficite/surplusuri ale sectorului public. Astfel,
putem vorbi de deficit/surplus primar, operaţional, structural şi cvasi-fiscal.

Deficitul/surplusul primar exclude din deficitul convenţional cheltuielile reprezentând

dobânzile la datoria publică. Acest indicator este utilizat în analiza ajustărilor ce trebuie realizate la
nivelul politicii fiscale.
Deficitul/surplusul operaţional include deficitul primar şi dobânda reală plătită în contul
datoriei publice interne.
Deficitul/surplusul structural exclude din deficitul convenţional încasările din privatizare,
ce sunt considerate surse de finanţare şi nu de venituri.

Nivelul şi evoluţia deficitului convenţional, deficitului/surplusului primar şi a deficitului

structural sunt prezentate în tabelul 7.4. şi în figura 7.4.

Tabelul 7.4. Nivelul deficitului/surplusului convenţional, primar şi structural (%PIB),

în perioada 1991-2008*

Perioada Deficitul convenţional Deficitul/surplusul primar Deficitul structural*

1991 -1,5 -1,5 :
1992 -5,2 -5,0 :
1993 -0,1 +1,0 :
1994 -0,2 +1,2 :
1995 -2,6 -1,4 :
1996 -3,9 -2,3 -3,8
1997 -3,6 +0,2 -4,4
1998 -3,3 +2,0 -5,2
1999 -2,0 +3,4 -2,8
2000 -3,7 +1,3 -3,5
2001 -3,3 +0,6 -2,8
2002 -2,6 +0,4 -2,2
2003 -2,3 -0,2 -2
2004 -1,141 +0,159 -1,041
2005* -1,5 0,0 -1,3
2006* -1,9 -0,2 -1,7
2007* -2,5 -0,8 -2,4
2008* -2,7 -1,2 -2,6

6
Sursa: Rapoarte anuale ale Băncii Naţionale a României 1996-2003; Raportul privind proiectul legii bugetului de stat pe anii 2002-2005; BUGETUL
PE SCURT. BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT PE ANUL 2004 publicată de Ministerul Finanţelor Publice în anul 2004; Ministerul
Finanţelor Publice.
Notă: * niveluri estimate pe baza previziunilor din Raportul privind proiectul legii bugetului de stat pe anul 2005
Am calculat deficitul/surplusul primar, în perioada 1991-1995, pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice

Figura 7.4. Evoluţia deficitului/surplusului convenţional, primar şi structural (% PIB),

în perioada 1991-2008*

Sur
sa: Rapoarte anuale ale Băncii Naţionale a României 1996-2002; Raportul privind proiectul legii bugetului de stat pe anii 2002-2004;
BUGETUL PE SCURT. BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT PE ANUL 2004 publicată de Ministerul Finanţelor Publice în anul
2004; Ministerul Finanţelor Publice.

În figura 7.4. se observă că traiectoriile deficitului convenţional, deficitului sau surplusului

primar şi a deficitului structural sunt similare în sensul că acestea cresc, respectiv scad în perioade
similare. La nivelul deficitului/surplusului primar s-au înregistrat şi surplusuri, în perioada 1993-
1994 şi 1997-2002, respectiv în anul 2004, generate de ponderile ridicate în PIB ale dobânzilor
aferente datoriei publice.

Deficitul cvasi-fiscal evidenţiază deficitul convenţional şi operaţiunile cvasifiscale ce iau

forma:
 subvenţiilor pentru dobânzile la împrumuturile acordate de Banca Naţională a României
şi de băncile comerciale societăţilor cu capital de stat din sectoarele agricultură şi
energie;
 subvenţiilor pentru cursul de schimb de care beneficiază sectorul energetic;
 împrumuturilor preluate de stat pe bază de legi speciale;
 împrumuturilor garantate de stat;
7
  arieratelor faţă de buget a agenţilor economici.
Deficitele cvasifiscale pot afecta foarte mult bugetul general consolidat mărind deficitul şi
împingând guvernul să se împrumute de pe piaţa externă tot mai mult. Teoretic, între datoria
externă şi deficitele cvasi-fiscale, precum şi cel operaţional, există o legătură pozitivă, evoluând în
acelaşi sens, atâta vreme cât investiţiile directe sunt reduse, iar exporturile sunt prea mici în
comparaţie cu importurile.

Deficitele cvasi-fiscale se referă la pierderile întreprinderilor din sectorul public. Când

aceste pierderi nu mai sunt tolerate de sistemul economic, ele se transformă într-o povară efectivă
asupra bugetului public, prin preluarea la datoria publică, ceea ce suplimentează cheltuielile cu
refinanţarea acesteia. De exemplu, obligaţiile BANCOREX şi ale Băncii Agricole.
Deficitele cvasi-fiscale (tabelul 7.5. şi figura 7.5.) privesc numai o parte din arieratele din
economie, respectiv numai acele pierderi pe care trebuie să le suporte guvernul. Aceste deficite pot
fi analizate ca stoc de datorie, iar, în dinamică, drept fluxuri ce modifică dimensiunea stocului.
În prezent, sunt îngrijorătoare pierderile din sectorul energetic. Aspectul dinamic poate
demonstra cât de împovărătoare sunt deficitele cvasi-fiscale. În urmă cu câţiva ani, Fondul Monetar
Internaţional şi Banca Mondială subliniau că pierderile din sistemul energetic cumulează în jur de
5% din PIB. Ulterior, s-a ajuns la doar 2-3% din PIB.

Tabelul 7.5. Nivelul deficitului convenţional şi cvasi-fiscal (% PIB),

în perioada 1997-2003

Indicatorii 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Deficit convenţional -3,6 -3,3 -2,0 -3,7 -3,3 -2,6 -2,3
Deficit cvasi-fiscal -8,7 -3,9 -6,6 -4,9 -6,5 -5,3 -3,6
Sursa: Rapoarte anuale ale Băncii Naţionale a României 1997-2003; Raportul de ţară pentru România realizat de FMI în anii 2001 (p. 43) şi
2002 (p. 27)

Figura 7.5. Evoluţia deficitului convenţional şi cvasi-fiscal (% PIB),

în perioada 1997-2003

8
Sursa: Rapoarte anuale ale Băncii Naţionale a României 1997-2002; Raportul de ţară pentru România realizat de FMI în anii 2001 (p. 43) şi
2002 (p. 27)

În figura 7.5. se constată că pierderile au avut un nivel ridicat fapt ce a condus la un

dezechilibru la nivelul sectorului public, măsurat prin deficitul cvasi-fiscal, cu mult peste deficitul
convenţional.
Soluţia pentru reducerea nivelului deficitului cvasi-fiscal este impunerea disciplinei
financiare, privatizarea şi restructurarea societăţilor generatoare de pierderi. În plus, o concurenţă
adecvată pe piaţă, care să stimuleze eficienţa, ar putea constitui un alt factor important pentru
diminuarea dezechilibrului real din sectorul public.

7.2. Politica deficitului bugetar

Orientările politici economice sunt evidenţiate şi prin bugetul general consolidat. Astfel,
dezechilibrele observate la nivelul economiei reale se regăsesc şi în execuţia bugetară. Evoluţia
indicatorilor bugetari în perioada 1990 – 2004, inclusiv estimări pentru 2005 – 2008, sunt
prezentate în figura nr. 7.6.

9
Tabelul nr. 7.6. Ponderea veniturilor, cheltuielilor şi deficitului bugetului general consolidat în
PIB, în perioada 1990 – 2008*
%PIB
Ani Veniturile bugetului Cheltuielile bugetului Deficitul bugetului
general consolidat general consolidat general consolidat
1990 38.7 37.7 1.0
1991 41.2 38.1 3.1
1992 36.8 41.4 -4.6
1993 33.3 33.4 -0.1
1994 31.5 33.4 -1.9
1995 32.1 34.7 -2.6
1996 29.9 33.8 -3.9
1997 30.3 33.9 -3.6
1998 32.0 35.6 -3.6
1999 34.3 36.3 -2.0
2000 31.5 35.5 -4.0
2001 30.5 33.7 -3.2
2002 29.6 32.1 -2.5
2003 30.3 32.3 -2.0
2004 31.5 33.1 -1.6
2005* 31.2 32.7 -1.5
2006* 31.6 33.5 -1.9
2007* 34.9 37.4 -2.5
2008* 35.6 38.3 -2.7
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică
Notă: * niveluri estimate.

Figura nr.7.6. Evoluţia veniturilor, cheltuielilor şi deficitului bugetului general

consolidat, în 1990 – 2008*

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică

10
 În perioada analizată, bugetul general consolidat a înregistrat deficit începând cu anul 1992,
când a reprezentat 4,6% din PIB, iar în următorii ani a variat între 0,1 – 4 % din PIB. În anii 2005 –
2008, se prognozează o valoare a deficitului bugetului general consolidat între 1,5% şi 2,7% din
PIB, urmărindu-se respectarea criteriului de convergenţă în vederea aderării la Uniunea Europeană,
respectiv încadrarea deficitului bugetar în limita de 3% din PIB. Totodată, această ţintă corespunde
nivelului de sustenabilitate fiscală pe termen mediu, de continuare a procesului de dezinflaţie şi de
limitare a deficitului de cont curent.
Reducerea deficitului bugetar cu 0,4 puncte procentuale în anul 2004 (de la 2,0% din PIB,
în anul 2003, la 1,6% din PIB, în anul 2004) a fost o măsură necesară pentru:
 susţinerea eforturilor de macrostabilizare;
 scăderea suplimentară a ratei inflaţiei;
 menţinerea deficitului de cont curent în limite sustenabile.
Deşi, în prezent, deficitul bugetar nu este principalul factor inflaţionist, trendul
descrescător al soldului primar începând cu anul 2001 a fost urmat îndeaproape de evoluţia
descendentă a inflaţiei medii anuale. Aceasta confirmă necesitatea menţinerii la cote reduse a
deficitului bugetar, precum şi a unui sold primar pozitiv, obiectiv favorizat de reducerea
dobânzilor. Pe de altă parte, scăderea accentuată a inflaţiei pe ultimii doi ani este şi
rezultatul reducerii magnitudinii influenţei principalilor factori inflaţionişti: ajustarea preţurilor
administrate, modificarea accizelor la unele produse, inexistenţa unui climat concurenţial în
sectorul utilităţilor publice, persistenţa indisciplinei financiare.
Evoluţia bugetului general consolidat, soldului primar, dobânzilor aferente datoriei publice
şi a inflaţiei în perioada 1996-2008* este redată în tabelul nr.7.7.
Tabelul nr. 7.7.
Evoluţia bugetului general consolidat, soldului primar, dobânzilor aferente datoriei
publice şi a inflaţiei în perioada 1996 – 2006*
%PIB
Ani Deficitul bugetului Dobânzile aferente Soldul primar al bugetului Inflaţia medie
general consolidat datoriei publice general consolidat anuală (%)
1996 -3.9 1.6 -3.3 51.4
1997 -3.6 3.7 0.1 40.6
1998 -3.6 4.1 0.5 59.1
1999 -2.0 5.2 3.2 45.8
2000 -4.0 4.9 0.9 45.7
2001 -3.2 3.9 0.7 34.5
11
 2002 -2.5 3.3 0.8 22.9
2003 -2.0 2.1 0.1 17.7
2004 -1.6 1.5 -0.1 9.3
2005* -1.5 1.5 0.0 7
2006* -1.9 1.7 -0.2 4
2007* -2.5 1.7 -0.8 3.5
2008* -2.7 1.5 -1.2 3
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică
Notă: * niveluri estimate.

Figura nr. 7.7. Evoluţia bugetului general consolidat, soldului primar, dobânzilor
aferente datoriei publice şi a inflaţiei în perioada 1996 – 2008*

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică

În perioada analizată 1996 – 2008* se constată o reducere a cheltuielilor cu dobânzilor

aferente datoriei publice, fapt ce a condus la diminuarea corespunzătoare a surplusului primar.
Totodată, se observă şi o reducere a inflaţiei, concomitent cu diminuarea deficitului bugetului
general consolidat şi a dobânzilor la datoria publică, ceea ce indică, de fapt, o relaţie de
condiţionare între deficitul bugetar şi inflaţie.
Această tendinţă de diminuare a deficitului bugetar înseamnă pentru economie o reducere a
cererii de capital de împrumut din partea statului, resursele disponibile fiind destinate în cea mai
mare parte investiţiilor. De asemenea, trebuie precizat şi faptul că se observă o orientare către
împrumuturile externe pentru finanţarea şi refinanţarea deficitelor bugetare, fapt ce subliniază din
nou această reducere a presiunilor asupra ratei dobânzii, deci şi asupra inflaţiei.
12
 Dobânzile la datoria publică înregistrează o evoluţie descendentă, ceea ce indică o orientare
a resurselor spre alte sectoare, respectiv investiţiilor. Scăderea acestor cheltuieli se bazează pe:
 creşterea performanţelor economice, reflectate în capacitatea mărită de autofinanţare a
agenţilor economici conducând la scăderea presiunii asupra ratei dobânzii;
 folosirea veniturilor din privatizare pentru diminuarea datoriei publice interne;
 acţiunile de îmbunătăţire a managementului datoriei publice şi trezoreriei, precum şi a
unor reglementări privind o mai bună previzionare a necesităţilor de finanţare a plăţilor
curente.
Caracterul solid al construcţiei bugetare poate fi demonstrat prin compararea nivelului
deficitului bugetului general consolidat cu cel al cheltuielilor de capital. Evoluţia celor doi
indicatori este prezentată în tabelul nr.7.8.
Tabelul nr. 7.8.
Evoluţia deficitului bugetului general consolidat şi a cheltuielilor de capital, în
perioada 2000 – 2008*
%PIB
Ani Deficitul bugetului Cheltuieli de Diferenţă
general consolidat capital (puncte procentuale)
2000 -4.0 3.1 -0.9
2001 -3.2 3.2 0.0
2002 -2.5 3.4 0.9
2003 -2.0 3.6 1.6
2004 -1.6 3.1 1.5
2005* -1.5 3.1 1.6
2006* -1.9 3.3 1.4
2007* -2.5 4.2 1.7
2008* -2.7 4.7 2.0
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică
Notă: * niveluri estimate.

Figura nr.7.8. Evoluţia deficitului bugetului general consolidat şi a cheltuielilor de

capital, în perioada 2000 – 2008*

13
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică

În evoluţia prezentată se constată respectarea principiul potrivit căruia împrumuturile de stat

pentru finanţarea deficitului bugetar trebuie să se regăsească în lucrări de investiţii şi nu în consum,
fapt reflectat prin creşterea mai rapidă a ponderii în PIB a cheltuielilor de capital în comparaţie cu
cea a deficitului bugetului general consolidat.
Înscrierea României pe panta ascendentă a ciclului economic încă din anul 2001, precum
şi continuarea performanţelor pozitive ale economiei româneşti în anul 2004 vor permite în
anii următori articularea unei politici bugetare restrictive. Ţinta fixată pentru deficitul bugetar în
perioada 2006-2008 corespunde:
 obiectivului de sustenabilitate fiscală pe termen mediu;
 continuării procesului de dezinflaţie;
 limitării deficitului contului curent;
 apelării la surse de finanţare neinflaţionistă.
În condiţiile în care deficitul bugetar este limitat, pe termen mediu, la un nivel inferior
plafonului de 3% din produsul intern brut este nevoie de o creştere a veniturilor publice în vederea
susţinerii cheltuielilor adiţionale. Nivelul actual al veniturilor de aproximativ 30% din produsul
intern brut va asigura nivelul de deficit prognozat, în condiţiile în care va fi însoţit de stabilirea
priorităţilor cheltuielilor publice.

14
 Reducerea graduală a deficitului structural necesită adaptarea cheltuielilor şi veniturilor
guvernamentale. Aceasta implică pe de o parte revizuirea şi reevaluarea volumului şi structurii
cheltuielilor obligatorii şi îmbunătăţirea utilizării alocărilor bugetare. Această sarcină este
esenţială pentru pregătirea României în vederea aderării la Uniunea Europeană şi admiterii ca
membru cu drepturi depline al Uniunii Economice şi Monetare în viitor.
Stabilizarea finanţelor publice, prevăzută în perioada 2005-2008, este efectul politicii
bugetare sustenabile pe termen mediu. Acest lucru este posibil datorită reducerii continue a
poverii datoriei publice asupra cheltuielilor bugetare, a bunei gestionări a banilor publici,
încurajării investiţiilor şi urmăririi consecvente a încadrării în criteriile de convergenţă ale
Tratatului de la Maastricht.
Menţinerea unui deficit redus, în întreaga perioadă de prognoză, va face posibilă atingerea
ţelului de inflaţie, reducerea ratelor dobânzii, evitarea efectului de evicţionare a investiţiilor
private. În acelaşi timp, nivelul redus al deficitului va necesita şi adaptarea cheltuielilor şi/sau a
veniturilor bugetare prin politici adecvate.
Deficitul bugetar va fi finanţat într-o măsură echilibrată, atât de pe piaţa externă, cât şi în
completare din surse interne, scopul principal fiind cel al menţinerii unui nivel sustenabil al datoriei
externe contractate direct sau garantate de stat.

7.3. Mecanismul de finanţare a deficitului bugetar

Un alt plan al discuţiei privind dimensiunea deficitului bugetului general consolidat se referă
la dinamica datoriei publice şi a serviciului acesteia. Evoluţia datoriei publice, respectiv datoria
publică internă şi externă, ca pondere în PIB, este evidenţiată în tabelul nr. 7.9.
Tabelul nr. 7.9.
Evoluţia ponderii datoriei publice în produsul intern brut, în perioada 1997 – 2004
%PIB
Ani Datorie publică Datorie publică Total datorie
internă externă publică
1997 21.8 6.0 27.8
1998 20.7 7.3 28.0
1999 12.6 20.7 33.3
2000 9.2 22.1 31.3
2001 8.0 20.8 28.8
2002 7.1 21.2 28.3
2003 5.6 20.9 26.5
15
 2004 5.0 18.6 23.6
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică
Notă: * niveluri estimate.

Figura nr. 7.9. Evoluţia datoriei publice, în perioada 1997 – 2004

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică

În perioada analizată se constată că România are un grad de îndatorare redus, generat tocmai
de constrângerile reprezentate de posibilităţile de finanţare şi refinanţare a datoriei publice.
Totodată, se evidenţiază orientarea politicii datoriei publice, de folosire mai mult a resurselor
externe pentru finanţarea şi refinanţarea deficitelor, pentru a nu crea presiuni asupra pieţei interne.
Aceste presiuni ar duce la creşterea cererii de resurse de împrumut, efectul fiind majorarea ratei
dobânzii, ceea ce ar conduce la un nivel ridicat al cheltuielilor cu dobânzile la datoria publică. Prin
această orientare a politicii datoriei publice este stimulată creşterea investiţiilor interne bazată pe
resursele interne disponibile. Preluarea unei părţi importante de finanţare a deficitelor bugetare la
extern este posibilă datorită intrării României pe pieţele internaţionale de capital.
De asemenea, trebuie analizate atât evoluţia ratei inflaţiei, cât şi a datoriei publice, pentru a
se vedea dacă s-a aplicat politica de eroziune inflaţionistă. Comparând cei doi indicatori putem
concluziona că evoluţia ascendentă a ratei inflaţiei până în 1998 a generat şi eroziunea datoriei
publice. Însă, având în vedere că datoria publică internă are până în anul 1998 o pondere în PIB mai
importantă decât datoria publică externă, eficacitatea eroziunii inflaţioniste este redusă, deoarece
16
din datoria publică internă o parte însemnată reprezintă datorii pe termen scurt. Ca urmare, rata
dobânzii se va adapta la noul nivel al inflaţiei, împiedicând astfel inflaţia să afecteze valoarea netă a
datoriei.
Datoria publică este sensibilă la modificările ce au loc la nivelul politicilor macroeconomice
întrucât orice derapaj al acestora poate avea efecte grave asupra nivelului, costului şi structurii
datoriei. De asemenea, datoria publică este dependentă de nivelul deficitului sectorului privat, de
ratele dobânzii, de rata creşterii economice, de nivelul anterior al datoriei şi de capacitatea
Guvernului de a extrage venituri din inflaţie. Managementul adecvat al datoriei publice înseamnă
procese de optimizare pentru minimizarea costului datoriei şi evitare crizelor de lichiditate.
Serviciul datoriei publice va fi acoperit prin împrumuturi noi sau prin refinanţare pe piaţa
internă sau externă, în funcţie de costurile comparative, directe şi indirecte, ale celor două tipuri de
împrumuturi şi de necesitatea restructurării datoriei publice externe în favoarea împrumuturilor
cu scadenţe de peste trei ani. De asemenea, obiectivul restructurării datoriilor în favoarea
scadenţelor pe termen lung include împrumuturile pe pieţele private de capital.
Astfel, în managementul datoriei publice interne au fost făcute eforturi de creştere a
volumului titlurilor de stat emise cu scadenţe la 6 luni şi 1 an, introducându-se în acelaşi timp
certificatele cu scadenţe la 6 luni vândute direct populaţiei.
Noua orientare în managementul datoriei publice interne către extinderea maturităţii
titlurilor de stat este susţinută şi de emisiunea de titluri de stat în valută, singurul instrument cu
scadenţă de peste un an acceptat de pieţele financiare româneşti.
Ca element de noutate, în anul 2002 au fost introduse titluri de stat cu scadenţă la 2 ani,
sub forma obligaţiunilor de stat cu dobândă.
Extinderea curbei de maturitate a instrumentelor de finanţare şi refinanţare a datoriei publice
interne crează pentru următorii ani avantajul diminuării volumului lunar de titluri de refinanţat, fapt
reflectat în ratele de dobândă şi implicit în presiunea datoriei publice interne asupra bugetului de
stat.
Dinamica datoriei publice va continua, în următorii ani, să fie pozitivă, chiar dacă în
ritmuri relativ moderate, pentru că va reprezenta, în continuare, un factor important de susţinere a
creşterii economice.
Pentru intervalul 2005-2008 se estimează o reducere a cheltuielilor cu dobânzile la
datoria publică internă, atât în cifre absolute, cât şi în termeni relativi (raportată la produsul intern
brut) în condiţiile în care accesul României pe pieţele internaţionale de capital va permite
preluarea unei părţi importante de finanţare a deficitelor bugetare la extern.

17
7.4. Datoria publică
7.4.1. Datoria publică internă
Tabelul nr. 7.10.
Datoria publică internă şi dobânzile aferente acesteia, în perioada 2002 - 2008*
miliarde lei
2002 2003 2004 2005* 2006* 2007* 2008*
Datorie publică 128100 165919 115212.3 135217.3 167183.5 205692.1 252.537
internă
Dobânzi aferente 24705.6 21696 11117 11371 16.314 16.297 15.487
datoriei publice
interne
% din PIB 1.7 1.2 0.5 0.4 0.62 0.56 0.45
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică
Notă: * niveluri estimate.

Figura nr. 7.10. Evoluţia datoriei publice internă şi a dobânzilor aferente acesteia, în
perioada 2002 - 2008*

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică

Prin reducerea ratei inflaţiei în perioada 2003 – 2006 practic s-a intrat în faza evoluţiei
descrescătoare şi predictibile a inflaţiei şi, în consecinţă, a ratelor dobânzii, ceea ce permite
reducerea costului datoriei publice interne, fapt ilustrat şi de figura nr. 7.10. Se observă, în
concluzie, o reducere continuă a presiunii dobânzilor la datoria publică internă, atât în cifre
18
absolute, cât şi în termeni relativi (raportată la produsul intern brut) asupra cheltuielilor bugetare,
pe fondul diminuării ratelor reale de dobândă, atât pe piaţa interbancară, la împrumuturile
directe de la populaţie, cât şi a creşterii volumului titlurilor de stat emise cu scadenţe la 6 luni, 1 an
şi 2 ani.

7.4.2. Datoria publică externă

Tabelul nr. 7.11.

Serviciul datoriei publice externe, în perioada 2002 - 2007*
milioane dolari
2002 2003 2004 2005* 2006* 2007*
Serviciul datoriei publice externe 2082.8 2066.8 2129.3 1999.5 1665.9 1649.3
- directe 991.6 962.9 925.6 1135.9 889.4 961.6
- garantate 1091.2 1103.9 1203.7 863.6 776.5 687.7
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică
Notă: * niveluri estimate.

Figura nr.7.11. Evoluţia serviciul datoriei publice externe, în perioada 2002 - 2007*

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Naţională pentru Statistică

19
 În perioada 2002 – 2006, se observă tendinţa de reducere a garanţiilor acordate de stat
pentru creditele externe de care beneficiază diferite categorii de agenţi economici, cu consecinţe
favorabile asupra nivelului datoriei publice externe.
În managementul datoriei externe, o atenţie deosebită se acordată menţinerii unei
proporţii echilibrate între datoria contractată cu rată fixă de dobândă şi cu dobândă variabilă,
precum şi evitării acumulării scadenţelor, în vederea creării premiselor ca România să facă faţă
serviciului datoriei publice externe.
În anul 2003, pentru finanţarea deficitului bugetului general consolidat Guvernul
intenţionează să lanseze noi emisiuni de obligaţiuni. Opţiunea de emitere de obligaţiuni pe
pieţele externe de capital are în vedere: nevoia de acoperire neinflaţionistă a deficitului bugetar;
evitarea evicţionării investiţiei private.
Obiectivul principal al gestiunii datoriei publice externe îl reprezintă asigurarea
surselor necesare finanţării deficitului bugetar, proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea
sectoarelor prioritare ale economiei, precum şi a resurselor de plată a serviciului datoriei la un cost
cât mai redus şi un nivel al riscului acceptabil pe termen mediu şi lung.
În intervalul 2004-2007, serviciul datoriei publice externe va avea încă niveluri ridicate,
dar în scădere de la 2082.8 milioane dolari S.U.A., în anul 2002, la 1649.3 milioane dolari
S.U.A., în anul 2007.
În ceea ce priveşte managementul datoriei publice externe, abordarea pentru perioada
2004-2007 vizează realizarea unei structuri optime din punct de vedere al maturităţii, valutei
de contract şi ratei dobânzii. În acest sens, se va urmări cu prioritate extinderea curbei de
randament pentru obligaţiunile de emisiuni suverane pe piaţa internaţională de capital,
orientarea spre EURO, ca şi valută de contract, precum şi menţinerea unei proporţii
echilibrate între creditele externe cu dobândă fixă şi cele cu dobândă variabilă. De asemenea, se
va trece de la abordarea privind finanţarea externă bazată pe cererea sectorială la o abordare
a dezvoltării globale, bazată pe proiecte specifice, cu asigurarea priorităţilor economice pe
termen mediu şi lung.
Creditorii oficiali vor continua să joace un rol important în strategia de îndatorare
publică externă, mai ales pentru proiecte mari de infrastructură. În acest sens, se va urmări
reducerea ponderii datoriei externe garantate în favoarea celei contractate de la organisme
financiare internaţionale. Garanţiile de stat vor fi orientate, cu precădere, pentru proiecte de
investiţii, şi nu pentru consum, în vederea creării fluxurilor necesare rambursării creditelor
externe.
În perioada 2004-2007 se vor lansa noi obligaţiuni pe piaţa externă, în vederea
asigurării unei prezenţe constante a României pe piaţa de capital, dar şi pentru a profita de percepţia
20
îmbunătăţită a investitorilor străini la adresa riscului tot mai redus pe care îl prezintă ţările din
Europa Centrala şi de Est. În acest interval finanţarea deficitului bugetului general consolidat se va
realiza atât din surse externe, cât şi din surse interne.

21