Alexandru Bănică

TÂRGU OCNA
MEDIUL URBAN ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ

1
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BĂNICĂ, ALEXANDRU
Târgu Ocna : mediul urban şi dezvoltarea durabilă / Alexandru Bănică. - Iaşi : Terra Nostra, 2010
ISBN 978-973-1888-61-3

352(498 Târgu Ocna)

2
 TÂRGU OCNA
MEDIUL URBAN ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ

Alexandru Bănică

EDITURA TERRA NOSTRA

IAȘI, 2010

3
 Lucrarea constituie cea mai mare parte a tezei de doctorat ”Analiza mediului urban
în perspectiva dezvoltării durabile. Studiu de caz: orașul Târgu Ocna”, susținuta public
la 5 decembrie 2009 și care a fost realizată prin valorificarea unor cercetări întreprinse în
cadrul proiectului cu același titlu finanțat de Ministerul Educației și Cercetării, prin Grantul
CNCSIS TD 330/2008.

În perioada elaborării tezei de doctorat și după aceea, sprijinul și coordonarea

Doamnei Prof. Em. Dr. Irina Ungureanu au fost esențiale, fapt pentru care nu-i voi putea
nicicând mulțumi îndeajuns.

4
 CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE .......................................................................................................................................................... 7

PARTEA I ........................................................................................................................................................................ 13
1. INTRODUCERE. ASPECTE TEORETICE, CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE .......................................... 13
1.1. INTRODUCERE................................................................................................................................................ 13
1.2. ASPECTE TEORETICE, CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE ................................................................... 15
1.2.1. Analiza sistemică a mediului urban - aspecte generale ............................................................................. 15
1.2.2. Identitatea mediului urban în cadrul sistemelor teritoriale organizate ierarhic........................................ 19
1.2.3. Aspecte metodologice ................................................................................................................................. 24
2. STADIUL CUNOAŞTERII PROBLEMATICII STUDIATE ŞI ISTORICUL CERCETĂRILOR ASUPRA
TERITORIULUI........................................................................................................................................................... 32
2.1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ. DEZVOLTAREA URBANĂ DURABILĂ- FUNDAMENTĂRI,
ACCEPŢIUNI, ABORDĂRI PE PLAN INTERNAŢIONAL ..................................................................................... 33
2.2. CERCETĂRI DE GEOGRAFIE URBANĂ ÎN RELAŢIE CU FENOMENUL GENERAL DE URBANIZARE
DIN ROMÂNIA ........................................................................................................................................................ 40
2.3. CERCETĂRI ASUPRA SISTEMULUI SPAŢIAL STUDIAT.............................................................................. 44
2.3.1. Cercetări directe privind oraşul Târgu Ocna............................................................................................. 44
2.3.2. Surse indirecte şi cercetări ale ansamblului teritorial al Văii Trotuşului .................................................. 46
3. TÂRGU OCNA – CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ A AMBIANŢEI URBANE ÎN CONTEXT
MULTISCALAR .......................................................................................................................................................... 49
3.1. TÂRGU OCNA ÎN CONTEXTUL REGIONAL AL VĂII TROTUŞULUI. ANALIZA MEDIULUI NATURAL AL
LOCUIRII................................................................................................................................................................. 49
3.1.1. Constituţia geologică a substratului. Relieful local ................................................................................... 50
3.1.2. Caracteristici climatice .............................................................................................................................. 56
3.1.3.Aspecte geografice ale apelor de suprafaţă şi subterane ............................................................................ 62
3.1.4.Ecosistemele naturale şi antropizate........................................................................................................... 64
3.1.5.Resursele naturale. Rolul rezervelor în sistem ............................................................................................ 69
3.2. ORAŞUL TÂRGU OCNA – FUNDAMENTE ISTORICO-GEOGRAFICE ALE MEDIULUI URBAN.............. 72
3.2.1. Geneza aşezării. Rolul poziţiei şi al sitului în individualizarea acesteia ................................................... 72
3.2.1.1. Situl şi poziţia aşezării Târgu Ocna .................................................................................................... 72
3.2.1.2. Rolul „graniţei” şi al modului de exercitare a puterii - configuraţii administrative la nivelul
Bazinului Trotuşului................................................................................................................................................. 74
3.2.2. Evoluţia teritorială a oraşului Târgu Ocna. Premise cultural-istorice ale identităţii mediului urban ...... 76
3.2.2.1. Analiza istorico-geografică a evoluţiei teritoriului urban .................................................................. 76
3.2.2.2. Limitele sistemului şi axele funcţionale. Subsistemele componente .................................................... 82
PARTEA A II A ............................................................................................................................................................... 86
1. ANALIZA MEDIULUI URBAN.............................................................................................................................. 86
1.1. ELEMENTE DE MORFOLOGIE ŞI DINAMICĂ URBANĂ INTERNĂ ............................................................ 86
1.1.1.Elementele sistemului şi rolul lor funcţional ............................................................................................... 87
1.1.1.1. Fondul locativ – evoluţie, caracteristici ............................................................................................ 87
1.1.1.2. Instituţii de deservire a populaţiei şi unităţi economice................................................................... 90
1.1.1.3. Spaţiul public. Rolul sistemic al spaţiilor verzi ................................................................................. 99
1.1.2. Retelele sistemice .................................................................................................................................... 100
1.1.2.1. Reţeaua de comunicaţie şi rolul acesteia în structurarea oraşului .................................................. 100
1.1.2.2. Reţelele utilitare ............................................................................................................................... 104
1.1.3. Produse ale locuirii şi activităţilor urbane .............................................................................................. 112
1.1.3.1. Produse utile cu distribuţie internă sau externalizate ....................................................................... 112
1.1.3.2. Deşeuri urbane .................................................................................................................................. 113
1.1.4. Zonarea funcţională a oraşului Târgu Ocna............................................................................................ 116
1.2. MEDIUL URBAN ÎN RELAŢIE CU STRUCTURA ŞI DINAMICA SOCIO-DEMOGRAFICĂ...................... 120
1.2.1. Bilanţul general al populaţiei................................................................................................................... 120
1.2.2. Structura pe grupe de vârstă şi sexe......................................................................................................... 124
1.2.3. Structura după origine a populaţiei ......................................................................................................... 128
1.2.4. Structura etnică şi confesională ............................................................................................................... 130
5
 1.3. STRUCTURA SOCIO-ECONOMICĂ ŞI ECONOMIA ORAŞULUI................................................................ 138
1.3.1. Structura ocupaţională............................................................................................................................. 140
1.3.2. Utilizarea terenului şi rolul de echilibru în sistem al agriculturii ........................................................... 143
1.3.3. Rolul industriei în ansamblul urban......................................................................................................... 146
1.3.4. Activităţile terţiare. Rolul turismului în funcţionalitatea urbană............................................................. 149
1.3.5. Rolul centrilor de decizie ......................................................................................................................... 161
1.3.6. Specificul relaţiilor economice. Forme de manifestare. Consecinţe sociale ale dinamicii economice
recente .................................................................................................................................................................... 165
2. IDENTITATEA ORAŞULUI TÂRGU OCNA ÎN RELAŢIE CU STRUCTURA ŞI DINAMICA TRANS-
SCALARĂ A MEDIULUI.......................................................................................................................................... 171
2.1. FUNCŢIA TÂRGULUI OCNA ÎN SISTEMUL NAŢIONAL DE ORAŞE. IDENTITATEA DE “ORAŞ AL
SĂRII”…………………….......................................................................................………….………...…..............…..171
2.2.FUNCŢIONALITATEA SISTEMICĂ A ORAŞULUI TÂRGU OCNA ÎN CADRUL REGIONAL AL BAZINULUI
TROTUŞULUI.........................................................................................................................................................176
2.2.1. Integrarea oraşului Târgu Ocna în cadrul relaţiilor urban-rural şi urban-urban.............................. 177
2.1.1.1. Caracterul profund rural al Văii Trotuşului. Relaţiile urban-rural .............................................. 177
2.1.1.2.Târgu Ocna în contextul urbanizării Văii Trotuşului. Relaţiile urban-urban ................................ 180
2.2.2. Interacţiuni teritoriale la nivel regional............................................................................................... 182
2.2.2.1. Indicatori demografici ai influenţei urbane – populaţia flotantă, şi populaţia navetistă............. 183
2.2.2.2. Căile de comunicaţie din bazinul Trotuşului premisă a accesibilităţii ......................................... 187
2.2.2.3. Delimitarea ariilor de influenţă. Modele de interacţiune spaţială ................................................ 189
2.2.2.4. Rolul polarizator al Târgului Ocna la nivel local ......................................................................... 193
2.2.2.5.Premise administrative şi politice ale interacţiunii teritoriale ....................................................... 196
2.2.3. Percepţia publică a identităţii locale şi a mediului urban ................................................................. 199
3. RISCURI NATURALE ŞI ANTROPICE LA TÂRGU OCNA ŞI ÎN AREALUL PERIURBAN ........................... 204
3.1.FENOMENE DE RISC NATURAL.............................................................................................................. 204
3.2.RISCURI ANTOPOGENE ........................................................................................................................... 214
3.2.1.Fenomene de risc generate de activităţi antropice............................................................................... 214
3.2.2.Fenomene de risc social ....................................................................................................................... 221
3.3.DEZVOLTAREA URBANĂ DURABILĂ ȘI ELEMENTELE DE RISC NATURAL SAU INDUS
ANTROPIC... ......................................................................................................................................................... 225
3.3.1. Distribuţia spaţială a disfuncţionalităţilor. Studiu de caz: zona centrală........................................... 225
3.3.2. Gestionarea riscurilor în sistem .......................................................................................................... 229
3.3.2.1. Premise obiective ale deciziilor..................................................................................................... 229
3.3.2.2. Evaluarea priorităţilor asumate/declarate de administraţie referitor la gestionarea
disfuncţionalităţilor şi a riscurilor ......................................................................................................................... 242
3.3.2.3. Evaluarea percepţiei publice asupra gestionării disfuncţionalităţilor.............................................. ..
şi a riscurilor din sistem…………………………………………………...................................................................... 244
4. TÂRGU OCNA ÎN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII DURABILE....................................................................... 247
4.1. FAVORABILITATEA GEOGRAFICA ÎN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII DURABILE ........................... 247
4.1.1. Favorabilitatea naturală pentru locuire şi activităţi urbane................................................................ 248
4.1.2. Favorabilitatea socio-economică pentru dezvoltare durabilă ............................................................. 250
4.1.3. Favorabilitatea geografică a oraşului Târgu Ocna. Aplicabilitate la nivel local şi zonal................... 253
4.2. TÂRGU OCNA. DEZVOLTAREA DURABILĂ A SISTEMULUI URBAN .................................................. 259
4.2.1. Indicatori ai dezvoltării durabile pentru oraşul Târgu Ocna în context regional................................ 259
4.2.2. Direcţii optime de dezvoltare durabilă pe termen scurt, mediu şi lung................................................ 268
CONCLUZII .................................................................................................................................................................. 274
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................................ 280
ANEXE ........................................................................................................................................................................... 289

6
 CUVÂNT ÎNAINTE

În multe domenii ale existenţei materiale şi spirituale umane se produc, uneori,

coincidenţe benefice în multiple sensuri. Cînd necesităţi existenţiale autentice, de mare
anvergură, se manifestă simultan cu orientări adecvate ale cercetării ştiinţifice şi cu
promptitudini editoriale există şansa unor rezultate de excepţie. Premise reale ale unor
asemenea rezultate se regăsesc ca date, informaţii, noi instrumente
de investigaţie, interpretări temeinic argumentate, analize critic-comparative, sugestii şi
soluţii ameliorative ale actului decizional administrativ, linii aplicative care pot
susţine dezvoltarea durabilă a unor structuri complexe, în studiul pe care îl prefaţăm.
Tema abordată se bucură de un larg interes actual, deoarece vizează mediul urban
(ambianţă în care trăieşte o parte importantă a societăţii umane) şi dezvoltarea durabilă -
deziderat general, ca obiectiv vital al întregii umanităţi. Drept suport material al demersului
autorul a optat, cu mult curaj dar şi cu responsabilitatea asigurată de competenţa în domeniu,
pentru aria concretă a unuia dintre oraşele cele mai mici din Moldova - Târgu Ocna. Cu
aparenţe simple, datorită dimensiunilor sale, arealul s-a vădit extrem de complex prin
evoluţie şi structură, prin receptivitatea inerentă a unităţilor mici faţă de impulsurile primite
din reţeaua supraordonată, dar şi prin capacitatea de influenţă asupra ariei rurale învecinate,
sau chiar mai îndepărtate. Complexitatea menţionată a generat, în mod firesc, dificultăţi
metodologice destul de importante, dat fiind faptul că investigarea contemporană a mediului
urban este încă departe de a deţine un instrumentar ferm şi procedee clare, eficiente, fiind
încă puternic marcată de un veritabil asalt al abordărilor sectoriale, îngust specializate şi care
păstrează o tendinţă perenă de extrapolare a rezultatelor strict analitice la calitatea întregului
mediu urban. Mai recent vizată în cercetare, pe un nivel metodologic comparabil se află şi
dezvoltarea durabilă, care atrage investigaţii foarte diverse, dar beneficiază mai frecvent de
abordări teoretice şi polemice decît de acumulări conceptual şi metodologic clare. Este cu
atît mai meritoriu efortul autorului care, constatând în repetate situaţii că aparatul
metodologic în uz s-a vădit lacunar sau a fost numai parţial aplicabil, şi-a identificat repere
metodologice şi metode de lucru proprii, adecvate realităţilor cercetate, ceea ce l-a condus
spre rezultate fiabile.
În ansamblul său, investigaţia realizată se bazează pe o muncă asiduă de clarificare a
fundamentelor conceptuale şi metodologice în domeniul abordat, demersul fiind subordonat
însă în mod explicit şi consecvent unei viziuni sistemice, de eficienţă certă.
Analiza obiectivă a informaţiei de geografie urbană şi de dezvoltare urbană durabilă,
preexistente la nivel internaţional, ca şi de geografie urbană în relaţie cu fenomenul general
de urbanizare în România, permite studiului conturarea fermă a datelor identitare ale
sistemului abordat. Remarcabil este faptul că, interpretată critic şi integrat, în viziune
geosistemică, informaţia menţionată a asigurat o reconsiderare a sit-ului natural, a ofertei
urbigene şi a evoluţiei aşezării ca resurse sistemice, respectiv premise ale identităţii urbane
locale în contextul regional al văii Trotuşului. Investigarea sistemică a acestei identităţi la
nivel de morfologie şi dinamică urbană internă evidenţiază atît elementele structurale
materiale - infrastructură, reţele, produse ale locuirii şi activităţilor urbane, cât şi a celor
7
socio-demografice şi economice. Această personalizare concretă a oraşului se bazează nu
doar pe filtrarea competentă a informaţiei din surse statistice consacrate, ci şi pe o foarte
bună cunoaştere a situaţiei locale, de la nivelul documentelor de reglementare şi decizie şi
până la starea de facto, strict actuală şi detaliată, a fondului locativ, a reţelei stradale şi a
altor reţele utilitare, a cuantumului şi distribuţiei produselor utile, a deşeurilor, a distribuţiei
spaţiale a populaţiei, a relaţiilor economice şi a consecinţelor sociale ale dinamicii
economice recente, a eficienţei economice locale etc.
Calitatea acestei analize sistemice creşte prin efortul autorului de a rafina referinţele de
diagnoză consacrate în domeniu. Astfel, spe exemplu, pentru surprinderea cât mai corectă a
dinamismului economic, imaginează un indicator de sinteză pe care îl numeşte indice de
rentabilitate economică, exprimând ponderea pe care o au în viaţa comunitară numărul de
unităţi economic active, cifra de afaceri şi numărul de angajaţi în raport cu populaţia totală.
Aplicat apoi şi la nivel de judeţ, indicatorul respectiv permite identificarea corectă nu numai
a stării economice a Târgului Ocna, ci şi a poziţiei şi raporturilor sale cu/faţă de Bacău şi de
alte localităţi urbane din judeţ. Un alt exemplu concludent este cel al investigaţiei percepţiei
publice cu privire la identitatea urbană, la reglementările în vigoare, la eficienţa
administraţiei locale, la perspective dezirabile şi căi de atingere a dezideratelor etc. În
esenţă, rezultatele investigaţiei respective constituie expresia cea mai realistă a nevoilor de
azi ale populaţiei, a căilor şi mijloacelor pe care mentalul colectiv le propune (şi le acceptă
necondiţionat) pentru realizarea unui nivel mulţumitor al existenţei sociale şi economice
urbane.
Identitatea complexă a mediului urban este urmărită apoi şi în context sistemic
transscalar. Indicatori economici construiţi/aplicaţi pentru cunoaşterea specificului relaţiilor
complexe dintre aşezările bazinului Trotuşului relevă, conform studiului, caracterul profund
rural al acestui bazin, determinat prin dominanţa durabilă a polarizării urbane a unor arii
rurale apreciabile. De asemenea, relevă decupajul spaţial al influenţelor urbane, ca şi
evoluţia poziţiei şi rolului Târgului Ocna, prin relaţii urban-urban ( în contextul regional al
urbanizării văii Trotuşului), consolidarea mediului economic local după anul 2000, pe baza
eficienţei unor întreprinderi mici şi mijlocii şi a unei forţe de muncă bine calificate, încă
prezentă în oraş, rolul polarizator al oraşului la nivel local, accesibilitatea prin reţeaua de
comunicaţie şi premisele administrative şi politice care, împreună, ar putea să-i reconstituie
profilul urban confortabil pe care l-a mai avut o perioadă îndelungată în cursul existenţei
sale.
În mod logic, abordarea geosistemică a unei aşezări umane care îşi propune să
dăinuiască dezvoltându-şi prin ameliorare şi diversificare parametrii identitari nu putea
omite şi o analiză cât mai atentă a obstacolelor şi conjuncturilor generatoare de obstacole,
moştenite sau inerente în evoluţia sa. În sensul acesta, riscurile naturale şi antropogene, cu
impact dublu - asupra suportului natural al aşezării şi asupra populaţiei - sunt nu doar
constatate (aşa cum se procedează pe scară largă) , ci analizate în materializarea lor ca
disfuncţii ale mediului urban. Pentru o evaluare cât mai corectă - şi mai utilă - acestea sunt
urmărite în distribuţie spaţială, identificându-se 11 unităţi şi luându-se ca studiu de caz zona
centrală - un veritabil paradox urban: este zona prioritar vizată datorită atracţiei sale
patrimoniale şi capacităţii polarizante sub aspect administrativ şi de servicii, complet

8
echipată urban, dar cu un fond edilitar adesea decrepit (spaţiu locativ şi reţele), cu trafic auto
intens, spaţii verzi dezorganizate, insuficiente şi răspândite haotic etc.
Menţinând permanent în obiectiv perspectiva dezvoltării durabile, studiul adaugă
evaluării riscurilor şi o analiză a gestionării actuale a acestora, autorul fiind convins că
discuţiile teoretice şi neangajante despre necesitatea gestionării, fără un cadru al
concretizării prin aplicare, nu pot constitui nici argumente şi nici premise ale dezvoltării
menţionate. Astfel, fără a neglija reglementările şi modalităţile administrative oficiale de
gestionare (priorităţi asumate oficial, măsuri etc.) în studiu se realizează o zonare geografică
(bazată pe cartări de teren ale fenomenelor actuale/probabile de risc, pe calcule şi integrări
ale informaţiei) care, suprapusă imaginii de gestiune oficială, a permis ajustarea benefică a
acesteia din urmă : restrângeri/extensiuni de arie, nuanţări ale vulnerabilităţii naturale şi
umane ca şi ale intensităţii fenomenelor, precizarea - personalizată pe areale - a
posibilităţilor de redresare în sistem. Considerăm că imaginarea de către autor a celor doi
indicatori specifici - al riscurilor naturale şi antropogene (cu consecinţe remediabile, greu
reversibile şi ireversibile) şi al vulnerabilităţii naturale şi umane la risc, ca şi realizarea
hărţilor respective constituie, în momentul de faţă, baza cea mai obiectiv ştiinţifică a
apărării complexe a mediului urban la Târgu Ocna şi, concomitent, o premisă fiabilă
pentru fundamentarea dezvoltării durabile.
Temeinic fundamentat, integrând treptat structuri şi funcţii din ce în ce mai complexe,
printr-un demers care a pretins instrumente de lucru mereu mai complicate şi imaginarea
unora noi, studiul s-a apropiat astfel de partea sa finală , în care obiectivul urmărit impune şi
maximum de dificultate şi de responsabilitate a cercetării. Exigenţele acestei finalităţi au
fost acoperite în mod remaracbil, o sinteză geosistemică - în calitate de fundament obiectiv
al procesului de dezvoltare durabilă - îşi asumă responsabilitatea, în expresie textuală şi
cartografică, unei zonări spaţiale, la scară mare, a favorabillităţii geografice pentru
dezvoltare durabilă. Apreciată (pentru prima dată, din câte cunoaştem, la noi), pe baza
favorabilităţii naturale pentru locuire şi a favorabilităţii social-economice pentru
dezvoltare, zonarea aceasta de sinteză - cu trei categorii, nouă subcategorii şi şase unităţi de
rang mai mic - a rezultat din suprapunerea decupajelor corespunzătoare celor două sinteze
parţiale menţionate, la rândul lor obţinute din integrarea succesiv-categorială şi ierarhizarea
a altor 15 indicatori, de complexitate crescândă,, exprimaţi grafic prin vizualizare
progresivă.
Utilitatea maximă a acestui produs conceptual şi grafic este confirmată prin
confruntarea lui cu Planul de Urbanism General al oraşului : coincidenţe şi similarităţi se
alătură unor diferenţe importante de arie şi de orientare, sectoarele respective fiind, în
documentul oficial, fie subapreciate, fie supraapreciate valoric (prin minimalizarea
riscurilor), fie excluse din iniţiative şi finanţări (prin exagerarea riscurilor şi prin
incapacitatea imaginării unor alternative utile). Multe deficienţe ale planului menţionat
rezultă din generalizări produse prin extrapolări eronate şi - mai ales - din lipsa unei viziuni
asupra evoluţiei urbane în contextul reţelei de aşezări ; sunt neglijate astfel forme deosebit
de utile (reciproc avantajoase) ale conlucrării oraşului în special cu Slănicul Moldova, ca şi
cu alte aşezări din imediata apropiere, în primul rând cu Tiseştii.
În partea finală studiul abordează frontal dezvoltarea durabilă a sistemului urban
Târgu Ocna. Ca şi pentru alte coordonate urbane ale aşezării - şi poate mai mult decât

9
pentru acestea - perspectiva dezvoltării durabile este tratată, în primul rând, la nivel de reţea
de aşezări urbane ale judeţului şi de specific al acestei reţele în bazinul Trotuşului. În linia
aceleiaşi creşteri a gradului de integrare (şi de dificultate) demersul a constat în analiza (prin
verificare şi ajustări/combinări repetate) a mai multor seturi de indicatori oficiali,
corespunzători unor strategii naţionale şi europene. În ansamblu, perspectiva evoluţiei prin
dezvoltare durabilă a Târgului Ocna a fost urmărită la nivel de infrastructură, economie,
administraţie publică şi mediu comunitar , autorul introducând însă în analiză şi referinţe
detaliate la impactul climatic pe termen lung al activităţilor urbane, la utilizarea durabilă a
terenurilor şi la produsele care promovează dezvoltarea durabilă etc. Un
set direcţii, considerate optime de către autor, jalonează dezvoltarea durabilă pe termen
scurt, mediu şi lung : consolidarea rolului de echilibru şi de alternativă funcţională
urbană în cadrul bazinului Trotuşului, restructurarea morfologiei urbane, valorificarea
durabilă a resurselor naturale şi umane, dezvoltarea turistică în context local şi regional,
promovarea unui mediu social-economic competitiv şi echitabil, în condiţiile conservării
caracterelor identitare locale. Remarcabil şi în finalul său, studiul identifică şi optează
pentru aceste direcţii prin comparaţie şi diferenţiere faţă de Planul Strategic de Dezvoltare
Durabilă al oraşului Târgu Ocna. Astfel, direcţiile reţinute/ajustate/propuse suplinesc lacune
conceptuale/structurale/aplicative ale planului menţionat, minat în primul rând de lipsa unei
imagini de ansamblu, sistemice asupra funcţionalităţii urbane, pentru care să se prevadă
(antecalculându-se) nu numai cauzalităţile şi interacţiunile directe, punctuale şi imediate
specifice, ci şi consecinţele interactive ale deciziilor şi măsurilor care urmează să se aplice,
conform etapizărilor stipulate, cu termene precise.
Credem că, prin calitatea conţinutului său, acest studiu este astăzi cel mai util
document de referinţă ştiinţifică (fundamentală şi aplicativă) pentru strategia urbană a
oraşului Tîrgu Ocna. Alături de confirmările valorice academice de până acum ale meritului
deosebit al autorului, publicarea studiului exprimă o pertinentă judecată de valoare
editorială, care îi va extinde în mod benefic aria de audienţă.

Prof. univ. em. dr. Irina Ungureanu

10
 Orașul Târgu Ocna face parte din categoria centrelor urbane românești cu un trecut
îndelungat și cu o importanță economică însemnată, datorită prezenței resurselor salifere și poziției
favorabile în lungul uneia dintre principalele axe de comunicație dintre Moldova și Transilvania.
(...) O lucrare de anvergură care să aibă ca subiect analiza mediului urban din perspectiva extrem de
actuală a necesității unor politici de dezvoltare durabilă se impunea de la sine. Pentru categoria
orașelor mici și mijlocii, un astfel de demers ar putea constitui un model de analiză, dată fiind
complexitatea evoluției funcționale, teritoriale și urbanistice, mai ales din perspectiva centrelor
urbane mai puțin afectate de politicile de industrializare din perioada comunistă, situate într-o
poziție aparent defavorabilă din perspectiva concurenței unor centre urbane apropiate mai
importante. (prof. univ. dr. Ionel Muntele, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași).

(...) lucrarea de față păstrează limitele unei abordări geografice, demonstrând valențele
acestei științe de a analiza componentele naturale și antropice ale mediului, de a le proiecta spațial
interdependențele și de a estima dinamica unui sistem teritorial de tip urban în condițiile dezvoltării
durabile (...). Prin ineditul subiectului, dar mai ales prin maniera de formulare a ipotezelor și de
utilizare a metodelor de analiză și de exprimare grafică, prin structura și conținutul său (...) [studiul]
contribuie la îmbogățirea metodologiei de cercetare în domeniul dezvoltării durabile aplicate
(domeniu extrem de deficitar) [și], pe de altă parte,. constituie un model de implicare a geografiei în
rezolvarea, în timp real, a unor probleme de fond a comunităților locale. Viziunea autorului de
tratare corelată a dezvoltării durabile a unei comunități, cu mediul său original de inserție, aruncă în
derizoriu perspectivele înguste ale politicienilor, care nu privesc dincolo de teritoriul administrativ
al unei comune sau al unui oraș (prof. univ. dr. Ioan Ianoș, Universitatea din București).

(…) [lucrarea] se constituie într-o remarcabilă contribuţie la cunoaşterea oraşului Târgu

Ocna şi a zonei sale înconjurătoare, din perspectivă geografică. Deşi nu mai este o noutate în
literatura geografică, demersul sistemic continuă să impresioneze prin virtuţile sale integratoare.
Viziunea de ansamblu şi structura lucrării sunt, ele în sine, aporturi novatoare. Pe fondul rigorii
sistemice, opţiunea autorului pentru analiza problematizată conferă originalitate şi pertinenţă
demersului de faţă. Amprenta personală este accentuată şi de faptul că dezvoltările teoretice - de
fiecare dată justificate şi susţinute de un remarcabil aparat critic - sunt aplicate pertinent la spaţiul
laborator, în investigarea căruia autorul nu face rabat de la principiile confruntării riguroase cu
realitatea geografică. (…) Pe ansamblu, domnul Alexandru Bănică reuşeşte să ofere un tablou
incitant şi realist asupra lumii unui oraş profund ancorat în spaţiul natural şi cultural al Moldovei
subcarpatice, dar şi larg deschis fluxurilor externe. Acestea din urmă sunt cele care, de regulă, au
dictat momentele de bifurcaţie, au alimentat creşterile şi descreşterile funcţionale ale urbei, au hrănit
aspiraţiile locuitorilor săi şi au contribuit la construcţia identităţii locale, marcată profund de
minerit, iar mai recent şi de activităţile turistice (prof. univ. dr. Nicolae Popa, Universitatea de Vest
din Timişoara).

11
12
 PARTEA I

1. INTRODUCERE. ASPECTE TEORETICE, CONCEPTUALE ŞI

METODOLOGICE.

1.1. INTRODUCERE

Prin excelenţă un spaţiu creat de om, oraşul devine o realitate tot mai complexă şi o
proiecţie sintetică a societăţii contemporane marcată de concentrări de populaţie şi de
bunuri, dar şi de atomizarea din ce în ce mai evidentă a unor structuri tot mai diverse şi
necoezive. Principalul motor al progresului, aşezările urbane, constituie în acelaşi timp un
cadru în care au loc activităţile de producţie, consum şi creativitate în societatea
contemporană, dar şi principalul spaţiu asupra căruia şi din care omul şi-a manifestat cele
mai multe dintre pornirile nerezonabile şi/sau distructive asupra geosistemului.
Conceptul de dezvoltare durabilă oferă posibilitatea re-citirii unei întregi părţi a
temelor urbane într-o altă lumină, în ceea ce priveşte economia oraşului, viaţa lui socială şi
specificul unei dezvoltări prudente din punctul de vedere al problematicii mediului.
Înscriindu-se în domeniul geografiei urbane şi al geografiei mediului, dar preluând,
inevitabil, elemente utile de urbanism, sociologie, economie, management urban dintr-o
perspectivă integratoare, cercetarea punctuală ia în discuţie cazul unui oraş de mici
dimensiuni şi de rang inferior în ierarhia urbană din România, dar a cărui problematică se
dovedeşte extrem de complexă şi actuală în momentul unei analize detaliate şi contextuale.
Importanţa oraşelor mici în configurarea sistemului de aşezări al oricărei ţări este
fundamentală din punct de vedere funcţional, prin rolul de releu între spaţiul urban şi oraşele
de dimensiuni mijlocii şi mari. În Europa Occidentală există o reţea extrem de bine
articulată şi de stabilă de orăşele care alcătuiesc o adevărată coloană vertebrală, prin
coagularea ruralului din jur şi care îi oferă acestuia pieţe de desfacere şi servicii.
Deţinătoare, de multe ori, ale unor întreprinderi dinamice, servicii universitare sau centre de
cercetare, oraşele mici sunt depozitarele unei importante părţi a memoriei culturale,
identitare a Europei şi o importantă rezervă de capacitate de transformare şi competitivitate.
În România, oraşele mici au fost puternic agresate de comunism, prin neglijarea
infrastructurii şi prin construirea haotică, ele devenind, în multe cazuri, ansambluri
nefuncţionale semirurale. Urbanizarea forţată şi puţin fundamentată a unor sate, prin
implantarea de fabrici şi locuinţe colective, a dus, înainte de 1989 şi după acest moment, la
fragilizarea bazei sistemului urban, la stagnarea sau la „re-ruralizarea” micilor oraşe având
printre consecinţe perpetuarea aspectelor de izolare şi de subdezvoltare a spaţiilor rurale.
Cu o populaţie de aproape 14000 de locuitori, Târgu Ocna este un oraş minier,
reprofilat turistic odată cu schimbarea recentă a condiţiilor istorice şi social-economice, dar
o aşezare care şi-a pierdut, în ultima sută de ani, rolul important pe care îl avea în armătura
urbană slab consolidată a Moldovei. Arealul în care se încadrează oraşul Târgu Ocna a fost,
până în secolul XX, unul profund rural, Târgu Trotuş, reşedinţa iniţială a ţinutului, neavând
niciodată valenţe urbane reale, în timp ce Târgu Ocna însuşi, nu doar că a avut şi are legături
foarte puternice cu spaţiul rural polarizat, dar include în propriul intravilan arii care mai sunt

13
şi în prezent semi-urbane, dacă nu chiar rurale. În acest context, putem vorbi de o „identitate
rurală a oraşului Târgu Ocna” (şi a multora dintre târgurile şi târguşoarele Moldovei, simple
relee între aşezările rurale), reflectată de o legătură indisolubilă cu ruralul care, în ciuda
implantărilor industriale şi urbane ulterioare din Bazinul Trotuşului, îşi menţine importanţa
covârşitoare în crearea legăturii cu mediul din care face parte.
Târgu Ocna aparţine sistemului urban al Văii Trotuşului, care poate fi considerat
relativ tânăr - vechile nuclee au fost fie abandonate (Adgiudul Vechi a fost strămutat,
creându-se Adjudul Nou), fie şi-au pierdut atributele urbane (funcţia urbană a Târgului
Trotuş a fost preluată de Târgu Ocna), în timp ce restul oraşelor actuale provin din foste
sate. În prezent, în contextul spaţial al fostului Ţinut al Trotuşului, se manifestă alţi poli de
atracţie, care sunt pe de o parte oraşul Oneşti, iar pe de alta gruparea Moineşti-Comăneşti-
Dărmăneşti, ambii dezvoltaţi industrial, dar cu importante probleme sociale şi de mediu.
Monopolizarea de către aceştia a activităţilor industriale dinamice economic, dar adesea
poluante/poluatoare (în special prin industria chimică şi cea petrochimică) şi a forţei de
muncă specializate în aceste domenii este un dezavantaj pentru Târgu Ocna. Concomitent,
această situaţie activează şansa oraşului de a-şi valorifica importantul potenţial creat de
cadrul natural, de propria istorie şi de actualul context socio-economic.
Miza lucrării pare, la o primă vedere, restrânsă: ne referim la unul dintre oraşele mici
ale României, Târgu Ocna, un model clasic de oraş minier reprofilat turistic odată cu
schimbarea condiţiilor istorice şi social-economice. În fapt ne încadrăm doar aparent într-un
studiu de micro-geografie. Chiar analizând un caz particular şi având puţine posibilităţi de
generalizare ulterioare, tocmai datorită extremei specificităţi, nu putem să nu încadrăm
cercetarea la nivelurile spaţiale superioare.
Geografia modernă, ca «ştiinţă a dinamicii fenomenelor», are scopul «de a sesiza legi
ale dinamicii, repartiţiei şi funcţionării spaţiale a acestora» (Groza, O în prefaţa la Bonnet,
J, 2000, pag. 8). O cercetare asupra unui oraş mic se înscrie în acest domeniu nu în măsura
în care descoperă noi legităţi, ci prin identificarea modului în care acţionează legi deja
cunoscute, la diverse scări în spaţiul analizat, şi prin încercarea de a descoperi indicatori ai
mecanismelor interne, care îl structurează şi care îi pot determina o evoluţie în sensul unei
mai bune funcţionalităţi.
Analizând multiscalar problematica, contextualizând dezvoltarea oraşului Târgu Ocna
şi cunoscând în profunzime spaţiul studiat, avem ocazia ieşirii din viziunea îngustă, aproape
instituţionalizată a strategiilor locale, care prezintă reţete tipizate de dezvoltare durabilă.
Necesitarea unei astfel de analize provine din faptul că oraşul în sine este o realitate
translocală, funcţionarea lui presupunând depăşirea teritoriului pe care îl ocupă intravilanul
şi stabilirea unor relaţii funcţionale cu spaţiul înconjurător. Determinarea dinamicii
regionale devine extrem de importantă în condiţiile în care o aşezare urbană, generează şi
suferă consecinţele fluxurilor de persoane şi de capital, de informaţii şi de servicii, fiind un
vector al dezvoltării regionale. O evaluare a unui spaţiu (fie el şi urban) de mici dimensiuni
se confruntă cu necesitatea ieşirii din tiparele unei scări unice de analiză, pentru a depăşi
limitele unei viziuni strict locale, ancorată în cotidian, dar pierzând adesea imaginea
întregului şi a apartenenţei la entităţile ierarhic superioare, dar şi pe ale celei strict regionale
care, deşi poate reuşi integrarea spaţiului local în reţele funcţionale, este volens nolens
generalizantă, geometrizantă şi (de)limitantă.

14
 Analiza mediului urban, departe de a-şi propune exhaustivitatea, urmăreşte
identificarea elementelor esenţiale şi care au un rol funcţional important la scara oraşului,
inducând aspecte de favorabilitate, respectiv defavorabilitate sau chiar risc, a rezervelor
sistemului, şi a centrilor de decizie urbană. În demersul nostru este esenţială evidenţierea
interacţiunilor posibile între dezvoltare şi dimensiunile identitare şi materiale ale teritoriului,
din perspectiva organizării sistemice, la diferite scări de analiză. Aspectul operaţional al
analizei se exprimă prin necesitatea continuă a modelizării realităţii urbane, respectiv a
modelării geografice, de obicei simplificată (nu simplificatoare!), dar necesară din raţiuni
practice. În această notă, simulările unor schimbări la nivel de microscară şi mezoscară şi
estimarea proceselor induse la niveluri superioare, inclusiv a reacţiilor de tip feed-back, la o
scară temporală destul de extinsă, au o importanţă deosebită pentru atingerea scopului
lucrării de faţă.

1.2. ASPECTE TEORETICE, CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE

1.2.1. Analiza sistemică a mediului urban

Analiza structurii şi funcţionalităţii unui spaţiu geografic este un act de abstractizare,

un mod schematic de înţelegere a proceselor şi transformărilor multiple care au loc pe
suprafaţa terestră. Pe de altă parte, „spaţiul geografic nu se identifică cu cel tridimensional
(linii, puncte, volume). El este definit ca un hiperspaţiu, cuprinzând o mulţime de subspaţii
caracteristice: geomorfologic, climatic, geologic, biogeografic, social, economic etc., între
care există o multitudine de interacţiuni şi integrări. Noţiunea de spaţiu geografic permite
abordarea studiilor de pe poziţia unei maxime generalizări dimensionale, reţinând
obligatoriu complexitatea şi integralitatea tuturor relaţiilor dintre componentele geografice”
(I. Ianoş, 1987, p.9).
Realizarea unei analize bine fundamentate ştiinţific a spaţiului geografic şi care să
poată genera modele complexe şi viabile de reprezentare a premiselor dezvoltării durabile
fundamentate pe elementele identitare, pe favorabilitatea geografică şi ţinând cont de
necesitatea justei gestionări a elementelor de risc induse natural sau antropic presupune, în
egală măsură, înţelegerea caracterului complex al geosistemului şi a necesităţii unei
abordării holistice. Este necesară, din acest motiv, trecerea de la o abordare istorică, care
urmăreşte succesiunea evenimentelor care au stat la baza edificării fizionomiei actuale a
suprafeţei terestre, la o abordare funcţională, care cuantifică procesele contemporane şi
comportamentul substratului, transpunând informaţiile în analize detaliate, cu aplicabilitate
practică, în folosul populaţiei. Aceasta nu implică o eludare a timpului şi a istoriei ca mod
de explicare a funcţionalităţii prezente, spaţiile, şi cu atât mai mult cele urbane, fiind prin
esenţă teritorii moştenite, antecedentele istorice intervenind pregnant în morfologia
peisajului urban şi dând substanţă relaţiei dintre om şi mediu.
Oraşul a fost mult timp înţeles – în decursul istoriei - ca un organism autosuficient, mai
mult sau mai puţin închis, astfel încât soluţiile urbanistice simple ale perioadelor precedente
nu mai rezistă cerinţelor complexe ale vieţii urbane contemporane (Derer, 1985). De fapt,
oraşul a funcţionat întotdeauna ca un sistem deschis, iar azi este perceput ca o realitate

15
puternic interactivă, ceea ce face necesară cunoaşterea atât a elementelor sale componente, a
funcţionalităţii interne, cât şi a ansamblului teritorial în care acesta se înscrie printr-o
multitudine de interrelaţii. Integrarea şi analiza trans-scalară a mediului urban presupune,
de la bun început, înţelegerea oraşului ca „sistem într-un sistem de oraşe” (B. J. Berry, 1964
citat de Ianoş, 1987). În acest sens, este necesară în primul rând, identificarea limitelor
sistemului şi ale subsistemelor sale, precum şi a relaţiilor ierarhice care se stabilesc între
acestea.
Sistem consumator, comercial şi de producţie (Douglas, 1981), oraşul are o structură
internă care poate fi privită prin prisma intercondiţionării a patru elemente: teritoriul,
populaţia, baza economică şi elementele vehiculatorii. Teritoriul este componenta fizică a
sistemului „oraş”, responsabilă de fizionomia şi funcţionalitatea de ansamblu a organismului
urban precum şi a ariei sale înconjurătoare. Între baza economică şi populaţie, elementul cel
mai dinamic al oraşului, există o legătură directă, deşi, în mod obişnuit, unităţile economice,
mai ales cele mari, atrag fluxuri convergente atât din aria de influenţă cât şi din afara
acesteia. Elementele vehiculatorii, şi, în principal, mijloacele şi căile de comunicaţie au un
rol în asigurarea echilibrului prin redistribuiri succesive în teritoriu. Dintre aceste elemente
fac parte apa, aerul ca agenţi naturali de transport, şi vehiculele care, în funcţie de
infrastructura existentă (şosele, căi ferate etc.), realizează transferul de masă, energie şi
informaţie dintr-o parte în alta a sistemului urban şi din interiorul acestuia spre exterior.
Această concepţie stă la baza unei întregi literaturi deja existente, care se circumscrie
domeniului aşa numitei ecologii urbane. Oraşul se defineşte ca un element extrem de
heterotrofic al spaţiului geografic, care cere inputuri importante de elemente biologice,
minerale, de (alte tipuri de) materii prime, apă curată, aer curat, energie, produse semi-finite
şi finite1. Producător la rândul lui de bunuri materiale şi servicii, mediul urban generează, pe
de altă parte, mari volume de deşeuri gazoase, lichide şi solide. În timp, această funcţionare
poate deveni nesustenabilă în cazul în care funcţionalitatea internă şi legăturile interactive
externe sunt incapabile să controleze raportul produse finite-deşeuri, sistemul fiind depăşit
de cantitatea şi agresivitatea produselor inutile/nedorite 2. Efectele nu se resimt doar asupra
oraşului, dat fiind faptul că ele influenţează negativ hinterlandul asupra căruia acesta îşi
exercită influenţa şi care îi asigură mare parte din inputuri. Este absolut necesară intervenţia
asupra proceselor metabolice ale oraşului, susceptibile de a modifica negativ calitatea
mediului (natural) de viaţă şi de a genera entropie înaltă.
Oraşul nu poate fi privit în afara spaţiului pe care îl ocupă, astfel încât abordarea
favorabilităţii geografice, ca rezultantă a caracteristicilor sitului, a poziţiei şi a relaţiilor
teritoriale existente, precum şi analiza riscurilor şi a disfuncţionalităţilor – o parte dintre ele
induse din exterior – fac din integrarea elementelor locale cu cele regionale o premisă de
plecare, iar din analiza multi- şi trans-scalară o metodă de lucru.
În structura organismului urban se disting două subsisteme puternic interconectate:
oraşul propriu-zis şi zona sa de influenţă, în unele cazuri aceasta suprapunându-se ariei
periurbane. Rolul acestei zone este de a atenua dezechilibrul teritorial creat prin forţa de
atracţie (centripetă) a oraşului propriu-zis asupra spaţiului înconjurător şi de a asigura
1
v. Christof Elleger în vol. “Integrated urban systems and sustainable urban life“ (I. Ianoş; D. Pumain; J.B. Racine, 2000)
2
Situaţia prezentată nu e singurul caz de funcţionare nesustenabilă. Efecte cu caracter disfuncţional se produc şi atunci când
ansamblul nu se mai poate adapta cerinţelor sistemelor supraordonate şi nu mai reuşeşte să răspundă necesităţilor propriilor
subsisteme (de exemplu prăbuşirea economiei industriale poate declasa sistemul urban)
16
sistemului reprezentat de oraş o autonomie mai mare. În cazul unor oraşe mici, aşa cum este
Târgu Ocna, aria periurbană se suprapune în cea mai mare parte satelor polarizate, care au
fost aglutinate la corpul oraşului fără a dobândi, în fapt, atribute urbane importante.
Relaţia de supraordonare/subordonare care se stabileşte între oraş şi zona sa de
influenţă este reflectată de valoarea fluxurilor de intrare, respectiv de ieşire, cele două
datorându-se faptului că, pe de o parte, oraşul este un important consumator de produse,
energie şi forţă de muncă, iar pe de altă parte un distribuitor al produselor obţinute pe arii
variabile.
Succesiunea diferitelor moduri de organizare spaţială la nivel local poate fi, pe de o
parte, sesizată prin prisma transformărilor calitative sau a extinderii spaţiale. Pe de altă
parte, individualizarea lor poartă marca subiectivităţii de trasare a limitelor în funcţie de
intervalele critice, a succesiunii rapide/dinamicii accelerate a autoreglării şi a receptării
profunde a agresiunilor, toate acestea făcând mai dificilă o evaluarea obiectivă şi corectă.
Numai în spaţii restrânse şi relativ omogene se poate urmări mecanismul de transmitere a
schimbării în lanţul componentelor precum şi a efectelor induse de acesta. Efectele directe
sunt relativ uşor de apreciat, ceea ce permite reorientarea şi redimensionarea acestora în caz
de necesitate. Mai dificilă e estimarea efectelor cumulative ale schimbării asupra structurilor
şi componentelor individuale. În acest caz constatările trebuie corelate cu seturi de
evenimente petrecute în condiţii identice de-a lungul istoriei aceluiaşi sistem sau a altora
similare. Abia apoi poate fi remodelată strategia intervenţiilor ulterioare în evoluţia
spaţiului geografic respectiv la nivel de microscară.
Mediul urban este prin esenţă social - rezultatul unei continue negocieri între om şi loc,
între spaţiul privat şi spaţiul public, între interesele particulare ale indivizilor şi interesul
colectiv, al comunităţii. Deşi prevederile legislative urbanistice impun interesul general şi
grija faţă de ansamblul urban ca prioritare, nu de puţine ori interesele particulare şi de grup
reuşesc să prevaleze. Este una dintre cauzele caracterului uneori haotic al deciziilor la nivel
local şi al unora dintre disfuncţionalităţile urbane. Forma urbanistică a spaţiului public
orăşenesc, poate fi definită de reţeaua stradală, care constituie un adevărat sistem nervos al
oraşului, respectiv al cartierelor şi al tuturor zonelor funcţionale urbane. Spaţiul public
cuprinde, în principal, reţeaua de străzi, pieţe şi parcuri şi este condiţionat pe de o parte de
sit, care impune, în mare măsură, morfologia urbană, iar pe de altă parte de modul de
organizare, în funcţie de regulile urbanistice de natură funcţională şi estetică şi de relaţiile
dintre actorii sociali, responsabili de procesele, practicile, folosinţele şi relaţiile urbane.
Dezvoltarea urbană durabilă trebuie să aibă în vedere stabilirea unor relaţii optime
între aşteptările populaţiei şi ansamblul serviciilor pe care teritoriul urban şi cel polarizat le
poate oferi şi stabilirea unor legături funcţionale între individual şi colectiv, între public şi
privat, între activităţile domestice şi piaţă (Heurgon, 2001).
Pe de altă parte, dinamismul ansamblurilor urbane este responsabil de vulnerabilitatea
sistemului, care se manifestă ca efect al rapidităţii cu care se poate ajunge la stări de
dezechilibru disfuncţional al acestuia. Pe fondul acestei fragilităţi generale, în sistemele
locale prin excelenţă antropice, aşa cum este şi cel urban, componenta social-economică are
un rol extrem de important, fie ca principala responsabilă pentru modificările cantitative şi
calitative aduse sistemului, fie prin acţiunile conştiente şi avizate de amenajare raţională a

17
teritoriului local, în scopul prevenirii sau diminuării disfuncţiilor naturale sau induse
antropic (Irina Ungureanu, 2005).
În relaţie cu specificul dinamic, calitatea mediului şi calitatea vieţii sunt noţiuni intens
vehiculate de literatura de specialitate, dar care au, de multe ori, un caracter static, utilitarist
şi momentan. Prin analiza componentelor şi evaluarea sectorială a calităţii se pierde, adesea,
din vedere imaginea ansamblului, a structurii funcţionale interactive pe care o reprezintă. În
acest sens, este necesară o schimbare a perspectivei, astfel încât calitatea mediului să fie
percepută şi evaluată în condiţiile echilibrului dinamic în care se află sistemul la un moment
dat şi care derivă din funcţionalitatea acestuia. (ibid.) Luăm în considerare şi o accepţiune
mult mai generală a calităţii mediului urban, legată de aspectele identitare ale elementelor
mediului geografic şi ale sistemului teritorial în ansamblul său 3. Încercăm, astfel, să
delimităm individualitatea unui organism spaţial şi social, marcat prin multitudine de
interdependenţe, de interacţiuni existente şi vizibile în diferite contexte scalare.
Structura şi dinamica sistemului evidenţiază caracterul complex şi interactiv al acestuia
asigurat prin capacitatea de autoreglare, care îi permite asimilarea/depăşirea pragurilor de
discontinuitate care apar în evoluţia oricărui sistem şi transformarea acestora în dezechilibre
funcţionale. Această evoluţie, în care perioadele de continuitate alternează cu
momente/secvenţe de discontinuitate funcţională este caracteristică tuturor structurilor
sistemice. Cele capabile să se echilibreze dinamic şi să evolueze spre forme de
autoorganizare stabile tind spre o dezvoltare durabilă. Complexitatea sistemelor implică
numeroase mecanisme interioare şi exterioare a căror ierarhizare şi manifestare temporală
nu dă mereu garanţia stabilităţii şi face din dezvoltarea durabilă un deziderat niciodată
complet atins, astfel că oricât de constante par mecanismele de supravieţuire ale unei
structuri sistemice, ele nu prezintă garanţia durabilităţii, sunt doar legi de tendinţă, care nu
se confirmă niciodată într-o manieră clară” (Satmari, 2009, pag. 34).
Se pot distinge două mari categorii de disfuncţionalităţi de mediu în ceea ce priveşte
oraşele: cele cumulative, care se produc în orice aşezare umană şi locuinţă, dar sunt
exacerbate în oraşe prin aglomeraţie şi densitatea populaţiei şi cel sistemice, care îşi au
rădăcinile în caracteristicile şi relaţiile interactive sociale, economice şi de mediu ale
aşezărilor urbane (ex. dezechilibrul transferului termic oraş-aria învecinată, soldat cu un
bilanţ pozitiv pentru spaţiul urban, care devine astfel o „insulă caldă”). Există dezechilibre
care, prin efectul lor individual, cumulat sau sistemic, pot depăşi capacitatea de autoreglare,
afectând fie elementele structurale, fie mecanismele interactive dintre acestea, fie întregul
sistem. Este incontestabil faptul că sistemul socio-economic are o capacitate deosebită de a
induce astfel de stări de criză. Activităţile umane extrem de diverse şi interconectate, mai
ales în cazul concentrărilor umane, aşa cum sunt oraşele, pot genera numeroase fenomene şi
conjuncturi noi, care nu lasă timp suficient structurilor naturale sau antropice preexistente să
se adapteze noilor dimensiuni şi ritmuri (Irina Ungureanu, 2005). Din cauza faptului că ele
par a se manifesta la nivel strict local, există tendinţa de a se nega caracterul general

3
Pornind de la definiţia din Dicţionarul explicativ al limbii române calitatea este « totalitatea însuşirilor şi laturilor
esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri » (DEX , 1975, p. 112,Ed.
Academiei RSR)

18
sistemic al acestor transformări cu caracter disfuncţional. În realitate, ele sunt la fel de
relevante pentru structurile sistemice ca şi cele funcţionale.
Probabilitatea/posibilitatea ca aceste fenomene cu caracter de prag în funcţionarea
sistemului să se producă a fost inclusă în sfera noţiunilor de hazard şi risc, care fac de multe
ori obiectul unor confuzii sau suprapuneri de sens, în fapt ele având sfere exclusive.
Hazardul include acele „înlănţuiri procesuale şi fenomenologice care etalează relaţii
neliniare, efecte de prag şi ajustări haotice deterministice, dar nepredictibile în cadrul unui
sistem” (Mac; Petrea, 2002). Producător al unor evenimente imprevizibile prin condiţiile de
manifestare şi periculoase prin descărcările energetice create, hazardul se manifestă mai ales
în cazul sistemelor care se găsesc departe de echilibru şi a căror stabilitate poate fi răsturnată
chiar şi de modificări infime. Riscul presupune, pe de altă parte, asumarea de către un
receptor – în principal societatea omenească - conştient sau inconştient a posibilităţii
producerii evenimentului, respectiv „potenţializarea manifestării hazardului în raport cu un
sistem receptor având capacitate de analiză, interpretare şi reacţie (electivă)”(ibid.).
Riscurile naturale şi antropice sunt o ameninţare directă şi evidentă asupra
funcţionalităţii sistemice, însă contribuie la reliefarea individualităţii sistemului însuşi pus în
situaţia de a se confrunta cu propriile limite şi de a da răspunsul adecvat. Ca urmare,
ansamblul integrat poate evolua spre o nouă funcţionalitate ca expresie a capacităţii de
adaptare pentru rezolvarea situaţiilor (stărilor) riscante. Starea momentană şi potenţialul
sistemului sunt elemente individualizatoare care dau expresie unei anumite favorabilităţi sau
nefavorabilităţi pentru imprimarea unei funcţionalităţi noi sau pentru menţinerea cele
existente.

1.2.2.Identitatea mediului urban în cadrul sistemelor teritoriale

organizate ierarhic

„Organizarea spaţiului geografic presupune utilizarea

social-variabilă a posibilităţilor virtuale
incluse în acel spaţiu” (Vintilă Mihăilescu)

Orice spaţiu geografic se conturează identitar fie prin stabilirea, într-un timp
îndelungat, a unor legături durabile între mediul natural, om şi produsele activităţii sale, fie
prin inducerea din exterior, uneori fortuit, alteori raţional, dar, în orice caz, artificial, a
acestor legături. Mediul, în accepţiunea sa sistemică, reflectă un echilibru dinamic, care se
stabileşte prin interacţiunile permanente dintre cadrul natural complex, greu de fixat între
limite convenţionale, dar cu legi fixe, imuabile, şi produsele societăţii omeneşti, mai uşor
delimitabile structural, dar care au o dinamică imprevizibilă.
Demersul de faţă este circumscris domeniului geografia mediului în accepţiunea de
analiză a geosistemului, respectiv a unui subsistem al acestuia reprezentat de oraşul Târgu
Ocna, considerat un ansamblu integrat sistemelor ierarhic superioare, dar care integrează, la
rândul lui, subsisteme şi interacţionează cu sisteme de acelaşi rang.

19
 Geografia mediului este o disciplină care „se bazează pe integrări structurale şi
funcţionale multiple, vizând atât efectul general al desfăşurării simultane a fenomenelor
naturale şi social economice, cât şi identităţile spaţiale care se conturează ca efect al
poziţiilor/stărilor/conjuncturilor dinamice de interfaţă” (Irina Ungureanu, 2005, pag. 16).
Orice ansamblu teritorial devine, în această accepţiune, un sistem deschis care are în
componenţă sisteme şi subsisteme alcătuite, în proporţii diferite, din elemente anorganice,
organice şi social-economice, de origine naturală şi artificială, organizate ierarhic în
structuri cu dominantă materială, energetică sau informaţională (Irina Ungureanu, 2005).
Aşezările omeneşti şi, în cadrul acestora, oraşele şi vecinătăţile lor constituie
materializarea concentrată a inter-relaţiilor creatoare de teritoriu ca o formă maximală a
acceptărilor reciproce, până aproape de identificare, dintre om şi mediu. Ele se formează, se
structurează şi evoluează în funcţie de forţa cu care comunitatea îşi „decupează” teritoriul de
acţiune.
Individualizarea unui teritoriu este un act de transformare fizică şi simbolică a spaţiului
natural - de cele mai multe ori eterogen şi discontinuu care, prin aceasta, capătă o anumită
omogenitate sau izotropie, prin valorizarea şi valorificarea antropică. Astfel teritoriul devine
un spaţiu apropriat, care se configurează ca rezultat al „proiectării reţelelor, circuitelor şi
fluxurilor proprii grupului social în spaţiul pe care îl ia în stăpânire” (O. Groza, I. Muntele,
2005).
Teritorialitatea relevă identitatea unui loc, presupunând identificarea cu un teritoriu, în
sensul în care, prin modalităţi practice şi simbolice, un grup definit controlează spaţiul în
care trăieşte. Proces care dă valenţe locului (I. Ianoş, 2006), teritorialitatea presupune o
anumită identitate, care nu se regăseşte exclusiv în nevoia biologică de existenţă a unui
individ sau a unei populaţii într-un spaţiu prin aproprierea şi valorificarea cât mai eficientă a
resurselor (N. Popa, 2000), ci se referă şi la o legătură de ordin spiritual între comunitatea
umană şi teritoriul său.
Teritoriul ca spaţiu apropriat este o interfaţă, un spaţiu conturat prin efectul legăturii
dinamice dintre societate şi cadrul natural, între spaţiile de continuitate geografică şi limitele
impuse de discontinuităţile spaţiale.
Identitatea spaţială se manifestă la diferite niveluri de organizare - de la cel local la cel
regional, naţional, continental şi până la cel global – spaţiul dobândind în funcţie de fiecare
dintre acestea valenţe diferite, ce pot fi evidenţiate printr-o analiză multi-scalară şi trans-
scalară.
Sintagma „mediu urban”, centrală în acest studiu, suscită numeroase comentarii, dar şi
confuzii în literatura de specialitate din diverse domenii. Termenul de „urban” însuşi
defineşte realităţi extrem de diferite, denumind fie structuri teritoriale delimitate
administrativ, fie realităţi sociale caracterizate prin complexitatea relaţiilor intra-comunitare
şi inter-comunitare. Mediul urban presupune individualizarea unei supra-structuri geografice
dispusă pe mai multe niveluri de organizare ierarhică şi care personalizează prevalenţa unor
structuri socio-profesionale secundare şi terţiare.
Oraşul impune, prin funcţionalitatea sa complexă, o abordare organicistă ca structură
sistemică şi nu strict prin prisma modului de utilizare a terenului, a unei morfologii proprii,
sau a însumării unor caracteristici demografice şi de activităţi economice, a unui nivel şi

20
mod de viaţă, ci prin diversitatea de combinaţii interactive dintre acestea, care îi oferă o
identitate clar definită, la rândul ei integrată prin relaţii externe într-un ansamblu.
Ca sistem caracterizat prin complexitate, oraşul este greu de sesizat în întregul său ca şi
în toate nuanţele sale. « Dacă instabilitatea faptului urban nu este nici contestabilă, nici
contestată, acordul încetează când este vorba de a spune motivele acestor schimbări »
(Pierre Lavedan). A defini oraşul este un demers dificil prin fapul că, acest obiect geografic
scapă oricărei înregimentări în clasificări stricte. Considerat de V. Mihăilescu « o formă de
organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor
şi energiilor sociale » (V. Mihăilescu, 1928, pag. 5), fenomenul urban este fundamentat pe o
reţea complexă de cauzalităţi care include, pe de o parte, consecinţele proximităţii (efecte de
aglomerare), iar pe de alta, efectele interacţiunilor multiple (efecte de reţea), ca şi o serie de
sinergii specifice diversităţii de alternative ale elementelor operante în mediul urban.
În acest sens, este necesară identificarea sistemului şi a subsistemelor sale, precum şi a
relaţiilor de dependenţă ierarhică. „Sistemele de aşezări sunt ansambluri constituite prin
seturi de relaţii de interdependenţă între mai multe aşezări (urbane şi rurale), în aşa fel încât
orice modificare importantă la nivelul unei unităţi elementare semnificative poate genera
modificări asupra caracteristicilor similare ale altor aşezări.” (Ianoş, 2000, pag. 34).
Aşezările unui sistem pot fi privite ca puncte de concentrare materială şi umană, care
au o masă, un potenţial energetic şi de informaţie generator de câmpuri de forţe, şi care sunt
distribuite în spaţiu în raport cu condiţiile istorico-geografice concrete oferite de teritoriu
(Ianoş, 2000).
Orice analiză porneşte de la delimitarea obiectului de studiu. În acest sens, trebuie
făcută o distincţie clară între oraş ca unitate administrativ-teritorială, relativ uşor
delimitabilă pe baza documentelor oficiale şi spaţiul urban, respectiv mediul urban, care sunt
realităţi mult mai complexe, mai greu de plasat între graniţe convenabile. Oraşul iradiază
spaţiul înconjurător, îl „urbanizează” prin fluxurile de materie, de energie şi de informaţie,
„construind” adesea zone peri-urbane greu de distins fără o bună cunoaştere a realităţilor
locale.
O aşezare umană se comportă ca un sistem termodinamic şi informaţional optimal
deschis, care nu poate funcţiona fără un schimb permanent cu ansamblul sistemic din care
face parte. Aceste schimburi nu înseamnă însă o deschidere totală, pentru că aceasta ar
presupune o integrare în sensuri multiple, până la pierderea identităţii. Orice aşezare este în
fond delimitată şi îşi conturează identitatea într-un timp îndelungat, iar personalitatea astfel
dobândită capătă o expresie vizibilă în exterior, constituită din fluxurile teritoriale, dar are şi
o anumită structura internă, o morfologie proprie. Organismul urban propriu-zis pare a
coincide cu intravilanul, care este alcătuit din teritoriul construit, spaţiile ocupate de
infrastructură şi spaţiile verzi, a căror dispunere răspunde constrângerilor sitului, dar şi
concepţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului. Intravilanul este spaţiul în care cea mai
mare parte a populaţiei – elementul dinamic al oraşului – îşi are rezidenţa, locurile de muncă
şi spaţiile de relaxare. Extravilanul, în schimb, ca şi aria polarizată de oraş, oferă, în cele mai
multe cazuri, resursele primare şi secundare, fiind suportul activităţilor economice şi
recreative desfăşurate de locuitorii aşezării.
Rezultat al unui compromis între natură şi societate, oraşul are nevoie, pentru o
dezvoltare armonioasă, de un sit propice dezvoltării interne, dar şi de o poziţie în raport cu

21
împrejurimile, favorabilă relaţiilor cu exteriorul. Prin excelenţă operă a construcţiei umane,
oraşul nu este niciodată izolat (sistem închis), ci se integrează unei reţelele de aşezări urbane
şi rurale.
Ansamblurile de oraşe şi sate dispuse în cadru regional, naţional sau continental sunt
supuse concomitent unei ierarhii verticale şi funcţionale, dar şi unei reţele spaţiale
orizontale. Totuşi, chiar dacă într-o primă fază un oraş se organizează sub influenţa unor
factori externi, ulterior procesele de auto-organizare devin dominante. Deci în procesul de
organizare se succed la anumite impulsuri exterioare, limitate în timp (crearea bruscă de noi
structuri induse din exterior), după care locul cel mai important îl are auto-organizarea (I.
Ianoş; C. Popescu, 1997).
Trans-scalaritatea, concept care stă la baza abordării cercetării legate de identitate,
reprezintă acea caracteristică a obiectelor, proceselor şi fenomenelor geografice de a exista
şi a se manifesta simultan la diverse scări de organizare teritorială. Astfel, analizând un
teritoriu, «orice schimbare de scară pare să se asimileze cu o schimbare de structură»
(Charles Peguy, 2001), iar spaţiile par a avea principii de funcţionare diferite în funcţie de
nivelul de organizare analizat. În acest sens o bună cheie de descifrare a configurării acestor
structuri este analiza sistemului demografic, care este iniţiatorul şi vectorul construcţiilor
teritoriale.
Posibilităţile geografiei sunt extrem de eficiente mai ales la nivel de micro- şi
mezoscară, unde ea poate pătrunde în intimitatea proceselor teritoriale. Ca urmare, ne vom
opri la aceste două scări de analiză, cu atât mai mult cu cât avem în vedere structurarea
sistemică a unui oraş de dimensiuni mici şi cu o populaţie redusă.
Organizarea regională a unui sistem teritorial are ca principală caracteristică
funcţională polarizarea, atunci când un component, un grup de componente sau o structură
se transformă în nuclee de atracţie, selectând astfel procese şi componente care au sau pot
să-şi dezvolte forme/funcţii de integrare adecvate noului context structural şi dinamic (Irina
Ungureanu, 2005).
Termenul de „regiune” a fost folosit pentru prima dată de geografii francezi frapaţi de
modul în care substratul geologic influenţează toate elementele fizico-geografice. Prin
regiune se înţelege un teritoriu care, indiferent de întindere, are o anumită structură şi
funcţiuni specifice, deosebite de ale ţinuturilor vecine. Regiunea este creată de procese de
discontinuitate, funcţionează prin rupturi calitative proiectate spaţial şi este «ucisă» tot de
discontinuităţi (I. Ianoş ; W Helller, 2006).
Pentru Vintilă Mihăilescu „regiunea (...) trebuie să se caracterizeze prin anumite
trăsături specifice, rezultate din îmbinarea tuturor elementelor şi proceselor naturale cu
elemente şi procese sociale (populaţie, aşezări, reţea de drumuri, forme de utilizare
economică a terenului etc.)” (V. Mihăilescu, 1968 citat de I. Ianoş, 1987). I. Ianoş
delimitează în evoluţia conceptului de regiune mai multe etape. O primă etapă, ilustrată în
lucrări de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi care a marcat puternic geografia regională
românească, este cea a regiunii omogene, caracterizată prin structura unitară a reliefului şi
delimitată pe baze geomorfologice. În a doua etapă, optica este aceea a regiunii funcţionale,
al cărei motor de dezvoltare îl constituie oraşele, singure sau în reţea. Derivat din
precedenta, ultima etapă a definirii regiunii este cea a regiunii-sistem (P. Dumolard, 1980,)

22
organizată ierarhic şi care funcţionează pe baza interacţiunilor structurate dintre
componente.
În configurarea unei regiuni, oraşul are un rol esenţial. Acest fapt a fost surprins încă
de la începutul secolului trecut de Paul Vidal de la Blache, în concepţia căruia regiunea este
un spaţiu organizat în jurul unui mare oraş, arătând că aşezările urbane şi drumurile sunt
armăturile unei astfel de unităţi.
În ultimii ani, datorită creşterii fără precedent a mobilităţii şi a comunicării rapide –
modelele ierarhice par a fi într-o oarecare măsură depăşite, încât la scări regionale (dar şi
locale) a devenit actuală ideea creşterii multipolarităţii şi a legăturilor nepolarizate, sistemele
de aşezări devenind mai mult reticulare (Ianoş, 2000).
Nivelul local este unitatea sistemică elementară, mai omogenă structural decât unităţile
nivelului regional, dar cu o mobilitate adesea mai accentuată, aflându-se într-o stare de
solicitare permanentă şi acută, prin intermediul unor stimuli diferiţi, din partea nivelurilor
ierarhice supraordonate.
Microscara este categoria spaţială care permite cea mai detaliată analiză, cu
evidenţierea proceselor de bază care au loc în natură şi societate, ca şi la interferenţa dintre
acestea. La acest nivel se pot individualiza elementele cu rol determinant în configuraţia
structurală, precum şi relaţiile funcţionale care există între ele la un moment dat. Nivelul
local este „locul unde se întâmplă totul”, respectiv toate evenimentele esenţiale pentru
evoluţia ansamblului din care face parte acest subsistem. (I .Ianoş, C. Popescu, 1997). Aici
trebuie deci căutate explicaţiile tuturor comportamentelor la nivel de mezoscară şi
macroscară şi de aceea caracterul punctual al intervenţiilor sau al abaterilor de la evoluţia
firească se înregistrează numai la micro-scară. De aici pornesc schimbările în fluxurile
energetice, materiale şi informaţionale care fie ajung să se amplifice şi să producă schimbări
la nivelurile de organizare superioare, fie sunt integrate în funcţionarea normală, anterioară a
respectivelor sisteme (ibid.).
În acelaşi timp, micro-scara e o structură mult mai vulnerabilă la schimbare faţă de
celelalte niveluri datorită reacţiei rapide la schimbare a componentelor, relaţiilor şi
structurilor funcţionale, rezistenţa foarte scăzută la agresiuni este determinată de extinderea
spaţială redusă, de omogenitatea funcţională şi de recepţia directă a intervenţiilor sau a
propriilor schimbări generate de procesul autodezvoltării.
La micro-scară transformările au loc în timp real şi nu în perioade istorice lungi. Este
vorba de un timp ce nu depăşeşte 30 de ani, suficient unei generaţii pentru a le înregistra,
analiza, urmări, corecta. Fiecare mod de organizare spaţială are o „viaţă” scurtă la acest
nivel, corespunzătoare unei etape de interacţiune a componentelor (I. Ianoş, C. Popescu,
1997).
Prin autoreglare permanentă, organizarea locală se află în legătură atât cu unităţile
superioare ierarhic, cât şi cu unităţile externe de acelaşi rang. Diferenţierea între oraş şi sat,
mai ales în cazul aşezărilor urbane mici, aşa cum este Târgu Ocna, e nevoită să ţină cont de
lipsa unei linii clare de demarcaţie. Ansamblul sistemic al oraşului pare „larg deschis” şi
înscris într-un „continuum urban-rural”, translaţia între cele două medii fiind atât de lină,
încât trecerea poate fi imperceptibilă. Dacă urbanul şi urbanizarea sunt definite de
concentrare, actuala modernizare, în special în domeniul infrastructurii fizice (căi şi

23
mijloace de transport), dar şi informaţionale, duce la apariţia unui proces de de-concentrare,
dar care nu diminuează cu nimic sensul real al urbanizării (Ianoş, 2000).
În demersul nostru, care are ca obiect propriu vernacularul, respectiv analiza mediului
urban al unei aşezări de dimensiuni reduse ca Târgu Ocna, se impune o privire microscalară
în scopul identificării mecanismelor interne de funcţionare. Aplicată concomitent, integrarea
la scară mezospaţială, respectiv regională, oferă demersului o nouă perspectivă din punctul
de vedere al funcţionării sistemice şi contribuie la delimitarea individualităţii oraşului în
raport cu sistemul teritorial din care face parte.

1.2.3. Aspecte metodologice

Reuşita oricărui demers ştiinţific depinde, în mare măsură, de cunoaşterea teoriilor şi

modelelor aplicate în domeniu, atât la nivel naţional cât şi internaţional. Pe de altă parte, este
extrem de importantă alegerea metodologiei optime, care răspunde cel mai bine demersului
iniţiat. Mediul urban poate fi privit din mai multe perspective complementare,
interdisciplinare şi a căror alăturare şi integrare poate crea o imagine asupra complexităţii
sistemice a oraşului şi poate induce premisele operaţionalizării demersului ştiinţific, a
aplicabilităţii lui concrete şi coerente.
Lucrarea îşi propune utilizarea celor mai pertinente teorii şi idei din literatura de
specialitate, concomitent cu încercarea de construi un model particular, strict corespunzător
şi aplicabil oraşului Târgu Ocna – dar care ulterior ar putea fi extrapolat, cel puţin la nivel
metodologic, şi pentru alte aşezări, cu profil asemănător. Aprofundarea şi instrumentalizarea
(în cazul localităţii alese pentru studiu), a unor idei care au fost formulate de cercetarea
ştiinţifică, dar a căror operaţionalizare necesită o bună cunoaştere a realităţilor locale şi
regionale, presupune o abordare integratoare şi adaptări succesive ale tehnicilor de
modelizare la dinamismul specific spaţiilor antropice, în general, şi a celui studiat în mod
special.
În acest sens, unii indicatori, fie ei statistici sau obţinuţi în urma studiilor de teren, pot
deveni extrem de importanţi, dând o imagine obiectivă asupra magnitudinii unor fenomene
sau asupra extinderii altora. În acelaşi timp, pentru obţinerea rezultatelor scontate este
necesară „trecerea de la euforia geografiei cantitative la necesitatea abordării calitative” care
„s-a impus ca urmare a spiritului timpurilor noastre, preocupat de calitatea vieţii, de
democratizarea informaţiei şi de emanciparea individului şi a comunităţii locale” (O. Groza;
I. Muntele, 2005). În egală măsură, este necesar a nu se cădea în extrema opusă, având în
vedere faptul că există şi o euforie (abuzivă) calitativă contemporană, care neagă sensul
obiectiv şi necesitatea informaţiei cantitative şi a interpretării ei.
Scara de analiză urbană poate varia de la o mică parcelă din oraş, la întreaga arie
delimitată a intravilanului sau chiar la nivelul unei regiuni care cuprinde mai multe oraşe.
Faptul că, uneori, extinderea oraşului este subevaluată sau supraevaluată de limitele
(administrative) urbane face dificilă folosirea graniţelor administrative pentru studierea
mediului urban. În acest sens, am considerat esenţială analiza multiscalară, ca singură
posibilitate de individualizare a unei realităţi complexe, chiar dacă aceasta vizează un oraş
de dimensiuni mici şi fără o personalitate pregnantă la nivel naţional, cel puţin în prezent.

24
Pentru o aşezare urbană de asemenea dimensiuni, care polarizează doar spaţii restrânse, ni s-
a părut relevantă o privire sistematică la nivelurile de analiză regional (în accepţiunea
funcţional-sistemică a noţiunii) şi local. Integrarea în cadrul mai larg al actualelor regiuni de
dezvoltare, al provinciei Moldova, naţional sau chiar internaţional a fost făcută doar în
situaţii punctuale.
Nivelul regional, în sensul de regiune sistemică funcţională, corespunde, în linii mari,
bazinului hidrografic al Trotuşului, respectiv ţinutului (administrativ) al Trotuşului şi zonei
etnografice cu acelaşi nume. Aceste trei unităţi de referinţă nu se suprapun în totalitate. Am
considerat relevantă o delimitare pe baze morfologice, limita urmând, în general, cumpăna
apelor, pornind de la ideea că relieful carpatic şi subcarpatic constituie o arie de
discontinuitate inclusiv pentru locuire, cele mai multe aşezări fiind concentrate pe văi.
Analiza la nivel regional a structurii şi dinamicii funcţionale a cadrului natural vizează
reliefarea funcţiei pe care o au, pentru ansamblul teritorial al Trotuşului şi, în special pentru
Târgu Ocna, relieful, apele, clima, vegetaţia, fauna şi solurile, luate atât separat cât şi
considerate prin prisma interacţiunilor lor sistemice. Sunt analizate modificările antropice
suferite de mediul natural prin organizarea locuirii şi, în sens larg, prin modul de utilizare a
terenurilor, cu beneficiile de ordin funcţional şi cu disfuncţionalităţile induse de acesta.
Favorabilitatea cadrului natural şi poziţia faţă de anumite rezerve ale sistemului spaţial
trotuşean sunt premisele genezei Târgului Ocna şi au contribuit la evoluţia ulterioară a
oraşului, nevoit să se adapteze funcţional la condiţiilor sitului şi la rezervele existente în
sistem. Ansamblul socio-economic trebuie descifrat pornind de la hotarele impuse de-a
lungul istoriei, respectiv de la limitele politico-administrative, şi de la delimitările succesive
care au creat sau au distrus identităţi locale. Oraşul Târgu Ocna este un sistem deschis a
cărui evoluţie a depins foarte mult de contextul exterior, astfel încât este importantă
stabilirea schematizată a limitelor şi a pragurilor funcţionale care au determinat, în diverse
momente ale existenţei sale, modificări funcţionale în cadrul sistemului regional al
Bazinului Trotuşului.
Oraşul este un sistem fizic de elemente diverse, dar, în acelaşi timp şi o organizare
socială şi politică nesigură şi complexă. Identificarea şi rezolvarea problemelor urbane
presupune construirea unui compromis între diversele condiţii economice, sociale şi de
mediu şi între diferiţi actori care negociază în cunoştinţă de cauză. Partea a doua a lucrării
analizează fără pretenţii de exhaustivitate, dar încercând reliefarea individualităţii sistemice
a Târgului Ocna, elementele sistemice, care se constituie în rezerve (locuinţe, clădiri
administrative, industriale sau de servicii, spaţii verzi şi de recreere) şi reţele (reţele utilitare,
căi de comunicaţie), produsele urbane care rezultă în urma activităţilor din intravilan şi
extravilan, inclusiv deşeurile urbane (fie ele ape uzate sau deşeuri solide) şi modul în care
acestea interacţionează sistemic, coordonate de centrele de decizie, principalele responsabile
de reglarea fluxurilor intra- şi inter-sistemice. Elementele şi reţelele sistemului se
structurează în subansambluri integrate, caracterizate de funcţionalităţi proprii. Zonele
funcţionale urbane şi evoluţia lor în timp oferă o imagine asupra ierarhiilor care se stabilesc
pe orizontală, la nivel teritorial, dar şi a complementarităţii ariilor urbane. În acest sens, s-a
urmărit aplicarea unor modele structuraliste specifice „ecologiei urbane” dintre care cel mai
bine se mulează pe realităţile din Târgu Ocna modelul sectorial al lui Hoyt.

25
 Integrarea oraşului Târgu Ocna în sistemul de aşezări rurale şi urbane al Văii
Trotuşului şi analiza relaţiilor dintre componentele acestuia, în evoluţia lor istorică şi în
forma lor planificată prin planuri, programe şi strategii de astăzi, alături de evidenţierea
gradului de conexitate şi accesibilitate sistemică, sunt paşi importanţi în evidenţierea
particularităţilor contextului teritorial, care a indus din exterior caractere identitare Târgului
Ocna şi care îi influenţează decisiv funcţionalitatea.
Analiza multiscalară (cel mai adesea, doar biscalară – local-regional) a relaţiei dintre
structura şi dinamica socio-demografică şi, respectiv social-economică a regiunii delimitate
şi identitatea urbană a Târgului Ocna, foloseşte un material statistic relativ vast, dar, adesea,
neomogen şi incomplet, provenit în cea mai mare parte din date oficiale de la recensămintele
populaţiei, dar şi din informaţiile publice deţinute de autorităţile locale sau publicate. În
acest mod am încercat să înţelegem unele mecanisme de funcţionare a sistemului teritorial în
relaţie cu spaţiul urban care constituie obiectul în sine al studiului, identificând anumite
structuri perene dar şi dinamica momentană, care au, toate, un rol în funcţionalitatea
sistemică. Aplicarea unor modele de interacţiune spaţiala (în special modele gravitaţionale)
şi elaborarea unor hărţi relevante la nivel de judeţ şi bazin hidrografic, pot da o imagine
clară, cu un bun nivel de detaliu, a modului în care oraşul se înscrie activ în ansamblul
teritorial, prin relaţiile care se stabilesc cu alte oraşe şi cu spaţiul rural adiacent.
Evaluarea la nivel de regional a unor fenomene induse din exterior sau care ţin de
inter-relaţionări ale oraşului Târgu Ocna completează, în mod necesar, analiza la nivel strict
local. Descifrarea organizării la nivel local, presupune identificarea premiselor naturale şi
social-economice puse la dispoziţie de vernacular, care i-au condiţionat evoluţia urbană,
pornind de la poziţie şi sit şi până la identificarea gradului de favorabilitate pentru locuire,
respectiv a modului în care sunt valorificate oportunităţile naturale. Structura internă a
sistemului urban Târgu Ocna este evidenţiată prin cunoaşterea evoluţiei teritoriale istorice,
prin identificarea zonelor funcţionale şi a «mobilităţii» lor în timp, dar şi prin stabilirea unor
indicatori complecşi şi a unei harţi de sinteză a calităţii structural-funcţionale a oraşului.
Analizele s-au bazat pe prelucrări statistice relativ simple, dar şi pe folosirea unor
modele clasice de analiză teritorială, a unor clasificări ierarhice ascendente, etc. Au fost
obţinute mijloace ilustrative eficiente - grafice, diagrame, cartodiagrame, hărţi în izolinii -,
prin folosirea unor softuri specifice, ca Philcarto, Microsoft Excel, Surfer.
Valorificarea hărţilor 1:5000, a ortofotoplanurilor şi a hărţilor cadastrale, alături de
deplasările pe teren - cu efectuarea de cartări proprii (cu ajutorul unui sistem GPS Magellan
500 cartările având o marjă de eroare de ±3 m) şi fotografii a asigurat un anumit fundament
analizei de detaliu prin prelucrarea datelor obţinute cu ajutorul unor programe informatice
specializate (Autocad Map, TNT Mips, Corel Draw). A fost necesară realizarea unor fonduri
cartografice proprii, pornind de la modelul numeric al terenului, în care am reprezentat pe
straturi de informaţie diferite, expresia cartografică a unor elemente ca: altimetria, orientarea
reliefului, pantele, apele, vegetaţia dar şi clădirile, străzile, spaţiile verzi, podurile, reţelele
utilitare, zonele funcţionale. Ulterior am inclus informaţii privind procesele naturale sau
induse antropic, care au un potenţial ridicat de risc şi/sau care induc disfuncţionalităţi în
sistemul reprezentat de oraş.
Utilizarea Sistemelor Informaţionale Geografice (SIG) în planificarea urbană durabilă
s-a dovedit a fi un instrument eficient, care permite vehicularea simultană a unui volum

26
mare de date. Monitorizarea, stocarea şi analiza datelor georeferenţiate au devenit
instrumente practic indispensabile pentru administraţia publică în ţările occidentale, modelul
fiind preluat de puţină vreme şi în România - în vederea descrierii, înţelegerii şi orientării
transformărilor urbane. Pentru a se face analiza şi prelucrarea tuturor datelor referitoare la
funcţionarea structurilor urbane (locuinţe, căi de comunicaţie, reţele edilitare, instituţii
publice şi private, întreprinderi din domeniul secundar sau terţiar, areale în care se manifestă
elemente de risc etc.) sunt necesare importante resurse umane şi financiare (în special în
cazul oraşelor mari).
Realizarea în cazul oraşului Târgu Ocna a unui astfel de sistem, prin care datele
cartografiabile sunt transpuse pe un suport de hartă georeferenţiat are avantaje de ordin
practic din două considerente. Mai întâi, acest instrument complex este important pentru
cercetarea ştiinţifică: straturile de informaţie superpozabile pot fi vizualizate simultan sau
prin combinaţii de elemente interrelaţionate, ceea ce poate oferi noi perspective analizei
spaţiale, prin identificarea unor corelaţii interesante şi importante pentru demersul analitic.
În al doilea rând, modelul poate fi utilizat efectiv prin elaborarea unei hărţi digitale
interactive, care ar putea fi pusă la dispoziţia edililor şi în care ar putea fi reprezentate toate
aspectele mediului urban analizate, cu posibilitatea vizualizării selective a unor elemente de
interes sau a tuturor elementelor. Acest material cartografic ar putea fi actualizat la intervale
convenabile - în funcţie de dinamica elementelor sistemului oraş - şi pus, cel puţin în
privinţa anumitor indicatori, la dispoziţia publicului interesat, locuitori sau chiar turişti, în
varianta online sau în cadrul anumitor puncte/centre de informare.

Fig. 1 Schema logică a analizei funcţionale vizate

27
 Una dintre ideile directoare ale analizei geografice propuse o constituie utilizarea
volumului semnificativ de informaţie existent pentru delimitarea identităţii funcţionale a
oraşului Târgu Ocna în context regional, în relaţie cu evoluţia teritorială şi cu modul de
integrare a elementelor sistemului în arii structurale şi funcţionale.
O analiză corectă a mediului urban nu poate lăsa deoparte aspectele de
disfuncţionalitate, respectiv de risc natural şi antropic, ca unul dintre elementele
fundamentale în luarea deciziilor administrative. Evaluarea riscului la nivelul unei localităţi
se bazează pe prelucrarea unui volum foarte mare de date şi informaţii diverse, astfel încât
are un caracter deosebit de complex, este de lungă durată şi, inevitabil, pluridisciplinar şi
reiterativ. Utilizarea informaţiei din studiile făcute la nivel local şi la scara întregului bazin
hidrografic (geologice, geomorfologice, hidrologice, hidrogeologice, meteorologice, privind
poluarea, ameninţările de ordin social la adresa comunităţilor locale etc.) şi a cercetărilor
proprii în acest sens, vor face posibilă sesizarea ponderii pe care aceste aspecte menţionate
le au în funcţionarea organică a aşezării urbane.
În demersul de evaluare a elementelor naturale şi antropice, care pot genera hazarde şi
riscuri, precum şi a caracterelor zonale specifice ce conferă un anumit grad de favorabilitate-
defavorabilitate fiecărei arii urbane şi periurbane, am utilizat un material informativ care,
deşi vast, s-a dovedit însă, pe alocuri, incomplet sau insuficient.
Am avut în vedere elaborarea unor hărţi care să scoată în evidenţă aspecte privind
hazardul şi riscul, având în vedere inclusiv zonele de influenţă, hărţi ale vulnerabilităţii sau
hărţi privind locaţiile dezastrelor deja produse, cu pierderile directe şi indirecte suferite, dar
şi cu precizarea riscului acceptat. Zonarea teritoriilor localităţilor din punct de vedere al
analizării riscului comportă o metodologie aparte, care combină elemente de spaţializare pe
criterii cantitative şi aprecieri de ordin calitativ.
Această zonare este cu atât mai necesară, cu cât procesul de gestionare a riscurilor şi
disfuncţionalităţilor sistemice se sprijină pe o bază de date complexă, continuu
reactualizabilă, privind cele mai diverse aspecte ce ţin de alcătuirea şi funcţionalitatea
urbană, precum şi de procesele şi fenomenele naturale cu potenţial de risc. Reprezentarea
cartografică a acestei informaţii complexe, organizată pe straturi, oferă avantajul unei
localizări exacte. Totuşi suprapunerea unui număr prea mare de straturi de informaţie face,
inevitabil, harta ilizibilă, astfel încât este nevoie de găsirea unor soluţii de integrare a
informaţiei analitice şi de obţinere a unei informaţii noi, sintetice şi edificatoare.
Pe baza analizei datelor provenite din acţiunea de inventariere, în funcţie de gradul de
vulnerabilitate şi de tipul elementelor supuse riscului (populaţie, clădiri, elemente de
infrastructură) se poate stabili o ierarhie a priorităţilor de intervenţie. De asemenea, o atenţie
deosebită trebuie acordată elementelor vitale, a căror disfuncţionalitate poate afecta grav
localitatea – apa potabilă şi pentru stingerea incendiilor, fluenţa circulaţiei, integritatea
reţelelor electrice etc. (Gociman, 2006).
În acest sens, este necesară identificarea zonelor cu risc foarte mare, unde se stabilesc
interdicţii de construire, iar pe baza densităţii populaţiei şi a densităţii locuinţelor se poate
estima gradul de vulnerabilitate a unor areale în cazul producerii unor dezastre de mari
proporţii.
Analiza poate fi completată, în cazul obţinerii tuturor datelor necesare, cu zonarea
localităţii pe criterii de securitate, cu stabilirea ariilor strategice şi a punctelor strategice, de

28
absorbţie a populaţiei evacuate, reţea nodală ca şi sectorizarea reţelelor de utilităţi astfel
încât, în caz de avarie, să se poate face debranşarea locală prin intermediul by-pass-urilor şi
a alimentărilor alternative.
Un rol esenţial îl au şi aspectele care ţin de percepţia socială a mediului urban,
imprimând atractivitate sau repulsivitate, dinamism sau stagnare anumitor areale. Am
considerat utile studiului nostru două modalităţi de studiere a percepţiei identităţii locale, a
riscurilor şi a măsurilor dezirabile de dezvoltare urbană (după Smith, 2001). Prima
presupune abordarea priorităţilor dezvăluite – prin care se observă comportamentul
oamenilor considerat ca o reflecţie a percepţiei publice, pornindu-se de la ideea că societatea
învaţă din propriile experienţe şi greşeli şi ajunge la un echilibru între beneficii şi riscul
asociat oricărei activităţi. Este o metodă care a presupus observaţii de teren, discuţii cu
autorităţile şi cu populaţia locală, însă rezultatele trebuie evaluate cu mare circumspecţie,
datorită faptului că implică un mare grad de subiectivism. A doua metodă ţine cont de
preferinţele exprimate folosind chestionare prin care cei abordaţi îşi exprimă propriile
priorităţi şi necesită o abordare sociologică (în privinţa eșantionării şi a elaborării
chestionarelor şi a interviurilor), pentru a înlătura, fie şi parţial, lipsa de obiectivitate şi
caracterul schimbător al opiniilor exprimate de subiecţi.
Prin anchete proprii sistematice, dar incluzând şi rezultatele unui sondaj de opinie
oficial elaborat de S.C. Addvances. S.R.L. Cluj Napoca, în vederea elaborării Planului
strategic de dezvoltare durabilă pentru staţiunea turistică Târgu Ocna, am încercat
completarea analizei pe baze obiective, cu o imagine subiectivă asupra mediului, ca premisă
a identificării elementelor imprimate în mentalul colectiv local drept esenţiale, precum şi a
stabilirii măsurilor optime de acţiune, pe termen scurt, mediu şi lung, pentru o dezvoltare
durabilă.

Sondaj de opinie realizat în vederea elaborării

Planului Strategic de Dezvoltare –Târgu Ocna
Volumul eşantionului
447 persoane cu vârsta de peste 18 ani
Metodologie de cercetare
 Chestionare adresate populaţiei
 Interviuri adresate unor persoane decidente din administraţia publică locală
Tipul eşantionului
Stratificat, bi-stadial, cvasi-probabilistic
Criterii de stratificare:
- După zona de rezidenţă ( 4 zone)
► Zona 1 – „Centru” cu cartierele: Centru, Vâlcele, Gălean-Viişoara
► Zona 2 - „Poieni” cu cartierele Poieni şi Păcurele
► Zona 3 – „Gura Slănic”
► Zona 4 – „Tiseşti”
- După sex (2 categorii) şi vârstă (4 categorii)

Anchetă în teren 01-04 februarie 2007

Interviuri la domiciliul respondenţilor şi la sediul autorităţilor publice locale
Realizate de S.C. Addvances S.R.L Cluj-Napoca; completări Al. Bănică
Fig. 2 Structura sondajului de opinie

29
 Delimitarea percepţiei publice a fost bazată, în egală măsură, pe experienţa proprie de
teren, pe contactele directe cu spaţiul analizat şi pe o literatură «locală», deloc neglijabilă ca
volum, utilă în acest caz tocmai prin excesul de subiectivism.
În vederea obţinerii unei scări relevante de analiză a favorabilităţii/defavorabilităţii
precum şi a disfuncţionalităţilor şi riscurilor naturale sau induse antropic, nivelul de
organizare local pare a surprinde, prin evaluarea unităţilor sistemice de tip elementar,
modalităţile de funcţionare şi de autoreglare privite într-un context mai larg al relaţiilor cu
exteriorul, respectiv cu unităţile regionale/subregionale supraordonate. În egală măsură,
relaţiile pe orizontală, cu unităţi aflate pe acelaşi nivel ierarhic de organizare, sunt marcate
de dinamismul limitelor sale, premisă a manifestării unor procese diferite, cu evoluţie lentă
sau rapidă, marcate de episoade funcţionale şi de praguri (discontinuităţi). (Irina
Ungureanu, 2005).
Analiza favorabilităţii şi a restricţiilor impuse de cadrul natural local presupune
cunoaşterea ofertei morfogenetice şi morfometrice, a riscurilor morfodinamice naturale şi
corelarea acestora cu structura hidrogeologică, cu regimul hidrologic, cu microclimatele
locale, cu solurile şi vegetaţia specifice. Favorabilitatea socio-economică pentru dezvoltare
se diferenţiază spaţial în funcţie de caracteristicile vieţii şi activităţii urbane, apreciate
conform mai multor indicatori: accesul la reţeaua de comunicaţii rutiere şi feroviare externe,
dar şi calitatea mediului urban (calitatea spaţiului locativ, calitatea infrastructurii de
comunicaţii şi transport public, dotările edilitare, infrastructura de servicii, cultural-
educaţională, de sănătate, comercială, de agrement, bancară, de administraţie publică), în
relaţie cu funcţiile oraşului (rezidenţială, industrială, de servicii, turistică, agricolă). Analiza
favorabilităţii naturale şi social-economice pentru locuire şi, respectiv, dezvoltare a fost
realizată în scopul constituirii unei baze fundamentate pentru demersul aplicativ de
dezvoltare durabilă. Pentru realizarea acestui deziderat devine extrem de utilă integrarea
informaţiilor oferite de cele două analize sub forma unui indicator şi a unei imagini de
sinteză denumită, în cazul nostru, favorabilitate geografică.
Acest indicator sintetic a fost obţinut prin metoda vizualizării progresive în cartografia
geosistemului (Irina Ungureanu, 1995). Sinteză spaţială a funcţionării structurilor mediului,
metoda suprapune variabilele, respectiv straturile de informaţie - în cazul nostru categoriile
de favorabilitate naturală şi socio-economică - şi identifică posibilităţile de integrare a
variabilelor mai simple în variabile complexe, rezultând un număr mai mic de clase decât
cel provenit din simpla juxtapunere, dar clasele respective exprimă sinteza indicatorilor
simpli care au fost integraţi. În mod evident, metoda nu exclude anumite aproximări şi
deformări, dat fiind faptul că integrează uneori informaţie diversă, neomogenă şi greu
asimilabilă într-un ansamblu, însă aceste erori sunt reduse atunci când integrarea se face
treptat, între variabile compatibile, iar beneficiile de cunoaştere aduse de informaţia sintetică
obţinută în final sunt extrem de importante.
Dincolo de necesitatea analizării fiecărei variabile relevante a structurilor naturale şi
antropice, metoda vizualizării progresive răspunde nevoii de sinteză spaţială şi cronologică a
funcţionării structurilor mediului.
În acest demers pornim de la analiza sistemului-oraş Târgu Ocna, efectuată după o
metodologie deja detaliată mai sus, care este fundamentată pe cunoaşterea ofertei şi a
restricţiilor naturale, a contextului social-economic intern şi de reţea al oraşului, ca şi a altor

30
caracteristici ale sale induse antropic. Favorabilitatea şi restricţiile impuse de cadrul natural
sunt în strânsă relaţie cu oferta morfogenetică şi morfometrică, cu riscurile morfodinamice
naturale, dar şi cu structura hidrogeologică, cu regimul hidrologic, cu climatul şi
microclimatele locale, cu solurile şi vegetaţia specifice. Dezvoltarea durabilă are ca premise,
în egală măsură, structura demografică, anumiţi indicatori socio-economici şi spaţial
urbanistici, o pondere însemnată revenind structurii ocupaţionale a populaţiei, accesului la
reţeaua externă de comunicaţii şi calităţii mediului urban (calitatea spaţiului locuit, calitatea
infrastructurii de comunicaţii şi transport public, dotări edilitare, infrastructura de servicii,
cultural-educaţională, de sănătate, comercială, turistică şi de agrement, bancară, de
administraţie publică), în strânsă relaţie cu funcţiile oraşului.
În acest context, metoda vizualizării progresive a devenit un mijloc eficient de
integrare a informaţiilor privind favorabilitatea naturală şi cea social-economică într-un
indicator de sinteză numit favorabilitate geografică pentru dezvoltare urbană durabilă.
Conceptul de favorabilitate geografică îşi are rădăcinile atât în curentul naturalist
(determinism geografic) cât, mai ales, în posibilismul lui Paul Vidal de la Blache, axat pe
relaţiile omului cu un mediu pe care şi-l poate apropia şi utiliza. Acest al doilea curent pare
mult mai apropiat demersurilor geografiei actuale, respectiv mult mai compatibil cu
conceptul de dezvoltare durabilă, asimilând favorabilitatea cu posibilităţile pe care natura le
oferă şi pe care omul le valorifică într-o măsură mai mult sau mai puţin eficientă. În acest
sens, lucrarea se integrează orientării ideografice a geografiei – interesată de descrierea
locurilor prin prisma elementelor lor individualizante şi de descifrarea fenomenelor care le
condiţionează funcţionalitatea sistemică.
Analiza integrată a elementelor naturale şi antropice, cu rolul lor funcţional, respectiv
disfuncţional, impusă de caracterul sistemic al aşezării, poate facilita (în cazul în care va
avea claritatea, obiectivitatea, concizia şi transparenţa necesare), identificarea premiselor de
durabilitate a mediului urban (ca expresie a echilibrului posibil cu cadrul natural) şi a
sustenabilităţii economice şi sociale.
Dezvoltarea urbană durabilă presupune îndeplinirea concomitentă a unor deziderate ce
ţin de sustenabilitatea fizică - îmbunătăţirea calităţii mediului construit (clădiri,
infrastructura, spaţii publice) şi a celui natural (înlăturarea pericolului consumului excesiv
de spaţiu, de resurse şi a producerii necontrolate de deşeuri) -, sustenabilitatea economică,
care promovează potenţialul endogen şi dezvoltarea atractivităţii economice, şi
sustenabilitatea socială, centrată pe calitatea vieţii urbane, pe lupta împotriva segregărilor
spaţiale, a excluziunii, inegalităţilor, a înrăutăţirii serviciilor publice, etc. 4 Evaluarea
procesului de dezvoltare durabilă la nivelul unei aşezări urbane mici necesită, dincolo de
analiza contextualizată a mediului natural (fizic, biologic), economic şi social, în egală
măsură, identificarea unor indicatori care pot deveni, în acelaşi timp, instrumente de
descriere, fundament al luării deciziilor, elemente de evaluare a situaţiilor, ca şi vectori de
comunicare. Construcţia acestor indicatori porneşte de la logica actorilor determinanţi ai
mediului local, respectiv de la analiza elementelor şi a legăturilor funcţionale ale sistemului
constituit de oraş.

4
A. Cunha şi Jean-Bernard Racine în cadrul unuia dintre studiile cuprinse în volumul “Integrated urban systems and
sustaninable urban life“ (I. Ianoş, D. Pumain, J.B. Racine, 2000)
31
 Indicatorii dezvoltării urbane pentru Târgu Ocna, ca reflecţie a analizei spaţiale, şi mai
ales, ponderea lor într-un indicator sintetic aplicabil şi altor oraşe de rang şi profil
asemănător, nu porneşte de la nevoia de standardizare sau de producere a unui model
universal valabil, ci de la ideea de unicitate a fiecărui sistem spaţial local, ca premisă
firească de abordare a managementului urban.
Analiza integrată a acestor factori, impusă de caracterul sistemic al funcţionării
aşezării, poate facilita, în cazul în care are necesara claritate, obiectivitate, concizie şi
transparenţă, identificarea premiselor de durabilitate a mediului urban, ca expresie a
echilibrului posibil cu cadrul natural, şi a sustenabilităţii economice şi sociale şi va putea
servi la elaborarea unor instrumente utile de lucru, pentru autorităţile locale şi de
informare, pentru locuitori.

2. STADIUL CUNOAŞTERII PROBLEMATICII STUDIATE ŞI ISTORICUL

CERCETĂRILOR ASUPRA TERITORIULUI

Parcurgerea unei bibliografii cât mai complete şi cunoaşterea nivelului informaţiei

ştiinţifice în domeniul problematicii de studiu este o etapă esenţială în oricare abordare
doctorală, fiind strict necesară pentru trasarea principalelor repere şi linii directoare ale
studiului, pentru evitarea suprapunerilor şi pentru reajustarea permanentă a contribuţiei
originale.
Prin tema aleasă, ne situăm la interferenţa mai multor domenii de cercetare. « Analiza
mediului urban din perspectiva dezvoltării durabile. Studiu de caz : Târgu Ocna »
presupune dacă nu aprofundarea, cel puţin trecerea în revistă a cât mai multor studii de
geografie urbană – ca şi de sociologie urbană, management urban, urbanism etc., insistând
însă în direcţia celor două concepte directoare din titlu, mediu urban şi dezvoltare durabilă.
Fundamentarea standardului de viaţă pe capacitatea de suport a naturii, dezvoltarea
durabilă nu este doar un concept universal, altfel destul de controversat, ci a devenit un
adevărat model cultural, propunând o schimbare profundă, la nivelul individului şi al
societăţii. El ”exprimă înţelegerea structurii sistemice a lumii care, printr-o funcţionalitate
echilibrată, poate asigura durabilitatea structurilor naturale, a tuturor resurselor necesare
vieţii şi poate garanta libertatea politică şi securitatea umanităţii, la orice nivel, local,
regional sau global” (I. Ungureanu, 2005, pag. 278).
Alegerea temei şi a arealului de studiu se bazează şi pe dorinţa de a descifra
problematica dezvoltării durabile la nivelul unei unităţi fundamentale şi semnificative:
«oraşul este cea mai mare unitate capabilă să abordeze de la început multiplele
dezechilibre prezente în mediul urban – în domeniile arhitecturii, social, economic, politic,
al resurselor naturale şi al mediului natural, care afectează negativ lumea noastră modernă,
şi pe de altă parte, aria cea mai mică în care problemele pot fi soluţionate coerent, într-un
mod integrat, holistic şi durabil5 ». În acelaşi timp, oraşul poate deveni un instrument de
promovare şi difuzie în teritoriul rural adiacent a dezvoltării durabile.

5
Carta Aalborg (Carta municipiilor şi oraşelor europene pentru durabilitate), 2 mai 1994.
32
 Chiar dacă noul concept permite reorganizarea şi regândirea preocupărilor de
geografie urbană, trecerea la o altfel de abordare asupra organizării spaţiului urban nu
trebuie să conducă la eludarea unor contribuţii valoroase aduse de geografia urbană clasică.
Mai mult, nu trebuie pierdut din vedere că ne aflăm în ceea se numeşte « economia reală »,
care încă funcţionează după principii capitaliste apropiate de cele clasice, amendamentele şi
restructurările, internalizarea unei părţi a externalităţilor de mediu ş.a., neavând încă
amploarea necesară pentru a putea vorbi de o «eco-economie». Ca atare, am considerat
absolut necesar un excurs prin principalele idei, teorii, modele vehiculate în literatura clasică
de specialitate.
Trecerea către acceptarea cvasi-unanimă a necesităţii dezvoltării urbane durabile s-a
făcut treptat şi, mai ales, fundamentat şi pe anumite teorii (a oraşului grădină, a oraşului
ecologic, etc.) mult mai vechi decât conceptul consacrat cu două decenii în urmă de raportul
Bruntland. Aspectele teoretice vor trebui instrumentalizate prin trecerea în revistă a
principalelor modele sau metode şi tehnici de analiză a spaţiului urban, dintre care unele pot
fi aplicate ca atare sau adaptate studiului de caz ales.
Dincolo de cadrul teoretic, a fost însă foarte importantă asimilarea unei bibliografii
cuprinzătoare în ceea ce priveşte arealul de studiu. Parcurgerea lucrărilor referitoare exclusiv
la oraşul Târgu Ocna nu a fost nici pe departe suficientă. O cunoaştere bibliografică cât mai
temeinică a spaţiului analizat a trebuit să se bazeze şi pe informaţii (foarte valoroase) din
lucrări cu un caracter mai general, ca şi pe înţelegerea contextului spaţial mai larg, al
sistemului teritorial din care oraşul face parte.
Ne referim, pe de o parte, la lucrările aplicate de geografie urbană şi urbanism - la
nivel naţional sau regional -, dar şi la lucrări cu caracter general (dicţionare, tratate) sau din
domenii conexe (de geologie, climatologie, hidrologie, pedologie, biogeografie, demografie,
sociologie, etnografie, istorie, geografie economică etc.).
Nu sunt de neglijat nici alte surse bibliografice, documentele de arhivă, publicaţiile
statistice, studiile tehnice şi urbanistice, informaţiile de pe site-urile oficiale sau chiar
publicaţiile locale etc., desigur analizate obiectiv şi astfel preluate cu discernământ.
Asimilarea tuturor acestor cunoştinţe a constituit un demers util, complementar
analizei datelor din teren pe baza planurilor şi harţilor topografice, ortofotoplanurilor, etc., a
elementelor mediului urban din Târgu Ocna. Excursul bibliografic a oferit, pe de altă parte,
suportul teoretic datorită căruia am putut propune şi argumenta, o maniera nouă de analiză şi
prognoză a căilor de construire a unui „proiect” urban în perspectiva dezvoltării durabile.

2.1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ. DEZVOLTAREA

URBANĂ DURABILĂ- FUNDAMENTĂRI, ACCEPŢIUNI, ABORDĂRI PE PLAN
INTERNAŢIONAL

Dezvoltare urbană durabilă

Dezvoltarea desemnează nu doar simpla creştere economică (cantitativă), exprimată
prin creşterea produsului intern brut, ci trecerea de la o stare la o alta, calitativ superioară, o
creştere în condiţiile complexităţii şi a multidimensionalităţii structurilor teritoriale (Passet,
1995).

33
 Complexitatea se reflectă în diversitatea structurilor şi a activităţilor şi în gradul de
integrare a acestora, ţinând cont de interconexiuni, iar multidimensionalitatea se referă la
faptul că, în afară de aspectele economice, priveşte calitatea relaţiilor dintre oameni şi a
celor dintre oameni şi mediul natural. În sens general, dezvoltarea este „trecerea unei
societăţi (şi, de fapt al oricărei structuri sistemice n.n.), prin faze de reglare şi funcţionare, la
niveluri din ce în ce mai complexe, din ce în ce mai evoluate” (I. Ianoş, 2000).
Dezvoltarea durabilă este mai mult decât un concept universal intens vehiculat, în cele
două decenii de utilizare devenind un adevărat model cultural ce presupune schimbări
profunde la nivelul modului de viaţă şi al mentalităţilor indivizilor şi societăţii umane în
ansamblu. Criticat ca fiind o creaţie politică fără acoperire ştiinţifică, conceptul dezvoltării
durabile se doreşte o categorie de gândire şi de acţiune, chiar dacă este departe de a deveni
o realitate palpabilă.
Definită prin prisma Raportului Comisiei pentru Mediu şi Dezvoltare « Viitorul nostru
comun » (1987)6, « dezvoltarea durabilă trebuie să răspundă nevoilor generaţiilor actuale
fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a răspunde la propriile lor nevoi ».
Principiul dezvoltării durabile porneşte de la conştientizarea amplorii pe care a luat-o
în ultimul timp impactul activităţilor omeneşti asupra mediului, prin utilizarea iraţională a
resurselor naturale şi prin producerea de deşeuri, cu consecinţe asupra sistemelor biofizice
complexe de care depinde, în final, supravieţuirea omenirii.
Dezvoltarea durabilă nu are doar o dimensiune ce ţine de un mediu sănătos, ci are în
vedere, în egală măsură, echilibrul social şi prosperitatea economică, implicând
responsabilizarea, intra- şi inter-generaţională.
Preluat universal în lucrările ştiinţifice şi în discursul politic, conceptul are astăzi un
impresionant număr de definiţii şi accepţiuni. Ca notă comună, trebuie subliniate câteva
elemente care apar frecvent în majoritatea acestor definiţii, şi care se referă la: îmbunătăţirea
calităţii vieţii, suportabilitatea ecosistemelor, eficientizarea şi scăderea consumului de
resurse naturale, creşterea economică şi echitatea socială. Toate acestea devin obiective ale
oricărui program şi ale oricărei strategii de dezvoltare durabilă.
Recent încorporat în vocabularul geografic, conceptul este receptat ca o utopie
ecologică. Asociaţia geografilor americani percepe dezvoltarea durabilă ca pe un slogan
oximoronic, între dezvoltare şi durabilitate raportul fiind, după părerea membrilor asociaţiei,
de opoziţie.
În fapt, durabilitatea nu este o stare imuabilă, nu trimite la nemişcarea de secole a
piramidelor, ci este efectul unui proces creator, al unei continue echilibrări la nivel local,
care se extinde la toate nivelurile de decizie. Dezvoltarea durabilă este o stare mobilă pe un
drum spre, şi nu o ţintă, nu o realitate obiectivă, ci o stare conjuncturală, care presupune
abandonarea succesivă a unor modele „unice”. Ea înseamnă nu doar respect pentru natură, ci
şi respectarea identităţilor culturale.
Fără a promova, în nici un fel, o ruptură cu trecutul, noile strategii de dezvoltare se
bazează pe situaţiile individuale, pe stilurile de viaţă (practici individuale variabile în funcţie
de conjuncturi),pe modurile de viaţă (practici ale grupurilor sau ale claselor sociale) şi pe
genurile de viaţă (tradiţii socio-economice şi culturale profund înrădăcinate în structurile
locale ale societăţilor teritorializate) (O.Groza în Atlas du 21e siècle, 2005).
6
Mai cunoscut sub numele de Raportul Bruntland.
34
 Deloc neglijabil în promovarea dezvoltării durabile este rolul individului şi al
comunităţilor umane care, prin accesul la informaţia publică şi posibilitatea de a controla şi
de a se exprima cu privire la lucrurile care le privesc, iau parte la procesul deciziei.
Introdusă sub forma engleză « sustainable development », traducerea sintagmei crează
anumite probleme de acurateţe şi de concordanţă între formă şi conţinut. Denumirea
românească a conceptului este preluată, nu în modul cel mai fericit, pe filieră francofonă (fr.
developpement durable). Sensul din limba română al termenului « durabil » presupune ideea
de rezistenţă în timp, de persistenţă a unui lucru, în timp ce « sustainable » sugerează un
proces activ de creştere a calităţii şi stabilităţii prin continuă adaptare la noile condiţii.
Pentru a rămâne la fel de echilibrat, orice sistem care se doreşte «sustenabil» trebuie să
sufere modificări, rămânând însă mereu în limitele capacităţii de suport.
Am fi preferat, astfel, înlocuirea termenului de dezvoltare durabilă cu un altul mai
corect adecvat limbii române, însă alte formulări sunt fie inexacte şi prezintă doar o anumită
faţetă a conceptului (dezvoltare continuă, dezvoltare prudentă, dezvoltare echilibrată,
dezvoltare moderată), fie nu au o susţinere « oficială » (dezvoltare viabilă7), sau nu
constituie expresii bine conturate în limba română, părând forţate (dezvoltare sustenabilă).
Folosirea în titlul lucrării noastre a acestei sintagme are o valoare de amplasare într-un
anumit cadru general al modernităţii, de sincronizare cu pulsul global al unei umanităţi care
conştientizează limitele mediului şi îşi acceptă propriile limite, promovând nu o simplă
uniformizare de gândire, ci acţiune diferenţiată, creativă şi aplicată fiecărui context local.
Concomitent, conştientizăm faptul că nu sunt puţine criticile cu privire la conceptul de
dezvoltare durabilă, privită frecvent ca un pretext şi ca o „umbrelă” sub care se poate
adăposti orice idee (mai mult sau mai puţin asumată, mai mult sau mai puţin interesată ori
altruistă) asupra mediului.
A devenit inevitabilă integrarea în geografia urbană a percepţiei mediului, ca intrinsecă
spaţiului geografic. “Putem defini mediul drept cadrul fizic perceput de om, de grupurile
sociale şi de societăţile umane. Mediul geografului prezintă deci trei caracteristici
fundamentale: este un dat, un produs al omului şi un ansamblu perceput” (Dauphiné, 1979).
Unul dintre cei mai cunoscuţi geografi francezi contemporani, Antoine Bailly, sublinia
în anii 1970 importanţa studierii spaţiului urban, şi, în general, a spaţiului geografic, prin
prisma legăturii indisolubile dintre om şi mediul său de viaţă. Sub influenţa şcolii
behaviouriste americane, Bailly consideră esenţială percepţia socială a spaţiului, „sensul
locurilor” şi comportamentele sociale şi luarea acestora ca puncte de pornire ale oricărei
planificări spaţiale, sau, în sens restrâns, urbane.
Un raport recent al Comisiei Regale asupra Poluării Mediului din Marea Britanie
(Royal Commision on Environmetal Pollution, 2007) analiza mediul urban nu doar prin
prisma riscurilor la care sunt supuşi oamenii din cauza poluării, ci şi prin cea a legăturilor de
ordin sistemic care există între toate elementele ce alcătuiesc un oraş.
Lucrările recente privind amenajarea urbană în perspectiva dezvoltării durabile sunt
extrem de numeroase şi de diverse. Dintre cercetătorii străini care au abordat problematica
dezvoltarii urbane durabile amintim pe J. De Courson - «Le projet de ville», A. Cunha -

7
Deşi această sintagmă a fost folosită în lucrarea anuală coordonată mult timp de Lester Brown şi tradusă în româneşte -
„Probleme globale ale omenirii”.
35
« Développement territorial, régions et centralité urbaine » (1993) şi O. Godard - « Le
developpement durable et la devenir des villes » (1996).
Există pe plan internaţional un număr impresionant de lucrări, cărţi şi articole multe
dintre ele orientate spre anumite aspecte care vor fi abordate în teza noastră, cum sunt forme
urbane durabile (Anna Vernez Moudon, 1995; Yosef Rafeq Jabareen, 2006; Marina Alberti,
1999), remodelarea urbana (Rosalind Greenstein şi Eryilmaz Sung, 2004), strategiile
spaţiale în relaţie cu complexitatea urbană (Patsy Healey, 2007), indicatori ai dezvoltării
urbane (Ross Stagner, 1970), simularea/modelizarea amenajării urbane (David M.
Simpson, 2001), amenajarea durabilă a zonelor periurbane – de interferenţă urban rural.
(Adriana Allen, 2003; Cecilie Fauvel, Damien Denizot şi Antony Tchekemian, 2005),
natura din interiorul oraşelor (Jennifer Wolch, 2002); problema apei potabile, respectiv
reziduale în oraşe (Werner Troesken, 2006; Jonathan Parkinson şi Kevin Tayler, 2003),
relevanţa abordărilor de geografie umană în studierea dezastrelor naturale şi antropogene
urbane (James Fraser, 2006), implicarea publicului interesat în amenajarea urbana (Ralf
Brand, 2007) sau identitatea urbană şi branding-ul urban (Ole B. Jensen, 2007)
Dezvoltarea urbană durabilă este asociată, în literatura de specialitate, cu aspectele
practice ale ecologiei urbane, accentul fiind pus fie pe elementele de ordin biologic, fie pe
cele sociale. Spre deosebire de ecologia urbană „naturalistă”, care studiază cu precădere
habitatele şi resursele naturale precum şi impactul oraşului asupra cadrului natural,
abordarea „umanistă” a sistemului urban, care ne este mai apropiată, pune accent pe
morfologia urbană, pe arhitectură, transport, sănătate, justiţie socială şi aspecte
administrative. Utilă pentru un demers coerent este însă integrarea celor două tipuri de
abordare pentru descrierea ansamblului sistemic urban în mod holistic, aşa cum se face în
mod clasic în geografie (fără necesitatea unei by-pass ecologic, fatalmente incomplet).

Idei precursoare ale conceptului de dezvoltare urbană durabilă

Dezvoltarea urbană durabilă nu este o simplă aplicare a sintagmei « dezvoltare
durabilă » în cazul oraşelor, fiind în fapt fundamentată pe o serie de idei şi teorii care au
existat de multă vreme în geografia urbană şi în urbanism, şi care se impune să fie
revalorizate.
a) Oraşul ecologic şi ecologia urbană
Ecologia urbană a apărut în anii 1920 în S.U.A., în momentul în care Burgess a făcut
împreună cu o echipă de sociologi un studiu asupra oraşului Chicago, în care se făceau
analogii cu lumea animală în ceea ce priveşte organizarea spaţială şi anumite
comportamente.
Pentru prima dată termenul propriu-zis de « ecologie urbană » a fost folosit în cadrul
lucrărilor simpozionului « Lupta pentru supravieţuire în megalopolisuri » (1968),
acreditându-se în mod oficial ideea că oraşele sunt o componentă a mediului şi pot fi privite
ca ecosisteme. Ideea e importantă prin aceea că deschide drumul spre o abordare holistă,
sistemică şi organică a oraşelor, însă nu scutită de derapaje, în cazul în care se uită că, pus
prin excelenţă sub semnul societăţii omeneşti, modul de desfăşurare a funcţiilor specifice
oraşului diferă de cel caracteristic sistemelor naturale. Unele dintre modele structuraliste
promovate de ecologia urbană americană sunt totuşi preluate şi aplicate în studiul nostru
(modelul concentric al lui Burgess sau modelul sectorial al lui Hoyt).

36
 b) Oraşul-grădină
Promovată de urbaniştii culturalişti, şi într-o formă oarecare şi de progresişti, ideea a
fost teoretizată de către Ebenzer Howard în lucrarea Tomorrow (1898), aparută în a doua
ediţie cu titlul « Oraşele-grădină ale zilei de mâine », şi care s-a concretizat prin apariţia
oraşelor-grădină engleze, primul dintre acestea fiind Letchworth, după unele păreri cele mai
bune soluţii de urbanism existente. Sunt promovate oraşele mici, neregulate, asimetrice, cu o
populaţie de 30.000 locuitori, plus 2000 proprietari agricoli, construite pe modelul polisului
grec, delimitate printr-o centură verde de alte aşezări, şi care au avantajul menţinerii unei
coerenţe teritoriale.
Favorabil relaţiilor sociale, oraşul de acest tip este un adevărat sistem organic, ce luptă
« împotriva maladiei moderne a izolării » şi în care strada este un organ fundamental, iar
formele directoare nu sunt cele ale clădirilor, ci locurile de trecere şi de întâlnire (piaţa-
agora).
Curentul progresist în urbanism promovează un tip de oraş utopic « tip grădină
verticală », în care locuirea se face în ansambluri de clădiri foarte înalte dispersate într-un
imens spaţiu verde, impactul asupra naturii fiind astfel redus. Cel mai important
reprezentant al curentului progresist este Tony Garnier care, în lucrarea « La cité
industrielle » (1917) teoretizează modelul unui oraş care să conjuge soluţiile plastice
(estetice) cu atributele utilitare (tehnice), care să fie în acelaşi timp de-densificat, chiar
atomizat. Strada este aproape abolită, se construieşte în unităţi autonome, uneori cu o mare
extindere pe verticală, aceste unităţi fiind împrăştiate în mijlocul unor spaţii verzi extrem de
întinse. Rezultatul este faptul că oraşul se transformă într-un enorm parc, într-un oraş-
grădină vertical (Le Corbusier), iar pe de altă parte, se uniformizează diferenţele între urban
şi rural (« Scopul urbanistului trebuie să fie de a crea între oraş şi sat un contact din ce în ce
mai strâns » Gropius).
Pe această imagine a omului-tip încadrat cu nevoi universal valabile, care se
regăsesc în cele 4 funcţiuni ale oraşelor - locuire, muncă, circulaţie, respectiv relaxare şi
cultură -, a fost fundamentată « Charta de la Atena » (1933), prima declaraţie coerentă
privind oraşele.
Ideea de oraş-sat, promovată de progresistul Fourier, a fost preluată mai tarziu şi de
marxişti, care susţineau eliminarea diferenţelor dintre mediul urban şi cel rural.
Un model asemănător de mediu urban dispers a fost promovat de reprezentanţi
curentului naturalist, care s-a definit ca anti-urban, iniţiat fiind de Thomas A. Jefferson,
Waldo Emerson, Thoreau, Henry Adam, şi continuat de unul dintre cei mai importanţi
reprezentanţi ai Şcolii de la Chicago, Louis Sullivan. În esenţă radical-utopic, modelul aşa-
numitului « Broadacre-City », elaborat de arhitectul american F.L. Wright, promovează
ideea unui mediu urban în care intruziunea antropică este şi mai redusă decât în cel
promovat de progresişti. Funcţiile urbane sunt dispersate, izolate şi atomizate, sub forma
unor unităţi reduse la cel mai mic volum viabil, fiind destinate unui minimum de persoane.
Toate aceste celule sunt legate printr-o reţea bogată de căi de comunicaţie.
De reţinut este, în cazul ambelor tipuri, importanţa deosebită acordată spaţiilor verzi ca
o contrapondere la peisajul alienant al oraşelor industriale de la începutul secolului trecut.

37
 În contrast, pe cu totul alte coordonate, se configurează modelul culturalist, promovat
iniţial de pre-urbanişti ca Ruskin, W. Morris, care pleacă de la ideea grupurilor umane,
vizând refacerea unităţii organice, construită spiritual (identitar), a oraşului. Acesta este
perceput ca un fenomen cultural strict delimitat, în contrast cu natura care ramâne,
conservată, la exterior (extramuros).
c) Calitatea vieţii urbane şi geografia bunăstării
În ceea ce priveşte mediul urban, analiza acestuia poate fi considerată esenţială din
perspectiva calităţii vieţii, cu două dimensiuni: una a peisajului urban (în accepţiunea şcolii
franceze de geografie umană), şi a doua a naturii din oraşe (spaţiile verzi) (Yvette Veyret,
2001).
Din această perspectivă sunt analizate disfuncţionalităţile mediului urban - poluarea,
inclusiv cea sonoră, deşeurile şi sănătatea populaţiei oraşului. Raportată la o structură
sistemică, aşa cum este şi oraşul, calitatea vieţii obligă la evaluarea şi exprimarea adecvată a
dinamicii structurii respective presupunând desfăşurarea echilibrată a legăturilor între
componente, decisă şi controlată de centrul de decizie (Irina Ungureanu, 2005).
Dacă ne situăm pe poziţii antropocentriste, dezvoltarea urbană durabilă poate fi privită
ca o creştere, pe termen lung, a calităţii vieţii. Încadrabilă în geografia bunăstării - cu o
largă descendenţă europeană, calitatea vieţii şi dezvoltarea durabilă sunt două concepte
complementare, dar nu identice.
La sfîrşitul anilor ’60, după o perioadă de creştere economică, în principal în şcoala
anglo-saxonă se manifestă interesul asupra inegalităţilor sociale şi medicale (Mirela Nae,
2006). Aprecierea structurilor sociale din perspectivă spaţială stimula în acel moment un alt
tip de studiu geografic, cu totul diferit faţă de ceea ce reprezenta încă de pe atunci revoluţia
cantitativistă (prin modelele sale matematice şi informatice complexe care au produs o
geografie « mecanicistă »).
În anii ’70, abordarea de către geografia engleză şi americană a unor teme sociale
precum sărăcia (R. Peet), sănătatea (R.L. Morill, E.H. Wohenberg), poluarea, discriminarea
rasială sau inegalităţile sociale, a mărit implicarea geografiei în problemele majore ale
societăţii.
După Smith (1977), geografia bunăstării porneşte de la evidenţierea modurilor
relevante în care populaţia poate fi agregată pe baza unor caracteristici comune (clasă
socială, statut economic), la distribuţia bunăstării (de exemplu a veniturilor) şi a
inegalităţilor dintre agregatele obţinute şi până la înţelegerea modului de structurare a
fenomenelor sociale.
Această abordare îşi are, însă, limitele sale, date de faptul că prin simpla raportare a
calităţii vieţii la date statistice (obiective), rezultatul poate fi confuz şi neconcludent. O
importanţă distinctă, în afara analizei obiective, o are calitatea vieţii percepute. J.B. Racine
face o primă diferenţiere între « spaţiul perceput » (espace perçu) şi « spaţiul trăit » (espace
vécu), subliniind importanţa aspiraţiilor indivizilor şi grupurilor şi rolul anchetelor.

Cercetări privind planificarea/amenajarea urbană în perspectiva dezvoltării durabile

utile prezentului studiu
Dintre cercetătorii străini care au abordat în manieră sistemică problematica dezvoltării
urbane durabile amintim pe J. De Courson - «Le projet de ville» (1993), A. Cunha -

38
« Développement territorial, régions et centralité urbaine » (1993) şi O. Godard - « Le
developpement durable et le devenir des villes » (1996).
În cadrul unuia dintre studiile cuprinse în volumul “Integrated urban systems and
sustaninable urban life“ (I. Ianoş, D. Pumain, J.B. Racine, 2000), Antonio Cunha şi Jean-
Bernard Racine8, sintetizează într-o manieră extrem de pertinentă modul în care conceptul
de dezvoltare durabilă pune sub semnul întrebării realitatea urbană, ducând la regândirea
geografiei urbane.
Dintre studiile privind modalităţile practice de promovare şi evaluare a dezvoltării
urbane durabile, amintim pe cele deja publicate în România, referitoare la posibilităţile de
instrumentalizare ale conceptului de dezvoltare durabilă. Aceste lucrări sunt elaborate de
specialişti ce provin din diverse domenii:
a) Statistică/matematica - Sistemele spaţiului amenajat. Modelare-optimizare-
previziune, o lucrare extrem de modernă ca abordare în momentul apariţiei în anul 1980,
publicată de Mihai Botez şi Mariana Celac, care pledează pentru extinderea domeniului
amenajării spaţiului urban dincolo de „mânuirea aproape exclusivă a dimensiunilor vizibile,
cartabile”, prin asocierea cu preocupări de econometrie, sociologie, statistică şi analiza
datelor teritoriale de demografie, ecologie şi planificare.
b) Sociologie - Indicatori comunitari ai dezvoltării urbane, analizaţi într-un articol
publicat de către Dana Cornelia Niţulescu în revista sociologică « Calitatea vieţii » (2000).
c) Economie - Metode pentru elaborarea strategiilor de urbanizare prezintă în
lucrarea sa Jana Şuler (2005), o analiză foarte bine fundamentata din perspectivă economică,
dar depăşind limitele stricte ale domeniului. Dintre metodele şi indicatorii prezentaţi ca utili
demersului de planificare a dezvoltării urbane amintim analiza SWOT, gradul de dotare
urbană (GDU), metoda de evaluare a gradului de alterare a dezvoltării urbane (MEGAD),
identificarea şi ierarhizarea factorilor de influeţă cu ajutorul metodei corelaţiilor statistice
(CORESTAT), etc.
Din acelaşi domeniu provine şi studiul Strategii de dezvoltare durabilă pentru mediul
urban publicată la Cluj de către un colectiv alcătuit din O. L. Muntean, N. Baciu şi C.
Corpade (2005).
d) Ecologie - lucrarea Modele de dezvoltare durabilă a oraşelor (A. Petrişor, 1997),
care prezintă o fundamentare pe baze ecologice a dezvoltării durabile 9.
e) Geografie - Geografia calităţii vieţii urbane, elaborată de Mirela Nae şi publicată în
2006 se bazează pe o vastă bibliografie, conţinând lucrări ce vin preponderent dinspre
geografia socială.
S-a pus cu acuitate, în studiul dezvoltării urbane durabile, problema modului în care
poate fi monitorizată evoluţia procesului. Au fost aplicate diverse metode cantitative şi
modele, mijloace de observare (imagini satelitare) şi abordări interpretative privind raportul
dintre comunităţile umane, sănătatea lor şi mediul urban.
În paralel, Universitatea din Laussanne a demarat proiectul IRIS, la care participă 20
de cercetători reuniţi într-o reţea de învăţământ şi cercetare a problematicii ecologiei urbane,

8
Titlul studiului: Sustainable Development, the Quality of the Urban Environment and Governance: Issues in Urban
Reasearch, or How to Change the Process of Change.
9
Într-un articol publicat încă din 1970, Vintilă Mihăilescu observa că ecologia (ramură a biologiei) ţine să acapareze
obiectul de studiu al geografiei, extinzându-şi domeniul şi asupra sistemului teritorial.
39
a gestiunii resurselor şi a guvernării urbane. Rezultatele acestor cercetări sunt diseminate
prin intermediul revistei Vues de villes, „observator universitar al oraşului şi al dezvoltarii
durabile”. Un număr important de lucrări privind amenajarea teritoriului, inclusiv a
teritoriului urban în relaţie cu dezvoltarea durabilă, au fost publicate recent de cercetători ai
Unversităţii din Grenoble, ca François Mancebo (un foarte lucid critic, dar şi apărător al
conceptului de dezvoltare durabila), Damien Denizot şi Antony Tchekemian.

2.2.CERCETĂRI DE GEOGRAFIE URBANĂ ÎN RELAŢIE CU FENOMENUL

GENERAL DE URBANIZARE DIN ROMÂNIA

Obiectivul aplicării unei părţi din teoriile urbane vehiculate şi a unor modele şi
indicatori ai dezvoltării urbane durabile în planul restrâns al unui singur oraş de tipul micii
staţiuni turistice Târgu Ocna, presupune un demers dificil. El pretinde, în egală măsură, o
analiză profundă a literaturii consacrate atât sistemului reprezentat de oraşul în sine, cât şi
supra-sistemelor teritoriale superioare ierarhic care îl subordonează.
Pentru a răspunde cerinţelor operaţionale ale studiului nostru, demersul de analiză a
surselor bibliografice de geografie urbană trebuie mereu relaţionat cu evoluţia reală a
fenemenului de urbanizare din România.
În Moldova începuturile urbanizării au fost în stânsă legătură cu apariţia târgurilor.
Termenul „târg” este de origine slavă, având sensul de „loc unde se cumpără şi se vinde”.
Treptat a căpătat şi sensul de acţiunea însăşi de vânzare şi cumpărare, dar şi pe cel de
aşezare omenească mai însemnată unde are loc târgul, oraş sau orăşel. Pe de altă parte,
„târg” este cel mai vechi termen din limba română definind o aşezare urbană. Mult mai
uzitatul „oraş” – din maghiarul „város” - este mai nou şi a apărut în Moldova la sfârşitul
secolului XIII şi începutul secolului XIV, legat de venirea coloniştilor unguri, care s-au
aşezat în târgurile moldovene şi muntene. „Transformarea unor sate, bine aşezate, în
târguri sau oraşe este un fenomen continuu în dezvoltarea istorică a ţărilor noastre. El a
avut loc în cursul evului mediu, a continuat şi în epoca modernă şi se petrece şi astăzi, sub
ochii noştri” (Giurescu, 1976, pag. 74).
Până în secolul trecut, viaţa urbană nu a fost o dominantă a societăţii româneşti, în
condiţiile în care, în Transilvania, urbanizarea ca şi tradiţia vieţii urbane, au fost mai
accentuate, mai ales sub influenţa maghiară, germană (săsească) şi austriacă, în timp ce în
Moldova şi Ţara Românească, cu un caracter rural mai pronunţat, puţinele oraşe din epoca
feudală au fost în cea mai mare parte întemeiate de străini. « În Moldova, fundătorii oraşelor
nu vin decât în mică parte din Ungaria, modelul este galiţian, cu nemţii şi armenii săi »
(N.Iorga).
Pe de altă parte, statutul urban în cele două provincii era de multe ori o decizie a
puterii conducătoare, frecvent oraşul funcţionând periodic, în funcţie de condiţiile politice.
Numai oraşele administrative şi oraşele târguri în relaţie cu căile importante de comunicaţie
aveau o oarecare continuitate în viaţa urbană (Groza, 2003).
Oraşele „erau mai mult o prelungire sătească, cu rosturi politice şi administrative şi cu
o lume aproape nediferenţiată, adunând la târg, ca şi în jurul mânăstirilor, satele din
apropiere” (Enciclopedia României 1938, citată de I. Şandru, 1989).

40
 În comerţul intern şi extern moldovenesc locul şi rolul târgurilor a fost esenţial şi
„preponderent”. Prin excelenţă centre de schimb, locuri unde se făcea de preferinţă negoţul,
centre de meşteşugari (care de obicei erau în egală măsură şi negustori) întrucât, de regulă,
ei îşi vindeau singuri produsele, târgurile au fost şi sediul unor vechi şi însemnate
manifestări culturale – legate fie de curtea domnească, de reşedinţele înalţilor ierarhi, fie de
pătura socială cu un nivel economic şi cultural mai ridicat – orăşenii de frunte, „patriciatul
orăşenesc”(Giurescu, 1976).
Urbanizarea României este un fenomen de dată relativ recentă, care a avut loc
preponderent în ultima sută de ani. Ea coincide, în linii mari, cu apariţia la noi a primelor
lucrări de geografie urbană. Acestea aparţin lui Vintilă Mihăilescu (1928, 1941, 1967), ele
fixând direcţiile de dezvoltare şi dând coerenţă acestei subramuri a geografiei umane.
Geograf complet, autorul a subliniat întotdeauna importanţa deosebită a geografiei urbane în
cadrul general al geografiei.
Există un număr impresionant de lucrări, aparţinând mai ales unor istorici, cu privire la
apariţia şi dezvoltarea oraşelor româneşti. De altfel, o tendinţă « istoricistă » a existat, în
mare măsură, şi în literatura de geografie urbană română.Studiul târgurilor din Moldova a
fost iniţiat de Al. Th. Obreja (1936), şi continuat cu o deosebită competenţă de Victor
Tufescu (1941). Gheorghe Năstase publică începând din 1941 lucrări privind istoria şi
populaţia oraşelor din Moldova.
De un interes special pentru demersul nostru sunt şi o serie de alte lucrări cu privire la
aşezările urbane mici din Moldova, elaborate atât de cercetători de formaţie istorică (N.
Iorga, Gh. Ghibănescu, N.A. Bogdan, N. Grigoraş, D. Ciurea), cât şi de geografi (N.
Gheorghiu, Iulian Rick), toţi analizând, din punct de vedere istoric, formarea şi evoluţia
acestor aşezări.
În 1967, C.C. Giurescu publică lucrarea « Târguri şi oraşe sau cetăţi moldovene », în
care studiază apariţia şi evoluţia târgurilor, considerată de autor ca o funcţiune specifică10,
dar care s-a generalizat, într-o anumită perioadă, la toate aşezările urbane. De aici şi
denumirea de târg pentru unele oraşe care nu aveau funcţii comerciale speciale aşa cum este
şi cazul Târgului Ocna (V. Tufescu, 1938).
Perioada interbelică, la care facem referire, este considerată una dintre cele mai
prospere prin care a trecut ţara noastră. Principalele motoare ale economiei şi ale dezvoltării
urbane într-o societate românească încă puternic ruralizată şi agricolă au fost industria
extractivă şi agricultura. A fost un moment prielnic dezvoltării oraşelor miniere, asa cum
este şi cel studiat de noi, însă urbanitatea aşezărilor nu a căpătat fundamente solide, dată
fiind slaba reprezentare a industriilor industrializante şi a activităţilor terţiare.
Şi în ceea ce priveşte geografia urbană, este o perioada de pionierat, în care domină
studiile monografice. Victor Tufescu publică primele lucrări privind oraşele din nordul
Moldovei, în acelaşi an aparând şi un studiu al lui N. Al. Rădulescu dedicat oraşului Focşani
(1932). Alte studii de geografie a oraşelor publică I.Gugiuman despre Huşi (1934) şi
Focşani (1948) şi N. N. Lupu (1945).
Procesul de sistematizare a oraşelor început după instalarea regimului comunist a fost
într-o mare măsură fundamentat pe numeroase monografii urbane. Dintre acestea
menţionăm monografii ale unor oraşe din Moldova : Bacău (I. Şandru,1955), Botoşani (V.
10
Termenul « oraş » a apărut mult mai târziu (preluat din maghiară).
41
Tufescu,1950), Bârlad (N. Al. Rădulescu, 1948), Focşani (I. Gugiuman, 1955), Galaţi (V.
Sficlea, 1948). Seria lucrărilor cu caracter monografic a continuat şi în anii ’60, multe dintre
acestea fiind elaborate de geografi ai Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, sub conducerea lui I.
Şandru, analizând oraşe ca Rădăuţi, Iaşi, Paşcani, Roman, Galaţi, Brăila, Comăneşti sau
Oneşti.
Zonele de influenţă ale oraşelor sunt şi ele luate în considerare şi analizate de o serie
de geografi români, printre care Al. Th. Obreja (1943), N. Al. Rădulescu (1944) sau N.N.
Lupu (1945).
Pe de altă parte, se întrevăd primele preocupări serioase în ceea ce priveşte urbanismul,
apărând lucrări fundamentale - C. Sfinţescu (1933) şi A. Davidescu (1937).
Procesul de urbanizare rapidă a României coincide în bună măsură cu instalarea
regimului comunist. Afirmaţia « urbanizarea este o luptă care se dă, nu numai între medii
sociale diferite, ci înăuntrul fiecărui mediu şi chiar înăuntrul fiecărui om » (M.
Constantinescu, H. Stahl, I. Drăgan, 1974), reflectă o realitate a urbanizării de tip socialist,
sub semnul luptei de clasă, al transformărilor « revoluţionare », dar de multe ori ne-naturale
ale localităţilor în oraşe sistematizate.
O foarte mare parte a lucrărilor apărute în acea perioadă reflectă procesul, indus de
autorităţile comuniste, de subordonare a urbanizării procesului forţat de industrializare
(T.Herseni, 1970 ; M. Constantinescu, 1974 ; I. Blaga, 1974). Acestora li se adaugă în
această perioadă de urbanizare intensă şi dirijată a Românei, un număr important de studii
privind aspecte diverse, teoretice sau aplicate oraşelor ţării.
Alte lucrări de interes general sunt cele referitoare la clasificarea oraşelor (I. Şandru,
V. Cucu, 1964; I. Şandru, V. Cucu, P. Poghirc, 1963), densitatea reţelei urbane (V.
Mihăilescu, 1967), demografia urbană (V. Tufescu, 1957; C. Herbst, 1957; V. Cucu, 1967;
Atena Rădoi, 1965), sau locuirea urbană şi dotarea edilitară a oraşelor (P. Derer, 1985).
La nivelul anului 1964, o remarcabilă sinteză asupra evoluţiei oraşelor mici o face Al.
Ungureanu, într-o lucrare cu titlul « Aspecte geografice în evoluţia aşezărilor urbane mici
din Moldova ». Autorul delimitează 4 generaţii de oraşe mici (oraşele feudale, târguşoarele,
aşezările urbane capitaliste şi oraşele socialiste) şi, în funcţie de această clasificare,
analizează zonarea funcţională şi fizionomia acestor aşezări, formulând recomandări
pertinente din perspectiva anilor ’60.
În aceeaşi perioadă apar şi la noi lucrări teoretice în care pot fi sesizate rudimente ale
gândirii sistemice. Leon Ţopa compară în lucrarea „Istoria oraşului” spaţiul urban, cu
funcţiile sale dinamice şi complexe, cu un „modul cibernetic”, cu „un organism animal” sau
cu „creierul uman” şi susţine necesitatea unei educaţii „urbaniste şi de urbanitate” bazată pe
ideea de convieţuire, de abordare unitară a problemelor locative, a problemei circulaţiei sau
a organizării centrelor de servire a populaţiei şi de administraţie comunală (Ţopa, 1968). De
o altă factură, lucrarea “Oraşele României” a lui V. Cucu a constituit, la momentul apariţiei
- anul 1970 -, o importantă sinteză a ideilor şi teoriilor din geografia urbană românească de
până atunci, aplicate aşezărilor urbane din ţara noastră.
Tot în anii ’70, I . Şandru şi V. Cucu publică un „Îndrumător pentru studiul geografic
al oraşelor”, în care se porneşte de la premisa că în afară de a studia oraşul ca pe un centru
în care se desfăşoară o însemnată activitate economică şi social-culturală, „geograful trebuie

42
să aibă în preocupările sale sarcina de a arăta gradul şi nivelul de influenţă a mediului
natural asupra oraşului respectiv şi invers”.
Lucrarea lui Alexandru Ungureanu Oraşele din Moldova (1980) realizează o sinteză
competentă a fenomenului urban moldovenesc pornind de la premisa oraşului ca un sistem
unitar şi complex. Organismul urban este analizat prin prisma raporturilor cauzale de ordin
spaţial între oraş şi condiţiile naturale, pe de o parte, dar şi cu spaţiul rural înconjurător, pe
de alta, precum şi al sistemului de relaţii care se stabilesc între elementele din cadrul reţelei
urbane.
Ioan Ianoş publică, începând cu anii ’80 şi până în prezent, numeroase lucrări care au
în centru în special aşezările urbane integrate în sisteme teritoriale. În teza sa de doctorat,
Rolul oraşelor în dezvoltarea zonelor funcţionale ale teritoriului României (1982), I. Ianoş
îşi fundamentează concepţiile pe înţelegerea sistemului „oraş” ca un tot unitar, format din
oraşul propriu-zis şi zona de relaţii reciproce şi al cărui studiu implică un punct de vedere
integrator în analiza relaţiilor teritoriale.
Ca atare, sunt delimitate două subansambluri, oraşul propriu-zis şi zona sa de influenţă,
ambele caracterizându-se prin terenuri, bază tehnică şi social-edilitară, populaţie şi
elementele vehiculatorii de masă, energie şi informaţii. Raportul dintre aceste elemente
variază în timp, orice sistem urban tinzând spre un anumit echilibru între oraş şi zona sa de
influenţă; evoluţia e marcată, în fapt, de o suită de momente de echilibru-dezechilibru între
potenţialul de consum al oraşului şi capacitatea de producţie a zonei de influenţă.
În directă legătură cu tematica oraşelor mici trebuie amintite alte două lucrări ale lui I.
Ianoş, de această dată articole referitoare la oraşele mici din România, primul dintre acestea
analizând locul şi rolul acestor aşezări (1982), iar celălalt, realizat împreună cu Cr. Tălângă,
referindu-se la structura şi dinamica lor funcţională (1996).
Un alt studiu privind oraşele mici din România, de dată mai recentă, este teza de
doctorat elaborată de către Karine Emsellem - Les petites villes dans la système de
peuplement de la Roumanie, şi susţinută la Universitatea Paris I, interesantă prin punctul de
vedere „exterior”, deci netributar unor idiosincrasii autohtoniste, dar documentat asupra
realităţilor (r)urbane româneşti de după 1989.
Fenomenele demografice specifice mediului urban din România, respectiv evoluţia
populaţiei urbane, urbanizarea şi migraţiile interne se mai regăsesc şi în alte studii, unele de
referinţă, ca Demografia şi oraşele României (Vladimir Trebici, I. Hristache,I. Measnicov,
1977).
Printre apariţiile geografice cele mai recente, se remarcă sub aspectul problematicii şi
modului de fundamentare a studiilor la nivel regional, „Moldova - populaţia, forţa de muncă
şi aşezările umane în tranziţie”, avându-i coordonatori pe Al. Ungureanu, O. Groza şi I.
Muntele.
De remarcat sunt şi două lucrări recente, importante în peisajul cercetării geografice, în
general, şi al studiului oraşelor din Moldova, în special. Una este „Evoluţia şi starea actuală
a sistemului de aşezări din Moldova” (George Ţurcănaşu, 2006), o curajoasă abordare a
unei teme extrem de vaste, folosind metode ale geografiei moderne. A doua, referitoare la
„Zonele de influenţă urbană ale oraşelor din Moldova” (M. Istrate, 2008) reuşeşte o analiză
a capacităţii de polarizare a oraşelor din Moldova foarte bine structurată. Ambele sunt teze
de doctorat confirmate prin distincţii academice.

43
 2.3. CERCETĂRI ASUPRA SISTEMULUI SPAŢIAL STUDIAT

2.3.1.Cercetări directe asupra oraşului Târgu Ocna

Târgu Ocna este unul dintre oraşele mici ale României, care s-a bucurat de o atenţie
deosebită de-a lungul timpului, fapt reliefat nu numai de studiile cu caracter monografic sau
referitoare la anumite aspecte din viaţa oraşului (în special privind exploatarea de sare sau
izvoarele minerale), ci şi în numeroase lucrări vizând spaţii mai extinse (Valea Trotuşului,
Moldova apuseană sau România), dar care cuprind informaţii despre oraşul studiat sau
despre ansamblul teritorial din care face parte.
Atestată documentar din 1599, ca sat, numit, după unele surse, Stoieneşti (C. Stoica,
2003), aşezarea a fost mult timp un satelit al Târgului Trotuş, pe atunci cea mai importantă
localitate din regiune. Încă de la începuturile aşezării rurale, create de exploatarea de sare,
apar informaţii nu doar din scrierile cronicarilor, sau ale lui Dimitrie Cantemir, ci şi din
lucrări ale unor călători străini care au trecut prin zonă (de ex. W.D. Kotzebue - Din
Moldova tablouri şi schiţe, 1850).
La 1680 centrul de greutate al regiunii se deplasează, odată cu mutarea administraţiei
ocnelor (cămărăşiei), spre Târgu Ocna, care apare în Descrierea Moldovei (1716) cu numele
de Okna. Totuşi, importanţa acumulată şi o anumită tradiţie a Târgului Trotuş au făcut ca
cercetătorii de după Dimitrie Cantemir să nu înregistreze decât foarte târziu apariţia Târgului
Ocna. Abia în a doua jumătate a secolului XVIII apar în documente menţiuni asupra
“târgoveţilor Ocnei” (1766).
Târgu Ocna face parte din categoria oraşelor mici din generaţia celor « capitaliste » (cf.
Al. Ungureanu, 1964 şi I. Şandru, 1966), fiind recunoscut drept comună urbană în 1846 şi
declarat staţiune balneo-climaterică în 1894.
Exploatarea sării a determinat o rapidă evoluţie ascendentă a aşezării, care a devenit
treptat, mai ales după preluarea atributelor administrative, principalul centru de atracţie
zonală, economic şi cultural, de pe valea Trotuşului. De la începutul secolului al XX-lea
începe stagnarea şi chiar uşorul regres al oraşului, mai ales după începerea industrializării
forţate comuniste, care a dus la apariţia în zonă a unor puternici poli industrial-urbani -
oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej/Oneşti şi gruparea Moineşti-Comăneşti-Dărmăneşti.
Dintre lucrările cu caracter istoric referitoare la Târgu Ocna, cele mai valorase sunt
Privilegiile şangăilor de la Târgu Ocna11 (1915) a lui Nicolae Iorga şi Târgu Ocna. Studiu
istoric (1890), ce aparţine lui Gheorghe Ghibănescu. Acesteia din urmă i-au urmat alte
monografii, scrise, în ordine cronologică, de Emanuil Anca (1939), Gheorghe Iordachi
(1940), Teodor Săndulescu (1965), şi Corneliu Stoica (1988).
Nu trebuie neglijate nici lucrările de mai mici dimensiuni cu privire la Târgu Ocna,
este adevărat, unele de o anvergură ştiinţifică modestă, apărute în diverse publicaţii, ale unor
autori ca Georgie Sion-Gherey (1881), Ortenzia Racoviţă (1895), Gh. Ghibănescu (1914),
etc.

11
Denumirea conţine o eroare etimologică. Denumirea corectă ar fi fost „şavgăi” (de la magh. sávágó=miner în sare)
care nu are nici o legătură cu „ciangăi” (din magh. csángó= străin). V. şi articolul lui Gh. Ungureanu – „Rufetul ocnei
de la Târgu Ocna şi revolta şavgăilor în 1843” în revista Studii şi materiale de istorie modernă, Bucureşti, 1957
44
 Din punct de vedere strict geografic, cea mai importantă lucrare care analizează oraşul
Târgu Ocna îi aparţine lui I. Şandru care, în cele câteva pagini câte conţine « Târgu Ocna -
Consideraţii de geografie urbană » (1966), reuşeşte o remarcabilă sinteză în care acoperă
aspecte privind istoria oraşului, fizionomia acestuia, funcţiile, populaţia şi rolul geografico-
economic, făcând, în final, o prognoză asupra evoluţiei acestei aşezări urbane, toate însoţite
de un material cartografic bogat.
În ceea ce priveşte estimarea evoluţiei oraşului, aceasta este extrem de « măsurată », în
spiritul vremurilor în care era previzibil ca, în condiţiile dezvoltării extrem de susţinute a
celor doi poli industriali menţionaţi anterior, Târgu Ocna să rămână un simplu oraş-
dormitor.
Nu poate fi neglijată nici contribuţia punctuală adusă de Ileana Marinescu (1973) cu o
lucrare bine documentată privind „Unele aspecte fizico-geografice ale oraşului Târgu
Ocna”, publicată în revista Studii şi cercetări geografice al Institutului de Geografie al
Academiei Române.
Cele mai consistente lucrări privind oraşul Târgu Ocna îi aparţin istoricului Corneliu
Stoica şi au fost realizate prin sistematizarea unui volum impresionant de informaţii directe
şi indirecte, din surse variate. Aceste lucrări sunt atât articole privind evoluţia istorică şi
social-economică a oraşului în evul mediu, respectiv în epoca modernă, cât şi studii de mai
mare anvergură, constând într-o monografie (1988), o istorie ilustrată a oraşului (2003),
precum şi un ghid turistic (2005).
Activităţile economice desfaşurate în Târgu Ocna au fost reliefate în mod special prin
articole referitoare la ansamblul activităţilor desfaşurate în oraş (C. Stoica,1993) sau
dedicate salinei şi exploatării salifere (Z. Bodeanu, 1972).
Deşi sarea ca resursă şi-a pierdut astăzi valoarea urbigenă - dată fiind abundenţa şi
valoarea adăugată modestă a produsului -, ea rămâne marca distinctivă a oraşului, o
emblemă valorificabilă prin promovarea unor activităţi ce pot deveni complementare
mineritului, fiind vorba în special de cele turistice (salina este vizitabilă, în interior aflându-
se şi o interesantă biserică) şi de tratament (pe lângă apele minerale există şi un sanatoriu
amenajat în salină).
Lucrarea “Saline integrate în circuitul turistic: Praid, Târgu Ocna, Slănic Prahova,
Cacica” (2004), elaborată de un colectiv coordonat de Iuliana Armaş, face o analiză
detaliată a modalităţilor de valorificare a acestui potenţial special al oraşului. Lucrarea
reuşeşte o bună diagnoză a potenţialului turistic reprezentat de foste şi/sau actuale exploatări
miniere de sare. Pornind de la importanta valoare terapeutică a mediului salin, corelată cu o
puternică fundamentare istorică şi o contextualizare fizico-geografică şi socio-economică,
autorii reuşesc în mare măsură să argumenteze oportunitatea reprezentată de valorificarea
optimă turistică a salinelor.
De altfel, apariţiile editoriale despre Târgu Ocna de după 2002, când oraşul şi-a
dobândit statutul de staţiune turistică de interes naţional, au fost dedicate promovării
potenţialului turistic dat de (topo)climat, poziţionare, ape minerale, salină, vestigiile
cultural- istorice etc. Printre acestea se numără lucrarea publicată de Ştefan Pelin - Târgu
Ocna, Monumente şi personalităţi, apărută la Editura Apollon, Constanţa, în 2002, Târgu
Ocna anului 2004, mic îndreptar turistic, semnată de Maria Chicuş (ambele fară mari

45
ambiţii de ordin ştiinţific), dar şi un ghid turistic ilustrat, cel mai complet până în prezent,
Târgu Ocna oraş istoric şi turistic, publicat de Corneliu Stoica în 2007.

2.3.2. Surse indirecte şi cercetări ale ansamblului teritorial

al Bazinului Trotuşului

Înscrierea oraşului Târgu Ocna în ansamblul teritorial din care face parte şi analiza
multiscalară a implicaţiilor acestui context spaţial devin esenţiale în condiţiile în care orice
aşezare urbană, privită ca sistem urban, depinde de fluxurile reciproce de persoane, mărfuri,
informaţie, energie cu spaţiul adiacent.
În acelaşi timp, o mare parte din informaţia bibliografică cu privire la Târgu Ocna se
află în lucrări care au avut în vedere teritorii mai largi, de la cursul mijlociu al Trotuşului, la
întreaga vale a acestuia, la judeţul Bacău, Moldova şi chiar întreg teritoriul naţional.
În cazul nostru este importantă analiza integrării oraşului în bazinul Trotuşului, un
teritoriu cu o puternică identitate tradiţională, de altfel o zonă etnografică de veche populare,
bine individualizată, aşa cum demonstrează Dorinel Ichim în lucrarea sa Zona etnografică
Trotuş (1983) şi Vlad Cojocaru în teza de doctorat Toponimia Văii Mijlocii a Trotuşului
(1998) susţinută la Facultatea de Litere a Universităţii „Al I. Cuza” din Iaşi.
Studii de o factură aproape exhaustivă asupra geografiei Văii Trotuşului a realizat în
anii ‘70-’80 Iulia Văcăraşu, concretizate prin publicarea a numeroase articole şi a unui
cunoscut volum, numit chiar Valea Trotuşului (1980).
Mai recent, şi dintr-o altă perspectivă, de această dată istorică, a studiat Valea
Trotuşului Corneliu Stoica; în afara numeroaselor publicaţii anterioare ale acestui istoric
local extrem de pasionat, cercetările de mai bine de două decenii au culminat cu apariţia
unei lucrări cu totul impresionante, în primul rând prin volumul imens de informaţie bine
organizată, şi care poate fi un punct de plecare util pentru alte studii în zonă: “Valea
Trotuşului. Enciclopedie” (2006).
Dintre lucrările de doctorat care au abordat zona trotuşeană, atât în ceea ce priveşte
componentele fizico-geografice, cât şi problematica socio-economică amintim “Cercetări
geografice în Bazinul Dărmăneşti de pe valea Trotuşului” (Lupu, N. N., 1932), “Regiunea
subcarpatică Oneşti-Bacău. Studiu de geografie fizică şi economică” (Şandru, I., 1949,
1956), “Depresiunea Dărmăneşti. Studiu de geografie economică” (Văcăraşu, I., 1980),
“Pregătirea şi integrarea socio-profesională a forţei de muncă în condiţiile revoluţiei
tehnico-ştiinţifice contemporane în judeţul Bacău” (Toma, C., 1985).
Unele consideraţii cu privire la caracteristicile cadrului natural din zona care
înglobează oraşul Târgu Ocna pot fi desprinse din lucrări cu un caracter mai amplu, aşa cum
sunt cele referitoare la Subcarpaţi (V. Tufescu, 1966 ; V. Velcea, Al. Savu, 1982; M.
Ielenicz, 2003 ; I. Ungureanu, 2004).
Încă din 1913, D.M. Preda publică rezultate ale cercetărilor cu privire la geologia
regiunilor subcarpatice amintind despre dislocaţia Trotuşului, transversală pe direcţia
Carpaţilor şi a Subcarpaţilor. Geologia spaţiului adiacent oraşului Târgu Ocna prezintă un
interes special prin bogăţia de resurse subsolice (sare, petrol, ape minerale, argilă,
ozocherită). Unele dintre lucrările pe această temă au un caracter general, cum este, spre

46
exemplu, Cercetări geologice în regiunea Târgu Ocna-Moineşti (C. Albu, 1951), însă cele
mai multe se referă la resursele de sare, care au avut de-a lungul timpului un rol determinant
în geneza şi evoluţia aşezării. De asemenea D Rădulescu (1960) se referă la zăcământul de
sare şi săruri de magneziu de la Târgu Ocna-Gălean.
Dintre cei care au cercetat zăcămintele şi problemele exploatării sării la nivel naţional,
cu referiri şi la zona de studiu, amintim pe V. Meruţiu (1912), I. Popescu-Voiteşti (1943),
Ana Pîrşcoveanu-Apostolide (1963), Dumitru Vitcu (1974, 1987), Simion Pauliuc (1975).
Relieful, şi mai ales microrelieful are o funcţie aparte în ceea ce priveşte mediul urban,
atât ca suport material sau prin valoarea peisagistică, cât şi prin anumite disfuncţionalităţi
induse, în special prin procesele geomorfologice actuale. Lucrări cu privire la relieful din
arealul în care se încadrează oraşul Târgu Ocna sunt, pe de o parte, cele cu caracter general -
de geomorfologie a României sau a Subcarpaţilor, dar şi lucrări aplicate privind exclusiv
zona adiacentă, aşa cum sunt cele ale lui Mihai David, referitoare la terasele şi platformele
de eroziune (Mihai David, 1931, 1932), ale lui S. Athanasiu (1917), cu un studiu amănunţit
în zona piemontană privind vârsta teraselor superioare ale Trotuşului. În ceea ce priveşte
geomorfologia teraselor Trotuşului şi nivelurile de eroziune din Depresiunea Oneşti se
remarcă lucrările lui I.Şandru (1956), alte lucrări privind Valea Trotuşului fiind publicate,
mai târziu de B. Ionesi (1972) şi L. Ionesi (1973), I. Donisă şi I. Hârjoabă (1974). Se
remarcă de asemenea unele studii care insistă asupra unor procese cu caracter de risc, aşa
cum sunt cele de sufoziune de la confluenţa Trotuşului cu Slănicul (Gh. Niculescu, 1988).
Amplasat pe terasele joasă şi medie a Trotuşului, oraşul Târgu Ocna a fost mereu legat
de beneficiile şi dezavantajele acestei poziţionări. Unul dintre cei mai importanţi afluenţi ai
Siretului, Trotuşul este analizat în majoritatea lucrărilor despre reţeaua hidrografică a
României şi a făcut obiectul a numeroase studii de hidrologie aplicată. De interes special
sunt lucrările dedicate formării şi evoluţiei albiei actuale şi a teraselor (N. Lupu, 1970),
sistemului de aluviuni (Dan Dumitriu, 2006), variaţiilor de debit şi viiturilor (I. Văcăraşu,
1972a; Gh. Romanescu, 2006), chimismului apei (I. Văcăraşu, 1972a) sau poluării râului
(M. Sinatovici, 1995).
Clima este o altă componentă fizico-geografică cu implicaţii profunde asupra
dezvoltării urbane a staţiunii turistice Târgu Ocna. Cea mai cuprinzătoare dintre lucrările
referitoare la Clima Subcarpaţilor Moldovei aparţine lui Liviu Apostol (L. Apostol, 2004; L.
Apostol, I. Pîrvulescu, 2004). Nu este însă singura, ci se adaugă unui volum mare de studii
privind climatul şi microclimatul regiunii de studiu (L. Apostol, 2000; L. Apostol, I.
Pîrvulescu, 2004), sau anumite elemente ale climei (I. Şandru - Temperatura la Târgu Ocna,
1944).
Referiri la vegetaţia şi fauna zonei adiacente oraşului Târgu Ocna se regăsesc atât în
studiile fizico-geografice generale deja amintite, cât şi în lucrări cu caracter punctual privind
Valea Trotuşului şi judeţul Bacău, elaborate de D. Mititelu, N. Barabaş, Gh. Mihai şi V.
Barabaş în anii ’70.
O perspectivă fundamentată şi extrem de avizată privind populaţia din arealul studiat o
oferă Populaţia Moldovei în ultimele doua secole (1998) a lui Ionel Muntele, autor care a
publicat şi alte lucrări utile demersului nostru, dintre care unele referitoare la evoluţia
demografică a judeţului Bacău (I. Muntele, 1992).

47
 Alte cercetări privind această regiune au un caracter mai larg (Gh. Platon, 1970), sau se
limitează doar la anumite aspecte ale populării - imigrarea evreilor (Ecaterina Negruţi,
1996), originea ceangăilor (D. Mărtinaş, 1985), caracterul răzeşesc al satelor din zonă sau
potenţialul forţei de muncă (N, Lupu, I. Văcăraşu, 1972).
În ceea ce priveşte sistemul urban al Văii Trotuşului, o remarcabilă lucrare este
« Oraşe trotuşene - Studiu de geografie umană » realizată de I. Şandru în colaborare cu
Constantin Toma şi Nicu Aur, o cuprinzătoare şi competentă analiză a aspectelor uman-
geografice ale zonei.
Orice analiză a unui spaţiu urban trebuie pusă în legătură cu ruralul adicent, cu zonele
de influenţă. Evoluţia satelor din arealul înconjurător oraşului Târgu Ocna poate oferi date
importante cu privire la premisele unei dezvoltări durabile. În literatura de specialitate sunt
de interes lucrări de la cele privind aşezările rurale (C. Drăgoi, K. Swizewski, 1967),
economia pastorală (M. Apăvăloaie, 1968) şi economia forestieră (I. Văcăraşu, 1985)
corespunzătoare Văii Trotuşului, până la Regionarea spaţiilor rurale din Moldova în
perioada de tranziţie (I. Muntele, O. Groza, G. Ţurcănaşu, 2002).
Dezvoltarea industrială a Văii Trotuşului, comandată politic în anii ‘60, a fost
reflectată şi în lucrări cu caracter geografic, dintre care amintim Regiunea Bacău - o
regiune în plin avânt de dezvoltare industrială (1961) elaborată de I. Şandru şi C.
Rusenescu.
Utile în special pentru popularizare şi pentru o informare primară sunt ghidurile
turistice privind judeţul Bacău (Ghid turistic al judeţului Bacău, M. Benţea, I. Antonescu,
1965), sau Valea Trotuşului (Ghid al Văii Trotuşului, V. Bârlădeanu, 1969).
De o importanţă deosebită sunt studiile referitoare la judeţul Bacău, care cuprind,
evident, şi arealul studiat. O lucrare mai veche, dar nu lipsită de un anumit interes este
« Dicţionarul geografic al judeţului Bacău » de O. Racoviţă (1895). Mai apropiate în timp
sunt rezultatele unui studiu interdisciplinar elaborat în anii ‘70-’80 despre judeţul Bacău,
publicate în două apariţii editoriale: “Judeţul Bacău - file de istorie” (1974) şi “Bacău-
Monografie” (1980). În aceeaşi notă se înscrie şi lucrarea “Judeţul Bacău” (1972), care îi
are drept autori pe N. Lupu, I. Văcăraşu şi C. Brânduş.
De dată mai recentă este apariţia unui “Dicţionar geografic al judeţului Bacău”,
elaborat de Lucian Şerban (2006), şi care reuşeşte, prin esenţializarea şi structurarea
informaţiei chiar dacă prea puţin prelucrată, să fie un bun instrument în studiul oricărui areal
aparţinând unităţii administrative respective.
Toate lucrările menţionate în cadrul acestei secţiuni oferă, direct sau indirect,
informaţii utile asupra oraşului Târgu Ocna sau a spaţiului adiacent, care pot fi integrate în
analiza propusă, asigurându-i un necesar fundament teoretic.

48
3. TÂRGU OCNA – CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ A AMBIANŢEI URBANE
ÎN CONTEXT MULTISCALAR

„A cugeta geografic însemnează a raporta,

pe cât e cu putinţă, orice fenomen teluric la
relaţiile statice şi dinamice dintre cele patru
învelişuri” (Simion Mehedinţi)

3.1. TÂRGU OCNA ÎN CONTEXTUL REGIONAL AL VĂII TROTUŞULUI.

ANALIZA MEDIULUI NATURAL AL LOCUIRII

Evaluarea corectă a modului în care localitatea Târgu Ocna se integrează în structura

complexă şi în dinamica reţelei sistemice, presupune conturarea identităţii sale, începând cu
delimitarea locului pe care „oraşul sării” îl are în cadrul unităţilor superioare ierarhic din
care face parte. Din acest punct de vedere, scara relevantă de analiză credem că este cea a
Bazinului hidrografic al Trotuşului, care se suprapune, în linii mari, Ţinutului Trotuşului,
identificabil ca o arie cu o puternică individualitate, consolidată istoric.

Fig. 3. Poziţia bazinului Trotuşului în teritoriul naţional

Bazinul hidrografic al Trotuşului (cu o suprafaţă de circa 4350 km2 , însemnând

aproape 1/10 din aria bazinului hidrografic al Siretului) se suprapune unei arii de veche
populare, dar şi spaţiului unei perpetue temporarităţi, sub spectrul distrugerilor de toate
tipurile (cotropiri în diverse perioade istorice, revărsări ale Trotuşului). Este un spaţiu al
retragerilor, reînceputurilor şi al trecerii, un teritoriu cu o populaţie diversificată etnic,
compozită, aşezată în cea mai mare parte pe văile râurilor. Aspectul actual al reţelei de
aşezări ia forma unui cvasi-continuum urban-rural, care urmăreşte traseul Trotuşului şi al
principalilor afluenţi, care formează sisteme puternic antropizate, spre deosebire de formele
pozitive de relief, munţii, şi chiar dealurile subcarpatice, unde funcţionalitatea sistemică este
încă dominată de fluxuri şi interacţiuni între elementele naturale.
Extinzându-se spaţial, în cea mai mare parte, în judeţul Bacău, Bazinul Hidrografic al
Trotuşului cuprinde părţi din alte patru judeţe ale ţării - Vrancea, Neamţ, Harghita şi
49
Covasna -, primul dintre acestea având o importanţă deosebită în analiza spaţiului urban,
prin prezenţa Adjudului ca nod de transporturi şi punct de racord cu principala axă de
circulaţie a Moldovei - Culoarul Siretului.
Situată într-o arie de tranziţie între Carpaţii Moldo-Transilvani, Carpaţii de Curbură şi
Podişul Moldovei, Valea Trotuşului e favorizată prin organizarea unora dintre cele mai
importante căi de comunicaţie, drumuri strategice şi comerciale, care funcţionează de sute
de ani, între Valea Siretului şi cursul superior al Oltului.
Aceste drumuri transcarpatice sunt elementul care a generat aşezarea stabilă a
populaţiei în localităţi care nu au avut doar funcţii strategice sau administrative, ci şi funcţii
economice: de comerţ, industrie locală (pe baza unor resurse relativ bogate) şi culturale. În
prezent Valea Trotuşului concentrează şase dintre cele opt oraşe ale judeţului Bacău, fiecare
valorificând un anumit specific local: depozitele de sare la Târgu Ocna, resursele de petrol la
Moineşti şi Dărmăneşti (relativ epuizate astăzi), cărbunele (Comăneşti), apele minerale
(Slănic Moldova) sau poziţia geografică de intersecţie (Oneşti).
Fără pretenţia de exhaustivitate considerăm necesară ca primă parte a expunerii
analitice precizarea unor trăsături definitorii ale ansamblului natural regional şi local în care
oraşul Târgu Ocna se integrează, printr-o situare centrală, la contactul dintre arii structurale
diferite şi prin multiplele legături funcţionale pe care le stabileşte cu celelalte elemente ale
sistemului.

3.1.1 Constituţia geologică a substratului. Relieful local

Înţelegerea mecanismelor care determină structura şi funcţionalitatea mediului natural

nu este uşoară, dată fiind complexitatea intrinsecă a acestora. Pe de altă parte, mediul
natural, care prezintă, aparent, faţă de cel socio-economic, avantajul unei mai mari stabilităţi
şi constanţe în timp, este din ce în ce mai mult afectat de acţiuni antropice.
Ansamblul regional al Bazinului hidrografic al Trotuşului se individualizează prin
prezenţa în lungul văii principale a unei dislocaţii transversale pe direcţia Subcarpaţilor, care
se continuă şi în unităţile vecine, şi care este cunoscută sub denumirea de „falia Trotuşului”
(Grozavu, 2003).
Constituţia geologică a arealului în care se înscrie oraşul Târgu Ocna este condiţionată
de situarea la limita dintre flişul carpatic şi molasa subcarpatică, respectiv la contactul dintre
aria marginală a flişului paleogen şi zona neogenă, contact mulat de albia majoră a
Trotuşului şi de valea pârâului Vâlcica.
Formaţiunile paleogene ale flişul carpatic sunt în strânsă legătură cu prezenţa pânzei de
Tarcău şi, în special, de cea a straturilor de Kliwa. Ca urmare, din punct de vedere
petrografic, în această zonă predomină gresiile (gresiile oligocene de Kliwa) cu grosime
intre 7-10 m în ariile joase şi până la 100 m în cele înalte. Aceste gresii au fost secţionate de
Valea Trotuşului, care a modelat terase în rocă pe ambele maluri.
Pe malul stâng al Trotuşului şi la est de pârâul Vâlcica sunt evidenţiate elemente ale
molasei subcarpatice, cuprinzând formaţiuni cutate (miocene) şi necutate (sarmato-
pliocene). Litologic, acestea sunt reprezentate prin marne şi argile (Aquitanian), gresii şi

50
conglomerate (Burdigalian), dar şi marne cu intercalaţii de gipsuri, argile, pietrişuri şi
nisipuri.
Zăcămintele de sare se află, sub formă lenticulară sau de nucleu diapir, în depozite de
gresii şi marno-argile miocene, fiind tectonizate şi laminate sub greutatea pânzei de Kliwa
(Stoica, 2003).
Dintre elementele naturale ale sistemului, relieful pare cel mai important în
individualizarea unui spaţiu şi premisa principală de preluare şi de transformare a acestuia
într-un complex teritorial caracterizat prin acţiunea polarizatoare a centrelor de aşezări
umane şi diversitate spaţială.

Fig. 4. Relieful bazinului hidrografic al Trotuş

Complexitatea morfologică a Bazinului Trotuşului se datorează faptului că se

suprapune unor unităţi structurale diferite. Ca o ramificaţie a „faliei Trotuşului” se dezvoltă
ulucul depresionar de natură tectonică al Tazlăului, axat pe un sinclinoriu ocupat de
formaţiuni neogene ale molasei subcarpatice care induc un peisaj deluros-colinar cu
fragmentare puternică. Poziţionat pe cursul mijlociu al Trotuşului, oraşul Târgu Ocna este
încadrabil în vestul unei arii depresionare diferită de cea amintită. Depresiunea Tazlău-
Caşin, delimitată de Depresiunea Dărmăneşti prin Defileul Cireşoaia, este o arie supusă unui
proces de subsidenţă, un vast amfiteatru cu altitudini mai reduse în aria de convergenţă
hidrografică de la Oneşti. Aria depresionară la limita căreia se situează oraşul Târgu Ocna a
fost denumită de I. Şandru – Depresiunea Oneşti sau depresiunea Oneşti-Bacău. (Şandru,
1956; Şandru, 1961; Şandru, 1962), fiind o arie cu relief „şters”, rezultat în urma proceselor
de eroziune şi acumulare fluvială. În literatură se foloseşte şi denumirea de Depresiunea
Oituz-Caşin, după numele principalilor afluenţi din această arie, configurată sculptural cu o
vale mai largă şi o energie de relief mai redusă după ieşirea Trotuşului din Defileul de la

51
Târgu Ocna (Cireşoaia). Nivelul superior al reliefului este dat de interfluviile alungite
acumulativ-sculpturale Trotuş-Oituz şi Oituz-Caşin, iar cel inferior de terasele şi albiile
majore ale celor trei râuri (C. Brânduş, 1981). Prin urmare, relieful stă sub semnul
interfluviilor sculpturale şi al versanţilor deluviali, pe de o parte, şi al reliefului de
acumulare fluvio-denudaţional, pe de alta.
Prin excelenţă aflat într-o regiune de tranziţie, arealul în discuţie se caracterizează prin
varietatea peisajului şi diversitatea resurselor minerale, ceea ce reflectă condiţiile geologice
şi morfologice complexe în care s-a format.
Aria depresionară şi de confluenţă în care s-a individualizat oraşul Târgu Ocna este
înconjurată din trei părţi de culmi muntoase (în fapt ultimele prelungiri ale Carpaţilor
Moldo-Transilvăneni) şi deluroase (subcarpatice).
Culmea Berzunţului mărgineşte şi Depresiunea Comăneşti şi este reprezentată în
vecinătatea Târgului Ocna prin înălţimile Cărbunaru şi Munceii, terminându-se printr-un
hogback numit local Drăcoaia (669 m). Alungită pe direcţia nord-nordvest – sud-sudest,
domină cu circa 400 m aria depresionară învecinată, fapt determinat de prezenţa gresiei
silicioase de Kliwa în substrat.
Munţii Nemira, încadraţi în sectorul Munţilor Oituzului din Munţii Trotuşului, sunt
reprezentaţi, în apropierea Târgului Ocna, prin culmile Cireşoaia, Măgura, Coşna şi
Chirchilău. Dominantă este culmea principală dezvoltată pe direcţia nord-sud, delimitată de
Trotuş, Uz şi Oituz, care corespunde axului sinclinal al Pânzei de Tarcău. De altfel,
bancurile groase de gresie de Tarcău, rocă-reper în unitatea geologică omonimă apar la zi
sub forma unor ferestre, ca şi gresia silicioasă de Kliwa. Culmea, lungă de cca. 20 km,
alternează forme şi dimensiuni variate, de la vârfurile înalte de peste 1600 m în Nemira
Mare (1648 m), Şandru Mare (1638 m) şi Ţiganca (1626 m), până la sectoarele cu o
accesibilitate mai mare, în special pe afluenţii de dreapta ai Trotuşului –Uz, Dofteana,
Slănic, Oituz. Aceştia înaintează cu obârşiile lor mult spre regiunile înalte, pe care le
fragmentează şi le fac relativ uşor de străbătut, premisă naturală a numeroase drumuri
transcarpatice.
Dealurile subcarpatice localizate în nordul oraşului Chicirla (591 m), Pietrosu (560
m), Arcaci (426 m) şi Brăteşti (489 m) cu culmile locale Prislop, La Fundătură, Feţele
Târgului, La Stupina, Butnaru, separă mica prelungire a Depresiunii Caşin pe Trotuş de
Depresiunea Tazlăului şi sunt delimitate faţă de Munţii Berzunţi de valea pârâul Vâlcica.
Litologic constituite din roci mai friabile faţă de cele care formează Pânza de Tarcău, nu se
impun în peisaj, relieful fiind mai şters, cu interfluvii mai plate, cu altitudini mai reduse şi
pante mai domoale cu o predispoziţie mai accentuate pentru procese geomorfologice de
versant, în special în arealele unde au avut loc despăduriri. Dealurile subcarpatice care
mărginesc la vest depresiunea Oneşti se înscriu într-un nivel racordabil cu nivelurile
generale ale Subcarpaţilor- Ghindăoani (500-600 m), respectiv dealurile La Fundătura,
Feţele Târgului, La Stupina, dealul Muncei, Butnaru, Pietrosu, Podei, Titirezu (Vacăraşu,
1980).
Arealul cuprins între Valea Trotuşului şi Culmea Nemirei a fost numit în literatura
geografică „Plaiurile Trotuşului” (Vintilă Mihăilescu,1966) şi se individualizează prin
culmile şi spinările largi încadrate de văi adânci şi înguste, cu înclinări ale versanţilor de
35-50° care favorizează alunecările de teren şi eroziunea areolară şi de adâncime, dar şi prin

52
culmi cu altitudini mai reduse (600-700 m) şi cu partea superioară relativ plană, plaiurile
propriu-zise. Alături de aceste culmi apar şi măguri izolate (martori de eroziune), aşa cum
este dealul Măgura (678 m), care străjuieşte la sud-vest oraşul Târgu Ocna.
Fizionomia depresiunii se datorează, în mare parte, acţiunii modelatoare a râului
Trotuş şi a afluenţilor săi, care şi-au impus relieful propriu chiar după înălţarea
Subcarpaţilor.

Fig. 5. Harta hipsometrică a unităţii teritoriale Târgu Ocna

Deşi morfodinamica actuală impune relieful fluvial în peisaj, legătura dintre acesta şi
apele curgătoare nu este în nici un caz lineară, atunci când luăm în discuţie bazinul
Trotuşului. Exista cazuri în care văile au evoluat independent de modificarea tectonică a
morfologiei terestre. În concepţia lui Vintilă Mihăilescu, râul Trotuş nu dovedeşte nici un
raport cu structura, urmând un traseu antecedent, în sensul că a folosit un accident tectonic
iniţial şi a persistat pe traiectorie în timpul înălţării regiunii” (Vintilă Mihăilescu, 1963). O
dovadă în acest sens este defileul de la Cireşoaia (Bogata – Poieni - Mosoare), care
fragmentează şi în prezent intravilanul oraşului Târgu Ocna, şi care, prin valea îngustă şi
adâncă a Trotuşului, săpată în gresii paleogene (eocene) dure, marchează limita dintre
Depresiunea montană Dărmăneşti şi Depresiunea subcarpatică Caşin, fiind o veritabilă arie
de discontinuitate. În aceeaşi structură a gresiilor eocene de Tarcău au fost săpate şi cheile
Slănicului de la poalele Dealului Măgura.
53
 Sistemul morfologic din care face parte oraşul Târgu Ocna se manifestă, după trecerea
prin Defileul Cireşoaia şi intrarea în Depresiunea Caşin, prin lărgirea Văii Trotuşului (odată
cu primirea a doi afluenţi: Slănicul pe dreapta şi Vâlcica pe stânga) şi extinderea
corespunzătoare a teraselor acestuia, eroziunea laterală devenind dominantă, în detrimentul
celei regresive. Astfel, albia majoră devine largă, iar cursul se transformă într-unul sinuos şi
mai lent, cu un debit mai mare, dar cu o capacitate de transport mai redusă.
Această transformare marchează limita dintre sectoarele superior şi mijlociu ale văii,
ultimul impunându-se în peisaj prin şesurile largi şi etajate ale Trotuşului - între Târgu Ocna
şi Gura Văii - şi ale afluenţilor săi Tazlăul Mare şi Tazlăul Sărat, cu lăţimi de 500-2000 m şi
prin terase bine dezvoltate pe Trotuş şi Tazlău, în număr de şapte (C. Brânduş, 1981), cu
altitudini relative între 5-8 m şi 130 -140 m, cea mai mare dezvoltare având-o terasele
inferioare de 1-3 m, 5-6 m şi 10-12 m, cu lăţimi de până la 2 km.
În acest adevărat culoar terasat (Velcea; Savu, 1982), podurile largi ale teraselor
inferioare, precum şi o parte a şesului, mai puţin expusă inundaţiilor, au permis amplasarea
unor aşezări încă din neolitic (Podei-Tiseşti, Viişoara), dar şi mai târziu (Târgu Ocna,
Tiseşti, Pârâul Boghii, Târgu Trotuş), asigurând-se o continuitate a locuirii până în prezent
şi permanenţa unor căi de comunicaţie rutiere şi feroviare, care fac din valea Trotuşului o
importantă axă de comunicare intra şi trans-carpatică.

Fig. 6 Schiţa geomorfologică a oraşului Târgu Ocna şi a zonei adiacente

(după Harta geomorfologică a Văii Trotuşului între Uz şi Oituz, întocmită de N.N.Lupu, I.Şandru, C.
Brânduş, 1970, cu completări ulterioare şi actualizare, 2008)

54
 Terasele mai înalte, dintre care remarcabilă prin extindere este cea de 85-90 m
altitudine relativă, nu apar decât sub formă de poduri extrem de fragmentate şi degradate12.
De asemenea se impun în peisaj conurile aluviale, formate la confluenţe şi glacisurile
piemontane (pleistocene şi holocene), la contactul cu abruptul montan, caracterizate prin
procese gravitaţionale active. În condiţiile unui facies preponderent marnos, alunecările
superficiale şi eroziunea în suprafaţă sunt procese dominante, care se manifestă cu
predilecţie pe versanţii puternic înclinaţi şi adesea despăduriţi din nordul şi vestul
depresiunii. Terenuri mai puternic degradate sunt localizate în ariile de exploatare, adesea
iraţională, a sării, arii afectate de prăbuşiri, surpări, ravenare, sufoziune.

Fig. 7. Harta pantelor pentru unitatea administrativ-teritorială Târgu Ocna

Caracteristicile morfologice şi morfometrice au un rol esenţial pentru locuirea urbană

şi pentru activităţile conexe acesteia. Înclinarea terenului în aria oraşului Târgu Ocna şi a
împrejurimilor sale confirmă adaptarea locuirii la configuraţia sitului. Au fost valorificate în
special terenurile relativ orizontale (0-5°) sau cu pantă redusă (5-10°) favorabile construirii
şi culturilor – corespunzătoare teraselor Trotuşului şi a afluenţilor, dar şi conurilor de
dejecţie ale acestora din urmă. În rare cazuri intravilanul se extinde şi pe versanţi cu pantă
de până la 25°, aşa cum este cazul cartierelor Gura Slănicului, Vâlcele sau Poieni.
Expoziţia reliefului influenţează modul de utilizare a terenurilor, în special în ceea ce
priveşte folosinţele agricole (peste 50% din suprafaţa oraşului este acoperită de terenuri
agricole). Expunerea sudică şi sud vestică (suprafeţe însorite) a spaţiului urban este
favorabilă atât locuirii în aria centrală şi pericentrală precum şi în Gălean, Viişoara, Mosoare

12
Această morfologie distinctă este reflectată şi de toponimia uneia dintre aceste arii –„ Podei”
55
sau Văleni, prin asigurarea confortului termic, cât şi culturii plantelor (vii, livezi, culturi de
câmp). Din contra, cartierele Tiseşti şi Gura Slănic, situate pe malul drept al Trotuşului au o
expoziţie nordică şi nord-estică şi sunt mai puţin favorabile culturilor, menţinerea
suprafeţelor forestiere fiind o necesitate în aceste areale. O pondere mai redusă o au
versanţii semiînsoriţi – vestici şi sud-estici - prezenţi pe suprafeţe mici în Vâlcele, Poieni,
Păcurele şi Viişoara- şi versanţii semiumbriţi –nord-vestici şi estici, în special în cartierul
Gura Slănic, la ieşirea spre Slănic Moldova.

Fig. 8. Expoziţia versanţilor în unitatea administrativ-teritorială Târgu Ocna

3.1.2. Caracteristici climatice

Bazinul Trotuşului aparţine ţinuturilor climatice de munţi mijlocii şi, respectiv

subcarpatic, ambele încadrate de I. Gugiuman provinciei carpatice a Carpaţilor Orientali
(Gugiuman, 1960). Caracteristicile climatice sunt în mare măsură influenţate de orientarea
dominantă a reliefului, nord-vest – sud-est şi de larga deschidere spre est, la ieşirea din
sectorul carpatic. Teritoriul la care ne referim se află sub dubla influenţă a climatului
temperat-continental din est şi a celui de nuanţă oceanică din vestul şi nord-vestul Europei
care reuşeşte, trecând peste înşeuările carpatice şi depăşind consecinţele foehnizării, sporirea
cantităţii de precipitaţii.
În ceea ce priveşte studiul efectiv al oraşului Târgu Ocna, devin esenţiale
microclimatele locale şi respectiv elementele de climatologie urbană. Ele au un rol
important în definirea individualităţii localităţii care aspiră la atingerea de facto a rangului
de staţiune turistică balneoclimatică de interes naţional statuat de jure în 2002. Diferenţierile
56
locale se datorează înălţimii şi fragmentării reliefului, gradului de acoperire cu vegetaţie şi
albedoului, circulaţiei locale de tip briză şi canalizării pe văi a curenţilor de aer.
Ansamblul condiţiilor morfologice locale, ca şi prezenţa unor areale împădurite încă
întinse induc, pentru oraşul Târgu Ocna, un climat montan şi submontan de cruţare, iar
relieful depresionar determină un climat de adăpost, care se deosebeşte semnificativ de cel
al staţiunii Slănic Moldova, al municipiului Oneşti sau al localităţilor din Depresiunea
Dărmăneşti (Iuliana Armaş, 2004).
Radiaţia solară globală înregistrează valori mai mari în zona de depresiune (115-117,5
kcal/cm2) şi este mai redusă pe culmile montane acoperite cu păduri (110 kcal/cm 2), în timp
ce durata medie anuală de strălucire a soarelui este de 2000 ore.
Chiar dacă în arealul adiacent oraşului Târgu Ocna, temperaturile sunt moderate de
configuraţia reliefului, vânturile locale (mai ales vânturile cu caracter de foehn şi brizele de
pe Măgura) şi suprafeţele forestiere, temperaturile medii anuale se situează deasupra mediei
de 9,5 C înregistrată pentru Valea Trotuşului. Temperatura medie anuală calculată pentru
perioada 1980-2008 este de 9,7C. Calculul mediilor termice lunare pentru două perioade de
timp distincte (1980-1989 şi 1990-2008) demonstrează o creştere a mediilor pentru
majoritatea lunilor anului şi o scădere a mediilor lunilor septembrie, decembrie şi ianuarie.
Rezultă o creştere a mediei anuale de la 9,3 C în prima perioadă la 9,9C într-a doua, fără a
exista suficiente premise pentru a se confirma o schimbare climatică cu efecte notabile în
sistem.
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
Temperatura medie 1,5 -1,5 3,2 9,4 15,2 18,2 19,9 19,2 15,8 10 3,1 0,7 9,3
(T°C) 1980-1989
Temperatura medie 1,1 0,7 4,4 10,2 16 19,3 21 20,2 14,9 9,9 3,7 -1 9,9
(T°C) 1990-2004
Temperatura medie 1,3 -0,2 3,9 9,9 15,7 18,9 20,6 19,8 15,2 10 3,5 -0,3 9,6
(T°C) 1980-2004
Tabel 1 Temperatura medie lunară şi anuală (T°C) la staţia meteo Târgu Ocna 1980-2004
(Sursa date: Mardare, 2005 Staţia meteorologică Târgu Ocna)

Confortul termic are un rol important în sistem, influenţând favorabilitatea pentru

locuire, dar şi pe cea turistică (v. statutul de staţiune balneoclimatică obţinut în 2002).
Poziţia de contact între Carpaţi şi Subcarpaţi, dar şi situarea într-o arie depresionară de
adăpost sunt responsabile pentru caracterul moderat al iernilor (medii de -0,6C) şi verile
răcoroase (19,8C), în timp ce în lunile de tranziţie temperatura variază mult de la o zi la alta
şi de la o lună la alta (media fiind de 9,8C primăvara şi de 9,8 toamna). Schimbările bruşte
de temperatură primăvara, ce aduc la Târgu Ocna îngheţuri târzii, au afectat însă în unii ani
culturile de pomi fructiferi şi viţă de vie.

I-II II-III III-IV IV-V V-VI VI-VII VII-VIII VIII- IX-X X-XI XI- XII-
IX XII I
1.1 3.7 6.0 5.8 3.2 1.7 0.8 4.6 5.2 6.5 3.2 1.0
o
Tabel 2 Diferenţa dintre valorile medii lunare ale temperaturii aerului ( C) la Târgu Ocna (Sursa
date: Mardare, 2005; Staţia meteorologică Târgu Ocna)

57
 În timpul unui an, evoluţia temperaturii este marcată de anumite valori considerate ca
definitorii pentru: zile de îngheţ (cu temperatura minimă ≤ 0 oC), de iarnă (temperatura
maximă ≤ 0oC), zile de vară (temperatura maximă ≥ 25oC) şi zile tropicale (cu temperatura
maximă ≥ 30oC), respectiv nopţi tropicale (cu temperatura minimă ≥ 20°C). Rolul în sistem
al momentelor în care se ating aceste praguri termice este esenţial pentru confortul şi
dinamica elementelor organice ale căror stări fiziologice generale (în cazul vegetaţiei sau al
oamenilor, fie localnici, fie cei veniţi pentru tratament, de exemplu) sunt o reacţie la aceste
valori termice critice13.

Fig. 9. Frecvenţa zilelor cu diferite medii termice caracteristice la Târgu Ocna (1980-2004)
(Surse: Mardare, 2005; Staţia meteorologică Târgu Ocna)

Astfel, depăşirea anumitor praguri termice este legată de manifestarea unor fenomene
climatice de risc. Doi dintre indicatorii termici (extremi) ai depăşirii limitelor minime,
respectiv maxime de confort termic sunt temperatura maximă absoluta – care la Târgu Ocna
a fost de 40,8° C la 5 iulie 1916, şi temperatura minimă absolută, care s-a înregistrat la 23
ianuarie 1942, respectiv -29,6°C. Amplitudinea termică absolută, de 70,4°C, reflectă
influenţa continentalismului climatic. Deplasările masive de aer continental dinspre est
produc veri fierbinţi şi ierni relativ geroase, în timp ce manifestarea inversiunilor termice
contribuie la accentuarea gerului.
Rolul precipitaţiilor în sistem este extrem de semnificativ acestea fiind un factor
esenţial pentru menţinerea funcţionalităţii biologice şi determinând importante procese
hidrice şi de modelare a reliefului. Cantitatea medie de precipitaţii caracteristică pentru
Valea Trotuşului, este de circa 636 mm în centrul Depresiunii Caşin, în timp ce în aria
montană creşte până la peste 800 mm/an pe culmile Nemirei. Precipitaţiile cel mai
importante cantitativ cad în timpul sezonului cald (350-400 mm), adesea cu un caracter
torenţial, în vreme ce în sezonul rece sunt mai reduse (175-225 mm). Un element de risc
climatic îl reprezintă apariţia îngheţurilor timpurii respectiv a celor de toamnă (27
septembrie) şi a celor târzii (7 mai), cu efecte importante asupra culturii plantelor care deţine
un loc însemnat între activităţile specifice la Târgu Ocna, având în vedere ponderea mare pe
care o au terenurile agricole în intravilan.

13
De exemplu , pentru oameni, în general, începând de la +25°C funcţionează termoliza, sub +16°C începe să
funcţioneze termogeneza. Din păcate nu s-au obţinut, încă, rezultate concludente cu privire la corespondenţele
fiziologice pentru alte praguri termice. Dificultatea rezidă din faptul că organismul nu reacţionează doar la temperatură,
ci la complexul condiţiilor climatice (v. indicele de confort bioclimatic).
58
 La Târgu Ocna, valoarea medie a precipitaţiilor este de 653,8 mm/an. În 122 de zile se
produc precipitaţii de peste 0,1 mm, în special pe fondul activităţii ciclonale puternice.
Cantitatea anuală maximă de precipitaţii a fost înregistrată în 1912 (970 mm/an), în timp ce
maxima zilnică a fost de 110 mm, la 11 iunie 1935 (Stoica, 2003).
Cea mai mare parte a precipitaţiilor cad vara (44%), adesea sub formă de averse (mai
ales în august şi iunie), pe fondul pătrunderii unor mase de aer cald şi umed sau a proceselor
convective care favorizează formarea norilor Cumulonimbus. Lunile cele mai ploioase sunt
mai, iunie şi iulie, în timp ce precipitaţiile solide cele mai bogate cad în ianuarie şi februarie.
Grosimea stratului de zăpadă din timpul iernii este redusă (4,47 cm), datorită încălzirilor
frecvente, efect al descendenţei aerului (al foehnizării). Dintre evenimentele cu potenţial de
risc fac parte topirea zăpezii primăvara, care are loc relativ brusc datorită fenomenelor de
foehnizare locale (Văcăraşu, 1980), dar şi seceta, cu importante consecinţe de ordin
hidrologic. Astfel, în 1977 s-au înregistrat 246 zile uscate, dar ani deosebit de secetoşi au
fost şi 1946-1947 (Stoica, 2003).

Fig. 10 Numărul de zile cu precipitaţii de peste 0,1 mm la Târgu Ocna (media anilor 1980-
2007) (Surse: Mardare, 2005; Staţia meteorologică Târgu Ocna)

Ploile cu caracter de aversă din timpul verii sunt însoţite uneori de grindină. Analizând
caracteristicile ploilor torenţiale de la vest de Siret – respectiv din Subcarpaţi şi Culoarul
Siretului, Pârvulescu, Apostol şi Apăvăloaie (1994)- delimitează ca areal cu o frecvenţă
mare a averselor -contactul dintre Subcarpaţi şi estul Carpaţilor Orientali, datorită dinamicii
maselor de aer la contactul cu munţii. Această dinamică poate creşte ca intensitate datorită
unor mişcări locale convective, dar şi ca rezultat al blocajului orografic impus de Carpaţii
Orientali în faţa maselor de aer. Astfel, ciclonii mediteraneeni regresivi, cu aer cald, deviaţi
de barajul natural al Carpaţilor generează frecvent ploi abundente, adesea cu caracter
torenţial. Prin analiza datelor disponibile pe o perioada de 17 ani (1978-1994) s-a constatat
că în arealul analizat cele mai multe ploi torenţiale (87) au avut loc la Târgu Ocna, urmat de
Roman (80), Piatra Neamţ (70) şi Târgu Neamţ (50). La Târgu Ocna se remarcă şi faptul că
au fost înregistrate ploi de peste 5 mm cu o frecventa mai mare cu circa 18% faţă de restul
teritoriului analizat. Tot în Târgu Ocna au loc şi cele mai numeroase ploi torenţiale lungi cu

59
intensitatea de peste 0,8 mm/min – pe o durată de cel puţin 15 minute, dar şi cele mai
violente ploi torenţiale, care au depăşit 4 mm/min.
Un sfert din cantitatea anuală de precipitaţii cade primăvara, pe fondul intensificării
activităţii ciclonale, în timp ce iarna şi toamna cad cantităţi mai mici de precipitaţii (11%,
respectiv 19%).
Nebulozitatea are în cazul ariei trotuşene de contact dintre Carpaţi şi Subcarpați o
valoare medie de 5,5 - consecinţă a inversiunilor termice care păstrează aerul rece şi umed în
partea inferioară, specifice morfologiei de vale şi depresiune, a amplasării activităţilor
industriale sau de transporturi şi a prezenţei aşezării urbane înseşi. Numărul de zile cu ceaţă
este maxim în momentul în care aria oraşului Târgu Ocna se află sub influenţa vântului de
est şi sud-est care transportă uneori aer de pe platforma industrială Oneşti, poluat şi încărcat
cu suspensii, care se transformă în nuclee de condensare. O parte dintre aceste nuclee sunt
foarte active datorită higroscopicităţi fapt ce duce la apariţia ceţii persistente. Frecvenţa
acestor cazuri nu este însă atât de mare încât să impieteze asupra potenţialului turistic şi
balnear al staţiunii.

Fig. 11-12 Numărul mediu multianual al zilelor senine,noroase şi acoperite la Târgu-Ocna

1980-2004(11). Frecvenţa şi direcţia vântului la Târgu Ocna (media anilor 2000-2007)(12)

La Târgu Ocna, cea mai mare parte a zilelor sunt noroase sau cu cer acoperit, adesea
cu o ceaţă densă în timpul dimineţii pe valea Trotuşului, în timp de zilele cu cer senin au o
pondere mai semnificativă doar în lunile august, septembrie şi octombrie (peste
5).Orientarea locală a văii Trotuşului şi a barierelor naturale din această zonă marginală a
Depresiunii Caşin, face ca vântul dominant să-şi schimbe direcţia de la nord-vest la vest
ceea ce favorizează locuirea în zonă. Influenţa dinspre est a Crivăţului se face simţită relativ
rar. Viteza medie a vântului este de 2,9 m/s, cu cele mai mari valori înregistrate primăvara şi
la începutul verii, în lunile aprilie-iunie. Iarna, vântul de vest este amplificat de cel dinspre
nord-est, care, la contactul cu Munţii Nemira, se scurge pe văile Oituzului, Slănicului şi
Dofteanei. Deşi vântul bate cel mai frecvent din direcţie vestică, viteza cea mai mare se
înregistrează dinspre nord (6,2 m/s faţă de media vestică de 4.9 m/s), Valea Trotuşului
reuşind ca canalizeze şi să cumuleze inclusiv curenţii de aer de pe afluenţii săi. Viteza medie
a vântului în Bazinul Trotuşului este de 4-6 m/s, cu valori mai mici la Târgu Ocna datorită

60
reliefului depresionar. Totuşi viteza vântului atinge valori mari mai ales iarna în timpul
deplasării maselor de aer rece dislocate din regiunea anticiclonului siberian. Curenţii
catabatici care se formează în timpul sezonului rece pot provoca mari distrugeri fondului
forestier, aşa cum a fost cazul în iarna 1947-1948 când, în Munţii Ciucului şi Nemirei au
fost doborâte peste 1000 ha de pădure (Stoica,2006).
Barierele naturale produc fenomene de foehnizare a maselor de aer dinspre vest şi sud-
vest deasupra oraşului Târgu Ocna, contribuind la crearea unui climat agreabil. În acelaşi
sens, brizele montane, respectiv manifestarea vânturilor locale („Nemira”) influenţează
temperatura aerului şi produc împrospătarea acestuia în depresiune, reducând efectele
inversiunilor termice fireşti în astfel de configuraţii morfologice. În acest mod schimbul
activ de curenţi de aer între regiunea montană şi cea subcarpatică are un rol important în
asigurarea confortului climatic.
Cu toate acestea, perioadele de calm atmosferic sunt frecvente – în medie 37,3 %
(1980-2007), dar cu o medie de iarnă care ajunge la 49% datorită stratificaţiei aerului
produse de inversiunile termice.
Caracteristicile climatice sunt influenţate de prezenţa ariei urbane, mai ales prin
intermediul suprafeţei active care imprimă trăsături distincte topoclimatelor/microclimatelor
locale. Se pot identifica la nivelul oraşului Târgu Ocna areale omogene din punct de vedere
microclimatic, care exprimă diferenţieri în ceea ce priveşte nivelul de confort al locuirii şi al
desfăşurării activităţilor turistice în staţiunea balneoclimatică de interes naţional Târgu
Ocna.
Astfel, arealul central (administrativ, rezidenţial şi comercial) cu o densitate mare a
clădirilor care, împreună cu predominanţa suprafeţelor betonate şi pe fondul insuficienţei
spaţiilor verzi, induce creşterea radiaţiei absorbite şi, în consecinţă, temperaturi mai ridicate
decât în arealul periurban. Altă trăsături distincte sunt prezenţa, în mai mare măsura, a
particulelor solide în atmosferă (praf, fum etc.), intensitatea mai redusă a inversiunilor de
temperatură, direcţia vântului modificată de dispunerea clădirilor şi a principalelor străzi (cu
o orientare relativ haotică) şi umiditatea relativă mai scăzută a atmosferei pe fondul ritmului
mai intens al evaporării şi a colectării apelor din precipitaţii de către reţeaua de canalizare
(pluvială). Arealul Gura Slănic (inclusiv micul corp urban de pe culmea Măgura) este
influenţat de caracteristicile induse de relieful cu altitudine mai ridicată, de vegetaţia
forestieră abundentă şi de reţeaua hidrografică bogată, dar şi de densitatea mai mică a
clădirilor, a surselor de poluare şi a drumurilor asfaltate. Toate acestea induc o temperatură a
aerului mai moderată şi o umiditate atmosferică mai ridicată, un aer mai curat şi ozonficat.
Confortul (topo)climatic este sporit şi de briza montană care se manifestă cu precădere în
acest sector urban. Localitatea componentă Vâlcele se caracterizează din punct de vedere
topoclimatic printr-un regim termic moderat şi o umiditate atmosferică ridicată, influenţate
de altitudinea medie şi de prezenţa unei vegetaţii încă abundente (păduri, uneori înlocuite cu
păşuni şi fâneţe). O arie depresionară adăpostită, la confluenţa mai multor cursuri de apă
semi-permanente, cartierul Vâlcele se individualizează printr-o dinamică atmosferică redusă
şi inversiuni termice relativ pronunţate, însă densitatea de tip rural (pe alocuri cu aspecte de
sat răsfirat) a clădirilor şi a drumurilor, alături de lipsa unor activităţi industriale poluante
sunt în măsură să menţină confortul climatic şi puritatea aerului în această arie. Nu acelaşi
lucru se poate afirma despre arealul estic, pericentral, industrial, la care se adaugă cartierele
61
Viişoara şi Gălean, unde densitatea mai mare a clădirilor, prezenţa unui trafic intens
(inclusiv trafic greu), vegetaţia săracă, dar şi influenţa mai mare a apropierii Oneştilor
industriali, reduc mult confortul climatic. Acest sector se individualizează printr-o medie
termică a aerului mai ridicată, umiditate atmosferică mai scăzută şi o dinamică atmosferică
mai accentuată, care transportă impurificatori atât din zona centrală cât şi dinspre platforma
industrială a Oneştilor. Arealul vestic, care cuprinde cartierele Văleni-Ţărăncuţa, Mosoare,
Poieni şi care se suprapune, parţial, Defileului Cireşoaia, se caracterizează printr-un
topoclimat moderat, de adăpost, cu umiditate mai ridicată datorită vecinătăţii unor întinse
areale forestiere precum şi a Trotuşului, cu inversiuni termice, dar şi cu acţiunea brizei
montane.

3.1.3. Aspecte geografice ale apelor de suprafaţă şi subterane

Râul Trotuş îşi are izvoarele în munţii Ciucului, pe culmea Păltiniş din judeţul
Harghita, la o altitudine de 1360 m. Străbate, până la vărsare, o lungime de 159 km (dintre
care 125 km în judeţul Bacău, între Făgetul de Sus şi Slobozia) şi are un debit mediu de 33
l/s. Suprafaţa bazinului hidrografic al Trotuşului este de 4349 km2, mai mare al altor râuri,
superioare ca lungime, fapt care se datorează extinderii însemnate a bazinelor afluenţilor
(Uz, Oituz, Tazlău, Caşin etc.) 14. Regimul hidrologic este neregulat, cu un volum maxim al
scurgerii primăvara în aprilie-iunie (45-50% din volumul mediu anual) şi un minim iarna în
intervalul decembrie-februarie (11-12%). Alimentarea Trotuşului şi a afluenţilor acestuia
este şi subterană, fie din acviferul de adâncime, fie din acviferul freatic subaluvionar. În
timpul iernii se produc fenomene de îngheţ (gheaţă la mal, curgeri de sloiuri, pod de gheaţă),
care au o durată medie de 50-70 de zile/an în Subcarpaţi şi 80-90 de zile în aria montană.
Debitul mediu la intrarea Trotuşului în Târgu Ocna este de 13,6 m3/s, însă debitul
maxim atinge, în anii normali, 36,30 mc/sec în intervalului cuprins între sfârşitul lunii mai şi
începutul lunii iunie, iar cel minim 6,14 mc/sec. în luna ianuarie. (Dumitriu, 2007).Această
variaţie a debitului se materializează prin efecte uneori devastatoare la viituri. În bazinul
Trotuşului, inundaţiile au origine pluvio-nivală, prin urmare au cea mai mare frecvenţă în
perioada maximului pluvial de primăvară-vară, care se suprapune parţial, cel mai adesea,
perioadei de topire a zăpezilor (viiturile de primăvară), continuând în anii ploioşi până în
septembrie. Pentru cursul superior şi afluenţii montani sunt caracteristice şi viiturile de vară.
Undele de viitură se caracterizează printr-o temporizare, din cursul superior spre cel inferior,
datorită capacităţii de înmagazinare a albiei, care restituie mai târziu o parte din acest
surplus de apă, dar şi datorită unor diferenţieri climatice între aria înaltă a bazinului şi cea
din zona de podiş, la care se adaugă diferenţele de viteză de curgere a apei şi amplitudinea
albiei.
Pe teritoriul administrativ al oraşului Târgu Ocna, pe care îl străbate de la vest la est
pe o distanţă de circa 7 km, Trotuşul primeşte doi afluenţi importanţi. Cel de pe dreapta,
Slănicul, izvorăşte din apropierea vârfului Şandru Mare al Munţilor Nemira, traversând

14
Dintre afluenţii principali ai Siretului este al doilea în ceea ce priveşte debitul (după Bistriţa care are 59 l/s), însă
antepenultimul ca lungime (înaintea Putnei -153 km şi a Râmnicului Sărat - 123 km) şi al patrulea ca suprafaţă a
bazinului hidrografic (după Bârlad, Bistriţa şi Buzău).
62
staţiunea Slănic Moldova şi formând, la vărsare, un vast con aluvial. Debitul său mediu
lunar atinge la vărsare valoarea cea mai mare în luna aprilie – 3,72 l/s, în timp ce scurgerea
minimă este în ianuarie, când debitul este în medie de 0,59 l/s). Celălalt afluent de pe stânga
al Trotuşului, Vâlcica, cu un debit mult mai redus şi fluctuant (uneori aproape seacă),
izvorăşte din Munţii Berzunţi şi străbate cartierul Vâlcele.
Trotuşul este alimentat şi de o multitudine de cursuri de apă temporare caracter
torenţial dintre care amintim Sărătura, Valea Stânei, Găleanu, Valea Ocei, pârâul
Cărbunarului, pârâul Adânc etc. În ceea ce priveşte chimismul, Trotuşul este considerat ca
făcând parte din clasa apelor clorurate cu un grad de mineralizare cuprins între 500-100 mg/l
(Mititielu D., Barabaş N., 1975).
Debitele maxime ale Trotuşului şi ale afluenţilor săi au fost înregistrate prin măsurători
în anii 1870, 1921, 1975 şi 200515, când s-au produs inundaţii cu pagube însemnate şi ale
căror efecte au fost sporite de neglijenţa/inconştienţa oamenilor (defrişări neraţionale, lipsa
unor măsuri de apărare a malurilor, amplasări defectuoase ale unor obiective economice sau
depozitări de deşeuri în luncă etc.).
Despăduririle necontrolate şi suprapăşunatul practicate au mărit ponderea terenurilor
degradate în principal prin eroziune areolară, care îşi găseşte expresie în cantitatea de
aluviuni pe care o transportă Trotuşul. Încărcarea cu aluviuni oferă imaginea interacţiunilor
nu numai dintre elementele sistemului natural, ci şi a celor dintre activităţile omeneşti şi
structurile naturale. Producţia şi efluenţa de aluviuni este direct legată premisele naturale
(structura geologică/litologică a arealelor traversate de cursurile de apă, debite - la rândul lor
dependente de precipitaţii - , acoperirea cu vegetaţie), dar şi de influenţa antropică
intermediul despăduririlor, a construirii de drumuri, a supra-păşunatului, etc.
Deşi se află într-un areal cu roci puţin rezistente la eroziune, în ceea ce priveşte producţia de
aluviuni (studiată recent – Dumitriu, D, 2007) în sectorul Târgu Ocna cantităţile de
sedimente aduse de Trotuş sunt apropiate de media Bazinului Trotuşului, aportul cel mai
important fiind al Trotuşului însuşi, în timp ce afluenţii Slănic şi Dofteana aduc cantităţi
ceva mai mici de materiale solide (Dumitriu, 2007).
Lacurile ocupă suprafeţe reduse la nivelul întregului Bazin al Trotuşului, semnificative
fiind Lacul de baraj natural de la Bălătău, de pe Pârâul Izvoru Negru şi Lacul de acumulare
de la Poiana Uzului. În zona adiacentă oraşului Târgu Ocna, lacurile sunt puţine la număr şi
mici ca dimensiuni, fiind formate în aria subcarpatică pe masive de sare şi gips (Dealurile La
Stupină şi Feţele Târgului). Pe Culmea Măgura în incinta Mânăstirii „Măgura Ocnei” există
un mic lac artificial de acumulare, folosit ca iaz încă din secolul XIX.
În 1978, în zona de vărsare a Slănicului s-a format un lac de sufoziune cu o suprafaţă
de 10000 m2 şi cu adâncimea de 57 m, care a impus evacuarea unor clădiri civile şi
industriale, modificarea unor trasee rutiere, abandonarea unuia dintre podurile peste Slănic
şi mutarea conductei de transport a apei potabile de la Poiana Uzului către Oneşti (Iulia
Văcăraşu, 1980). Lacul a fost între timp colmatat de aluviunile aduse de râul Trotuş.
Procesele de sufoziune, cauzate, aproape în totalitate, de exploatarea iraţională a sondelor de
sare, coroborată cu existenţa unor vechi ocne, au dus la formarea în 1986 a unui alt lac, la

15
Debitul maxim absolut se pare că a fost la 12.07.2005 de 679 mc/sec. (după înregistrările Direcției Apelor Siret), dar
apreciat la peste 1000 mc/sec. de către surse locale (Stoica, 2006)
63
limita dintre exploatarea salină şi actualul Parc Măgura, cunoscut sub numele de Lacul fără
fund sau Groapa Burlacului.
Resurse de apă subterană fac parte în special din categoria apelor superficiale. Aceasta
se explică prin structura petrografică a regiuni, cu roci impermeabile aproape de suprafaţă şi
cu un relief puternic fragmentat, care nu favorizează formarea unor pânze bogate de apă.
Apele subterane din arealul Târgu Ocna sunt reprezentate atât de ape freatice libere,
cantonate în nisipurile şi pietrişurile de terasă a Trotuşului, cât şi de importante resurse de
ape minerale clorurate şi sulfuroase, care au fost în trecut utilizate în scopuri terapeutice, dar
au fost scoase multă vreme din circuitul turismului balnear. Unele au fost recent reamenajate
(2008), cum este cazul izvoarelor din Parcul Măgura (fost „Parcul Năstasache”) altele sunt
neglijate de către autorităţi şi investitori (izvorul sărat din Gălean).

3.1.4. Ecosistemele naturale şi antropizate

Vegetaţia este un element esenţial al sistemului natural şi un indicator extrem de

relevant al funcţionalităţii sistemice generale. Vegetaţia naturală specifică bazinului
Trotuşului este constituită din păduri care îl acopereau cândva aproape în totalitate, fapt
atestat de extinderea pe 98% din suprafaţă a solurilor specifice de pădure. În prezent, însă,
suprafaţa a fost mult redusă în sectorul montan al văii Trotuşului, iar în aria subcarpatică şi
depresionară ponderea este şi mai redusă, doar cursul mijlociu al Trotuşului păstrând o
acoperire relativ bună cu păduri.
Din punct de vedere al ponderii suprafeţelor forestiere, Bazinul Trotuşului se remarcă
prin diferenţe mari între sectoare componente. În bazinul superior şi mijlociu, pădurile deţin
încă ponderea cea mai mare (61%), în timp ce terenurile agricole, dintre care 95% păşuni şi
fâneţe, acoperă 34%. Situaţia este diferită faţă de bazinele hidrografice ale unor râuri de
acelaşi rang (Suceava, Moldova, Bistriţa), în sensul că suprafeţele împădurite sunt mai
reduse în apropierea obârşiei (30% până la confluenţa cu Ciugheşul), în timp ce în cursul
mijlociu pădurile ocupă până la 80% din suprafaţă, în bazinele Ciobănuş şi Asău. Cu toate
acestea, degradările de teren în cursul superior au o amploare mult mai mică, dat fiind faptul
că pantele şi fragmentarea reliefului sunt mai reduse, iar defrişările au fost făcute de
timpuriu cu o administrare mai judicioasă a păşunilor şi fâneţelor.
În bazinul mijlociu, versanţii manifestă o instabilitate mult mai accentuată şi
degradarea acestora este mai avansată în anumite areale (Dumitriu D.,2007). Popularea
timpurie a Depresiunii Dărmăneşti şi exploatarea intensă a rezervelor forestiere şi-au pus
amprenta asupra modului de utilizare a terenurilor, cele agricole reprezentând 23%, pădurile
45%, iar suprafeţele construite 16%, în timp ce 5% dintre terenuri sunt degradate. În
Subcarpaţii Tazlăului ponderea terenurilor agricole este şi mai însemnată (49%), pădurile
ocupând suprafeţe reduse. Cu cea mai intensă utilizare agricolă - 56% dintre care 18% arabil
-, Depresiunea Tazlău-Caşin nu mai deţine decât suprafeţe extrem de mici (pâlcuri) de
pădure (idem.).

64
 Fig. 13. Extinderea teritorială a tipurilor de păduri din Bazinul Trotuşului (Sursa: CLC, 2000)

În arealul adiacent oraşului Târgu Ocna domină pădurile de foioase şi, pe suprafeţe
mai reduse, de păduri de amestec, în principal foioase cu brad. O trăsătură individualizantă,
care subliniază încă o dată faptul că ne aflăm într-o arie de contact şi tranziţie, este
întrepătrunderea cu elemente floristice specifice silvostepei din partea centrală a Depresiunii
Tazlău-Caşin datorită pătrunderii pe culoarul Trotuşului a influenţelor climatice
continentale, dar şi a efectelor foehnizării şi a vânturilor locale. O altă particularitate locală
este prezenţa florei halofile, dezvoltată pe solurile sărăturate, prezente îndeosebi în
apropierea zonelor de exploatare a sării.
Pădurile, altădată o prezenţă pregnantă în Depresiunea Caşin, au fost tăiate aproape în
totalitate, martore rămânând doar câteva petice cu stejar (Quercus robur), gorun (Querqus
petraea) şi fag (Fagus silvatica), mai ales între Oituz şi Caşin, vegetaţia forestieră naturală
fiind înlocuită, treptat, de terenuri agricole sau de pajişti secundare în care predomină specii
de iarba vântului (Agrostis tenuis) şi păiuş (Festuca rubra). Sunt şi cazuri contrare, inclusiv
în apropierea oraşului Târgu Ocna, când suprafeţele de păşuni nevalorificate s-au
transformat în areale forestiere prin instalarea spontană a unei vegetaţii din arbori şi arbuşti.
Culmile montane şi cele de racord (glacis piemontan) sunt încă acoperite, în cea mai
mare parte, de păduri de fag (Fagus silvatica), iar pe înălţimile cele mai mari ale Munţilor
Nemira de molid (Picea abies). În arealele unde substratul este reprezentat de gresii (Munţii
Berzunţi) au o răspândire mare pădurile de pin (Pinus silvestris). Mesteacănul (Betula
pendula) este reprezentativ, alături de conifere, pe hogback-ul Drăcoaia dar şi pe Muntele
Măgura, pe un substrat al flişului bituminos cu gresii de Kliwa şi a flişului grezos (facies de
Tarcău). Aceste culmi se suprapun unor rezervaţii naturale, care străjuiesc oraşul Târgu
Ocna.

65
 Apariţia unei vegetaţii secundare, a inversiunilor de vegetaţie sau a întrepătrunderilor
floristice sunt fenomene care se datorează, în mare parte, despăduririlor masive şi
modificărilor repetate ale utilizărilor repetate ale utilizării terenurilor, care au avut loc în
Bazinul hidrografic al Trotuşului.
Organizarea teritoriului din punctul de vedere al gestionării fondului forestier este
subordonată Direcţiilor Silvice Judeţene, la rândul lor controlate de Regia Naţională a
Pădurilor (Romsilva). Unităţile subordonate acestora sunt Ocoalele silvice, care nu se
suprapun unităţilor administrativ teritoriale elementare. Bazinul Trotuşului cuprinde 9 dintre
cele 14 ocoale silvice ale judeţului Bacău. Ocolul Silvic Târgu Ocna are în administrare
suprafeţele forestiere (18805 ha cf. PATJ Bacău) corespunzătoare unităţilor administrativ-
teritoriale Târgu Ocna, Slănic Moldova şi Dofteana.
O parte importantă a pădurilor care acopereau îndeosebi culmile ce înconjoară oraşul
Târgu Ocna, cu excepţia menţionată a Dealului Măgura, au fost defrişate (rezultând aşa
numitele „curături”) şi înlocuite cu livezi, vii sau chiar lăsate fără o utilizare anume.
Refacerea terenurilor afectate de eroziune a fost realizată parţial şi insuficient prin plantaţii
de goruni, pe Dealul Găleanu, salcâmi, pe Dealul Feţele Târgului şi arini, pe dealul Podei.
(Marinescu Ileana,1973). Dincolo de aceasta s-au produs, mai ales în arealele mai joase din
aria Subcarpatică, transformări în ceea ce priveşte structura pe specii, vegetaţia secundară
dominată de carpen sau tei înlocuind gorunetele sau stejăretele originale. Regimul de crâng
simplu şi păşunatul în pădure, practicat mai ales în trecut, ca şi faptul că împădurirea din
anii 1950 nu a fost urmată şi de o atentă gestionare ulterioară (de exemplu prin lucrări de
degajare) au creat condiţii nefavorabile regenerării fagului, gorunului şi stejarului în
regiunea colinară, fapt ce a dus la copleşirea lor de către carpen sau tei, invadarea de către
alte specii nevaloroase şi degradarea arboretelor (Mititielu D., Barabaş N., 1975).
Totuşi, campania de reîmpădurire realizată până în 1951 a avut un impact pozitiv
asupra dinamicii peisajului local, atenuând efectul estetic dezolant creat în prima jumătate a
secolului trecut de versanţii dezgoliţi de vegetaţie care străjuiau oraşul. În ultimii 50 de ani
însă, evoluţia suprafeţelor de pădure din gestiunea Ocolului silvic Târgu Ocna nu a fost
semnificativă, deşi au existat iniţiative de împădurire în Vâlcele, a arealului subcarpatic cu
martori de eroziune dintre Târgu Ocna şi Târgu Trotuş sau a versanţilor din Tiseşti. După
1989, aceste iniţiative au fost blocate de sistemul complex de proprietate de după
retrocedarea parţială a pădurilor, arealele forestiere devenind fie particulare, fie obşteşti,
deţinute de Consiliile locale sau fiind ale Mitropoliei Moldovei (cea mai mare parte a
pădurilor înainte de 1948 au fost mânăstireşti), numai o parte a acestora fiind administrate
de Ocolul Silvic, ceea ce face dificilă o gestionare integrată şi coerentă.
Imaginea de sinteză a evoluţiei din ultimele decenii a suprafeţei şi structurii fondului
forestier arată faptul că după plantările din anii 1980, în anii postdecembrişti a început
retrocedarea de terenuri forestiere, iniţial pe baza Legii 18/1990 (până în 1995 au fost
retrocedate 305 ha), dar mai ales, ulterior prin legile 1/2000 şi 247/2005, o suprafaţă de
3500 ha revenind foştilor proprietari. Pe de altă parte s-au redus numărul şi intensitatea
acţiunilor de împădurire – dacă în intervalul 1986-1995 sau fost împădurite 957 ha, în
decada următoare doar 170 ha dobândind o astfel de destinaţie.

66
 Fig. 14 Evoluţia suprafeţelor împădurite din administrarea Ocolului Silvic Târgu Ocna
(1986-2009) (Sursa: Ocolul Silvic Târgu Ocna)

În acelaşi timp, dacă intrările în sistem s-au diminuat treptat până la stingere (în ultimii
ani nu au mai fost plantaţi copaci), ieşirile au crescut ca pondere: între 1996-2005 au fost
tăiate 400 ha de pădure, faţă de 100 ha în intervalul 1986-1995. Prin planurile la nivel
naţional, autorităţile silvice centrale au impus plantarea până în anul 2011 în împrejurimile
Târgului Ocna a 229 hectare de pădure (conform Planului de gestionare a fondului forestier
al Ocolului Silvic Târgu Ocna).
În lungul Trotuşului, dar şi al principalilor afluenţi se dezvoltă o vegetaţie de zăvoi, în
care speciile de arini şi salcie au o pondere însemnată.
Vegetaţia caracteristică solurilor salinizate sau hidromorfe din vecinătatea fostelor sau
actualelor exploatări de sare este reprezentată de asociaţii floristice caracteristice (Festuca
pseudovina şi Cynodon dactylon în asociaţie cu Artemisia austriaca, Achillea collina,
Marrubium vulgare, Asperula cynachica, Poa bulbosa), sau chiar specii cu caracter halofil
mai pronunţat, aşa cum este Puccinela distans, dezvoltată pe soloneţuri cu umiditate
moderată. Specii de Salicornia herbaceea, Sueda maritima sau Spergularia salina se
dezvoltă preferenţial pe solonceacuri. Anumite areale sunt total lipsite de vegetaţie şi au
eflorescenţe de săruri la suprafaţă („chelituri”).
Dintre speciile cu caracter endemic, din apropierea oraşului Târgu Ocna, remarcabile
sunt câteva specii locale (Rubus măgurensis, Rubus ocnensis, Hieracium levicaule), dar şi o
plantă rară de origine armeano-caucaziană (Saxifraga cyimbalaria var. eucymbalaria).
(Iuliana Armaş, 2004).

67
 Fauna din pădurile aflate în apropierea oraşului Târgu Ocna este reprezentată prin
specii de mamifere dintre care cele mai frecvent întâlnite sunt lupul (Canis lupus) ursul
(Ursus ursus), căprioara (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa), vulpea (Vulpes
vulpes), veveriţa (Sciurus vulgaris), dar şi cerbul (Cervus elaphus) şi râsul (Linx linx),
ultimele două aflate la limita estică a arealului de răspândire. De asemenea, sunt prezente în
arealul studiat specii de arici (Erinaceus romanicus), cârtiţă (Talpa europaea), şoarece
(Microtus arvalis) şi diverse păsări: vulturul cenuşiu (Vultur cinereus), uliul (Accipiter
nisus), bufniţa (Bubo bubo), mierla (Turdus merula), coţofana (Pica pica), sturzul (Turdus
viscivorus). În apele curgătoare este o ihtiofaună specifică zonelor de deal şi de munte:
pastrăvul (Salmo trutta fario), cleanul (Leuciscus leuciscus), mreana (Barbus barbus).
Bazinul Trotuşului se caracterizează printr-o mare varietate a tipurilor de sol, ca
expresie a multiplelor tipuri de interacţiuni dintre litologie, relief, climă şi vegetaţie. Sunt
bine reprezentate, pe teritoriul administrativ al oraşului Târgu Ocna, preluvosolurile şi
luvosolurile, dintre tipurile de sol formate sub o vegetaţie tipică forestieră de foioase,
cambisolurile, cu tipurile districambosol şi eutricambosol în sectoarele înalte ale măgurilor
montane şi ale dealurilor subcarpatice acoperite, în general, cu păduri, rendzine gipsice şi
marnoase (pe dealurile subcarpatice din nord-est), dar şi suprafeţe întinse de erodosoluri
(mai ales în zonele cu despăduriri masive şi cultivate, mai ales în trecut cu vii).

Fig. 15. Harta solurilor unităţii administrative Târgu Ocna (Sursa:Studiu OSPA, 2006)

În ariile mai joase din lunca Trotuşului şi în lungul afluenţilor săi sunt reprezentate
aluviosolurile, mai evoluate pe terasele medii şi înalte, în timp ce în sectoarele joase de
albie majoră sunt specifice varietăţi de aluvisoluri entice (protosoluri aluviale, conform
SRCS 1980) (fig. 15) slab şi mediu evoluate. Prezenţa sării şi a apei puternic salinizate, a
determinat formarea de soluri halomorfe cu caracter azonal, prezente pe marne salinizate la
nord-est de Târgu Ocna şi în jurul izvoarelor sărate de la confluenţa Slănicului cu Trotuşul.
68
 Ariile naturale protejate sunt părţi ale sistemului teritorial care capătă un alt regim şi în
care aspectele conservative au prioritate faţă de valorificarea strict economică. Ele se
apropie mai mult de dezideratele dezvoltării durabile, în cazul în care sunt corect integrate în
ansamblul teritorial mai vast din care fac parte şi cu care stabilesc fluxuri materiale,
energetice şi informaţionale. O utilizare economică conservativă şi promovarea unor
activităţi turistice mai puţin intruzive sunt măsuri optime pentru astfel de areale. Singura
rezervaţie naturală de pe teritoriul administrativ al oraşului Târgu Ocna se suprapune
Dealului Măgura, pe o suprafaţă de 89,7 hectare. În apropierea oraşului se găsesc alte trei
rezervaţii naturale: „Nemira” (3491,2 ha), care se suprapune unei arii din localităţile
Dărmăneşti, Dofteana şi Slănic Moldova, „Izvorul Alb” (21 ha), lângă Dărmăneşti şi
”Perchiu” (206,7 ha), lângă Oneşti. În acelaşi timp, Munţii Nemira fac parte dintre ariile
protejate avifaunistic, nominalizate ca situri din cadrul reţelei Ecologice Europeane Natura
2000.

3.1.5.Resursele naturale. Rolul rezervelor în sistem

Dincolo de configuraţia particulară a elementelor naturale, utilizarea acestora de către

om ca resurse, ţinându-se, deci, cont de caracterul lor finit, de raritatea acestora, precum şi
de impactul activităţilor pe care le implică transformarea resurselor în produse şi consumul
acestora sunt generatoare de identităţi teritoriale. În cadrul sistemelor, resursele naturale
sunt rezerve la care centrul de comanda apelează în funcţie de nevoile sistemului sau ale
sistemelor subordonate, supraordonate sau de pe acelaşi nivel de organizare.
Rolul rezervelor în analiza sistemică este extrem de important, fiind direct legat prin
intermediul deciziei centrului de comandă de reglarea/dimensionarea fluxurilor şi fiind o
premisă a dezvoltării durabile locale, pe baza valorificării potenţialului intern.
Pentru bazinul Trotuşului, abundenţa şi diversitatea resurselor a avut acest dublu rol,
identitar, întărind legătura dintre oameni şi locuri şi funcţional, asigurând rezervele necesare
funcţionării sistemice, dar fiind şi o premisă pentru amplasarea (este adevărat, uneori
discreţionară şi artificială), a unor activităţi industriale, care au atras dezvoltarea urbană şi
multiplicarea relaţiilor intra- şi inter-regionale.
Prin cantitate şi diversitate, resursele naturale au fost mereu suportul activităţilor
economice din regiunea Trotuşului, polarizând populaţia şi imprimându-i un caracter
endodinamic. (Văcăraşu Iulia, 1980). Ele au un rol deosebit în configurarea identitară a
„regiunii Trotuşului”, în general, şi a Târgului Ocna în special, indisolubil şi structural legat
de exploatarea sării, condiţionându-i funcţionalitatea sistemică prin asigurarea unei oarecare
autonomii funcţionale faţă de exterior.
Valea Trotuşului funcţionează ca o axă de drenare a resurselor abundente în cursul
superior, (prelucrate primar în centrele urbane şi rurale locale), spre ariile de transformare
complexă din aval. Oneştii constituie şi în prezent principalul pol regional spre care se
îndreaptă nu doar fluxurile materiale, ci şi cele umane. Situat la ieşirea Trotuşului din
Carpaţi, Târgu Ocna are o poziţie de contact între cele două ansambluri teritoriale,
beneficiind atât de avantajele prezenţei unor resurse importante (sare, petrol, gresie, lemn)
cât şi de prezenţa câtorva unităţi de prelucrare (mobilă, construcţii).

69
 Fig. 16 Schemă a funcţionalităţii Văii Trotuşului

Rezervele de sare ale Moldovei sunt însemnate cantitativ, însă au un caracter foarte
neomogen. Saliferul de la nord de Valea Bistriţei este extrem de bogat, iar aflorimentele
saline sunt numeroase însă calitatea sării este relativ modestă. Între Trotuş şi Dâmboviţa,
rezervele de sare sunt mai discontinui, dar au un procent mai mic de impurităţi. (Şandru,
1952).
Zăcămintele trotuşene de sare s-au format în lungul unor linii tectonice sub formă de
concentrări („masive”) în dreptul localităţilor Tazlău-Lucăceşti-Moineşti, Târgu Ocna-Gura
Slănic-Ferăstrău (Oituz), Caşin (Calasău, Piscu Slatinei), la Lupărie-Zemeş, Solonţ-Cucuieţi
sau sub forma de „slatine”, adică izvoare sărate sau „ochiuri” de apă sărată. Valorificarea
acestei resurse se face însă, aproape exclusiv, la Târgu Ocna, care deţine masivele de sare
cele mai importante ca posibilităţi de exploatare şi calitate. Zăcământul de la Târgu Ocna nu
este în întregime de foarte bună calitate, exploatarea sa implicând şi anumite riscuri (mai
ales în trecut). Uneori acesta este friabil şi conţine incluziuni grezoase, argiloase şi, în trecut,
de gaz metan:„Sarea de la Târgu Ocna este o sare albă, curată, uneori friabilă, alteori
dură, cu foarte puţine impurităţi pământoase pe margini şi în partea axială a masivului, dar
pe unele locuri cu numeroase incluziuni gazoase (metan) care, pe vremuri (1873) au
provocat exploziuni cu aprinderi periculoase” (I.P. Voiteşti, 1943)
Zăcământul de sare de la Târgu Ocna este de vârstă badeniană şi se prezintă sub forma
a patru linii de masive de sare, care străpung formaţiunile eocen-oligocene ale flişului:
Feţele Târgului, pe Pârâul Adânc, Masivul Salinelor Târgu Ocna (Vâlcele), Gura Slănicului

70
pe Valea Cărbunarului şi cel de pe Valea Ocei. Dintre acestea, două sunt extrem de
importante prin cantitatea de sare exploatabilă. Unul se află în zona Târgu Ocna-Vâlcele,
extinzându-se sub formă lenticulară (lamă de rabotaj) circa 1 km pe direcţia nord-sud şi 600
m pe direcţia est-vest, având o grosime în partea centrală de 350 m şi un volum al rezervelor
de circa 188 milioane tone, cu o puritate de 97,89% clorură de sodiu. Al doilea masiv de
sare se află pe dreapta Trotuşului, ca o continuare a primului, la Gura Slănic, fiind mult mai
important cantitativ, cu un volum de 493 milioane tone, dar cu un conţinut mai modest de
clorură de sodiu (83,4 %), fapt care a determinat exploatarea prin injecţie de apă, cu
transportul soluţiei saline prin conductă, sarea fiind folosită în special în industria chimică,
pe platforma Borzeşti. (C. Stoica, 2003).

c
Fig. 17 Secţiune transversală (a) şi longitudinală (b) prin zăcământul de sare gemă de la
Târgu Ocna. Secţiune prin zăcământul de sare de la Gura Slănicului (c) (Pg – paleogen, aqe – sare
gemă aquitaniană, aq-bd – argile şi gresii acvitanian- burdigalene, he1 – argile şi gresii roşii
helveţian inf., N1- Miocen inferior, LMM – linia medio-marginală, LE- linia externă, CI – CIII –
Mina Veche) (Stoica C. , Ghelasie I, 1981)

Petrolul, cantonat în gresia de Kliwa din zona externă a flişului (Păcuri, Mosoare,
Beleteu), pe Valea Slănicului şi pe Valea Dofteanei (Bogata, Cucuieţi, Dofteana) a fost
exploatat încă din secolul al XIX-lea prin tehnica săpării puţurilor (hecne), prima exploatare
românească fiind chiar cea de la Mosoarele-Târgu Ocna (1861), iar primele rafinării
(distilerii) funcţionând în apropiere la Lucăceşti şi Zemeş.
În prezent, exploatările petroliere din Bazinul Trotuşului sunt mult mai numeroase,
asociate uneori cu extracţia gazele naturale (Moineşti, Lucăceşti, Solonţ, Zemeş, Pârjol,
Măgireşti, Asău, Balcani, Bereşti-Tazlău, menţinându-se mici exploatări şi în zona Slănic
Moldova-Târgu Ocna), care alimentează, în principal, rafinăriile din regiune - de la Oneşti
(Borzeşti) şi Dărmăneşti.
O importanţă secundară, dar cu vizibile implicaţii pe plan local, o are exploatarea în
arealul studiat a gresiilor oligocene (la Târgu Ocna, cariere în special pe Valea Slănicului), a
sărurilor de potasiu, (de vârstă helveţiană, exploatate, scurt timp, la Gălean) sau a gipsurilor
miocene (la Tuta, Bogdăneşti, dar şi la Târgu Ocna unde, între Valea Cărbunarului şi Dealul
Nistor au fost identificate trei aflorimente de gips)(Ileana Marinescu ,1973).
71
 3.2. ORAŞUL TÂRGU OCNA – FUNDAMENTE ISTORICO-GEOGRAFICE
ALE MEDIULUI URBAN

„Noutatea, ce se prezintă ca o negare a

trecutului este întotdeauna caducă şi numai
caducă” (Assunto)

3.2.1. Geneza aşezării Rolul poziţiei şi al sitului în individualizarea acesteia

3.2.1.1. Situl şi poziţia aşezării Târgu Ocna

Relaţia dintre oraş şi cadrul natural local are un rol urbigen esenţial. Apariţia şi
dezvoltarea oraşelor a ţinut în primul seama de condiţiile de relief, dar şi de cele geologice,
hidrologice şi climatice. Condiţiile locale de mediu au fost luate în consideraţie în alegerea
sitului, astfel încât acesta să poată asigura apărarea oraşului împotriva inundaţiilor,
alimentarea cu apa potabilă şi terenuri favorabile pentru construire. În acelaşi timp, alegerea
sitului este uneori impusă de avantajele poziţionale, omul ajungând să modifice profund
anumite componente ale mediului sau să se adapteze unor condiţii mai vitrege (Al.
Ungureanu, 1980).
Pe de altă parte, poziţia faţă de elementele naturale de talie regională, analizate în
capitolul anterior, are o importanţă deosebită în dezvoltarea unui întreg sistem de legături
sistemice bazate pe fluxuri care au evoluat în timp, între Târgu Ocna şi celelalte aşezări din
Bazinul Trotuşului. Liniile de contact dintre Carpaţi şi unităţile extracarpatice (Solca-Gura
Humorului-Târgu Neamţ - Piatra Neamţ – Moineşti - Târgu Ocna) au creat condiţii dintre
cele mai favorabile pentru apariţia aşezărilor urbane în punctele în care se întâlnesc, în mod
natural, produsele cu caracter complementar ale zonei montane şi respectiv ale unităţilor mai
joase, subcarpatice sau din zona de podiş. (Al. Ungureanu, 1974).
Dacă iniţial factorul urbigen a fost aşezarea faţă de resursele de sare, care a atras
celelalte funcţii urbane, în prezent a devenit mai importantă poziţia de contact şi de
intersecţie, în condiţiile în care dezvoltarea transporturilor şi ponderea comerţului în
economia actuală dau o valoare tot mai însemnată accesibilităţii, ca premisă de dezvoltare.
Situl reprezintă, alături de poziţie, unul dintre factorii urbigeni de importanţă esenţială.
Întotdeauna configuraţia terenului a fost un element determinant în construirea aşezărilor,
precum şi în evoluţia şi dezvoltarea lor ulterioară.
Pot fi distinse patru categorii de situri pe care s-au dezvoltat oraşele din Valea
Trotuşului: sit pe terasă (Târgu Ocna, Comăneşti), sit pe terasă de confluenţă (Adjud,
Oneşti), sit pe şea sculpturală (Moineşti) şi situl pe tăpşane laterale de acumulare (glacisuri)
şi terase (Slănic Moldova) (Şandru et alii, 1989).
Între situl oraşului Târgu Ocna şi cel al Comăneştilor există asemănări evidente,
ambele fiind plasate pe Valea Trotuşului, după traversarea de către acesta a unor sectoare de
defileu (Cireşoaia, în primul caz, Straja, în al doilea). Forma bazinetelor de la ieşirea din
defilee este asemănătoare unor pâlnii cu deschiderea spre aval, datorită trecerii de la roci
mai dure, caracteristice flişului, la rocile molasei mio-pliocene subcarpatice, mai friabile.
Un alt element comun este prezenţa unor terase de eroziune (în rocă), de 5-6 m şi 10-
15 m, plate, (cu înclinări reduse), acoperite cu un strat de roci loessoide, favorabile (cu
72
condiţia luării măsurilor necesare împotriva riscului inundaţiilor). Pe afluenţii Trotuşului –
pâraiele Vâlcica şi Găleanu la Târgu Ocna, respectiv Orminiş-Leorda la Comăneşti - s-au
format conuri aluviale, supraînălţate prin depuneri torenţiale, dar care nu înlătură riscul
inundaţiilor, ele fiind sunt extrem de permeabile. Versantul stâng al Trotuşului este format
din interfluvii sculpturale, în timp ce versantul drept este mai puternic înclinat şi supus
proceselor geomorfologice actuale.
Situl avantajos şi poziţia faţă de resurse şi faţă de căile de comunicaţie s-au dovedit
esenţiale pentru formarea iniţială a oraşului. În condiţiile rolului mereu mai puternic al
factorilor sistemici externi, evoluţia ulterioară a Târgului Ocna a fost determinată de poziţia
în cadrul unităţilor politico-administrative şi de apropierea faţă de alte centre urbane, mai
dinamice, care au preluat rolul conducător în cadrul sistemului Văii Trotuşului.
Târgu Ocna face parte din generaţia oraşelor medievale, respectiv din subgeneraţia
oraşelor din secolele XVI-XVIII (Al. Ungureanu, 1980), care s-au integrat prin specificul lor
funcţional unei reţele urbane moldoveneşti care deja începuse să se formeze. Evoluţia
aşezării a avut un caracter discontinuu, fapt general valabil pentru târgurile din Moldova
Evului Mediu: „Desigur, dezvoltarea centrelor urbane moldovene n-a fost uniformă, nici
continuă şi generală. Împrejurări cu caracter local, precum şi evenimente care au atins o
anumită arie – expediţii războinice, năvăliri, lupte interne, mutarea capitalei etc. – au făcut
ca unele târguri să cunoască perioade de stagnare şi regres sau chiar să dispară, în timp ce
altele au progresat, şi-au mărit suprafaţa şi populaţia” (Giurescu, 1967; p.75)
În strânsă legătură cu identitatea istorică, se pot delimita trei etape ale evoluţiei
aşezării, de la o aşezare rurală (1410- cca. 1709), la stadiul de târguşor (cca. 1709-1774) şi
până la cel de oraş (de la 1774 până în prezent).
Urbanizarea Târgului Ocna a coincis cu preluarea treptată a atribuţiilor de polarizare
urbană ale oraşului Târgu Trotuş, prin intensificarea exploatării zăcămintelor de sare din
imediata apropiere. Statutul de aşezare dependentă de exploatarea sării şi buna poziţionare
pe axa de legătură cu Transilvania sunt aspecte menţionate încă de Dimitrie Cantemir în
„Descrierea Moldovei”, atunci când amintea de cele două târguşoare: „Ocna şi Trotuşul, pe
râul Trotuş, două târguşoare care nu sunt vrednice de pomenit decât pentru ocnele de sare
bogate ce se află în apropierea lor. Pe aici trece drumul cel mai larg din Moldova spre
Transilvania” (D. Cantemir, reedit. 1970).
Toponimia reflectă şi ea faptul că principalul factor cu valoare urbigenă, în acest caz, a
fost activitatea economică (exploatarea sării). Dacă denumirea satului atestat iniţial -
Stoieneşti (1410) îşi are originea de la un antroponim (moşia lui Stoian), odată cu
amplificarea exploatării sării şi apariţia primelor caractere de concentrare de tip urban,
denumirea s-a schimbat, în 1599, în Ocna şi apoi în Târgu Ocnei (1774), devenind târg în
aceeaşi perioadă cu Domneştii. Toponimul „ocna” provine de la apelativul slav „okno”, care
înseamnă „fereastră”. Apropierea de suprafaţă a sării şi exploatarea primară prin săparea de
gropi (ferestre) a extins denumirea asupra activităţii miniere în sine. Extrem de semnificativ
pentru legătura indisolubilă cu Târgu Ocna, este toponimul (oiconim şi hidronim în acelaşi
timp) „Trotuş”, sau aşa cum apare în actele slave din secolul XV- „Totruş”; în ungureşte, în
1466, „Táthros”. Forma actuală a rezultat, prin metateză şi are o origine controversată, unii
cercetători considerându-l unguresc însă adus pe filieră tătară16. Ipoteza este confirmată până
16
v. Iorgu Iordan – Toponimie românească, pag. 123 şi 376
73
la un punct şi de Ştefan Gorovei,17 care îl explică însă prin existenţa în zonă a satelor de robi
tătari.
Calificativul de „târg” (Flecken Okno) este atribuit, se pare, pentru prima dată aşezării
de călătorul suedez Erasmus Heinrich Schneider de Weismantel, în anii 1713-1714, urmat
de austriacul I.C.Weiss, care acordă acelaşi calificativ şi Trotuşului (Stoica, 2003), în timp
ce Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei” socoteşte Trotuşul şi Ocna drept simple
târguşoare (oppida).

3.2.1.2. Rolul „graniţei” şi al modului de exercitare a puterii. Configuraţii administrative

la nivelul Bazinului Trotuşului

Teritorialitatea este indisolubil legată de ideea de limită, condiţie absolut necesară

oricărei individualizări. Pentru un sistem funcţional deschis, aşa cum este oraşul, modul în
care acesta se integrează în unităţile teritoriale/sistemele funcţionale superioare ierarhic sau
dimensional devine un factor definitoriu. Acest fapt îi marchează în mod profund evoluţia
în timp prin direcţionarea şi dimensionarea input-urilor şi a output-urilor care îl structurează
şi îl definesc.
Configuraţiile spaţiale actuale sunt fundamentate de structuri şi procese trecute, iar
cadrele administrative care au existat se suprapun, într-o oarecare măsură, structurilor
teritoriale profunde, fără ca aceasta să se transforme într-o condiţionare absolută. Pornind de
la afirmaţia lui Pierre Gillardot, potrivit căruia «teritoriile nu sunt încremenite», analiza
limitelor spaţiale oficiale (administrative) şi a perpetuei modificări a acestora e
semnificativă în conturarea identităţii teritoriale.
În acest sens, este relevantă denumirea pe care au avut-o mult timp în Moldova (sec.
XV-1859) unităţile administrativ-teritoriale, aceea de ţinuturi, în sine un termen care induce
ideea unei strânse legături între oameni şi locurile în care trăiesc, spre deosebire de judeţele
din Ţara Românească, care reflectă un anumit impuls spre ordine şi structurare.
Situat la limita dintre Moldova şi Transilvania, Bazinul Trotuşului a avut de-a lungul
timpului o evoluţie administrativ-teritorială extrem de sinuoasă, atât în partea
moldovenească cât şi în cea secuiască. În Moldova, ţinutul Trotuşului a existat ca unitate
distinctă din sec. XV până la sfârşitul sec. XVII, când au apărut subunităţi administrative
complexe de tipul ocoalelor care au suferit, la rândul lor, trei reconfigurări.
Amplasat central în ţinutul Bacăului, oraşul Târgu Ocna a avut, pe de altă parte, o
poziţie periferică, la marginea subunităţilor administrative de ordin inferior, încadrându-se
în ocolul Trotuş, dar aflându-se aproape de limita teritorială cu ocolul Tazlăului de Jos. Deşi
nu a fost niciodată reşedinţă de ţinut sau judeţ, nici chiar în perioada când deţinea o clară
supremaţie demografică şi socio-economică faţă de alte centre polarizatoare ca Târgu Trotuş
şi, mai târziu, Bacău, oraşul Târgu Ocna a fost, în schimb, reşedinţa unor subunităţi
administrativ-teritoriale, respectiv de ocol, 1741-1864 şi de plasă, în 1864-191818.
17
Gorovei, Ştefan S.(1973)-. Dragoş şi Bogdan întemeietorii Moldovei : probleme ale formării statului feudal Moldova,
Editura Militară
18
Datorită modificării structurii administrative sau doar a denumirii unităţilor, Târgu Ocna a fost, succesiv, reşedinţa
plăşilor Ocna (1864-1865), Trotuşul (1965-1875), Tazlăul de Jos-Trotuşul (1875-1892), Trotuşul (1892-1896), Tazlăul
de Jos-Trotuşul (1896-1904), Dărmăneşti (1904-1906) şi Trotuşul (1908-1918)
74
 (a) (b)
Fig. 18 Structura administrativă a Principatului Moldovei la 1775(a); şi 1860(b) (extracte)
(După Ionel Muntele, 1998)
(a) (b)
Fig. 18 Structura administrativă a Principatului Moldovei la 1775(a); şi 1860(b) (extracte)
(După Ionel Muntele, 1998)

De remarcat este faptul că bazinul inferior al Trotuşului, cu oraşul Adjud, s-a integrat
etnografic şi administrativ unui alt spaţiu, respectiv culoarului Siretului, făcând parte dintr-
un ţinut diferit, cu trăsături identitare distincte.
Localităţile care au aparţinut zonei secuieşti a Transilvaniei au cunoscut, între secolul
XVI şi 1918 nu mai puţin de şase reorganizări administrative. După unificare,
«sinuozităţile» administrative au continuat până în 1968, când a fost făcută ultima împărţire
pe judeţe, rămasă oficială până astăzi. Dincolo de diviziunile administrative, temporare, se
desprinde ideea situării spaţiului studiat într-o zonă de interferenţă etnică româno-secuiască
greu de delimitat.
Prin poziţia centrală în cadrul Bazinului Trotuşului, şi, în acelaşi timp, prin situarea
într-o zona de limită şi de tranziţie între unităţi naturale (aria montană şi cea subcarpatică) şi
uman-geografice diferite, identitatea oraşului Târgu Ocna a fost, în mare măsură, influenţată
de evoluţiile complexe ale teritoriilor administrative din care a făcut parte.
Încă de la dobândirea primelor caracteristici urbane, aşezarea a făcut parte din ţinutul
Trotuşului, fiind direct subordonată Târgului Trotuş, cu care a funcţionat mult timp în
simbioză, dar căruia i-a preluat treptat prerogativele şi poziţia în ierarhia aşezărilor trotuşene
(funcţia de cămăraş al ocnei fiind cumulată cea de ispravnic de Trotuş).
Din 1677, prin contopirea ţinuturilor Trotuş şi Bacău, a sporit gradul de centralitate,
formându-se noul ţinut al Bacăului, devenit în 1864 judeţul Bacău, căruia Târgu Ocna îi
aparţine şi în prezent.

75
 3.2.2. Evoluţia teritorială a oraşului Târgu Ocna. Premise cultural-istorice ale
identităţii mediului urban

3.2.2.1. Analiza istorico-geografică a evoluţiei teritoriului urban

Teritoriul, ca spaţiu apropriat, suferă de-a lungul evoluţiei sale istorice multiple
restructurări şi reajustări impuse din interior sau din exterior, care se desfăşoară ca o reacţie
perpetuă de auto-organizare şi adaptare la dinamica sistemică.
Evoluţia teritorială a oraşului Târgu Ocna este o expresie a modului de valorificare
istorică a sitului în diferite condiţii politico-administrative, care au impus modificări
structurale şi funcţionale majore sistemului spaţial analizat. Se poate afirma că modificarea
limitelor sistemice în acest caz a fost dictată, în cea mai mare măsură, de determinările
naturale ale sitului şi de acţiunile unor sisteme exterioare supraordonate, care îl valorificau
ca rezervor şi în mai mică măsură de forţe interioare determinante.
În culoarul terasat al Trotuşului (Velcea; Savu, 1982), podurile largi ale teraselor
inferioare, precum şi o parte a luncii, mai puţin expusă inundaţiilor, au permis formarea unor
aşezări încă din neolitic (Podei-Tiseşti, Viişoara), dar şi mai târziu (Târgu Ocna, Tiseşti,
Pârâul Boghi, Târgu Trotuş), asigurând-se o continuitate a locuirii până în prezent şi
permanenţa unor căi de comunicaţie rutiere şi feroviare, care fac din Valea Trotuşului o
importantă axă de comunicare intra- şi transcarpatică.
Pentru perioada preistorică, cercetările arheologice au identificat la Podei mai multe
niveluri de locuire, cel mai important fiind cel Eneolitic, atribuit culturii Cucuteni, căruia i-
au succedat, în acelaşi areal, aşezări din Epoca Bronzului şi din cele două vârste ale Epocii
Fierului (Hallstatt şi La Tène).
Aşezările antice de la Titelca, La Podei, şi Poiana, situate în Tiseştii de azi, sunt încă o
dovadă a favorabilităţii naturale a sitului. Titelca-Tiseşti a fost o importantă cetate dacică de
tip cvasi-urban, aşa cum erau pe teritoriul actual al Moldovei şi Poiana-Nicoreşti, Tighina-
Barboşi sau Bâtca Doamnei. Aşezarea fortificată de pe Dealul Titelca avea o poziţie
dominantă, care îi permitea supravegherea căilor de comunicaţie de pe cursul mijlociu al
Trotuşului, dar şi a Văii Oituzului. Dominând celelalte două aşezări de importanţă secundară
(Poiana Chirchilăului şi Podei), cetatea Titelca-Tiseşti avea un important rol economic,
politico-militar şi administrativ, pe care l-a pierdut în 105-106, când a fost distrusă în
timpul celui de-al doilea război daco-roman.
Pot fi considerate nuclee ale actualei aşezări două sate medievale, Stoieneşti, de pe
Vâlcele, devenit mai târziu Ocna, şi Tiseşti, pe malul drept al Trotuşului. Aceste aşezări
rurale premergătoare apariţiei oraşului Târgu Ocna au fost atestate încă de la începutul sec.
XVI - Soieneşti (1420), Tiseşti (1448) - , deşi este foarte probabil ca ele să fi existat din
secolul anterior (Stoica, 2003). Cele două aşezări au evoluat mult timp distinct, în mare
măsură datorită barierei naturale reprezentate de râul Trotuş, fiind separate concomitent de
acest obstacol natural, dar şi de terenuri agricole.

76
 (a) (b)
Fig. 19. Aşezări antice (a) şi medievale sec. XV-XVIII (b) (Stoica, 2003)

Legătura cu Transilvania a funcţionat ca un factor genetic: prima atestare a satului

Stoieneşti (devenit mai târziu Ocna) este un înscris al lui Alexandru cel Bun care, în 1410,
recunoştea posesia acestui sat de către doi fraţi de origine transilvăneană. Tot unor fraţi din
Transilvania dăruia Petru al-II-lea, satul Tiseşti, de pe malul opus al Trotuşului în 1448.
Exploatarea de sare de la Târgu Ocna este deschisă în a doua jumătate a secolului al
XV-lea pe malul stâng al pârâului Vâlcica, respectiv pe coasta nord-vestică a Dealului Feţele
Târgului. Extragerea sării, extrem de lesnicioasă datorită prezenţei aproape de suprafaţă a
zăcământului, se făcea în cariere la zi sau puţuri scurte numite „chioarce”. Gropile de sare
sunt şi în prezent vizibile, în special la Gura Slănic.
Odată cu creşterea producţiei de sare şi preluarea de către domnie a exploatării sării, a
fost instituită o administraţie a ocnei, numita „cămară”, condusă de unul sau doi cămăraşi,
ca reprezentanţi ai domniei. De la sfârşitul secolului XV reşedinţa cămării a fost la Târgu
Trotuş, cel mai important oraş de atunci al ţinutului Trotuşului, poziţionat favorabil la
originea drumului care ducea, pe valea Oituzului şi care făcea legătura cu Transilvania,
respectiv prin Ţinutul Secuiesc cu Braşovul. Ca urmare, târgul avea statut de punct vamal, la
fel ca şi Bacăul, Iaşii sau Bârladul, dar şi statutul de reşedinţă a ţinutului omonim. De
funcţia de vamă este legată prima menţiune documentară a Trotuşului, în privilegiul
comercial din 1408 pentru negustorii lioveni care duc postav la Braşov. Pe lângă aceasta,
Târgu Trotuş era şi un centru meşteşugăresc de prestigiu, însă nu deţinea şi funcţia de
aşezare salină, deşi sunt autori care susţin acest fapt (Vitcu, 1974). Masivul de sare din
apropiere (de la Tuta) are o adâncime mult prea mare, greu de exploatat chiar şi cu
mijloacele tehnice actuale. Explicaţia acceptată şi susţinută de Ghibănescu (1890) şi de
Stoica (1997) este aceea că menţiunea Trotuşului ca centru al sării se bazează pe o
inexactitate geografică (Târgu Ocna fiind asociat ţinutului din care făcea parte).
Mutarea „cămărăşiei” în 1434 la Târgu Ocna şi apoi strămutarea târgoveţilor din Târgu
Trotuş reprezintă şi momentul de început al ascensiunii urbane a Târgului Ocna, corelată cu
declinul Târgului Trotuş.

77
 Cu toate acestea, aşezarea şi-a menţinut încă două secole statutul rural, fapt relatat şi
de Marcus Bandinus, care scria că „Ocna era un sat (‚pagus’), iar locuitorii se ocupau, în
principal, cu extracţia sării”, C. Stoica plasează însă începuturile procesului de urbanizare
mult mai devreme de data primirii în 1709 a statutului de „târg”, de la domnie, bazându-se
doar pe aspecte de ordin demografic: astfel, la 1599, localitatea întrecea cu peste 200 de case
dimensiunile unui sat obişnuit (Stoica, 2003). Până în secolul al XIX-lea, oraşul Târgu Ocna
a deţinut un loc central în reţeaua de aşezări deja constituită a Bazinului Trotuşului,
extinderea teritorială reflectând legăturile privilegiate pe care localitatea le avea în cadrul
sistemului regional şi în cadrul Moldovei.

Fig. 20. Extras din hărţile austriece 191019

Nucleul iniţial de la Vâlcica s-a extins treptat spre est, prin organizarea unor activităţi
la început doar auxiliare extragerii sării, respectiv comerţul şi meşteşugurile.
Poziţia de intersecţie a fost o premisă a dezvoltării unor nuclee comerciale, în timp ce
activităţile meşteşugăreşti erau organizate în bresle – a tăbăcarilor, a cioplitorilor, a
şavgăilor, a cărbunarilor – fapt reflectat în prezent de toponimia străzilor.
Pe de altă parte, cele două aşezări de la sud de Trotuş, Tiseşti şi Gura Slănic, au
evoluat ca localităţi rurale cu dezvoltare lineară în raport cu reţeaua hidrografică şi
drumurile locale, şi nu au nici în prezent trăsături urbane, deşi au fost incluse de timpuriu în
intravilan.
Ascensiunea Târgului Ocna în Evul mediu s-a datorat, pe de o parte, intensificării
exploatării sării din masivul din zona Vâlcele, iar pe de altă parte, poziţiei geografice de
excepţie: pe "drumul Ghimeşului" şi în apropierea "drumului Braşovului", "târg dublet" cu
Târgu Secuiesc, centru polarizator în bazinul mijlociu al Trotuşului, ca şi poziţiei la intrarea

19
Hărţile au fost realizate având la bază datumul Sf. Ana 1840, referenţiat la elipsoidul Bessel 1841 (adoptat în Imperiul Habsburgic
începând cu anul 1869) şi sunt rezultatul celei de-a treia campanii de măsurători topografice (Neue Aufnahme), care s-a desfăşurat
începând cu anul 1869. Ele au fost descărcate, în format JPEG, de pe site-ul Universităţii Eötvös Loránd, (Departamentul de
Cartografie şi Geo-informatică) şi au fost prelucrate de către un colectiv de cercetători de la Universitatea din Bucureşti, sub
coordonarea Vasile Crăciunescu www.earth.unibuc.ro

78
în munţi prin defileul de la Cireşoaia. Ridicarea târgului Ocna a contribuit la decăderea
Târgului Trotuş aflat în apropiere.
De-a lungul timpului, în bazinul mijlociu al Trotuşului, trei localităţi şi-au exercitat pe
rând rolul de centre de atracţie zonală: Târgu Trotuş (sec. XV – XVII), Târgu Ocna (sec.
XVIII – 1956) şi Oneşti (din 1956). Creşterea succesivă a importanţei fiecărei aşezări a
determinat stagnarea sau decăderea polului precedent, aşa cum a fost cazul Târgului Trotuş,
în sec. XVIII, sau al Târgului Ocnei după 1956.
Prezenţa unor importante drumuri comerciale medievale, ca "drumului Braşovului",
"drumul Ghimeşului", constituirea "drumului Ocnei" şi a altor drumuri ale sării, nevoia unor
meşteşugari şi negustori care să deservească comunitatea de lucrători ai ocnei, vor contribui,
la rândul lor, la accelerarea procesului de urbanizare a satului Târgu Ocna în secolul XVII.
Aşezările care au fost adiţionate ulterior corpului urban au fost atestate la sfârşitul
secolului XVIII (Mosoare, Gura Slănic), la începutul secolului XIX (Geoseni, Văleni,
Poieni, Păcuri) sau chiar în secolul XX (Gălean). Târgu Ocna a avut cel mai rapid ritm de
creştere în secolul al XVIII-lea, când teritoriul urban a avut o creştere relativă de 1150 %
faţă de perioada anterioară (Alexandru Ungureanu, 1980), prin includerea satelor Tiseşti şi
Gura Slănicului şi extinderea prin “cartiere” periferice (Geoseni, Mosoarele, Păcurile,
Poienile, Vâlcelele), ajungând la o suprafaţă de 250 ha.
Fenomenul de extindere spaţială a oraşului s-a desfăşurat în două etape, dintre care
una spontană şi una dirijată. Mai întâi are loc aglutinarea (alipirea sistematică şi fără
reguli precise de noi construcţii la vechiul nucleu urban), urmată de absorbţia satelor
limitrofe (mai întâi înglobate de facto, apoi administrativ).
Această extindere tentaculară sau în formă de stea, pornind de la nucleul vechi centrat
pe minele de sare, se datorează diversificării activităţilor, fie prin exploatarea de petrol şi
păcură (Mosoare, Păcurile), fie prin creşterea ponderii comerţului şi a rolului negustorilor în
economia oraşului (Văleni, Gălean). Încă de atunci morfologia urbană a căpătat o parte din
caracteristicile de astăzi, cu un centru care se suprapune vechii exploatări de sare şi cu
prelungiri tentaculare în lungul văilor şi al drumurilor.
Secolul al XIX-lea este o perioadă de consolidare a structurii urbane şi de densificare a
construcţiilor. Pe fondul unei creşteri teritoriale aproape generale a oraşelor din Moldova,
Târgu Ocna cunoaşte chiar o restrângere a intravilanului în Gălean.
Totuşi, prima jumătate a secolului XIX este şi perioada de extindere maximă din punct
de vedere administrativ, pe care a avut-o Târgu Ocna, care cuprindea şi localităţile Slănic,
Viişoara şi Târgu Trotuş.
Aşezarea devine oraş abia în 1846 când, printr-o lege administrativă (anaforá), fosta
eforie se etatizează şi se transformă în Primăria comunei urbane Târgu Ocna, ce făcea parte
din plasa Trotuş. În 1892 localitatea îşi extinde autoritatea asupra satelor Gura Slănic,
Mosoare, Păcuri, Tiseşti şi Vâlcele (Şandru,1989).
Construirea în 1884 a căii ferate, respectiv a tronsoanelor Adjud-Târgu Ocna (1884) şi
Târgu Ocna - Palanca (1898), a dus la remodelarea reţelei de străzi. Locuinţele tind acum să
se situeze cât mai aproape de această nouă axă, independent de variaţiile de debit ale
Trotuşului, aglomerându-se pe terasa inferioară a acestuia, în apropierea defileului de la
Cireşoaia (mahalalele Mosoarele, Păcurile, Poienile) şi de-a lungul bazei versantului Feţele
Târgului.

79
 Fig. 21. Evoluția teritorială a orașului Târgu Ocna (cf. cartări Al. Ungureanu și cartări proprii)

În secolul XX, oraşul se extinde în principal spre est, în cartierele Gălean, Geoseni şi
Tăbăcari şi, în areale discontinui, la Gura Slănic, unde s-a dat în folosinţă complexul
balneoclimatic Măgura (pe atunci denumit „Parcul Năstasache"). Este începutul urbanizării
de tip modern, prin realizarea unui sistem de alimentare cu apă, cu o captare în satul Bogata,
primii 5 km de canalizare, precum şi o centrală electrică, astfel că în 1916 centrul oraşului
era iluminat electric.
Oraşul a suferit pagube însemnate în timpul Primului Război Mondial. Bătăliile
importante desfăşurate în imediata apropiere, la Cireşoaia şi Coşna, au „slăbit” oraşul din
punct de vedere urbanistic, prin distrugerea multora dintre clădirile vechi, dar l-au întărit
identitar prin dobândirea de către comunitatea locală a conştiinţei rolului istoric pe care l-a
avut la un moment dat. Perioada interbelică a fost una de refacere şi chiar înflorire social-
economică şi urbanistică a Târgului Ocna, în principal prin dezvoltarea infrastructurii
turistice (construirea de vile şi hoteluri, amenajarea izvoarelor din „Parcul Năstasache” etc.).
Evoluţia din ultima sută de ani a fost marcată de remodelarea urbană, mai ales a zonei
centrale, unde au fost construite locuinţe colective, şi a sectorului dintre mănăstirea
Răducanu (construită în 1694) şi principala arteră de circulaţie, Str. Costache Negri, precum
şi de modificarea tramei stradale, inclusiv prin crearea unui nod de comunicaţie la poalele
Dealului Măgura, de unde porneşte drumul spre Slănic Moldova. În 1894, oraşul primeşte
statutul de staţiune balneoclimatică, datorită climatului de adăpost şi izvoarelor minerale, iar

80
în 2002, pe baza unor criterii mult mai elaborate20, i se acordă statutul de staţiune turistică de
interes naţional, fără ca aceasta să aducă, cel puţin deocamdată, importante transformări
(necesare) de natură urbanistică şi o evoluţie teritorială în sensul maximizării beneficiilor
aduse de acest statut.

Fig. 22 Evoluţia relaţiilor sistemice ale localităţii Târgu Ocna

Evoluţia teritorială este o expresie a modificărilor sistemice, care pot fi sintetizate prin
prisma principalelor fluxuri umane şi materiale din diverse stadii de evoluţie a aşezării.
Pentru etapele preistorică şi medievală se remarcă rolul relativ limitat al aşezărilor fortificate
din Tiseşti, cu supremaţia cetăţii Titelca. Etapa medievală este cea de formare propriu zisă a
Târgului Ocna din cele doua nuclee separate de Trotuş şi de preluare a atributelor
funcţionale de la Târgu Trotuş. Etapa modernă este momentul de vârf, când Târgu Ocna îşi
exercita rolul de control asupra sistemului regional al Văii Trotuşului şi momentul de
maximă „expansiune” teritorială. Perioada comunistă a fost una de regres, respectiv de
involuţie a sistemului, principalele fluxuri fiind extraurbane, îndreptate spre actualul Oneşti.

20
Prin Hotărârea Guvernului României 1122 din anul 2002
81
 În prezent se observă o restructurare a relaţiilor locale, pe fondul pierderii poziţiei
excesiv dominante a Oneştilor, Târgu Ocna redobândindu-şi rolul polarizator faţă de
comunele învecinate, în timp ce relaţiile cu Slănic Moldova sunt dovada unei colaborări cu
caracter funcţional pentru ambele aşezări.
În concluzie se poate afirma că evoluţia teritorială a Târgului Ocna s-a datorat mai
puţin forţelor motrice interne şi în mai mare măsură adaptării la contextul natural şi
răspunsului la condiţionările exterioare. Cadrul natural a fost, în decursul timpului, motorul
dezvoltării (în principal prin rezervele de sare), dar şi un factor restrictiv, prin configuraţia
sitului, care a permis doar o extindere tentaculară, fapt ce dă o anumită fragilitate şi lipsă de
coeziune spaţială a elementelor sistemului. Pragurile evolutive au fost impuse, în principal,
de schimbarea contextului sistemic mai larg la care Târgu Ocna a trebuit să se adapteze.

3.2.2.2. Limitele sistemului şi axele funcţionale. Subsisteme componente

Stabilirea limitelor ansamblului urban în discuţie este un demers obligatoriu pentru

demararea demersului ştiinţific. Mediul urban analizat este cel de accepţiune largă, şi nu se
referă exclusiv la aria centrală (singura care întruneşte toate atributele urbanităţii), ci şi la
aria care intră în componenţa Târgului Ocna din punct de vedere administrativ şi a cărei
funcţionalitate este controlată de acelaşi centru de decizie principal (autorităţile locale,
subordonate la rândul lor nivelurilor ierarhice superioare).
Oraşul Târgu Ocna se structurează în funcţie de principalele axe de circulaţie şi de
limitele impuse de elementele naturale şi antropice ale mediului urban. Evoluţia urbană a
urmărit în mod evident principalele axe locale – axa principală a Văii Trotuşului (urmată de
cea mai importantă şosea regională şi de principala cale ferată), dar şi axele secundare (în
general drumuri judeţene, cu excepţia drumului naţional 12B spre Slănic Moldova), care
urmăresc traseul unor afluenţi ai Trotuşului (Vâlcica, Slănic, Gălean).

Fig. 23. Fragmentarea urbanului. Axe delimitante şi determinante ale oraşului Târgu Ocna

82
 Expansiunea nucleului central al localităţii şi extinderea tentaculară pe văile afluenţilor
Trotuşului fragilizează sistemul prin lipsa de coerenţă şi coeziune structurală. Ansamblul
urban este alcătuit din aria centrală, singura cu adevărat urbanizată, un areal pericentral
care în înconjoară pe primul şi unde predomină locuinţele individuale dar unde sunt
reprezentate şi alte funcţii urbane (industriale, comerciale, alte servicii), cartiere periferice
provenite din foste mahalale şi situate faţă de aria centrală la est (Gălean, Viişoara, Gioseni),
la vest de aceasta (Zăvoi-Gară, Văleni, Ţărăncuţa) sau la sud (Gura Slănic şi Tiseşti –
acesta fiind totuşi unul dintre arealele originare de expansiune urbană, dar care şi-a păstrat
caracterul semi-rural). Aceste cartiere periferice care provin din foste mahalale se
structurează în funcţie de apropierea de anumite axe de comunicaţie, care după importanţa
lor, dau caractere distincte spaţiului urban (sau rurban în cele mai multe cazuri).
Spre est, relieful subcarpatic mai domol şi lărgirea ariei depresionare spre depresiunea
Caşin permit parţial extinderea intravilanului până aproape la contactul cu aşezările rurale
învecinate (în special spre Viişoara şi Târgu Trotuş, dar şi tentacular spre Brăteşti, limitele
devenind mai permisive, iar oraşul fiind mai puţin condiţionat de aspectele morfologice ale
cadrului natural.
Pe de altă parte, există limite create în interiorul teritoriului urban de fenomene de
discontinuitate geografică impuse natural (zona inundabilă a Trotuşului şi cea a conului
aluvial al Slănicului la vărsare - care nu au împiedicat amplasarea de unităţi industriale), sau
antropic (exploatările de sare prin intermediul sondelor cu injecţie de apă au transformat un
vast areal din cartierul Gura Slănic într-o arie greu utilizabilă pentru locuire, dar care poate
fi funcţionalizată turistic).

Fig. 24. Târgu Ocna. Vedere de pe Culmea Măgura

Un element important al ansamblului urban Târgu Ocna, în forma lui actuală, îl

constituie localităţile componente, arii delimitate de restul intravilanului şi care îşi păstrează
încă un mare grad de independenţă funcţională şi o identitate rurală evidentă, în condiţiile
lipsei unor caractere urbane evidente şi a unor centri de decizie proprii. Cele două „sate ale

83
oraşului” sunt relativ slab integrate sub aspect funcţional în ansamblul urban, păstrându-şi
atributele de sate independente, chiar dacă fluxurile navetiste zilnice şi deciziile
administrative luate de Primărie sunt esenţiale pentru funcţionarea comunităţilor respective.
O cauză a acestei lipse de coeziune teritorială o constituie numeroasele schimbări de statut
administrativ pe care le-au suferit de-a lungul timpului.
Localitatea Vâlcele este amplasată într-o arie depresionară, oarecum izolată de restul
oraşului, dar legată, de restul corpului urban prin intermediul unei şosele asfaltate. Cartier
profund rural, şi-a păstrat trăsăturile specifice, cu case răsfirate pe cursurile temporare
afluente Vâlcicăi şi adunate în zona de confluenţă a acestora în jurul unei biserici, unei şcoli
şi a unui cămin cultural. Mahala a Târgului Ocna încă din 1774, cunoscută iniţial sub
denumirea de Valea Ţiganilor (de la numele etnic al populaţiei aduse pentru a lucra în
salină), Vâlcelele înglobează în 1803 cartierele Prislopul şi Valea Oancei. Din 1830 primeşte
denumirea actuală21 şi concentrează, în afară de populaţia agricolă, o mare parte din
lucrătorii de la salină. Din punct de vedere administrativ, are de-a lungul timpului diverse
statute: sat al comunei urbane Târgu Ocna (1871), înglobat în oraşul Târgu Ocna (1904), sat
al comunei Dofteana (1904), sat al comunei Vâlcele (1908), din nou parte a oraşului Târgu
Ocna (din 1925) a cărui suburbie devine din 1952.
O dovadă a individualităţii diferite de cea urbană a Târgului Ocna este evoluţia socio-
demografică în cazul Vâlcelelor (ca şi a Poienilor) specific rurală. Evoluţia numărului de
locuitori a fost lentă, dar constant ascendentă până în 1977 când, pe fondul industrializării
Văii Trotuşului, o parte dintre aceştia au plecat spre noile platforme de producţie. În
consecinţă, la recensământul din 1992, se observă o uşoară scădere (deficit demografic cu o
valoare efectivă de 70 locuitori) care continuă şi în prezent, pe fondul migrării, în special a
populaţiei tinere, spre areale urbane (Târgu Ocna, Oneşti, Bacău, Iaşi, Bucureşti).

Fig. 25 Evoluţia numerică a populaţiei din localităţile componente Vâlcele şi Poieni

în perioada 1912-2002 (Sursa: Institutul Naţional de Statistică)

Poienile constituie un cartier periferic al oraşului Târgu Ocna amplasat la 3 km nord-

vest de aria centrală, în defileul Bogata-Cireşoaia, pe drumul naţional 11A. Cuprinde, în
afara localităţii propriu-zise, încă două corpuri rurale relativ izolate – Păcurele, pe malul

21
Apare însă în continuare în documente sub diverse denumiri: Mahalaua Vâlcelilor, Valea Ţiganilor, Vâlcelele,
Vâlcelile, Vâlceni, Wale Ziganilor
84
stâng al Trotuşului şi Mosoare. Existând dinainte de 1830 (contopit cu Mosoarele), în 1831
este înglobat în oraşul Târgu Ocna, pentru ca 40 de ani mai târziu să se formeze satul
Mosoarele care cuprindea şi actualul Poieni. Reîmpărţirile administrative au continuat, astfel
încât în 1906 făcea parte din comuna Dofteana, iar în 1908 din comuna Vâlcele, pentru ca,
din 1925, să fie definitiv înglobat de oraşul Târgu Ocna (împreună cu Păcurile şi Mosoare).
Din punct de vedere demografic se observă aceeaşi evoluţie ascendentă până în 1977,
urmată de o uşoară scădere datorată migraţiei forţei de muncă, în timp ce perioada post-
revoluţionară se caracterizează printr-o uşoară creştere, pe fondul declinului industrial, al
revenirii populaţiei rurale în ariile de origine şi al creşterii ponderii serviciilor în viaţa
comunităţilor rural şi urbane. Păcurile este un mic sat component al suburbiei Poienile, unde
se practica încă de la începuturile sale extragerea petrolului, respectiv a păcurii. Aşezarea
constă într-un ansamblu de circa 240 de case, extrem de izolate de restul oraşului, mai ales
după distrugerea în urma viiturilor din 2005 a podului peste Trotuş. În prezent, transportul
de persoane şi de mărfuri se face cu un funicular acţionat manual însă este aprobată de către
autorităţile locale construirea unui nou pod. O aşezare cu specific petrolier este şi
Mosoare22, localitate în care a fost pusă în funcţiune, în 1860, prima sondă de foraj mecanic
din România. Mosoarele reprezintă un mic areal rural situat în Defileul Cireşoaia, oarecum
izolat atât de Poieni cât şi de oraşul Târgu Ocna propriu-zis.
Evoluţia celor două localităţi componente, oarecum distinct de restul corpului urban, se
datorează în mare parte unor limite de tip natural – Defileul Cireşoaia în cazul Poienilor şi
aria de îngustare a văii Vâlcica. O altă limită intr-urbană este însăşi Valea Trotuşului, care a
indus o evoluţie mai lentă cartierelor de pe dreapta sa, confruntate cu problema unei mai
slabe accesibilităţi la servicii de tip urban. Conectarea Tiseştilor şi a Gurii Slănic de aria
centrală a oraşului se realizează prin cele 3 poduri peste Trotuş, dintre care unul doar
pietonal, dar au fost momente când inundaţiile au dus la deteriorarea sau chiar distrugerea
acestor conexiuni. O situaţie şi mai gravă (şi de actualitate) din acest punct de vedere şi care
a fost deja folosită drept ilustrare este cazul cartierului Păcurele. Alte limite imobile sunt
cele de contact cu localităţi învecinate (Viişoara, Pârâul Boghii, Bogata), deja existând
disensiuni cu privire la limitele de drept ale localităţilor. Pe de altă parte, se conturează arii
de posibilă expansiune urbană spre Târgu Trotuş, în est (prin extinderea ariei cu caracter
predominant industrial), sau spre Slănic Moldova (în perspectiva unei dezvoltări turistice
comune).

22
Denumirea, în directă relaţie cu tehnica de foraj în epocă, demonstrând vârsta recentă a micii aşezări
85
 PARTEA II
1. ANALIZA MEDIULUI URBAN

Ca în orice sistem, dezvoltarea durabilă în mediul urban impune realizarea unui

echilibru dinamic între principalele componente care asigură funcţionalitatea sistemică în
cazul de faţă, suportul fizic (morfologia urbană), componenta socială (structura populaţiei)
şi cea economică (structura ansamblului economic), gestionate de centrii de decizie, care
reglează fluxurile materiale, energetice şi informaţionale din sistem.
Interacţiunile diverse dintre elemente şi integrarea lor într-un ansamblu teritorial mai
mult sau mai puţin omogen le transformă în structuri cu o identitate proprie, superioară din
punct de vedere funcţional celei rezultate din simpla lor însumare.
Starea funcţională a sistemului este definită printr-o multitudine de parametri, care
exprimă valorile elementelor fizice (naturale, sociale şi economice), între care se stabileşte
un sistem complex de interacţiuni. O analiză sistemică (şi sistematizată) a oraşului va trebui
să ţină cont de rolul pe care îl are fiecare dintre aceste elemente în ansamblul teritorial din
care face parte, prin surprinderea aspectelor funcţionale şi a celor disfuncţionale, la diferite
niveluri de organizare, din necesitatea contextualizării rezultatelor şi a integrării în
structurile teritoriale ierarhic superioare. Evidenţierea elementelor care constituie rezerve ale
sistemului şi a reţelelor funcţionale, prin intermediul cărora centrii de decizie le valorifică,
constituie de asemenea un demers obligatoriu în atingerea obiectivului propus.

1.1. ELEMENTE DE MORFOLOGIE URBANĂ

Organizarea sistemică a oraşului este bine reflectată de morfologia urbană, ca expresie

a valorificării favorabilităţii naturale pentru locuire şi a deciziilor de ordin urbanistic, în
relaţie permanentă cu evoluţia funcţiilor urbane şi a zonelor funcţionale ale oraşului, ca
reflectări perene ale funcţionalităţii sistemice înseşi.
Observarea ţesutului urban în evoluţia sa temporală demonstrează perenitatea în sistem
a tot ceea ce constituie spaţiul public (străzi, pieţe, parcuri), caracterul relativ stabil al
echipamentelor publice (reţele utilitare) şi, din contra, caracterul temporar şi modificabil al
proprietăţii în general (în trecerea sa succesiv prin statute de public/privat), fie că e vorba de
locuinţe, spaţii comerciale şi de servicii sau de proprietăţile funciare.
Din punctul de vedere al morfologiei urbane, oraşul se structurează în funcţie de
rezervoare sau „stocuri” (locuinţe, birouri, unităţi economice care valorifică diversele
resurse naturale şi umane) şi de reţele (de apă, drumuri, electrice, termice, de gaz, de
telecomunicaţii etc., care sunt axe de transmitere a fluxurilor materiale, energetice şi
informaţionale). Responsabili pentru reglarea acestor fluxuri sunt centrii de decizie
(autorităţile publice, agenţii economici, populaţia), ale căror comenzi declanşează în sistem
bucle de feed-back, pozitiv sau negativ. Din perspectiva conceptului de dezvoltare durabilă,
analiza mediului urban presupune disocierea dintre elementele sistemului, reţelele acestuia
şi factorii de decizie cu rol determinant în organizarea şi funcţionarea urbană, dar vizează şi
o dimensiune temporală, care presupune înţelegerea logicii funcţionării urbane în diverse
momente ale existenţei sale.

86
 1.1.1. ELEMENTELE SISTEMULUI ŞI ROLUL LOR FUNCŢIONAL

1.1.1.1. Fondul locativ – evoluţie, caracteristici

Una dintre accepţiunile oraşului este aceea de „spaţiu vital, a priori organizat şi
materializat într-un mediu construit adaptat unor domenii interdependente, necesare
asigurării existenţei umane la nivel general” (Crişan, 2004). În vederea evaluării calităţii
fondului locativ (stare satisfăcătoare sau degradată), respectiv a decalajului dintre
performanţele efective ale sistemului construit existent şi exigenţele de utilizare actuale este
necesară o abordare de tip diagnostic, analogă celei din medicină, sistemul construit putând
fi asimilat unui organism, echilibrat şi sănătos sau aflat în suferinţă.
Cerinţele de performanţă pentru clădiri23 se referă la îndeplinirea unor parametri de
siguranţă, confort ambiental, funcţionalitate (locuibilitate), eficienţă energetică şi protecţie a
mediului. În egală măsură, modul în care clădirile sunt dispuse şi funcţionalitatea micro-
unităţilor teritoriale de tipul cartierelor sunt elemente esenţiale pentru un mediu urban
durabil.
În Carta Verde a Mediului Urban (1990) se subliniază faptul că „forma urbană
compactă este cea mai eficientă din punct de vedere energetic şi are numeroase avantaje
economice şi sociale”. (Gociman, 2006) În acest sens, se impune un control strict al
periurbanizării, printr-o anumită coerenţă a deciziilor privind aprobarea construirii în afara
ariei urbane propriu-zise.
Extinderea genetic tentaculară a oraşului Târgu Ocna este o caracteristică de bază,
care induce disfuncţionalităţi la nivelul teritoriului urban, lipsindu-l de omogenitate şi
coerenţă. Pe de altă parte, Târgu Ocna este unul dintre oraşele cu densitatea populaţiei cea
mai scăzută din România - 12,40 locuitori/hectar. Aria centrală este singura cu densitate de
tip urban (circa 80 locuitori/hectar), în timp ce toate celelalte cartiere se situează, din acest
punct de vedere, la nivelul unor aşezări rurale. Cu toate acestea, evoluţia după 1989 a fost
constant pozitivă, iar densitatea locuinţelor a crescut continuu după 1992.

Fig.26 Evoluţia densităţii locuinţelor raportată la suprafaţa teritoriului administrativ Târgu

Ocna (1990-2007) (Sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2008)
23
Conform Legii 50/1991 privind calitatea în construcţii, modificată şi completată de mai multe legi şi ordonanţe de
urgenţă în perioada 2004-2009 (O.U.G. nr. 122/2004, Legea nr. 119/2005, Legea nr. 52/2006, Legea nr. 376/2006,
Legea nr. 117/2007, Legea nr. 101/2008, O.U.G. nr. 214/2008, O.U.G. nr. 228/2008) fapt care demonstrează o
oarecare precaritate a reglementării şi dificultăţi în adoptarea unor norme clare conform standardelor europene

87
 Până în a doua jumătate a secolului trecut locuinţele din Târgu Ocna erau case, în
general cu un nivel, care fie formau un front continuu, aşa cum este cazul locuinţelor
evreieşti, cu spaţii comerciale de tip prăvălii din cadrul ariei centrale corespunzătoare
actualei străzi a Victoriei, fie erau răsfirate printre terenuri cultivate, în ariile pericentrale şi
periferice. Începând din anii 1960, caracterul urban în accepţiunea actuală a fost dat nu doar
de amplasarea unor noi unităţi industriale, ci şi de construirea ansamblurilor colective de
locuit. În zona centrală au fost construite treptat, în special între 1960-1995, un număr de 70
de blocuri cu 2227 apartamente, care astăzi formează ceea ce se numeşte Centrul Civic -
corespunzând străzilor Costache Negri/Republicii şi Victoriei -, în care locuieşte peste 50%
din populaţia oraşului. Pe de altă parte, apariţia noilor ansambluri rezidenţiale a avut loc în
condiţiile degradării continui şi a demolării vechilor locuinţe, dintre care unele cu valoare
patrimonială, care constituiau vechiul centru al Târgului Ocna. Unele dintre aceste locuinţe
vechi din perioada precomunistă au căpătat o utilizare administrativa (de exemplu Casa
Borisov, sau sediul actual al Primăriei), în timp ce altele sunt complet părăsite şi adăpostesc
persoane excluse social cu venituri extrem de mici şi care constituie uneori elemente de risc
social şi care degradează în continuare spaţiile respective.
Dacă înainte de Revoluţia din 1989 locuinţele construite erau preponderent proprietate
de stat, în ultimii 19 ani predomină clădirile de locuit construite din fonduri private. În
perioada comunistă, în Târgu Ocna au fost construite în total 1989 de apartamente, faţă de
doar 896 locuinţe particulare. Raportul dintre locuinţele particulare şi cele de stat, în acea
perioadă, a fost de ½, valoarea cea mai mare între oraşele judeţului Bacău - faţă de ¼ Slănic
Moldova, 1/6 Bacău sau 1/20 actualul Oneşti (fostul Gheorghe Gheorghiu Dej)-, ceea ce
arată un spirit de antrepriză al populaţiei locale, dar şi un dezinteres relativ al autorităţilor
centrale faţă de dezvoltarea „oraşului sării”. După 1990, numărul locuinţelor terminate din
fonduri private a avut o evoluţie pozitivă, în timp ce locuinţele construite de stat au suferit o
diminuare drastică.

Perioada Număr apartamente construite

1951-1960 63
1961-1970 414
1971-1980 792
1981-1990 720
1991-2000 150
2001-2008 127
2009 36 (urmează a fi date în
folosinţă)
Tabel nr. 3 Numărul de apartamente de stat construite de stat în Târgu Ocna
(Surse: Şandru, 1989; Primăria Târgu Ocna,2009)

În perioada 1996-2002, când o parte din populaţia activă pleca în număr mare să
muncească în străinătate, au fost terminate puţine locuinţe din fonduri private şi nu au mai
fost realizate alte construcţii din fonduri de stat, după terminarea proiectelor începute
înainte de 1989. Blocuri noi au mai fost construite abia în perioada 2002-2005, din fonduri
aparţinând bugetului local şi Administraţiei Naţionale a Locuinţelor (ANL). În prezent
(2009), singura investiţie de stat în ceea ce priveşte locuinţele pentru tineri este un bloc cu

88
39 de apartamente al cărui termen de finalizare a fost depăşit deja (au fost realizate doar
fundaţiile). Aceasta în condiţiile în care peste un sfert din locuinţele din Târgu Ocna nu
întrunesc condiţiile minime de confort şi siguranţă şi, numai în anul 2008 au fost depuse
peste 200 de cereri pentru locuinţă. Cel mai acut resimte această carenţă populaţia tânără a
cărei stabilitate în plan local sau al cărei caracter exodinamic depinde de asigurarea unor
condiţii decente de viaţă. Perspectivele în privinţa locuinţelor sunt însă şi mai întunecate,
în condiţiile în care autorităţile publice nu mai deţin alte terenuri pentru viitoare astfel de
construcţii.
Pe de altă parte, există proiecte private, dintre care unul de dimensiuni mari la scara
oraşului, pentru un ansamblu rezidenţial (23 locuinţe tip vilă cu spaţii de agrement
amenajate) amplasat în aria pericentrală estică, care vor respecta în măsură mai mare,
principiile sustenabilităţii, prin „importarea” unor tehnologii occidentale de construire. În
egală măsură, sunt importante proiectele de renovare a vechilor clădiri, în special a acelora
cu valoare patrimonială, dar şi cele de creştere a gradului de durabilitate şi de confort al
locuinţelor existente. Aceasta se poate realiza prin renovarea faţadelor care include
izolarea termică, un proces necesar, care a început dar se desfăşoară într-un ritm extrem de
lent.

a) b)
Fig. 27 a) Numărul de locuinţe finalizate în Târgu Ocna în perioada 1990-2007, după tipul de
fonduri investite b) Evoluţia numărul de locuinţe din oraşul Târgu Ocna în perioada 1993-2007,
după forma de proprietate

În ceea ce priveşte materialele de construcţie folosite pentru locuinţe în oraşul Târgu

Ocna se remarcă schimbări importante şi fireşti între situaţia din 1966 de I. Şandru
(Şandru, 1966) şi cea prezentă.
Dacă în anii 1950-1960 predominau casele pe structură din lemn şi doar centrul avea
clădiri cu zidărie din cărămidă, în prezent majoritatea locuinţelor sunt construite din
materiale rezistente (cărămidă, BCA cu fundaţii din beton armat), dar un procent de
aproximativ 28% din populaţie continuă să trăiască în locuinţe cu o structura slabă. La
aceasta se mai adaugă şi faptul că multe dintre ele sunt amplasate în areale improprii, din
aria inundabilă a Trotuşului, sau pe versanţii cu pante de peste 15%, uneori afectaţi de
89
 alunecări. Se pot face distincţii între cartierele rezidenţiale în funcţie de veniturile
populaţiei. Vilele familiilor cu venituri mari sunt amplasate fie în aria centrală, fie la nord
de calea ferată, fie în aria rezidenţială estică. Cea mai mare parte a populaţiei din Târgu
Ocna are însă venituri medii şi rezidenţiază fie în locuinţele colective din aria centrală, fie
în celelalte cariere rezidenţiale, inclusiv în aria periurbană, în locuinţe de tip semi-urban
sau rural, de cele mai multe ori cu tendinţe de răsfirare printre spaţii agricole cultivate cu
vii, livezi, legume sau chiar cu culturi de câmp. Cele mai defavorizate arii de locuire, unde
populaţia, uneori de etnie rromă, are venituri modeste, se suprapun fie zonei cu clădiri
vechi aflate într-o stare avansată de degradare, situate în nordul ariei centrale (în zona
Gării Salina), fie arealelor cu clădiri pe structură din lemn şi având numeroase anexe (cu
un impact vizual negativ), amplasate fie la periferia ariei centrale, spre Trotuş, fie în ariile
marginale ale cartierelor Vâlcele, Văleni-Ţărăncuţa, Gioseni-Tăbăcari sau în Păcurele.
Dintre aspectele disfuncţionale a căror remediere în sistem este o misiune importantă
a centrului de decizie, se pot cita lipsa lucrărilor de reabilitare a unor clădiri de locuit cu
valoare patrimonială (de exemplu casa lui Costache Negri –actualul spital orăşenesc -
unele locuinţe evreieşti de pe strada Victoriei, Casa Borisov etc.), necesitatea demolării
unora dintre clădirile vechi, care nu mai pot fi reabilitate şi care prezintă un risc ridicat de
prăbuşire, în cazul unui seism chiar de magnitudine redusă, dar şi a celor aflate în arii cu
riscuri naturale importante, în special a celor amplasate în areale inundabile.

1.1.1.2. Instituţii de servire a populaţiei şi unităţi economice

Repartiţia spaţială a unităţilor administrative şi a celor economice – fie ele industriale

sau de servicii - are un rol esenţial în structurarea spaţiului urban şi în reglarea fluxurilor
intra-urbane.
Concentrarea instituţiilor în aria centrală este un fenomen general valabil pentru
aşezările urbane. Aceste instituţii au rolul de decizie şi control în sistem, determinând
acţiunile agenţilor economici şi ale populaţiei. Primăria (adăpostită de o clădire-monument
construită în 1912) este simbolul centrului de decizie urbană, iar funcţia sa de coordonare
este completată de rolul funcţional al celorlalte instituţii administrative, financiare (Direcţia
Finanţelor Publice), furnizoare de utilităţi urbane (E-ON Electrica, Distrigaz, Serviciul
Public de Gospodărie Comunală) sau de servicii diverse (CEC-ul, Poşta, Poliţia,
Jandarmeria)24. Rolul de control în sistem al acestor obiective de interes public este
completat de unităţi private de servicii, aşa cum sunt instituţiile bancare (5), de asigurări,
agenţiile turistice dar şi multitudinea de spaţii comerciale. Acestea din urmă se inserează pe
fondul unei tradiţii comerciale îndelungate. Până în secolul XX, populaţia de etnie evreiască
şi armenească controla aceste servicii, iar clădirile de locuit cu spaţii comerciale la parter
constituiau o realitate curentă, mai ales în vechiul centru al Târgului Ocna (Strada Victoriei).
În prezent, „tradiţia” micului comerţ se menţine sub forma unor mici magazine mixte,

24
Aceste instituţii concentrează şi o bună parte din forţa de muncă din Târgu Ocna. Astfel doar în cadrul Primăriei
lucrau în 2008 un număr de 237 persoane (41 constituind aparatul de specialitate, 4 angajaţi la bibliotecă, 6 PSI, 10 la
casa de cultură şi muzeu, 19 la activităţi autofinanţate de tipul administraţiei pieţei, păşunilor şi a spaţiului locativ, 4 la
serviciul de evidenţă al persoanei, 130 la serviciul public de gospodărie comunală şi 32 la serviciul de asistenţă socială).
90
extrem de numeroase în aria centrală (peste 70) şi a pieţei agroalimentare tradiţionale, unde
vin atât localnici cât şi comercianţi din aria rurală învecinată, în special din Pârgăreşti,
Dofteana şi Brăteşti25. Sunt slab reprezentate unităţile comerciale specializate, dar au fost
deschise trei supermarketuri/magazinele universale, dintre care unul aparţinând unei
cunoscute reţele multinaţionale specializate în astfel de servicii comerciale (Penny Market).

Comerţ Alimentaţie Bănci/Coop. de Servicii Prestări servicii Altele TOTAL

publică credit/Asigurări medicale şi
sociale
Strada nr. nr. nr. nr. nr. nr. nr. nr. nr. nr. nr. nr. nr. nr.
firme angajaţi firme angajaţi firme angajaţi firme angajaţi firme angajaţi firme angajaţi fir- anga-
me jaţi
Victoriei 13 34 5 16 2 12 2 3 1 5 23 70
C. Negri 40 118 4 13 9 18 5 6 13 25 4 7 75 187
Republicii 14 2626 2 11 3 14 3 13 6 32 28 96
Trandafiril 1 15 1 15
or
M. Roşiţă 3 6 1 2 1 1 5 9
G. Enescu 4 4 2 3 1 1 7 8
Eremia 1 1 1 1
Grigorescu
Cpt. Buşilă 5 8 1 68 6 76
Avram 1 2 4 525 5 527
Iancu
Dimonisie 3 4 1 2 4 6
Slătineanu 2 2 6 19 8 21
Oituz 1 2 1 2
1 Mai 2 4 2 4
9 Mai 2 2 1 2 2 2 5 6
M. 1 2 1 1 2 3
Eminescu
TOTAL 86 208 16 64 19 47 16 108 30 591 6 13 17 103
3 1
Tabel nr. 4 Repartiţia pe străzi a unităţilor economice active din aria centrală a oraşului Târgu
Ocna (cf. Date Primăria Târgu Ocna, 2008)

Dintre cele 226 de firme active în Târgu Ocna (2007), 173 sunt amplasate în aria
centrală (76,5%), însă doar o treime din numărul total de salariaţi lucrează în aceste unităţi,
care sunt de regulă mici (în medie 6 angajaţi/firmă). Diversitatea atomizată dar dinamică a
activităţilor economice care se desfăşoară în centrul oraşului oferă sistemului stabilitate
funcţională, aceste firme fiind mai uşor adaptabile la fluctuaţiile pieţii.
Pe de altă parte, ariile periferice nu au o acoperire cu astfel de micro-unităţi
specializate în majoritate pe servicii comerciale de proximitate la fel de eficientă, micile
magazine mixte fiind rare (3-4 în arealele pericentrale, 2-3 în periferiile semi-rurale şi doar
câte unul în ariile izolate din Mosoare şi Păcurele) ceea ce determină deplasarea locuitorilor
din cartierele marginale spre sectorul central al oraşului. Tot în aria centrală, în apropierea
complexului rezidenţial Victoria se află încă din 1911, piaţa agroalimentară –fiind amplasată
pe locul unde funcţionase până atunci un hotel („Lepădatu”).
Dacă în aria centrală a oraşului este concentrată majoritatea instituţiilor de stat şi
private, ca şi cel mai mare număr de agenţi economici din sectorul terţiar – în special
comerţul cu amănuntul – unităţile din sectorul secundar au un amplasament periferic în
25
Amplasamentul acesteia în apropierea Gării Salina nu a putut fi concurat de noua clădire modernă construită în 2005
pe Bulevardul C. Negri, care a trebuit în scurt timp să îşi schimbe destinaţia.
26
Se adaugă complexul comercial Penny Market cu 36 angajaţi
91
cadrul oraşului. Cele mai vechi dintre ele sunt amplasate în arealul pericentral, în sudul
cartierelor Vâlcele (Salina) sau aproape de malurile Trotuşului. Pe terasele joase şi medii de
pe stânga se află Forseco şi Aquafor, specializate în servicii de foraj de petrol, gaze şi
puţuri de apă, şi Alconep - din domeniul construcţiilor, în timp ce pe malul drept este
Fabrica de mobilă Coşna. O parte dintre vechile unităţi de producţie funcţionează în clădiri
care necesită consolidări şi renovări, sau se află în mijlocul unor anexe industriale care nu
mai sunt utilizate şi care se degradează, rezultând un peisaj dezolant de „cimitir industrial”
(spre exemplu în partea vestică a ariei centrale înainte de podul peste Trotuş-pe
amplasamentul fostului obor şi al fostelor depozite de produse alimentare, produse din lemn
şi metalice al S.C. 2001 PRODCOM S.R.L.). O altă parte din unităţile industriale este
amplasată la ieşirea spre Oneşti, pe o arie care se transformă treptat într-o zonă industrială
compactă, păstrându-şi însă diversitatea în ceea ce priveşte profilul firmelor (construcţii,
vinificaţie, producţie de flori, morărit şi panificaţie). Alte arii productive sunt în Gălean
(ateliere de tâmplărie, clădirile fostei Baze tubulare şi ale fostului CAP utilizate ca
depozite), Tiseşti (fabrica de pâine), sau Gura Slănic (sonde de exploatare a sării, recuperare
de produse petroliere), caracterul dispers al acestora marcând deplasările zilnice pentru
muncă (în condiţiile unui transport urban deficient). O parte din forţa de muncă se
deplasează din Poieni şi Vâlcele, cartiere cu totul lipsite de unităţi de producţie industrială,
dar şi din localităţile învecinate (Brăteşti, Pârgăreşti, Pârâul Boghii, Bogata), în timp ce
cartierele Mosoare şi Păcurele sunt cele mai izolate şi mai autarhice.

Fig. 28. Principalele unităţi economice şi fluxurile de muncă generate în Târgu Ocna
92
 În ceea ce priveşte instituţiile educative şi de învăţământ, Târgu Ocna are o capacitate
suficientă raportată la numărul de copii din oraş şi din aria rurală polarizată. Dintr-un total
de 14 instituţii de învăţământ, 7 sunt destinate preşcolarilor, 5 învăţământului primar şi
gimnazial şi câte una învăţământului liceal şi profesional. Se adaugă formele de învăţământ
special, respectiv Şcoala de formare şi perfecţionare a pregătirii agenţilor din Administraţia
Naţională a Penitenciarelor şi Centrul de Reeducare Minori, ambele amplasate în cartierul
Tiseşti.
În acest mod, Târgu Ocna se înscrie între unităţile administrativ teritoriale cu
capacitate de polarizare din punct de vedere al serviciilor de învăţământ, la fel ca şi celelalte
oraşe din Bazinul Trotuşului. Totuşi, raportat la numărul de elevi veniţi din alte localităţi şi
ponderea acestora în populaţia şcolarizată, oraşul salin depăşeşte în ceea ce priveşte atracţia
şcolară oraşe superioare ca număr de locuitori, aşa cum sunt Comăneştii, Adjudul sau
Dărmăneştii. Localităţile din care populaţia de vârstă şcolară cea mai numeroasă, în general
elevi de ciclu gimnazial şi liceal, face naveta zilnic spre Târgu Ocna sunt - în afară Poieni şi
Vâlcele - Brăteşti (comuna Bârsăneşti), Viişoara, Târgu Trotuş (comuna Târgu Trotuş),
Pârâu Boghii, Pârgăreşti (comuna Pârgăreşti), Bogata (comuna Dofteana), dar şi Slănic
Moldova împreună cu cele două localităţi componente ale sale (Cerdac şi Cireşoaia).

Fig. 29. Polarizarea din punctul de vedere al serviciilor de învăţământ în judeţul Bacău
(Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Bacău, 2002)

Sub aspect cantitativ, rolul funcţional în sistem, din punctul de vedere al serviciilor
publice de învăţământ este îndeplinit (v. tabel nr. 5), numărul de locuri pentru fiecare nivel
de învăţământ fiind superior numărului populaţiei de vârstă şcolară. Sub aspect calitativ
deficienţele sunt însă evidente.
93
 vârsta nr. băieţi nr. fete total
3-6
Nivelul de învăţământ Nr. unităţi Nr. elevi
ani 264 229 493
Învăţământ preşcolar 7 Peste 400
Învăţământ primar şi 5 Peste 2000
7-10
283 330 613 gimnazial
ani
Învăţământ liceal 1 Peste 800
11-14
ani 467 453 920 Învăţământ profesional 1 Peste 350
15-19
ani 614 449 1063

Tabel 5 Populaţia de vârstă şcolară şi numărul de locuri pe niveluri de şcolarizare (2002)

Disfuncţionalităţile sunt determinate de calitatea slabă a clădirilor, care necesită

lucrări de reabilitare, de lipsa, în unele cazuri, a unor dotări necesare bunei desfăşurări a
procesului didactic (laboratoare, ateliere, săli de sport) şi de accesibilitatea redusă faţă de
unităţile de învăţământ a copiilor din cartierele periferice, în special a celor din Gura Slănic,
Văleni, Păcurele sau Gălean, şi din localităţile componente, din cauza subdimensionării
transporturilor publice intraurbane şi celor intercomunale şi a lipsei unor unităţi de cazare
tip cămin sau internat.

Fig. 30.Percepţia publică privind măsurile necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de învăţământ

94
 La nivelul percepţiei publice, modernizarea şcolilor prin dotarea unităţilor de
învăţământ cu mobilier şi cu sisteme informatice pare a fi esenţială pentru desfăşurarea unui
învăţământ de calitate. Totuşi, o anumită parte a populaţiei, mai ales a celei din cartierele
periferice mai slab deservite de transporturile publice (Gălean, Gura Slănic, Mosoare,
Păcurele) resimte necesitatea îmbunătăţirii transporturilor publice şi a înfiinţării unui
internat pentru elevii navetişti, ceea ce ar asigura o accesibilitate mai bună, mai ales pentru
formele de învăţământ mediu, gimnazial şi liceal.
Din punctul de vedere al serviciilor sanitare, Târgu Ocna are o poziţie avantajată în
cadrul Bazinului Trotuşului fiind situat central faţă de centrele de deservire regională
(Oneşti şi Moineşti), şi devenind el însuşi o arie de polarizare intercomunală prin serviciilor
sanitare pe care le oferă şi localităţilor învecinate. Valea Trotuşului este bine deservită cu
servicii sanitare locale, mai ales în cursul mediu şi inferior, la fel ca şi bazinul Tazlăului, în
timp ce ariile mai izolate din sectorul înalt, montan şi subcarpatic, nu beneficiază de astfel
de servicii.
Serviciile sanitare se structurează ierarhic astfel încât dacă pentru nevoi curente sunt
suficiente dispensarele şi farmaciile, amplasate de obicei în centrul unităţii administrativ-
teritoriale, situaţiile speciale impun accesul la spitale orăşeneşti şi policlinici, în timp ce
urgenţele majore şi cazurile speciale sunt rezolvate la spitalele municipale, la cele judeţene
(Bacău) sau chiar regionale, în sens administrativ (Iaşi).

Fig. 31. Serviciile sanitare din Bazinului Trotuşului

Târgu Ocna este relativ bine dotat în ceea ce priveşte infrastructura sanitară, în oraş
funcţionând un număr mare de unităţi medicale, atât de stat cât şi private, care atrag un
număr însemnat de pacienţi din aria învecinată, respectiv din comunele Pârgăreşti, Slănic
Moldova, Dofteana, Brăteşti-Bârsăneşti).
95
 Nr. crt. Tipul de serviciu medical Nr. de
unităţi
1 Serviciu de permanenţă 1
2 Serviciu de ambulanţă 1
3 Laboratoare medicale 3
4 Cabinete medicale individuale 10
5 Cabinete medicale cu servicii ambulatorii 1
6 Cabinete stomatologice 8
7 Spitalul penitenciar cu laborator şi cabinete de 1
specialitate
8 Cabinete medicale ecografie 2
9 Spital penitenciar pentru deţinuţi bolnavi TBC 1
Tabel 6. Numărul de unităţi medicale în localitatea Târgu Ocna (2009)

Diversitatea serviciilor medicale şi existenţa unor unităţi specializate face ca oraşului

să-i corespundă numărul cel mai mare de paturi la 1000 de locuitori, comparativ cu celelalte
oraşe ale judeţului Bacău. Trebuie însă precizat faptul că o parte dintre serviciile medicale
de la nivelul oraşului sunt strict specializate şi nu se înscriu în categoria serviciilor curente
necesare populaţiei, ci mai curând sunt responsabile de o polarizare difuză la nivel teritorial
(spitalul TBC, spitalul penitenciar, centrul pentru copii cu dizabilităţi).
Indicele asigurării cu paturi (pat/1000 locuitori)

Bacău

Moineşti

Oneşti

Buhuşi
pat/1000 locuitori
Comăneşti

Târgu Ocna

rural

0 5 10 15 20 25 30 35

Fig. 32 Indicele asigurării cu paturi la 1000 de locuitori în oraşele din judeţul Bacău
(Sursa: INFOSTAT Bacău, 2009 )

Se resimte totuşi, la nivelul oraşului lipsa unui spital orăşenesc dotat la standardele
actuale, ca şi lipsa unei maternităţi, cea care funcţiona în trecut fiind dezafectată deoarece
clădirea este improprie acestei destinaţii.
În ceea ce priveşte numărul personalului medical specializat la Târgu Ocna numărul de
<1,5 medici/1000 de locuitori situează oraşul în urma majorităţii oraşelor din judeţul Bacău,
cu excepţia Slănicului Moldova şi a Dărmăneştilor (fig. 33), ceea ce indică serioase carenţe
în această privinţă, cu repercusiuni asupra gradului de funcţionalitate instituţiilor sanitare
din oraş şi asupra stării de sănătate a populaţiei.

96
 Indicele asigurării cu medici în judeţul Bacău
(medici/1000 locuitori)

rural
Târgu Ocna
Slănic Moldova

Dărmăneşti
Comăneşti
Buhuşi

Oneşti
Moineşti
Bacău
urban

total judet

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3

medici/1000 loc stat medici/1000 loc privat

Fig. 33 Indicele asigurării cu medici la 1000 de locuitori în oraşele din judeţul Bacău
(Sursa: INFOSTAT Bacău)

Necesităţile stringente în vederea îmbunătăţirii condiţiilor sanitare sunt acut percepute

atât de autorităţile locale cât şi de populaţie, dintre măsurile vitale, evidenţiate în urma
intervievării subiecţilor în cadrul sondajului la care am participat, detaşându-se construirea
unui nou spital (83% din respondenţi), amplasamentul şi clădirile unde funcţiona fostul
spital respectiv fosta reşedinţă a lui Costache Negri (astăzi destinată copiilor cu dizabilităţi),
neîndeplinind normele actuale în ceea ce priveşte desfăşurarea în bune condiţii a actului
medical.

Fig. 34. Percepţia publică asupra măsurilor necesare îmbunătăţirii condiţiilor sanitare
în oraşul Târgu Ocna
97
 Alte măsuri necesare, apreciate drept prioritare de către opinia publică, sunt
modernizarea actualului serviciu de urgenţă (esenţial mai ales pentru locuitorii din cartierele
de pe dreapta Trotuşului, mai slab accesate de astfel de servicii medicale), construirea uni
noi maternităţi (importantă, pentru aria urbană de pe stânga Trotuşului, cu locuitori mai
numeroşi şi cu o rată superioară a populaţiei fertile) şi construirea unui centru social pentru
persoanele în vârstă (care însă nu pare a fi o prioritate de luat în seamă pentru unii locuitori
spre exemplu cei din Gura Slănic, a căror izolare relativă se reflectă în ponderea sensibil mai
mare, pe care o dau celorlalte trei obiective menţionate).
Din punctul de vedere al accesului populaţiei locale la instituţiile de servicii publice şi
la unităţile care le oferă locuri muncă în industrie şi în sectorul terţiar, Târgu Ocna se
structurează în arii foarte diferite şi neomogene, adevărate sectoare cu identitate proprie,
care se suprapun deseori vechilor mahalale ale oraşului. Relevantă în ceea ce priveşte
deservirea populaţiei locale este accesibilitatea la instituţii şi obiective de interes public,
bănci, instituţii de învățământ şi sanitare, instituţii culturale şi de cult (biserici), unităţi
economice industriale şi de servicii. Cuantificarea acestor indicatori de accesibilitate
specifică relevă o concentrare în aria centrală a celor mai multe dintre serviciile specific
urbane, locuitorii ariei delimitate de străzile Arbănaş şi Maior Roşită la vest, strada M.
Eminescu la est, valea Trotuşului la sud şi calea ferată la nord având cea mai avantajoasă
situare faţă de toate facilităţile prezente în oraş. La polul opus, Mosoarele nu au nici unul
dintre aceste servicii, în timp ce Păcurele au doar o biserică (catolică) şi un cămin cultural
aflat într-o stare avansată de degradare. Cartierele Poieni şi Vâlcele au caracteristici strict
rurale din punct de vedere al serviciilor către populaţie, cu biserică, grădiniţă, şcoală şi
cămin cultural ca singure instituţii publice. Aria industrială estică se impune prin
monovalenţă, serviciile urbane fiind cvasi-absente. O situaţie mai complexă o au celelalte
cartiere ale oraşului. Tiseştii au o structură complexă a serviciilor având bine reprezentate
toate tipurile de activităţi terţiare, cu excepţia serviciilor bancare (apanaj exclusiv al ariei
centrale) şi beneficiind, în plus, de servicii specializate, care atrag beneficiari din arii largi,
inclusiv extraurbane (Centrul pentru persoane cu dizabilităţi, Şcoala de reeducare minori,
Şcoala de formare a agenţilor din penitenciare). Gura Slănic beneficiază de servicii şi
„adăposteşte” activităţi industriale (într-un spaţiu impropriu, în aria inundabilă a Trotuşului)
doar în partea sa nordică, în rest arealul având o slabă accesibilitate la servicii urbane. Ariile
pericentrale estică şi vestică au acces mediu la servicii urbane, mai puţin la cele sanitare şi la
terţiarul superior (bănci, firme de asigurări etc.), dar concentrează puţine activităţi
economice care să ofere locuri de muncă populaţiei. Găleanul se conturează ca o arie cu
servicii puţine şi dispersate şi cu activităţi economice reduse ca pondere.
Repartiţia spaţială a instituţiilor şi a unităţilor de producţie şi de servicii dau o imagine
clară a dinamismului urban şi a clivajelor structurale şi funcţionale existente între diferitele
arii care compun un sistem eterogen şi slab coeziv. Dimensiunea fractală a urbanului se
regăseşte în mică măsură în cazul unei analize a teritoriului, organizarea spaţiului fiind
dizarmonică şi încă departe de modelul unităţilor de vecinătate creat de Clarence Perry, al
cărui fundament era ideea că facilităţile zilnice – magazine, şcoli, farmacii, locuri de joacă
ar trebui să se găsească la o distanţă rezonabilă, care poate fi străbătută pe jos, faţă de
oricare casă din oraş. Cele mai multe dintre cartierele Târgului Ocna sunt private de o parte
dintre aceste servicii de proximitate, ceea ce afectează calitatea vieţii şi reflectă

98
disfuncţionalităţi ale sistemului. Pentru celelalte servicii, superioare şi mai rar utilizate
(cum sunt cele bancare de exemplu) şi pentru locurile de muncă este necesară asigurarea
unor transporturi publice eficiente, de asemenea un deziderat greu de atins în condiţiile în
care forma oraşului nu este favorabilă unor transporturi eficiente din punctul de vedere al
consumului de energie (combustibil).

1.1.1.3. Spaţiul public. Rolul sistemic al spaţiilor verzi

Dintre elementele cu rol de tampon, care contribuie la atenuarea efectelor entropiei

înalte din funcţionarea urbană, fac parte spaţiile publice de tipul parcurilor, al pieţelor,
respectiv al ariilor de promenadă, asociate în cele mai multe cazuri cu spaţii verzi. Arii de
recreere sau de simplă tranziţie, ele creează discontinuităţi între ariile de locuire şi activităţi
urbane, contribuie la deconcentrarea fluxurilor de oameni şi maşini, ajutând oraşul „să
respire” şi se constituie în arii de atracţie turistică.
Spaţiile verzi reprezintă un element esenţial al habitatului uman, întrucât ele valorifică
potenţialul biologic şi estetic al vegetaţiei, contribuind la armonizarea ansamblurilor
arhitecturale urbanistice, la igienizarea şi înfrumuseţarea mediului urban şi la reducerea
agresiunii urbane asupra locuitorilor oraşului (Muja S., 1994). În cadrul sistemului deschis
reprezentat de oraş, spaţiile verzi constituie spaţii de filtrare şi disipare a fluxurilor, sunt arii
de recreere şi pete de culoare pe griul urban şi care reduc parţial efectele toxinelor create
inevitabil de funcţionarea urbană.
Conform PUG Târgu Ocna, suprafaţa spaţiilor verzi raportată la numărul de locuitori
este de 13,89 mp/loc, mult mai mică faţă de 26 mp/locuitor cât este norma reglementată în
Uniunea Europeana. Dacă ne referim exclusiv la intravilan şi la spaţiile verzi amenajate,
Târgu Ocna are o poziţie dezavantajoasă între oraşele din judeţul Bacău, aproape de media
judeţeană (15 mp/locuitor), cu o valoare superioara Bacăului (8,77 mp/locuitor) sau
Moineştilor (12,57 mp/locuitor), dar inferioară faţă de Dărmăneşti (17,40 mp/locuitor),
Comăneşti (20,45 mp/locuitor), Oneşti (29,81 mp/locuitor) sau Slănic Moldova (51,29
mp/locuitor). În acelaşi timp, ca suprafaţă efectivă de spaţiu verde, Târgu Ocna ocupă
ultimul loc între oraşele din judeţul Bacău cu 18 ha, cele mai mari areale amenajate cu
vegetaţie avându-le, în mod firesc ţinând cont de dimensiunea acestora, municipiile Bacău
(152 ha) şi Oneşti (150 ha).

Fig. 35 Populaţia urbană şi suprafeţele cu spaţii verzi din oraşele judeţului Bacău (2007)
99
 Pe de altă parte, cadrul natural specific zonei montane şi deluroase, cu o vegetaţie
forestieră, păstrată încă pe suprafeţe importante, face ca ansamblul teritoriului administrativ
Târgu Ocna să deţină, de fapt, o arie verde mult mai însemnată, dacă însumăm cele 9,05 ha
de pădure şi cele 18 ha de spaţii publice cu vegetaţie care se află în intravilan. În acelaşi
timp, în ceea ce priveşte spaţiile amenajate cu vegetaţie, disfuncţionalităţile devin evidente
dacă analizăm repartiţia acestora, anumite zone/cartiere fiind cu totul lipsite de spaţii verzi
gestionate ca atare. Faptul este explicabil, într-o oarecare măsură, prin caracterul cvasi-rural
al acestor arii în care spaţiile verzi, fără a fi publice, se (re)găsesc în interiorul curţilor
individuale, oferind beneficii reale locuitorilor din arealele rezidenţiale respective, chiar
avantajaţi faţă de cei care îşi au reşedinţa în aria centrală a oraşului.
Spaţiile verzi amenajate în Târgu Ocna sunt reprezentate de Parcul Măgura, cu
izvoarele minerale şi zona de agrement (recent amenajat printr-un proiect care a beneficiat
de fonduri externe), parcul central (Parcul Trandafirilor), scuarul din piaţa civică şi cel din
Piaţa Costache Negri, în faţa Bisericii Precista, dar şi alte mici amenajări din diferite zone
ale oraşului - în principal zone verzi de aliniament în lungul principalelor axe rutiere. Certe
posibilităţi pentru o amenajare durabilă ca spaţiu verde şi ca zonă de agrement are lunca
râului Trotuş. De asemenea, prin amenajarea unor trasee, ariile forestiere din intravilan sau
din apropierea localităţii (Măgura – 50 ha, Feţele Târgului – 108,5 ha), ar putea fi utilizate
ca spaţii de agrement.
Cel mai important aspect de disfuncţionalitate privind spaţiile verzi din Târgu Ocna îl
reprezintă calitatea acestora: în multe cazuri diversitatea floristică şi modul de amenajare
sunt necorespunzătoare, neuniform dispuse la scara oraşului şi dotate deficitar cu mobilier
urban. Se constată, de asemenea, lipsa spaţiilor verzi destinate zonelor de protecţie pentru
agenţii economici din localitate şi pentru axele rutiere principale, care ar putea avea un rol
extrem de important în reţinerea noxelor (în special a suspensiilor solide) şi în reţinerea
zgomotului.

1.1.2. RETELELE SISTEMICE

1.1.2.1 Reţeaua de comunicaţie şi rolul acesteia în structurarea oraşului

Reţeaua de căi de comunicaţie are la nivelul unui oraş un rol esenţial, de asigurare a
premiselor pentru desfăşurarea coerentă a multiplelor fluxuri materiale şi umane, care
constituie esenţa funcţionării sistemice a oraşului, dar şi a asigurării unor relaţii dinamice şi
coerente cu exteriorul. În acest sens, oraşele mici pot avea un rol semnificativ şi interesant,
în momentul în care sunt interconectate prin căi de transport moderne, ele putând fi noduri
ale unor reţele largi de pieţe de muncă inter-relaţionate (Wilbur R. Thompson, 1972).
Actuala reţea stradală s-a definitivat după remodelări succesive determinate de diferite
evenimente, dintre care un impact deosebit l-au avut incendiul din 1886 şi distrugerile din
timpul Primului Război Mondial (în special anii 1916-1918), care au afectat în special
vechiul centru al oraşului. O analiză sumară a planului oraşului relevă o orientare generală
vest-est a străzilor principale, paralel cu direcţia de curgere a râului Trotuş. Această

100
orientare a fost condiţionată de prezenţa traseelor drumurilor comerciale, dar şi de dispoziţia
podului teraselor de 10-15 m, respectiv 5-6 m ale Trotuşului. Pe de altă parte, la nivelul
ţesutului urban se remarcă o convergenţă evidentă a arterelor principale spre Piaţa
Republicii. Cu totul alta este situaţia în cartierele Tiseşti, Gura Slănic, Vâlcele sau Poieni,
unde textura străzilor prezintă forme cu totul neregulate, căile carosabile fiind, în cea mai
mare parte, nemodernizate (cu excepţia drumului naţional şi a celor judeţene), ceea ce le
apropie foarte mult de zonele rurale. Reţeaua rutieră este densă, iar lungimea totală a tramei
stradale (60 km) asigură, teoretic, o bună conexitate pentru populaţia cartierelor şi un bun
acces la obiectivele turistice. Practic însă, carosabilul nemodernizat cu o pondere de circa
50% din total „îndepărtează” anumite sectoare de axele principale de circulaţie, prin
creşterea distanţei-timp.
În cadrul judeţului Bacău, Târgu Ocna face parte dintre oraşele cu deficienţe în ceea ce
priveşte calitatea reţelei stradale, situându-se sub media judeţeană şi având o situaţie
superioară doar oraşelor Comăneşti (deficitar în ceea ce priveşte reţelele) şi Dărmăneşti
(rural şi foarte dispersat), în timp ce procentele cele mai mari de drumuri modernizate le au
Slănic Moldova (datorită morfologiei văii înguste a Slănicului care nu i-a permis o extindere
laterală prea mare) şi municipiul Bacău (ca centru de decizie şi beneficiar al fondurilor cele
mai consistente pe plan judeţean).

Fig. 36. Ponderea străzilor modernizate şi a celor nemodernizate

din oraşele judeţului Bacău (2007) (Sursa: Anuarul statistic al judeţului Bacău, 2009)

O caracteristică generală a reţelei rutiere este faptul că predomină drumurile

nemodernizate, respectiv drumurile cu pietriş sau chiar de pământ. Este situaţia majorităţii
străzilor secundare din cartierele periferice zonei centrale sau din aria semi-rurală aglutinată
oraşului. Din categoria drumurilor modernizate mai vechi – aşa cum sunt cele cu piatră sau
macadam - sau mai noi – ca acelea cu dale din beton sau cu asfalt, fac parte drumurile
principale (şoselele naţionale şi judeţene), străzile din zona centrală şi drumurile de acces la
cele mai importante obiective economice sau social-administrative.
Modernizarea şi asfaltarea unora dintre aceste artere este de dată recentă – abia în 2006
s-a realizat asfaltarea a 1,7 km de şosea pe strada Vâlcele, 1 km pe strada Gălean şi 2,3 km
pe strada Tiseşti.

101
 Fig. 37. Târgu Ocna. Tipul de carosabil al străzilor

Până în luna august 2008 axa rutieră principală a oraşului avea o calitate extrem de
slabă a carosabilului, întreţinut în mod cu totul necorespunzător. Vina era pusă de
autorităţile locale în seama Administraţiei Naţionale a Drumurilor, de care aparţine drumul
naţional 12 A. Pe de altă parte, asfaltarea arterei principale a fost realizată fără a se face în
prealabil devierea reţelelor de apă şi canalizare astfel că, în viitor, repararea oricărei
defecţiuni sau avarii la aceste reţele nu va putea fi făcută decât prin decopertarea
îmbrăcămintei asfaltice, care este şi aşa supusă unei uzuri deosebite prin tranzitarea, în
prezent, a traficului greu prin centrul oraşului.
La celălalt pol, drumurile nemodernizate din ariile situate periferic amintesc, în unele
cazuri, prin slaba lor calitate, de aspecte ale subdezvoltării, fiind de multe ori din pământ,
fără balast, fără a fi nivelate, practic necirculabile cu mijloace auto. În sensul exemplificării,
relevantă devine aria pericentrală de pe terasele joase ale Trotuşului, unde calitatea
drumurilor şi cea a locuinţelor reflectă clivaje sociale şi economice, dar şi deficienţe
administrative semnificative.
Traficul urban este mult îngreunat de existenţa unor intersecţii cu vizibilitate redusă şi
nesemaforizate, dintre care unele creează un disconfortul real, fapt reflectat şi de numărul de
accidente de circulaţie care au loc în interiorul oraşului.
Acestui element de disfuncţionalitate i se adaugă lipsa unei artere ocolitoare pentru
eliminarea traficului greu din zona centrală ceea ce face dificilă circulaţia în momentele de
vârf ale traficului şi produce un supliment important de noxe.
Lipsa locurilor de parcare, o problemă comună oraşelor din România, face necesară
exploatarea la maximum a spaţiilor disponibile, astfel încât să fie asigurată fluidizarea
circulaţiei şi parcarea în condiţii de siguranţă a autovehiculelor. Singurele parcări amenajate

102
sunt cea din centrul oraşului, din apropierea Bisericii Precista (ocupată de obicei majoritatea
dintre cele 8 taxiuri care funcţionează în oraş) şi cele private (a Hotelului Măgura, a Salinei
şi a Complexului balnear Măgura), în timp ce unităţile de cazare au mici parcări puţine
locuri de parcare pentru proprii clienţi, iar locuitorii au puţine garaje construite. Majoritatea
autovehiculelor sunt parcate din acest motiv pe marginea străzilor, uneori pe spaţiile verzi
neamenajate sau pe cele de acces pietonal.
Subdimensionarea anumitor tronsoane afectează, în egală măsură, fluiditatea traficului,
fiind necesare supralărgirea străzii Costache Negri şi a Bulevardului Republicii (în fapt
ambele sunt tronsoane din DN12A) pe anumite sectoare care au în prezent doar două benzi,
redimensionarea pasajelor de nivel şi a pasajelor inferioare pentru trecerea căii ferate
(sectoarele Mosoare, Str. Salinei ş.a.), dar şi a podului peste Trotuş, la intersecţia dintre DN
12A şi DN 12 B.
Pe de altă parte, deficienţele infrastructurii de transport sunt reflectate de modul de
organizare şi de starea clădirilor sau a spaţiilor auxiliare activităţii de transport în sine. Lipsa
unei autogări a oraşului şi starea de degradare a celor două gări, - Gara „Salina” şi Gara
Mare -, şi care au statutul de monumente de arhitectură, sunt o dovadă în plus a precarităţii
acestui element esenţial al structurii sistemice urbane.
Creşterea numerică a populaţiei şi a numărului de autovehicule poate genera în mediul
urban un grad ridicat de disconfort pentru locuitori, cu repercusiuni uneori extrem de grave
asupra posibilităţilor de odihnă, a capacităţii de muncă şi, în consecinţă, a sănătăţii.
Zgomotul poate produce afecţiuni ale aparatului auditiv, a altor organe interne, afecţiuni
psihice, influenţează sistemul nervos central, tulburările patologice produse de zgomot fiind
numeroase şi depinzând de frecvenţă şi intensitatea undei sonore, dar şi de durata de
expunere. (Surd, 2005). Zgomotul produs de circulaţia urbană poate fi diminuat prin
anumite măsuri care se pot aplica mijloacelor de circulaţie, suprafeţei de rulare sau mediilor
receptoare, putând fi împiedicată atât generarea zgomotelor cât şi receptarea acestora.
Măsurile care stau la dispoziţia edililor, respectiv a administratorilor de reţea urbană, a
urbaniştilor şi proiectanţilor pot fi de ordin constructiv, urbanistic sau administrativ (ibid.).
În cazul oraşului Târgu Ocna, problema zgomotului şi a noxelor dar şi distrugerea
carosabilului cauzate de traficul intens, afectează în special zona centrală, respectiv axa
rutieră care străbate oraşul de la est la vest, corespunzătoare drumului naţional 12 A.
Problema a suscitat discuţii şi au fost realizate în ultimii ani măsurători de zgomot la Târgu
Ocna de către Agenţia Regională de Protecţia Mediului (în special în jurul spaţiilor publice
din aria centrală aşa cum este ariei de lângă Terasa Flamingo sau scuarul din apropierea
Bisericii Precista), care au indicat depăşirea valorii limită de 70 dB 27, în apropierea arterelor
rutiere care preiau traficul greu. Cu toate acestea nu s-a trecut la măsuri concrete pentru
diminuarea acestei disfuncţii urbane.
În acest sens se impune realizarea unei şosele de centură, al cărui traseu va trebui trasat
în funcţie de configuraţia terenului, a tramei stradale deja existente şi a poziţionării
clădirilor.
Dintre traseele posibile propuse de noi pentru noua şosea, două ocolesc centrul prin
partea de nord fie începând chiar la limita acestui sector (pe str. Eminescu şi apoi pe str.
Căpitan Buşilă), fie în zona Gării Mari şi continuând pe strada Căpitan Buşilă. Avantajele
27
Conform STAS nr. 10009/88, cap. 2, pct. 2.5 şi Ordinului 536/1997, art. 17
103
acestor variante constau în accesibilitatea către agenţii economici aflaţi în aria pericentrală,
inclusiv accesibilitatea la salină. Inconvenientele şi dificultăţile provin din faptul că traseul e
mult prea apropiat de aria centrală şi nu elimină problema zgomotului şi a noxelor produse,
în plus fiind necesară demolarea anumitor clădiri pentru lărgirea şoselei. A treia propunere
constă în ocolirea prin sud a centrului. Traseul se suprapune unor străzi care nu sunt
modernizate în prezent, respectiv unei arii cu locuinţe individuale de pe Str. Tăbăcari, trece
peste podul de la Tiseşti, traversează o arie rezidenţială cu locuinţe unifamiliale şi apoi
străbate cartierul Gura Slănic prin apropierea Parcului Măgura. Soluţia pare mult mai
avantajoasă, putând antrena dezvoltarea ariei sudice a oraşului şi diminuându-se numărul
locuitorilor direct afectaţi de noxele şi zgomotul traficului greu, dar prezintă dezavantajul
proximităţii faţă de principala arie de agrement a oraşului –parcul Măgura, recent renovată şi
modernizată. Totuşi, cu iniţiativă şi investiţii direcţionate spre remodelarea urbană a ariei în
discuţie, această disfuncţie poate fi evitată prin traversarea cartierului Gura Slănic şi ieşirea
la drumul naţional 12B Târgu Ocna –Slănic Moldova.

1.1.2.2. Reţelele utilitare

Rolul reţelelor utilitare în funcţionarea sistemul pe care îl reprezintă oraşul este

esenţial. El constă în asigurarea fluenţei aprovizionării cu resurse, energetice – gaz, energie
electrică agent termic, materiale – apă sau informaţionale – telecomunicaţii ca şi a evacuării
şi neutralizării deşeurilor urbane, în special a deşeurilor lichide, constituite de efluenţii uzaţi.
În acelaşi timp, aceste reţele sunt elemente esenţiale ale confortului oferit de localităţile
urbane. Pe baza lor, serviciile edilitare oferite populaţiei asigură alimentarea cu apa rece şi
caldă, canalizare, alimentarea cu agent termic, gaze şi energie electrică, calitatea acestora
influenţând, în mare măsură, calitatea vieţii urbane.
Astfel, starea reţelei de aducţiune şi de distribuţie, calitatea materialelor şi vechimea
conductelor, amplasarea, fiabilitatea staţiilor de epurare, eficienţa epurării apelor uzate, sunt
factori care condiţionează eficienţa gospodăririi apelor în mediul urban, exprimată pe de o
parte de valoarea pierderilor, iar pe de altă parte de calitatea apelor epurate la evacuarea în
emisarul natural.
Alimentarea cu apă potabilă a oraşului Târgu Ocna se realizează din lacul de
acumulare Poiana Uzului, apa fiind trecută prin Staţia de tratare Cărăboaia – Dărmăneşti.
Administrarea sistemului se face de către Agenţia Naţională Apele Române –Direcţia
Apelor Siret Bacău - Sistemul Hidrografic Trotuş, asigurându-se, gravitaţional, servirea
oraşelor Moineşti şi Oneşti, iar prin pompare a oraşelor Dărmăneşti, Comăneşti, Moineşti
şi Bacău (fig. 38).
Bazinul Trotuşului beneficiază de un potenţial hidrologic extrem de important, dar
punerea în valoare în manieră durabilă a resurselor abundente de apă este un deziderat încă
îndepărtat pentru comunităţile locale.

104
 Fig. 38. Sistemul de alimentare cu apă Cărăboaia şi localităţile servite
(Sursa: Apa-Serv Bacău,2008)

O gestiune integrată a acestor rezerve ar presupune o strânsă colaborare între unităţile

administrative, pornind de la interesul lor comun. Voinţa politică la nivel judeţean este în
egală măsură importantă, mai ales dacă proiectele se concretizează în investiţii care necesită
aprobări din partea instituţiilor ierarhic superioare celor locale. Un astfel de proiect (FASEP)
s-a derulat în anul 2006, când au fost prospectate de către o firmă franceză (Béture Cerec)
posibilele rezerve valorificabile în Bazinul Trotuşului. În cazul oraşului Târgu Ocna s-a
prefigurat necesitatea securizării consumului de apă, prin extinderea sistemului de
alimentare existent la Slănic Moldova şi asigurarea astfel a unei a doua surse de alimentare.
În egală măsură, în vederea asigurării volumului necesar agenţilor economici şi pentru
regularizarea debitelor semipermanente, cu un regim torenţial al afluenţilor Trotuşului – în
special Vâlcele şi Gălean – pot fi amenajate pe aceştia mici lacuri de acumulare, care ar
putea suplini deficitul hidric din anumite perioade ale anului şi ar putea reduce riscul de
inundaţii asociat evenimentelor pluviale deosebite.
În prezent, reţeaua magistrală Poiana Uzului – Oneşti, ca axă principală de transport
pentru Valea Trotuşului, asigură alimentarea celor doua rezervoare care servesc oraşul
Târgu Ocna, cu capacităţi de 2500 mc, respectiv 1000 mc. Acestea sunt amplasate la o
altitudine de 310 m, respectiv 325 m, astfel încât alimentarea cu apă se poate face
gravitaţional. Rezervorul principal este poziţionat pe dealul Coşna, în Tiseşti, în timp ce a
doua rezervă din sistem asigură independenţă funcţională cartierului Vâlcele, fiind situat la
nord de Mina Trotuş. Locuitorii cartierelor Poieni şi Mosoare sunt racordaţi direct la
conducta de transport de la Valea Uzului, ceea ce măreşte volumul pierderilor de apă din
reţea. Practica aceasta fiind nesustenabilă pe termen lung.

105
 Sistemul centralizat de alimentare cu apa cu rol esenţial în funcţionarea urbană, a fost
pus în funcţiune din 1968. Reţeaua a fost apoi extinsă în 1973 şi în mai multe episoade
ulterioare, dintre care ultimul în perioada 2003-2006, când au mai fost construiţi 3,2 km de
reţea de distribuţie. Lungimea actuală (2009) a reţelei de apă este de 46,8 km (78 % din
lungimea totală a străzilor din intravilan), însă o parte dintre conducte necesită înlocuirea,
dată fiind vechimea şi materialele necorespunzătoare din care sunt confecţionate.

Fig. 39. Lungimea reţelelor de apă ale oraşelor din judeţul Bacău (2007)

Alimentarea cu apa acoperă în proporţie de 90% distribuţia debitelor necesare

consumatorilor, prin reţeaua stradala existentă, orientată, în general, pe traseele străzilor şi
aleilor.

Fig. 40. Reţeaua de alimentare cu apă a oraşului Târgu Ocna (2009)

106
 După forma în plan, dispoziţia reţelei de distribuţie este atât de tip ramificat (în
extinderile tentaculare ale oraşului de la Vâlcele, Gălean, Tiseşti, Gura Slănic, Poieni etc.)
cât şi inelar (în special în zona centrală a oraşului). Reţeaua de apă servea, la nivelul anului
2008, o populaţie totală de 10063 de persoane, dintre care 4500 la blocuri, precum şi agenţii
economici şi instituţiile publice (230 abonaţi, respectiv 20 abonaţi). Având în vedere
vechimea reţelei şi proasta gestionare de-a lungul timpului, elementele generatoare de
disfuncţii sunt extrem de numeroase şi greu remediabile în sistem. Pierderile de apă au fost
evaluate la 70 %, în condiţiile în care o mare parte a reţelei este alcătuită din conducte din
azbociment (interzise în ţările Uniunii Europene) sau oţel şi fontă, care au fost corodate în
timp. Rolul dominant al centrului în sistem şi faptul că cele mai multe dintre aceste conducte
sunt situate în aria centrală a oraşului a făcut posibilă aprobarea proiectelor şi obţinerea
finanţărilor necesare înlocuirii lor cu unele noi, din polietilenă de înaltă densitate, cu mult
mai fiabile. În acelaşi timp, amplasarea conductelor sub carosabil creează probleme
deosebite, în cazul unor avarii, pentru înlocuiri de conducte sau reparaţii trebuind să fie
decopertata (şi frecvent degradată) îmbrăcămintea asfaltică, ceea ce face necesară, nu fără
costuri semnificative, mutarea reţelelor sub trotuare sau sub spaţiile verzi.
Târgu Ocna deţine cel mai vechi sistem de canalizare dintre oraşele de pe Valea
Trotuşului. În 1920 a fost executat primul tronson, care colecta apele uzate din aria centrală
pe o lungime de 1,5 km şi le deversa în Trotuş, fără a le epura în prealabil. Începând cu
1963, o dată cu remodelarea urbană a fost completată şi reţeaua de canalizare şi a fost
construită staţia de epurare orăşenească. Sistemul este divizor, apele pluviale fiind evacuate
prin rigole şi colectoare de canalizare stradală în râul Trotuş, în timp ce apele uzate menajere
colectate de la consumatorii casnici, instituţii şi agenţi economici fiind dirijate spre staţia de
epurare, cu treptele mecanica şi biologica.

Fig. 41. Lungimea reţelelor de canalizare ale oraşelor din judeţul Bacău (2007)
Majoritatea colectoarelor care alcătuiesc actualul sistem de canalizare au fost montate
începând din anul 1968, reţeaua fiind extinsă în 1996 şi 2006. În prezent conductele o
lungime totală de 17,3 km (28,8 % din lungimea totală a străzilor din intravilan), dintre care
16 km tuburi din beton şi 1,3 km din PVC, aria servită fiind doar centrul oraşului, o parte
107
din aria rezidenţială pericentrală estică şi din cartierul Gălean, cea mai mare parte a
sistemului nefiind racordată la acest serviciu. Canalizările sunt, din acest motiv locale,
individuale, în bazine vidanjabile (uneori imperfect etanşeizate) şi doar în două cazuri
consumatorii deţin sisteme de epurare (Penitenciarul şi Sanatoriul balnear din Parcul
Măgura).

Fig. 42 Reţeaua de canalizare a oraşului Târgu Ocna

Imperfecţiunile sistemului de canalizare centralizat provin din erori de proiectare

iniţială sau care au apărut pe parcursul exploatării. O primă cauză a acestora este faptul că,
la realizarea ansamblurilor de locuinţe, sistemul separator alcătuit din colectoare distincte
pentru ape pluviale şi menajere a fost practic anulat, pentru reducerea cheltuielilor de
investiţie, eliminându-se colectorul pluvial şi transformându-se conductele menajere în
colectoare cu rol mixt. Situaţia a dus la supraîncărcarea şi depăşirea capacitaţii de epurare,
cu repercusiuni atât asupra parametrilor apei, cât şi asupra consumurilor energetice de
exploatare şi întreţinere. În al doilea rând, natura terenului şi în special procesele
gravitaţionale de tipul creeping-ului au dus, în timp, la degradarea tuburilor şi implicit a
armăturilor din cămine. Exfiltraţiile datorate neetanşeităţilor dintre tuburi la montarea
umedă cu mortar de ciment, în special la partea inferioară, au dus la tasări neuniforme în
timp, având ca rezultat forfecarea sau dislocarea unor tuburi, ceea ce a determinat poluarea
solului, subsolului şi pânzei freatice şi la repetate înfundări ale colectoarelor de canalizare,
pe diverse tronsoane, cu cheltuieli importante pentru investiţie şi reparaţii. Lipsa perenă a
fondurilor a dus în timp la degradarea sistemului şi la acceptarea deversării apelor pluviale
în reţeaua menajera, respectiv a celor menajere în reţeaua pluvială, cu implicaţii negative
asupra epurării apelor, a calităţii apei Trotuşului, provocând degradarea generală a

108
sistemului, pe fondul cumulării cu efectele epurării insuficiente şi în cazul localităţilor din
amonte sau aval.
Energia electrică şi gazele naturale constituie resurse energetice de o importanţă
vitală în stadiul actual al dezvoltării sistemului, fiind esenţiale pentru funcţionarea aşezării
urbane, a sistemului în ansamblu şi a subsistemelor sale.
Oraşul Târgu Ocna, inclusiv localităţile componente Poieni şi Vâlcele, este alimentat
cu energie electrică de la principala linie de înaltă tensiune de pe Valea Trotuşului, linia
electrică aeriană de 110 kV - Gutinaş (Oneşti)- Moineşti, prin intermediul unei staţii de
transformare situate la ieşirea spre est, pe drumul naţional 12A. De la acest punct de
transformare porneşte linia electrică de medie tensiune, parţial aeriană, parţial subterană a
oraşului. Toate cartierele Târgului Ocna sunt electrificate.
În ceea ce priveşte lungimea reţelelor de gaz, oraşul se situează pe o poziţie
privilegiată, mai ales datorită investiţiilor realizate după 1990, peste jumătate dintre străzi
având conducte de gaz metan (59,7%). Din acest punct de vedere este devansat doar de
municipiile Bacău, Oneşti şi Moineşti, avantajate de poziţia primaţială în cadrul judeţului, în
primele două cazuri, sau de resursele locale în ultimul.

Fig. 43 Lungimea reţelelor de gaz ale oraşelor din judeţul Bacău (2007)
(Sursa: Anuarul Statistic al judeţului Bacău, 2009)

Beneficiază de această utilitate, care poate fi considerată de rang superior, spre

deosebire de alimentarea cu energie electrică şi apă, care constituie dotări edilitare comune,
nu doar centru oraşului, ci şi o bună parte din aria periurbană şi din localităţile componente
Poieni şi Vâlcele.
Racordat la reţeaua magistrală de gaz metan, Târgu Ocna face parte dintre cele 6 oraşe
ale judeţului Bacău care beneficiază de încălzire centralizată. Astfel de servicii au şi
localităţile Bacău, Oneşti, Moineşti, Comăneşti şi Buhuşi, care deţin centrale termice pe gaz,
păcură sau cărbune. Tendinţa la nivelul judeţului şi de altfel la nivel naţional, este de
debranşare a locuitorilor de la sistemele centralizate de încălzire şi de montare a centralelor
109
termice individuale, fapt care a dus la micşorarea producţiei de energie termică şi
întreruperea funcţionării unor centrale de cartier, dar şi creşterea consumului total de gaz,
care s-a dublat – de la 6300 mii mc în 1995 la peste 12000 în 2008. Astfel, în aria centrală,
cu locuinţe colective, energia termică este asigurată prin intermediul unor centrale termice
de apartament, în timp ce în ariile pericentrale şi periferice locuinţele sunt încălzite fie cu
centrale pe gaz metan, fie cu combustibil solid (lemn). Din 2003 autorităţile au demarat
refacerea sistemului de încălzire a instituţiilor de învăţământ din oraş şi dotarea acestora cu
centrale termice proprii.
În Târgu Ocna mai funcţionează în prezent două centrale termice (de cartier) pe gaz
metan, care servesc zona centrală, în timp ce alte trei au fost dezafectate.

Fig. 44 Evoluţia lungimii reţelelor edilitare de apă potabilă, canalizare şi gaz

din oraşul Târgu Ocna (1990-2007)
(Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Bacău)

În perioada de după 1989 nu s-au remarcat evoluţii semnificative în ceea ce priveşte

lungimea reţelelor edilitare, decât în cazul alimentării cu gaze naturale. Au fost realizate în
mod constant investiţii importante pentru extinderea reţelei de gaz. Lungimea totală a reţelei
de canalizare a rămas constantă până în 2000 investiţiile vizând în special înlocuirea
conductelor vechi.
În aceeaşi situaţie a fost reţeaua de apă, singurele investiţii făcându-se în 1993 când a
fost realizat un sistem separat de alimentare pentru cartierul Vâlcele şi după 2005, când a
început reabilitarea reţelei, în special în aria centrală a oraşului, în urma obţinerii unor
finanţări din fonduri ale Uniunii Europene.
Privind situaţia comparativ pentru trei din principalele dotări edilitare ale oraşelor din
judeţul Bacău pot fi disociate anumite aspecte definitorii şi contrastante care pot fi direct
relaţionate cu calitatea locuirii urbane în respectivele aşezări.

110
 Oraşe Lungime
străzi Conducte alimentare cu apă Conducte canalizare Conducte gaz

Lungime procent procent Lungime Procent procent din Lungime Procent procent din
din din total din total din total
lungimea populație lungimea populație lungime populație
totală a racordata totală a racordata a totală racordata
străzilor (%) străzilor (%) a (%)
(%) (%) străzilor
(%)
Bacău 208,0 262,5 1,26 0,96 206,4 0,99 92,97 216,6 1,04 93,61
Moineşti 70,0 44,4 0,63 0,77 27,9 0,40 71,23 72,3 1,03 85,84
Oneşti 99,0 110,0 1,11 0,95 140,0 1,41 91,56 95,4 0,96 89,79
Buhuşi 60,0 47,5 0,79 0,45 20,0 0,33 61,89 32,4 0,54 72,22
Comăneşti 124,0 71,4 0,58 0,73 30,0 0,24 62,16 31,4 0,25 53,42
Dărmăneşti 74,0 84,0 1,13 0,89 2,1 0,03 18,29 32,9 0,44 14,81
Slănic
Moldova
46,0 18,7 0,41 0,42 13,4 0,29 33,35 20,8 0,45 36,00
Târgu
Ocna
60,0 46,8 0,78 0,77 17,3 0,29 57,49 35,8 0,60 60,05
Tabel nr.7 Lungimea reţelelor de apă potabilă, canalizare şi gaz în relaţie cu lungimea străzilor şi
numărul de locuitori racordaţi în anul 2007( Sursa: Anuarul statistic al judeţului Bacău, 2009)

Pentru a avea o imagine mai clară şi sintetică a situaţiei utilităţilor urbane propunem un
indice al eficienţei servirii pentru fiecare dintre comodităţile urbane analizate. Acest
indicator raportează lungimea reţelelor utilitare la dimensiunea tramei stradale, ţinând, în
acelaşi timp cont de populaţia racordată la respectiva dotare edilitară.
Ief = [(lr/lsd)/(lrj/lsj)]*Pr
unde,
Ief – indice eficienţă servire
lr – lungime reţea utilitară; lsd – lungime străzi servite de utilitatea respectivă
lrj – lungime reţea utilizară din oraşele judeţului; lsj – lungime străzi urbane din judeţ
Pr – populaţia racordată la respectiva utilitate
Oraşe Indice al Indice al Indice
eficienţei eficienţei eficienţei
servirii servirii servirii cu
cu apă canalizării gaz metan
potabilă
Bacău 1,31 1,03 1,12
Moineşti 0,53 0,33 0,45
Oneşti 1,14 1,45 1,47
Buhuşi 0,39 0,16 0,19
Comăneşti 0,45 0,19 0,07
Dărmăneşti 1,09 0,03 0,01
Slănic
Moldova 0,18 0,13 0,14
Târgu
Ocna 0,65 0,24 0,19
Tabel nr. 8 Valoarea indicelui servirii cu apă, canalizare şi gaz metan în oraşele din judeţul Bacău

111
 În ceea ce priveşte valorile indicatorului propus, Târgu Ocna se situează, în ierarhia
judeţului Bacău după cele trei municipii însă înaintea unor oraşe superioare ca număr de
locuitori, aşa cum sunt Comăneştii sau oraşul Buhuşi.
Se distinge supremaţia clară a reşedinţei de judeţ şi a Oneştilor cu o extindere
importantă a reţelelor de apă, canalizare şi gaze şi cu procente, în general de peste 90% din
totalul populaţiei rezidentă racordată la aceste utilităţi. În unele cazuri lungimea reţelei
utilitare o depăşeşte pe cea a tramei stradale dat fiind faptul că în anumite sectoare există
conducte pe ambele părţi ale străzii.
Cele mai slab servite fiind oraşele Dărmăneşti (în ceea ce priveşte reţeaua de
canalizare şi cea de gaze), şi Slănic Moldova (în privinţa tuturor celor trei utilităţi urbane
analizate), mai ales dacă luăm în considerare localităţile componente.
Târgu Ocna are o bună situare la nivel judeţean din punctul de vedere al extinderii
reţelelor de apă (deşi o mare parte dintre aceste conducte vor trebui înlocuite) şi al racordării
populaţiei la aceste servicii (valori comparabile cu cele din Moineşti, Comăneşti şi Buhuşi)
şi de gaz (cu o reţea superioară celei a Comăneştilor, dar inferioară celei de Moineşti,
beneficiara unor resurse locale). În schimb reţeaua de canalizare încă nu răspunde în mod
corespunzător dimensional şi, mai ales, din punct de vedere al calităţii cerinţelor populaţiei
locale şi bunei funcţionări a ansamblului local şi regional.

1.1.3. Produse ale locuirii şi activităţilor urbane

1.1.3.1. Produse utile cu distribuţie internă sau externalizate

Oraşul transformă propriile resurse şi inputurile din arealul înconjurător polarizat în

produse care îi sunt utile pentru a-şi menţine funcţionalitatea. Acestea pot fi asimilate, din
punct de vedere sistemic unor elemente ale structurii urbane, cu rol în consumul intern
curent, cu rol de rezervă sau cu rol de schimb în parteneriatele sistemului, adică în reţeaua
de supraordonată, subordonată sau ca şi pe orizontală.
Mecanismele de producţie materială specifice oraşului Târgu Ocna sunt legate, în
general, de activităţile agricole şi industriale, în timp ce serviciile diverse produc bunuri fără
materialitate, dar extrem de utile cadrul sistemului (transportul, asigurarea service-ului şi
spălarea autovehiculelor, prestări de alte servicii, produse turistice, produse bancare, de
asigurări, administrative cu rol social etc.).
Produsele terţiarului fac parte dintre cele cu distribuţie internă, dar ale căror utilizare
atrage fluxuri umane din aria rurală polarizată şi chiar, în cazul produselor turistice, din
întreaga ţară. Aceeaşi orientare, exclusiv spre interior, o au şi produsele agriculturii care,
deşi deţine o pondere însemnată ca suprafaţă utilizată în intravilan şi extravilan, nu reuşeşte
nici măcar să satisfacă nevoile interne, fiind necesară completarea cu inputuri din comunele
învecinate (Pârgăreşti, Târgu Trotuş, Bârsăneşti sau Dofteana). Dintre produsele cu
destinaţie internă sunt şi cele care provin din transformarea celor agricole şi care asigură
consumul curent de pâine sau carne şi care sunt obţinute în abatorul şi brutăriile (Panimon)
locale.
Principalele produse externalizate de sistemul-oraş Târgu Ocna sunt legate de activităţile
industriale tradiţionale pe plan local. Exploatarea sării este ocupaţia de marcă,

112
individualizantă şi care rămâne, chiar în condiţiile scăderii ponderii în economia locală, un
factor determinant în funcţionarea urbană şi un generator de fluxuri de materii prime (sare
dizolvată trimisă prin saleduct către combinatul de produse clorosodice din Borzeşti) şi de
produse diverse (sare de bucătărie iodată, sare pentru industria alimentară, pentru zootehnie,
industria chimică, industria energetică, pentru dezgheţarea drumurilor) spre întreg teritoriul
României şi chiar în exteriorul ţării (deşi importurile au scăzut foarte mult din cauza
concurenţei estice din Ucraina sau Bielorusia). Extragerea petrolului a reprezentat o altă
activitate tradiţională însă rezervele limitate au determinat scăderea drastică producţiei.
Exploatarea lemnului şi a materialelor de construcţie (balast din Trotuş, dar şi gresie) au
fost, de asemenea, activităţi cu rol identitar. În prezent, materia primă pentru produsele din
lemn (cherestea, mobilă) externalizate în ţară sau în străinătate provine, în cea mai mare
parte, din bazinul superior al Trotuşului şi sunt doar prelucrate la Târgu Ocna.
Aspectele concrete privind economia urbană şi produsele sale vor fi analizate mai
detaliat într-un capitol separat (1.3.).

1.1.3.2. Deşeuri urbane

Ca sistem funcţional deschis şi heterotrof, oraşul primeşte inputuri diverse din exterior,
în special din spaţiul polarizat în mod direct, pe care le transformă în funcţie de nevoile sale.
În mod obligatoriu funcţionarea urbană presupune producerea de output-uri, care constau, pe
lângă produsele şi serviciile utile, în deşeuri solide (gunoaie menajere, steril rezultat în urma
activităţilor industriale), lichide (ape uzate menajere şi tehnologice evacuate în canalizarea
orăşenească) sau gazoase (noxe rezultate în urma activităţilor industriale, din trafic etc.) a
căror depozitare/evacuare constituie o problemă esenţială pentru menţinerea integralităţii
sistemice urbane. Dintre principalele cerinţele ale durabilităţii sistemice fac parte şi
diminuarea deşeurilor şi gestionarea lor corectă, astfel încât să nu inducă praguri cu efect
disfuncţional asupra propriei structuri şi asupra sistemelor exterioare.
Târgu Ocna este un oraş de mici dimensiuni şi în care predomină activităţi industriale
şi terţiare, fără amploarea capabilă să creeze dezechilibre majore în mediu. Cu toate acestea,
o diagnoză a ouputurilor urbane relevă reale disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte modul de
gestionare al lor, atât în faza de depozitare temporară a deşeurilor (unele platforme de
sortare şi depozitare temporară sunt impropriu construite şi repartizate, coşurile de gunoi nu
există pe mari suprafeţe ale oraşului, serviciile de salubritate sunt disfuncţionale la periferie,
există platforme industriale neamenajate în ceea ce priveşte activităţile de construcţii sau
exploatarea lemnului) cât şi în cea de eliminare/evacuare (staţie de epurare care nu
funcţionează la parametrii normaţi, platformă de deşeuri orăşenească improprie, care a fost
închisă, nu şi neutralizată).
Sistemele de neutralizare şi mecanismele de epurare au un rol esenţial în reducerea
disfuncţionalităţilor create de evacuarea deşeurilor urbane. Dintre acestea, epurarea apelor
uzate şi depozitarea deşeurilor orăşeneşti sunt cele mai importante.
Dacă iniţial sistemul de canalizare evacua apele uzate direct în Trotuş, în 1963 a fost
construită prima staţie de epurare cu decantoare tip Imhoff (cele mai performante la acea
dată). În forma actuala, staţia de epurare a oraşului Târgu Ocna funcţionează din 1978 şi

113
este amplasata în partea sud-estică a oraşului, pe malul stâng al râului Trotuş, pe terasa
inferioară de 5-6 m, malul apei fiind protejat împotriva eroziunii şi afluerii cu borduri
de piatră şi bolovani de râu care asigura protecţia la ape mari. Funcţionând în regim
continuu cu treptele mecanică şi biologică, staţia de epurare asigură evacuarea în condiţii
apropiate de cele optime a unui debit de 30 l/s, dar nu satisface tratarea întregului debit
de ape uzate, care depăşeşte 40 l/s, iar în unele momente de vârf, chiar 50 l/s.

Fig. 45. Amplasarea staţiei de epurare şi a platformei de deşeuri din Târgu Ocna faţă de râul Trotuş

Staţia de epurare este amplasată necorespunzător, într-o zona inundabilă şi cu toate că

există un dig de protecţie, la evenimente pluviale şi hidrologice extreme amplasamentul este
în întregime inundat, aşa cum a fost cazul în iulie 2005, când întreaga staţie a fost inundată
şi colmatată, fiind pusă în funcţiune ulterior cu mare dificultate. În acelaşi timp, staţia este
subdimensionată şi nefiabilă, neîndeplinind parametrii de calitate ai epurării, astfel încât se
impune construirea unei noi staţii de epurare, moderne, pe un amplasament mai puţin supus
riscurilor naturale. Principala problemă în acest sens pare a fi lipsa unui teren în proprietatea
Consiliului Local care să răspundă acestor cerinţe, dar şi inerţia administrativă, care se
manifestă sub forma amânării anumitor proiecte costisitoare şi care implică mobilizarea
unor resurse umane importante.
În prezent este în derulare un proiect finanţat din fonduri PHARE pentru reabilitarea
sistemului de canalizare, care include înlocuirea conductelor necorespunzătoare şi montarea
unei noi staţii de epurare. În egală măsură, pentru reducerea presiunii asupra sistemului
centralizat de epurare, este necesară construirea de către principalii consumatori a unor
reţele de canalizare şi staţii de epurare proprii. Până acum doar Penitenciarul şi Sanatoriul
Balnear Măgura au astfel de sisteme. Dacă în cazul celui de-al doilea a fost montată o staţie
de epurare nouă şi performantă, în schimb la primul sunt necesare investiţii importante
pentru reabilitarea şi retehnologizarea vechiului sistem.
Până în anul 2005, când a fost închisă, platforma de depozitare a deşeurilor orăşeneşti
situată în partea de est a oraşului, pe terasa de 5-6 m a Trotuşului, pe malul drept al pârâului
114
Gălean, a funcţionat fără a se încadra în parametrii impuşi de legislaţia de mediu. Depozitul
deschis, amplasat într-o aria improprie dar cu cele mai scăzute costuri de exploatare, din
imediata apropiere a albiei majore a Trotuşului (la 20-25 m de aceasta), a început să fie
utilizat din 1978 (deservind şi oraşul Slănic Moldova), iniţial în regim controlat,
degradându-se treptat în lipsa unui mod eficient de gospodărire, în lipsa resurselor umane şi
datorită unei legislaţii permisive până în 1989. Lipsa unei amenajări minimale, îngrădirea
doar parţială a perimetrului, lipsa unei evidenţe clare a cantităţii de gunoi depozitate,
depunerile necontrolate de deşeuri de la diferite societăţi, lipsa sortării pe tipuri de deşeuri
sau a nivelării şi compactării periodice au transformat platforma de deşeuri orăşenească,
chiar după închiderea ei, într-o importantă sursa de poluare, în special a apelor subterane,
dar şi a celor de suprafaţă (pârâul Gălean şi râul Trotuş), mai ales în condiţiile lipsei unui
strat de argilă impermeabil la bază. Acest risc se manifestă în special în momentul unor
vânturi puternice sau la evenimente pluviale deosebite, care antrenează efluenţi puternic
încărcaţi cu poluanţi şi în momentul unor viituri puternice (aşa cum au fost cele de 2005),
care pot antrena inclusiv o parte din deşeurile depozitate. Dincolo de închiderea platformei,
ceea ce presupune interzicerea unor noi depozitări, neutralizarea acesteia necesită eforturi
mari şi investiţii importante din partea comunităţii locale.
Ulterior, colectarea deşeurilor orăşeneşti din Târgu Ocna se face (2008) pe 44 de
platforme neimpermeabilizate, amplasate în mod nejudicios, astfel încât unele zone sunt
slab servite, subdimensionate în alte cazuri (în ceea ce priveşte numărul de pubele) sau cu o
frecvenţă redusă a ridicării deşeurilor.
În prezent, depozitarea finală sa face pe platforma de deşeuri din Moineşti, urmând ca
din 2012 să fie pusă în funcţiune platforma ecologică de deşeuri de la Oneşti. Aceasta,
alături de cea care urmează a fi construită lângă Bacău vor fi singurele platforme de
depozitare a deşeurilor din judeţ. Reducerea disfuncţionalităţilor induse de managementul
defectuos al deşeurilor la nivelul localităţii Târgu Ocna se face prin implementarea –
susţinută şi prin campanii de informare şi educare publică – a colectării selective, urmând a
fi construite, din fonduri Uniunii Europene (cu finanţare PHARE CES 2004), 114 platforme
betonate, fiecare prevăzută cu bazin etanş vidanjabil, în care sunt amplasate câte 4 pubele
pentru colectarea deşeurilor pe sorturi, acestea urmând a fi preluate cu autoutilitare de mare
capacitate.
Proiectul privind Colectarea selectivă şi transportul deşeurilor în zona turistică Târgu
Ocna se realizează în colaborare cu comunităţile din Pârgăreşti şi Târgu Trotuş, iar din
octombrie 2007 a început amplasarea noilor pubele. În final autorităţile locale au proiectat
un număr total de 930 de puncte de colectare la blocuri (1 la 40 de apartamente) şi câte unul
pentru fiecare dintre cele 5000 de reşedinţe (case) corespunzătoare a comunităţilor
implicate. Pentru a deveni eficiente, aceste investiţii trebuie completate de organizarea unor
campanii de informare şi conştientizare/educare a populaţiei, în vederea dobândirii unui
comportament responsabil în ceea ce priveşte sortarea deşeurilor. Complementar, aceste
campanii ar trebui să promoveze şi educarea populaţiei în spiritul producerii unei cantităţi
cît mai mici de deşeuri (în prezent pe produc între 7,1 şi 11,4 t deşeuri/zi, conform datelor
furnizate de Primărie28).

28
Conform Bilanţ de mediu privind Depozitul de deşeuri urbane din Târgu Ocna realizat în august 2006 de către
societatea Migral din Oneşti specializată în astfel de studii
115
 Eficientizarea sistemelor centralizate de epurare şi eliminare a deşeurilor, după sortare
şi depozitare temporară în condiţii optime de siguranţă pentru elementele ansamblului
urban, ca şi producerea unor cantităţi mai mici de deşeuri nereciclabile, alături de punerea în
funcţiune a unor sisteme paralele, alternative, de eliminare a efluenţilor de apă uzată de la
marii consumatori şi de sortare diferenţiată a deşeurilor, constituie una dintre premisele de
durabilitate ale funcţionalităţii urbane.

1.1.4. ZONAREA FUNCŢIONALĂ A ORAŞULUI TÂRGU OCNA

Structura urbană, care guvernează funcţionarea şi organizarea spaţiului urbanizat, este

fundamentată pe diferitele moduri de ocupare şi utilizare a terenurilor. În acest sens, este
relevantă delimitarea ariilor funcţionale ale oraşului, reliefarea ponderii pe care o deţin
elementele componente ale spaţiului urbanizat (construcţii, infrastructură, spaţii verzi) şi a
modului lor de dispunere în funcţie de particularităţile naturale ale sitului, dar şi de
principiile urbanistice, care stau la baza planurilor de amenajare.
„Cu cât oraşul este mai evoluat, cu atât şi zonarea sa funcţională este mai profundă,
mai bine definită” (Al. Ungureanu, 1980). Nu este cazul oraşului Târgu Ocna, a cărui
structurare pe arii funcţionale, pe baza caracterului funcţional dominant, s-a datorat mai mult
unei dezvoltări spontane şi mai puţin unui urbanism sistematic.
Cu toate acestea, dispersia zonelor funcţionale, în cazul în care s-ar datora unei gândiri
urbanistice echilibrate, ar putea reprezenta o soluţie de viitor. Analog ecosistemelor naturale,
mono-utilizarea terenurilor urbane pe suprafeţe întinse conduce la vulnerabilizarea acestora,
în timp ce o utilizare mixtă, complexă poate conduce la creşterea vitalităţii unei zone
(Gociman, 2006). Utilizarea mixtă conduce la forme urbane care oferă, pe de o parte,
posibilitatea creşterii mobilităţii intrazonale concomitent cu restrângerea generală a
traficului la nivelul localităţii. Pe de altă parte, diseminarea funcţiilor unei zone urbane sau
ale unui oraş poate duce la evitarea simultaneităţilor de staţionare a autovehiculelor, deci la
o folosire mai bună a posibilităţilor oraşului.(V. Surd, 2005)
Evoluţia teritorială destul de îndelungată a localităţii Târgu Ocna a conturat o anumită
structură funcţională internă, care s-a menţinut aproape neschimbată în ultimii 50 de ani, pe
fondul unei evidente stagnări a oraşului, nevoit să accepte un rol secundar în ierarhia urbană
a Văii Trotuşului. Această „încremenire” a sistemului nu s-a produs în sensul atingerii unui
echilibru (climax) între componentele sistemice a căror stare disfuncţională a fost
menţionată, conservarea subansamblurilor şi a funcţionalităţii generale realizându-se prin
reducerea până aproape de minimum a proceselor interne şi prin acceptarea unui rol
secundar şi subordonat în ansamblul restructurat al Văii Trotuşului.
În plus, morfologia sitului şi accidentele tehnologice s-au impus în peisajul urban,
creând arii de discontinuitate perene ale acestuia, oraşul având slabe posibilităţi de depăşire
a acestor praguri şi condiţionări. Spaţiul urban se prezintă astfel ca sumă de (sub)ansambluri
construite, separate unele de altele prin obstacole naturale (Trotuşul, contactul dintre Munţii
Nemira şi Berzunţi în zona Defileului Cireşoaia, ariile inundabile ale afluenţilor Trotuşului)
sau antropice (aria disfuncţională de la Gura Slănic, cu sufoziuni şi surpări datorate
mineritului iraţional).

116
 Evoluţia stării componentelor sistemului şi a legăturilor funcţionale dintre acestea
capătă o expresie sistemică în dinamica ariilor funcţionale. În 1966, I. Şandru delimitează 5
zone funcţionale, respectiv: industrială şi de transport, comercială, rezidenţială, balneară-
recreativă şi rezidenţială suburbană.
Această structură a rămas, în linii mari, actuală, fapt ce nu exclude anumite
modificări ale întinderii unora dintre acestea sau ale importanţei în cadrul organismului
urban, dar nici apariţia unor nuclee funcţionale noi, în cazul unor zone cu o funcţionalitate
clar definită sau în zone cu un grad redus de ocupare a terenului. Zonele funcţionale urbane
ocupă o suprafaţă de 793,66 ha, ceea ce reprezintă 16,23 % din suprafaţa totală a teritoriului
administrativ Târgu Ocna, în timp ce ariile agricole ocupă 2679 ha (peste 50%).
Chiar dacă Târgu Ocna este un oraş de mici dimensiuni, zonele funcţionale identificate
sunt extrem de complexe şi de mozaicate, astfel încât se poate discuta de o disipare a
funcţiilor urbane. Totuşi putem identifica areale relativ omogene, care determină
configuraţia generală a oraşului.
Zona industrială şi de transport - cuprindea la începutul secolului trecut două grupări:
una delimitată în lungul căii ferate, ca o fâşie est-vest, şi cealaltă la confluenţa Slănicului cu
Trotuşul. După 1989 situaţia s-a modificat, în sensul scăderii importanţei celor două zone,
pe fondul diminuării interesului agenţilor economici pentru transporturile feroviare, al
relativei scăderi a interesului pentru exploatarea sării (marfă cu o valoare adăugată redusă),
al exploatării neraţionale a sării, (care a afectat, uneori ireversibil, anumite areale devenite
astfel improprii construirii sau desfăşurării activităţilor omeneşti) şi al conştientizării
nefavorabilităţii amplasării unor obiective industriale pe terasa joasă, de 5-6 m a
Trotuşului, mai ales în urma unor evenimente negative de tipul inundaţiilor. În acelaşi timp,
datorită creşterii importanţei transporturilor rutiere şi a disponibilităţii de terenuri libere de
construcţii, s-a dezvoltat un nou areal cu funcţionalitate preponderent industrială, în lungul
drumului naţional, la intrarea sud-estică dinspre Oneşti, care tinde să devină o veritabilă
zonă industrială la scara oraşului şi unde sunt concentrate în prezent, cele mai importante
unităţi locale de construcţii şi de furnizare de echipamente pentru foraj.
Zona comercială a fost identificată în trecut (I. Şandru, 1966) în partea centrală o
oraşului, pe axa veche a străzii Victoriei, unde predominau unităţile de comerţ cu
amănuntul, unde se află şi piaţa de legume şi zarzavaturi a oraşului. Secundar, servicii
comerciale erau amplasate şi în fostele „vaduri comerciale”, aşa cum sunt Gălean, Gara
Mare sau Tiseşti. În prezent, aria comercială centrală s-a extins pe strada principală
(Bulevardul Republicii-Costache Negri), în timp ce strada Victoriei a rămas o axă rutieră
secundară, folosită în special ca spaţiu de promenadă, încă nu îndeajuns de bine valorificată,
prin alăturarea de spaţii comerciale în complementaritate cu noile imobile rezidenţiale care
au fost construite în ultimii 20 de ani (inclusiv locuinţele ANL) . În 2005 a fost construită pe
strada Republicii noua piaţă (acoperită), dar după o funcţionare ineficientă timp de 3 ani a
fost transformată într-un supermarket, prin preluarea de către o cunoscută firmă
multinaţională. În ultimii 15 ani au fost completate anumite funcţiuni terţiare, mai puţin
prezente în trecut, aşa cum sunt cele bancare, de asigurări, au fost amplasate agenţii de
turism şi agenţii imobiliare şi servicii de proximitate, în primul rând spaţii comerciale, care
s-au înmulţit în aria centrală, dar acoperă încă într-o măsură insuficientă ariile periferice.

117
 Zona rezidenţială poate fi subdivizată în două subcategorii: o zonă de locuire propriu-
zis urbană, situată în partea centrală a oraşului, în care predomină locuinţe colective care
sunt amplasate în apropierea axelor principale (Bulevardul Republicii-Costache Negri) şi a
unor artere secundare paralele cu acestea (Str. Tudor Vladimirescu, Str. Căpitan Buşilă). În
această arie, blocurile care nu depăşesc 4-5 niveluri supraterane, inclusiv noile locuinţe
ANL, au înlocuit treptat casele evreieşti care alcătuiau un front continuu pe Str. Victoriei
(fosta Stradă Carol), dar şi o parte din locuinţele individuale mai vechi. Beneficiind de
prezenţa tuturor utilităţilor urbane şi de servicii de proximitate, această arie nu este neapărat
şi cea mai favorabilă locuirii, în special locuinţele de la Bulevard fiind dezavantajate de
traficul greu de pe DN11A, care induce efecte evidente de disconfort. A doua zonă
rezidenţială este cea semi-urbană, având în unele cazuri caractere pregnante de ruralitate.
„Cartierele” Văleni, Vâlcele, Gălean, Tiseşti, Gura Slănic. Mosoare, Poieni, Păcurele sunt
dominate de locuinţe unifamiliale cu un singur nivel, uneori răsfirate printre terenuri
utilizate agricol cu vii şi livezi, lipsite de utilităţile urbane curente şi părând a-şi menţine
atributele de localitate rurală componentă.

Fig. 46. Zonele funcţionale ale oraşului Târgu Ocna, 2008 (Sursa: PUG Târgu Ocna,
completat). În stanga sus zonele funcționale delimitate de I. Șandru (Șandru,1966)

Zona turistică şi recreativă este localizată pe dreapta Trotuşului, la confluenţa acestuia

cu Slănicul, între albia majoră şi Dealul Măgura, în apropierea unuia dintre arealele de
exploatare intensivă a sării prin injecţie cu apă. Vechiul „Parc Năstasache” din acest areal a
fost recent reabilitat (2007-2008), la fel ca şi complexul balneoclimatic şi turistic Măgura şi

118
izvoarele minerale, vechi de peste 100 de ani şi care nu mai funcţionau din 1978. Se adaugă
anumite construcţii şi facilităţi turistice aflate în centrul oraşului (Hotelul Măgura, pensiuni,
restaurante, etc.), ca şi spaţiile verzi, care sunt însă cu totul deficitare ca pondere în
intravilan. Includerea mai fermă şi mai organizată a cartierelor Gura Slănic şi Tiseşti, prin
amenajări specifice, în această zonă funcţională, ar putea contribui la conturarea unui profil
mai apropiat al Târgului Ocna de statutul de staţiune turistică de interes naţional acordat în
2002.
Structura urbană delimitată pe criterii funcţionale reliefează, la prima vedere, o
dispunere relativ haotică a funcţiilor urbane, pe fondul unei reţele stradale labirintice. Poate
fi totuşi delimitată, pe baza axelor principale de transport şi a dominanţei funcţionale a
ariilor, o structură urbană care se apropie mai mult, dintre modelele ecologist structurate de
cel sectorial al lui Hoyt, decât de modelul cu arii concentrice al lui Burgess sau de modelul
nucleelor multiple al lui Harris şi Ullman. O dispunere concentrică a ariilor structurale şi
funcţionale nu este permisă de însăşi morfologia urbană, care a impus o extindere
tentaculară pe văile afluenţilor Trotuşului.

(a) (b)
Fig. 47 Aplicarea modelelor structuraliste ale „ecologiei urbane” americane (a) în cazul
oraşului Târgu Ocna (b)

Acest mod de dispunere a reţelei de căi de comunicaţie a favorizat apariţia unor

sectoare funcţionale, pornind de la un centru dominator, cu funcţionalitate complexă,
terţiară şi de locuire. Ariile în cauză au dobândit trăsături distincte în funcţie de rezervele
existente, dar şi de moştenirea social-culturală sau de poziţia în funcţie de axele principale
tranzitate de fluxuri umane, materiale şi informaţionale. Astfel s-au individualizat arii
rezidenţiale care sunt segregate relativ clar, în funcţie de costurile rentei funciare şi, prin
urmare, în funcţie de veniturile populaţiei. La marginea acestor cartiere pericentrale
rezidenţiale s-au structurat patru arii cu profil industrial, care au valorificat fie resursele
locale (Salina), fie terenurile accesibile şi ieftine (fabrica Coşna din Gura Slănic, de pe
terasa joasă a Trotuşului), fie poziţia pe principala axă de comunicaţie (ariile industriale
vestică – în extincţie – şi estică – în expansiune).
Se adaugă/aglutinează ariile semi-rurale de la Gura Slănic, Tiseşti, Văleni, Mosoare,
Poieni, şi Gălean care parcurg un proces lent şi cu numeroase praguri de dobândire a unor
119
caracteristici urbane sub influenţa centrului (populaţia este angajată în secundar şi terţiar,
transporturile urbane sunt încă deficiente, serviciile de proximitate sunt relativ slab
reprezentate, dotări edilitare sunt incomplete). Unele dintre acestea, dar şi alte arii total
izolate de corpul urban (Vâlcele, Păcurele), nu se transformă în nuclee separate, deoarece
funcţionează ca simple rezervoare şi nu constituie centre de decizie cu posibilităţi de
dezvoltare independentă. Centrul oraşului rămâne singura arie care concentrează servicii
urbane şi are o capacitate de polarizare a spaţiului înconjurător. Aceasta face modelul
polinuclear al lui Harris şi Ullman inaplicabil în cazul Târgului Ocna.
Putem concluziona că, prin configuraţia sitului, dar şi prin elementele identitare de
ordin social şi cultural moştenite în urma unei evoluţii îndelungate, Târgu Ocna se
structurează sectorial pe axe de comunicaţie, determinante pentru evoluţia sa, dar
discontinuu, din cauza constrângerilor de ordin geografic induse de relief la contactul dintre
Carpaţi şi Subcarpaţi (Defileul Cireşoaia, văile înguste ale Vâlcicăi şi Slănicului), situaţie
relativ dezavantajoasă pentru o evoluţie echilibrată şi coezivă a întregului sistem reprezentat
de oraş. Elementele de ordin socio-demografic şi socio-economic întregesc imaginea
identităţii mediului urban, prin faptul ca pot explica prin configuraţia lor structuri şi
dinamici materializate în funcţionalitatea sistemului urban şi a subsistemelor care îl compun.

1.2. MEDIUL URBAN ÎN RELAŢIE CU STRUCTURA ŞI DINAMICA SOCIO-

DEMOGRAFICĂ
„Petite ville deviendra grande si la communaté lui prête vie”
(J.M Freydefont)

Analiza structurilor şi dinamicilor sociale şi demografice constituie un demers extrem

de util în identificarea caracteristicilor fundamentale ale unui teritoriu şi în evidenţierea
modului de inserţie a componentelor sale în funcţionalitatea sistemică generală. În lucrarea
noastră, elementele demografice, analizate prin prisma valenţelor identitare şi a contribuţiei
lor la conturarea caracteristicilor mediului (social) urban sunt structurate după originea
geografică a locuitorilor, după structura etno-lingvistică, după dinamica populaţiei (bilanţ
natural, migraţii temporare şi definitive), după structura pe grupe de vârstă şi pe sexe,
ş.a.m.d., descifrate prin prisma individualizărilor teritoriale şi a diferenţierilor locale, la
nivelul oraşului Târgu Ocna şi a localităţilor sale componente, precum şi la nivelul
Bazinului Trotuşului. O analiză mai detaliată a fenomenul de atracţie urbană şi a relaţiilor de
subordonare-supraordonare ale oraşului Târgu Ocna, în contextul regional trotuşean va fi
realizată însă într-un subcapitol separat (2.2.2.2.).

1.2.1. Bilanţul general al populaţiei

Evoluţia soldului general al populaţiei din Bazinul Trotuşului reflectă fenomene social-
economice importante care au avut loc în această regiune geografică, fiind un indicator
eficient al momentelor de prag, de discontinuitate în cadrul sistemului teritorial. Dintre
indicatorii care îl compun, bilanţul natural al populaţiei în ultimul secol este marcat atât de
trecerea prin perioada de tranziţie demografică, cât şi de anumite fenomene generate de
decizii politice punctuale, aşa cum a fost decretul de interzicere a avorturilor, promulgat în
120
1966. Pe de altă parte, mişcarea populaţiei, prin intermediul migraţiilor permanente sau
temporare, dă ansamblului teritorial caracteristici clare de sistem deschis de interrelaţii între
indivizi, populaţie, societăţi şi economie şi constituie axul fundamental al funcţionalităţii şi
modificărilor care au loc în societatea contemporană, devenind astfel o condiţie sine qua non
pentru înţelegerea dinamicii sociale (Muntele,1998).
Informaţiile statistice privitoare la perioada de dinainte de 1774 sunt extrem de puţine
şi contradictorii, provenind, în principal, din lucrările călătorilor străini. Bazinul Trotuşului a
fost o arie cu importante variaţii demografice ale satelor şi oraşelor în decursul unei istorii
extrem de zbuciumate. Neavând posibilităţi de apărare, nici cetăţi întărite de ziduri,
locuitorii erau obligaţi să se retragă în cazul unor invazii . Edificator este faptul că reşedinţa
ţinutului, Târgul Trotuş, a fost distrusă de diferite atacuri, tătare sau turce, în mai multe
rânduri.
Recensămintele austriece realizate în secolele XVIII-XIX, plasează Ţinutul Bacăului
printre cele bine populate ale Moldovei, cu o populaţie mai densă în zonele mai înalte, de
deal şi munte, şi mai rară în depresiuni. Inginerul austriac F.G. Bawr, autorul unei cunoscute
hărţi a Moldovei, scria în 1781 „am găsit coline şi munţi în general mai populaţi decât
câmpiile”, astfel încât se poate aprecia ca aria înaltă subcarpatică şi carpatică a Bazinului
Trotuşului a avut o populaţie mai numeroasă decât arealul mai jos al Culoarului Siretului. În
contextul de atunci al declinului socio-economic caracteristic pentru multe dintre oraşele din
Moldova, înregistrările din 1772-1774 indică supremaţia Târgului Ocna în raport cu Bacăul
şi cu celelalte oraşe vecine din bazinul Trotuşului. Astfel, Târgu Ocna avea 625 de case, în
timp ce Târgul Trotuş avea numai 130 de case, iar Bacăul doar 69 de case (Şandru et alii,
1989).

(a) (b)
Fig. 48. Populaţia totală a localităţilor din bazinul Trotuşului în 1941(a) şi 2002 (b)

Până în secolul XX armătura urbană a fost slab consolidată, fapt reflectat de fluxurile
rural-urban de proporţii reduse şi determinate de dorinţa de a scăpa de obligaţiile faţă de
boieri, dar care nu erau susţinute de posibilităţi de locuire şi de muncă. În 1859 Târgu Ocna
ajunsese deja al masa demografică critică (Ţurcănaşu, 2006) astfel că începând din a doua

121
jumătate a secolului XIX, se încadrează în categoria oraşelor cu „scădere progresivă a
ritmului de creştere” (Al. Ungureanu, 1980), cu perioade de stagnare şi chiar cu deficit
demografic.
Secolul XX aduce cu sine începutul unei reale urbanizări în Bazinul Trotuşului, care se
suprapune creşterii naturale a populaţiei, „ajutată” şi de decretul menţionat din septembrie
1966, toate aceste fenomene inducând o creştere semnificativă a populaţiei, din 1941 până în
prezent. Cele mai bruşte transformări social-demografice le-a suferit teritoriul consolidat de
veacuri pe Valea Trotuşului în timpul perioadei comuniste, când a fost impusă discreţionar,
pe cale politică, o dezvoltare economică industrială fără precedent, care a dislocat populaţia
rurală, aducând în oraşe o însemnată masă de alohtoni din judeţul Bacău, dar şi din judeţele
limitrofe.

Fig. 49 Soldul natural al populaţiei localităţilor din bazinul Trotuşului în perioadele 1956-
1966 (a) şi 1992-2002 (b) (Sursa: Recensămintele populaţiei, 1956-2002)

Perioada 1956-1966 este relevantă pentru ceea ce a însemnat industrializarea şi

urbanizarea forţată. Pentru comparaţie, am ales o perioadă recentă, dintre 1992-2002, când
procesele socio-demografice au fost de cu totul altă natură, în sensul contraurbanizării şi al
migrării temporare sau definitive a unei părţi însemnate din populaţie în străinătate, pentru
muncă. Aceste perioade pot fi apreciate ca fiind stagnante (prima), sau chiar de regres socio-
demografic (a doua), pentru oraşul Târgu Ocna.
Pentru prima dintre perioadele alese pentru analiză, bilanţul natural a fost pozitiv în
toate localităţile, înregistrând valorile relative cele mai mari în spaţiile rurale polarizate de
oraşele industrializate puternic recent, în zonele populate masiv de rromi sau de populaţie
catolică, şi valori mult mai scăzute în spaţiile rurale izolate, sau în cele urbane stagnante,
care nu au beneficiat de avantajele urbanizării, cum este cazul, în principal, al oraşului
Târgu Ocna. După 1992, populaţia din Târgu Ocna cunoaşte un declin în ceea ce priveşte
rata natalităţii, valorile cele mai mari, în cifre absolute, ale bilanţului natural continuând să
le aibă oraşele industriale, unde populaţia de din perioada de „boom” demografic a anilor
1966-1967 ajunsese la maturitate, dar şi spaţiile rurale cu populaţie preponderent catolică
sau ţigănească.
Bilanţul migratoriu indică şi mai clar dinamica socială a celor două perioade analizate:
pentru intervalul 1956-1966 se înregistrează valori pozitive în oraşele proaspăt
industrializate, spre care se îndreaptă o parte din populaţia rurală, în special din zonele cu o
122
accesibilitate feroviară sau rutieră mai mare, în timp ce populaţia din Subcarpaţii Tazlăului a
fost parţial polarizată şi de municipiul Bacău.

(a) (b)
Fig. 50. Soldului migratoriu al populaţiei localităţilor din bazinul Trotuşului în perioadele 1956-1966 (a) şi
1992-2002 (b) (Sursa: Recensămintele populaţiei, 1956-2002)
În valori absolute, sporul migratoriu cel mai ridicat se înregistrează, cum este şi firesc,
în primul rând la Oneşti/Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar şi la Adjudul, Comăneşti şi Moineşti.
În mod oarecum surprinzător, dar bazat pe ascensiunea turistică şi pe o populaţie anterioară
redusă numeric, Slănic Moldova înregistrează cele mai mari valori ale ratei bilanţului
migratoriu. Târgu Ocna este singurul oraş cu deficit migratoriu, datorită puternicei forţe de
atracţie a noului centru industrial, situat la o distanţă de circa 15 km. Pentru intervalul 1992-
2002, harta bilanţului migratoriu este o expresie fidelă a contraurbanizării, toate oraşele de
pe valea Trotuşului înregistrând valori negative, fiind avantajate în schimb aşezările rurale
din proximitatea acestora, spre care s-a îndreptat o parte din populaţia urbană afectată de
desfiinţarea sau reducerea activităţilor industriale şi de scăderea nivelului de trai la oraş.
Bilanţul general al populaţiei din Bazinul Trotuşului indică, pentru intervalul 1956-
1966, valori pozitive în majoritatea localităţilor, excepţie făcând anumite localităţi montane
relativ izolate, precum şi unele localităţi mai greu accesibile din Subcarpaţii Tazlăului, unde
exodul rural nu a fost contrabalansat de un spor natural susţinut.

(a) (b)
Fig. 51. Evoluţia soldului general al populaţiei localităţilor din bazinul Trotuşului, 1956-1966 (a) şi 1992-2002
(b) (Sursa: Recensămintele populaţiei, 1956-2002)
123
 Cele mai mari valori ale creşterii demografice le înregistrează oraşele industriale,
supremaţia deţinând-o noul oraş Gheorghe Gheorghiu-Dej/Oneşti. Situaţia este diametral
opusă în perioada 1992-2002, când pe fondul contraurbanizării şi al emigrării pentru muncă
în străinătate, la care s-a adăugat un bilanţ natural în scădere, se înregistrează o masivă
scădere a populaţiei în toate oraşele. În acest context, situaţia oraşului Târgu Ocna este
ingrată: nu a beneficiat de creşterea demografică urbană din prima perioadă, pe fondul
exodului rural generat de industrializare (aşa cum s-a întâmplat cu oraşele Oneşti,
Comăneşti, Moineşti, şi chiar Dărmăneşti), sau de specializarea turistică (Slănic Moldova),
având doar un statut incert, de localitate-dormitor, grefat pe o specializare extractivă
tradiţională.
Pentru perioada de după 1989, graficul plecărilor şi stabilirilor cu/de reşedinţă în oraşul
Târgu Ocna arată o superioritate numerică a plecărilor cu domiciliul, dar şi cu momente de
creştere a numărului de stabiliri (în mare parte datorate întoarcerii unei populaţii stabilite în
Târgu Ocna. Evoluţia numărului de stabiliri şi plecări cu
oraşele industriale trotuşene), în timp ce după 2001 numărul reprezentanţilor celor două
domiciliul
categorii devine comparabil.
500
450
400
350
300 plecari
250
stabiliri (inclusiv migraţia
200 externa)
150
100
50
0
Anul 1990
Anul 1991
Anul 1992
Anul 1993
Anul 1994
Anul 1995
Anul 1996
Anul 1997
Anul 1998
Anul 1999
Anul 2000
Anul 2001
Anul 2002
Anul 2003
Anul 2004
Anul 2005
Anul 2006

Fig.52. Evoluţia numărului de stabiliri şi plecări cu domiciliul în perioada 1990-2006

(Sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2008)

Pe de altă parte, o explicaţie a acestui fenomen social o constituie faptul că, după 1989,
Târgu Ocna s-a înscris „cu succes” în categoria oraşelor imediat afectate de prăbuşirea
sistemului economic „cu picioare de lut”, de tip socialist, cu toate implicaţiile de ordin
social ale acestui fapt: creşterea şomajului, a morbidităţii şi a mortalităţii, a patologiei
sociale – violenţă , alcoolism, tabagism etc. –, fapt reflectat prin scăderea semnificativă a
populaţiei urbane şi delocalizarea/relocalizarea, de multe ori, mai ales în ultimii ani a
activităţilor de producţie în mediu rural.

1.2.2. Structura pe grupe de vârstă şi sexe

O înţelegere mai profundă a structurilor demografice din Bazinul Trotuşului în general

şi din Târgu Ocna în special, o oferă piramida vârstelor şi a sexelor. Structura pe grupe de
vârstă şi sexe a populaţiei oferă informaţii valoroase cu privire la fenomenele socio-
demografice şi chiar a celor socio-economice. Pentru oraşul Târgu Ocna, contextualizarea

124
analizei face posibile anumite disocieri, relevante pentru identificarea momentelor decisive
în modificarea caracteristicilor structurale şi funcţionale ale sistemului.
Pentru anul 1966, structura pe grupe de vârstă relevă o bună reprezentare a populaţiei
născute în perioada interbelică şi postbelică, un procent scăzut al populaţiei de 20-24 ani şi
al celei de 45-49 ani, născută în timpul celor două conflagraţii mondiale (în special în cea
de-a doua) şi valori mici pentru eşantionul noilor născuţi.

Fig. 53 Structura pe vârste a populaţiei din Târgu Ocna la Recensământul din 1966
(Sursa: Institutul Naţional de Statistică)
O perspectivă definitorie pentru situaţia socio-demografică din prezent o oferă analiza
structurii pe grupe de vârstă şi sexe, pe baza datelor de la Recensământul populaţiei şi al
locuinţelor din 2002. Această analiză relevă o situaţie individualizantă pentru Târgu Ocna în
raport cu bazinul Trotuşului, oraşul caracterizându-se printr-o structură echilibrată şi
reflectând tendinţe vizibile la nivel naţional, prin ponderea mare a grupei de vârstă de 30-34
de ani, ca urmare a boom-ului demografic creat de Decretul din 1966, precum şi prin
scăderea sensibilă a natalităţii după 1989, reflectată de ponderea scăzută a grupelor mici de
vârstă.

Fig. 54. Piramida vârstelor şi sexelor în bazinul Trotuşului, 2002 (Sursa: RPL 2002)
125
 Pe medii rezidenţiale, la nivelul întregului bazin al Trotuşului se constată faptul că
mediul urban evidenţiază mai clar efectele celor două evenimente: creşterea rapidă a
populaţiei de după 1966 s-a suprapus în acest caz exodului rural şi creării oraşelor
industriale socialiste, în principal Oneşti, spre care s-a îndreptat o mare parte dintre
populaţia rurală, în timp ce scăderea de după 1989 s-a manifestat mai puternic tot în urban,
unde s-au resimţit mai pregnant efectele şomajului şi ale unor fenomene de risc social.

a) b)
Fig. 55. Piramida vârstelor şi sexelor în bazinul Trotuşului, 2002, pe medii: a) rural; b)
urban (Sursa: RPL, 2002)

În cazul oraşului Târgu Ocna, structura piramidei coincide în linii mari cu situaţia
medie a urbanului trotuşean, însă cu o diferenţă mai notabilă în cadrul populaţiei de după
1966, care a migrat, în parte, spre cele două grupări industriale nou apărute. Totuşi,
proximitatea Oneştilor a făcut ca o bună parte a populaţiei ocupate, deşi lucrând pe
platforma industrială, să îşi păstreze domiciliul, fenomenul de navetism fiind pregnant şi
înainte de 1989, ca şi în prezent.

Fig. 56. Piramida vârstelor şi sexelor în oraşul Târgu Ocna, 2002 (Sursa: RPL, 2002)
126
 Diferenţieri notabile se observă în analiza piramidelor vârstelor şi sexelor la nivelul
localităţilor componente, în principal al celor cu caracter rural (Poieni şi Vâlcele), unde se
remarcă un dinamism mai mare în ceea ce priveşte natalitatea după 1966, dar şi o scădere a
ponderii grupei 15-19 ani, ca urmare a migraţiei populaţiei de vârstă şcolară.

a) b) c)
Fig. 57. Piramida vârstelor şi sexelor în localităţile componente ale oraşului Târgu Ocna: a)
Târgu Ocna; b) Poieni; c) Vâlcele (Sursa: RPL, 2002)

În ceea ce priveşte structura pe sexe a populaţiei oraşului Târgu Ocna, dacă până în
secolul al XIX-lea exista un echilibru, în cadrul populaţiei totale, începând din a doua
jumătate a acestui secol are loc o evidentă masculinizare, pe fondul dezvoltării industriale în
domeniile exploatării lemnului, al extragerii petrolului şi al construcţiilor, care completau
activitatea tradiţională în mineritul salin.

Catagrafia/Recensământul 1832 1860 1899 1912

Bărbaţi 2540 4189 4624 4450
Femei 2472 4006 3404 3539
Rata masculinităţii (%) 50,68 51,12 57,60 55,70
Tabel nr. 9 Catagrafia din 1832 şi recensămintele din 1860, 1899 şi 1912 indică un procent al
masculinităţii ridicat (Sursa: Stoica, 2003)

Astfel, rata masculinităţii devine 51,12 în 1860, 57,60 % în 1899 şi 55,70 % în 1912.
Raportul se reechilibrează din nou în secolul XX, după plecarea unei părţi a populaţiei
masculine spre noile centre industriale, ponderea populaţiei feminine depăşind 50%. După
1989, au fost doi ani, 1991-1992, în care populaţia masculină a crescut numeric prin
înregistrarea la recensământ ca rezidenţi a unei părţi din populaţia navetistă care lucra în
Târgu Ocna, eroarea fiind însă corectată în următorul an.
În prezent se menţine un echilibru relativ între cele două sexe cu o uşoară feminizare a
populaţiei din oraşul Târgu Ocna (51,8%) pe fondul diversificării activităţilor economice şi
a migrării în străinătate, într-un procent mai mare, a populaţiei feminine.

127
 Fig. 58.Evoluţia populaţiei din oraşul Târgu Ocna pe sexe (1990-2007)

1.2.3. Structura populaţiei după origine a populaţiei

„Cunoaşterea originii geografice a populaţiei unui oraş

este cea mai bună introducere în studiul dinamismului
(...) organismului urban” (P. George, 1964)

Analiza structurii populaţiei după aria de provenienţă are o importanţă deosebită pentru
înţelegerea relaţiei rural-urban. Ponderea redusă a populaţiei alohtone reflectă un dinamism
redus şi o capacitate de polarizare redusă a oraşelor.
La nivelul Bazinului Trotuşului pot fi evidenţiate, din timpuri vechi, legături durabile
cu Transilvania, peste pasurile transcarpatice. Încă de la prima atestare a celor două sate-
nucleu ale viitoarei aşezări Târgu Ocna, este menţionat faptul că aparţineau unor „fraţi”
originari din Transilvania, exploatarea sării făcându-se chiar de la sfârşitul secolului XIV şi
începutul secolului XV de către locuitorii satelor din zonă, dar şi de mineri secui sau
maramureşeni (Vitcu, 1987).
La recensământul din 1930 s-a evidenţiat faptul că, la nivelul oraşelor Moldovei,
capacitatea de polarizare a populaţiei extrajudeţene era mică (16,4%, faţă de 29%,
reprezentând media naţională). Aşa erau majoritatea aşezărilor moldoveneşti, cu excepţia
celor care manifestau un oarecare dinamism (Bacău, Galaţi, Roman, Focşani), ceea ce
reflectă un comportament de tip rural şi o slabă capacitate de polarizare industrială. În ceea
ce priveşte Târgu Ocna, poziţionat în estul Carpaţilor Orientali (ca şi Vatra Dornei, Moineşti
sau Piatra Neamţ), acesta deţinea o pondere relativ însemnată de locuitori originari din
Transilvania.
În 1966, impulsul industrializării a adus după sine şi modificarea structurii populaţiei,
mai ales în aşezările care şi-au îmbogăţit potenţialul funcţional, aşa cum e cazul Moineştilor
şi al celor complet noi, ca Oneşti/Gheorghe Gheorghiu-Dej, unde 71,1% dintre locuitorii
erau alohtoni, dintre care 25,6 % din judeţ şi 53,5 % din cadrul îndepărtat.
Creşterea ponderii populaţiei alohtone este un efect al industrializării Văii Trotuşului şi
se reflectă şi în structura populaţiei actuale.
Analiza numărului celor veniţi din alte judeţe ale ţării în unităţile administrativ-
teritoriale din judeţul Bacău raportat la numărul de locuitori al unităţii teritoriale receptoare
(standardizat la 100 de locuitori), conform datelor ultimului recensământ, relevă gradul de

128
interacţiune al ultimelor. Delimitând patru categorii distincte ale judeţelor de provenienţă a
alohtonilor după depărtarea acestora, ca număr efectiv şi ca pondere din populaţia totală, se
observă comportamente deosebite la nivelul diferitelor comune şi oraşe băcăuane. Astfel, o
foarte bună polarizare a teritoriului apropiat e caracteristică doar Bacăului şi ariei sale
periurbane şi Oneştilor, urmate de centrele de polarizare urbane şi rurale mai mici (Târgu
Ocna, Comăneşti, Moineşti, Zemeş, Podu Turcului etc.). Un comportament relativ
asemănător se identifică şi în cazul polarizării populaţiei din judeţe aflate la 100-200 km
distanţă, cu menţiunea că, în acest caz, creşte capacitatea polarizatoare a unor oraşe
secundare în ierarhia judeţului Bacău aşa cum sunt Târgu Ocna şi Moineştii. În ceea ce
priveşte polarizarea regiunilor îndepărtate (200-300 km) şi foarte îndepărtate (peste 300
km), se observă o pondere însemnată a populaţiei venite în comune din nord estul judeţului
Bacău, dar şi aceeaşi capacitate de polarizare importantă a reşedinţei de judeţ, a Oneştilor,
Moineştilor şi a Târgului Ocna.
Oraşul Târgu Ocna se încadra şi înainte de 1989, în ceea ce priveşte arealul de
provenienţă a populaţiei, în cadrul oraşelor cu areale largi de provenienţă a rezidenţilor, dar
se remarcă o preponderenţă evidentă (şi firească) a populaţiei venite din Moldova. Acest
fapt nu se datora doar activităţilor locale (minerit, construcţii sau prelucrarea lemnului) ci,
mai ales, funcţiei de oraş-dormitor pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej (Oneşti) (Al.
Ungureanu, 1968).

Fig. 59 Indici ai interacţiunii teritoriale a comunelor din judeţul Bacău, după numărul de persoane
venite din alte localităţi (Sursa: Recensământul populaţiei şi al locuinţelor,2002)
129
 Din evidenţierea ariilor de provenienţă a locuitorilor din oraşul Târgu Ocna, pe baza
datelor de la Recensământul populaţiei şi a locuinţelor din 2002, reiese faptul că cea mai
mare parte a acestora provin din orizontul imediat al judeţului Bacău, iar dintre cei care
provin din alte judeţe, ponderea cea mai mare o au cei din Moldova (în special din judeţele
Vrancea, Neamţ, Iaşi, Vaslui, Galaţi), în timp ce locuitorii din afara Moldovei provin din
judeţe ca Harghita şi Braşov, expresie a legăturilor transcarpatice strânse şi consolidate în
timp, dar şi din Buzău sau Bucureşti.

a) b)
Fig. 60. Originea geografică a populaţiei oraşului Târgu Ocna: a) inclusiv din judeţul Bacău;
b) fără judeţul Bacău (Sursa: Recensământul populaţiei şi locuinţelor, 2002)

1.2.4. Structura etnică şi confesională

„Prezenţa naţionalităţilor şi a religiilor diferite la scara întregului teritoriu este o moştenire a acestei
istorii politice complicate, în care interferenţele externe au marcat profund configuraţiile locale.
Naţionalităţile şi religiile, care, în mare parte, se suprapun, constituie nucleul dur al identităţilor
comunitare” (Atlasul României, 2006).
O particularitate cu importante consecinţe la nivelul identităţilor locale şi care este
caracteristică nu doar Bazinul Trotuşului, ci întregului teritoriu al României, este faptul că
nu există comune pure din punct de vedere etnic, ci există sate locuite exclusiv de anumite
etnii, în cazul de faţă maghiari, ceangăi şi rromi. La nivel naţional, fenomenul are o largă
recurenţă: «juxtapunerea mai degrabă decât amestecul – iată o probă a construcţiei alveolare
a teritoriului românesc actual, sursă a unei infinite diversităţi, plină de bogăţii, ce pornesc de
la complementaritate, ocultate de-a lungul deceniilor în numele unei ideologii exclusiviste a
unităţii teritoriale» (Groza, 2003). Acest fapt este cauza lipsei de comunicare/cooperare între
comunităţile locale, constituind o premisă a evoluţiei disjuncte şi incoerente a unor teritorii.
La nivelul Bazinului Trotuşului, populaţiei româneşti predominante i se adaugă o
populaţie secuiască. Secuii au trecut Carpaţii în prima jumătate a secolului al XIII-lea , fapt
despre care se aminteşte scrisoarea din 1234 adresată de papă principelui de coroană Bela.
Două secole mai târziu, ungurii husiţi s-au refugiat în Moldova în aceeaşi arie. În 1437,
Trotuşul este primul târg unde aceştia s-au aşezat când au trecut munţii pentru a scăpa de
persecuţiile bisericii catolice (apoi s-au răspândit şi în alte oraşe din Moldova ca Bacău,

130
Roman, Târgu Neamţ, Cotnari, Huşi, Ciubărciu). Populaţia ungurească a avut o pondere
însemnată în Târgu Trotuş până în secolul XVI, apoi, chiar dacă numărul lor a scăzut, au
continuat să aibă un rol important în viaţa comunitară (ca dovadă chiar şi în anul 1646
şoltuzul Trotuşului era ales din rândul lor). Înainte de 1234, odată cu etnicii maghiari, au
sosit şi saşi.
În prezent, populaţia maghiară este majoritară doar în comuna Ghimeş-Făget (55,3 %
în 1992), la limita Bazinului superior al Trotuşului, însă la nivelul anului 1930 ponderea
populaţiei maghiare şi gradul de răspândire al acesteia în cadrul bazinului Trotuşului era cu
mult mai mare.

a)

b)

Fig.61.
Distribuţia populaţiei de
etnie maghiară în
bazinul Trotuşului în
anii a) 1930;şi b) 1992
(Sursa: Recensămintele
populaţiei 1930-2002)

Populaţia maghiară avea ponderea cea mai însemnată în comune ca Ghimeş-Făget sau
Sănduleni, iar în ceea ce priveşte localităţile cu populaţie majoritară maghiară, acestea erau

131
Pustiana, Coman, Făgetul de Sus şi Capăta, unde reprezentanţii acestei etnii depăşeau 65%
din totalul populaţiei.
La recensământul populaţiei din 1992 se observă o situaţie cu totul diferită, pe fondul
asimilării populaţiei ceangăieşti sau a migrării în judeţele cu populaţie majoritar secuiască -
Harghita şi Covasna -, un procent semnificativ de populaţie maghiară menţinându-se în
oraşele Târgu Ocna şi Oneşti, în localitatea Pustiana din Subcarpaţii Tazlăului şi, mai ales,
în bazinul superior al Trotuşului, în comuna Ghimeş-Făget şi în localităţile Coşnea şi
Cădăreşti.Transformările sunt însă majore, populaţia de etnie maghiară dispărând practic
statistic dintr-o serie de localităţi în care era majoritară (Coman, Capăta, Pralea, Floreşti,
Stufu, Frumoasa) sau reducându-şi efectivele în majoritatea comunelor din Bazinul
Trotuşului, cu excepţia amintită: Ghimeş-Făget. În ceea ce priveşte localitatea Târgu Ocna,
procentul populaţiei de etnie maghiară s-a menţinut constant numeric, dar a înregistrat o
înjumătăţire procentuală de la 2,5 % în 1930, la doar 1,2% în 1992.
Probleme de ordin identitar ridică locuitorii de rit catolic cunoscuţi sub numele de
ceangăi care, se pare, sunt o populaţie română maghiarizată, deşi problema apartenenţei
acestei categorii etnice nu a fost clarificată. O variantă a originii acestei populaţii o dă
Dimitrie Cantemir: „În ţinuturile de sub munţi se găsesc mulţi supuşi moldoveni, numiţi
papistaşi atât după neamul lor cât şi după credinţa lor, pe care Ştefan cel Mare i-a aşezat
acolo, dându-i în seama boierilor săi după ce a bătut pe Matei, craiul Ungariei” (D. Cantemir
- Descrierea Moldovei, ed. 1970).
Astfel, la recensăminte, o parte din această populaţie se declară românească şi o parte
ca fiind maghiară, în funcţie de conjuncturile particulare ale respectivelor familii. În spaţiul
studiat, ceangăii au o pondere mare în comunele din apropierea cursului mijlociu al
Trotuşului, între oraşele Târgu Ocna şi Oneşti.
Hărţile distribuţiei spaţiale a populaţiei romano-catolice la nivelul Bazinului Trotuşului
surprinsă statistic în 1930, respectiv 1992, relevă modificări importante ale ponderii şi
numărului total, dar şi faptul că principalele zone de răspândire a populaţiei ce aparţine
acestei confesiuni s-au menţinut, în linii mari, neschimbate.

Fig. 62. Distribuţia populaţiei de confesiune romano-catolică în bazinul Trotuşului în anii (a)
1930;şi (b) 1992 (Sursa: Recensămintele populaţiei 1930-2002)

132
 În 1930 populaţia de confesiune romano-catolică era concentrată în număr mare în
bazinul superior al Trotuşului (comunele Agăş, Ghimeş-Făget, Brusturoasa), în bazinul
mijlociu al Tazlăului (comunele Pârjol, Strugari, Scorţeni), dar, mai ales pe cursul mijlociu
al Trotuşului între Dărmăneşti şi Oneşti, cu ponderi însemnate în Oituz, Oneşti, Cireşoaia,
Pârgăreşti (99%) sau Târgu Trotuş, dar cu un procent important şi în oraşul Târgu Ocna
(peste 500 de locuitori, adică 7,5 %).
O singură localitate avea o populaţie în totalitate romano-catolică - satul Lărguţa din
comuna Nicolae Bălcescu. Comparativ cu datele din 1930, în 1992 ponderea populaţiei
romano-catolice scade uşor în toate cele trei areale predilecte de răspândire, în schimb creşte
numărul efectiv, în contextul creşterii generale a populaţiei. Cel mai mare număr de romano-
catolici este în Oneşti (cca. 5900 de persoane), dar care au o pondere mult mai scăzută în
totalul populaţiei faţă de 1930 (10% faţă de 45 %), urmat de Oituz şi Frumoasa (Balcani).
Procentual, confesiunea romano-catolică deţine procente de peste 98 % în localităţile
Nicoreşti, Tuta, Pustiana, Lărguţa, Cireşoaia. În Târgu Ocna populaţia romano-catolică a
crescut uşor procentual faţă de 1930, ajungând la 8,6%, însă numărul s-a dublat (1210). De
interes este faptul că, deşi lipseşte total din Vâlcele, în cartierul Poieni confesiunea amintită
deţine procentul cel mai important (27%) din populaţia totală.
Distribuţia în zona studiată a acestei populaţii catolice, din care o parte este bilingvă şi
o alta vorbitoare exclusiv a limbii române, este redată pe harta din fig. 63, cu precizarea că
anumite valori procentuale ar putea fi exagerate de statisticile maghiare, fapt evident dacă se
compară cu imaginea oferită de recensăminte.

Fig. 63. Populaţia bilingvă şi satele catolice din bazinul Trotuşului (extract)
(Sursa: Institute for European Studies, 2000)

133
 O pondere relativ însemnată o are populaţia rromă, care locuieşte fie în oraşe –
Moineşti, Dărmăneşti, Târgu Ocna (în prima parte a secolului trecut cei mai mulţi ţigani
erau în Comăneşti, însă mulţi au plecat spre Moineşti sau Dărmăneşti), fie în anumite
localităţi rurale, unde au o pondere foarte mare (Răcăuţi - Ştefan cel Mare, Dragomir-
Berzunţi, Gura Văii sau Coţofăneşti). Statisticile oficiale oferă o imagine diminuată asupra
numărului etnicilor ţigani, mulţi dintre aceştia declarându-se români în momentul recenzării.
Ponderi recenzate de peste 35 % populaţie rromă sunt în localităţile Dragomir, Gura Văii,
Coţofăneşti, Rădeana, în timp ce în aşezările urbane, cu excepţia oraşului Slănic Moldova,
ponderea rromilor este între 5-15%. În Târgu Ocna populaţia rromă a fost adusă iniţial
pentru extragerea sării, în localitatea Vâlcele (denumită Valea Ţiganilor), însă în prezent
reprezentanţi ai acestei etnii locuiesc în special în aria pericentrală. Numărul lor în 1992 era
de 398, ceea ce situa Târgu Ocna pe poziţia a VI a între localităţile din Bazinul Trotuşului,
înaintea Oneştilor sau a Adjudului.
Alte etnii reprezentative populează, în special, oraşele: turci, germani (Târgu Ocna),
ruşi-lipoveni, greci (Oneşti), etc.

Fig. 64. Distribuţia populaţiei de etnie rromă în localităţile din bazinul Trotuşului, 1992
(Sursa: Recensămintele populaţiei 1930-2002)

Un fenomen general pentru târgurile şi târguşoarele din Moldova, valabil şi în

privinţa oraşului Târgu Ocna este legătura dintre urbanizare şi rolul populaţiei de origine
evreiască, mai ales începând din a doua jumătate a secolului XVI, în special în dezvoltarea
unei funcţiuni comerciale, care a stimulat dinamica oraşului (până în acel moment rolul
acesta îl jucase populaţia armenească).

134
 Fig. 65. Distribuţia populaţiei de etnie evreiască în localităţile din bazinul Trotuşului, 1930
(Sursa: Recensămintele populaţiei 1930-2002)

Analiza Hărţii distribuţiei populaţiei evreieşti în 1930, la nivelul bazinului Trotuşului

relevă o repartiţie discontinuă în aşezările urbane (Moineşti, Târgu Ocna, Adjud), dar şi în
anumite puncte nodale (Mânăstirea Caşin, Livezi, Agăş sau Ghimeş şi Palanca), accesibile
pentru comunităţile rurale şi unde s-a dezvoltat funcţia comercială.
Numărul evreilor din Târgu Ocna, relativ mare la sfârşitul secolului XIX (1700), a
scăzut continuu în prima parte a secolului trecut, în urma anumitor «impulsuri» de ordin
politic, dar şi prin emigrarea, după 1948, în noul stat Israel sau în Statele Unite ale Americii,
devenindEvoluţia
insignifiant în prezent.
numărului populaţiei de evrei EVOLUŢIA NUMERICĂ ETNICILOR EVREI COMPARATIV CU
din Târgu Ocna POPULAŢIA ROMÂNEASCĂ

1800 18000

1600 16000

1400 14000

1200 12000

1000 10000
evrei evrei
800 8000 români

600 6000

400 4000

200 2000

0 0
1899 1912 1930 1940 1941 1942 1948 1956 1966 1977 1992 an1899 an1930 an1940 an1948 an1956 an1966 an1977 an1992

Fig. 66. Dinamica populaţiei evreieşti din oraşul Târgu Ocna, 1899-1992 (a) Evoluţia numărului de
evrei din Târgu Ocna; (b) Evoluţia numerică a etnicilor evrei comparativ cu populaţia românească
(Sursa: Recensămintele populaţiei 1930-2002)

135
 Târgu Ocna a fost întotdeauna o arie extrem de eterogenă etnic, unde, împreună cu
românii, au convieţuit de-a lungul timpului ceangăi, unguri, germani, armeni, evrei, greci,
turci, etc., care s-au stabilit în diverse momente ale istoriei în „oraşul sării”. Armenii veniţi,
în cea mai mare parte în secolul XVIII, s-au aşezat în partea de vest a oraşului (cartierul
Văleni), fiind asimilaţi de români. Grecii au ajuns în Târgu Ocna în secolele XVII-XVIII,
fiind cunoscuţi, ca şi armenii sau turcii, ca negustori, dar şi ca boieri, cămăraşi sau călugări.
Evreii menţionaţi ca locuitori ai Târgului Ocna din secolul XVIII, dar cu o pondere
însemnată din secolul următor, concurau puternic negustorii autohtoni, preluând, împreună
cu armenii (cu care alcătuiau în 1774 – 21% din populaţia oraşului), ocupaţiile comerciale,
fapt ce a dus la instituirea de către domnie a unor interdicţii în 1843 (Stoica, 2003). Ţiganii,
menţionaţi din secolul XVII, au avut mult timp statutul de robi, mineri în ocnă (aşezaţi pe
valea Vâlcicăi care purta pe atunci denumirea de Valea Ţiganilor) sau slugi ale populaţiei
mai înstărite.
Analiza structurii confesionale în două momente diferite relevă mutaţiile recente, dar şi
opoziţia dintre localitatea Târgu Ocna propriu-zisă, mai cosmopolită, şi localităţile
componente cu populaţie în totalitate românească (în orice caz de confesiune ortodoxă) din
Vâlcele, sau cu o comunitate importantă de ceangăi în Poieni.
STRUCTURA CONFESIONALĂ A POPULAŢIEI ÎN ORAŞUL
TÂRGU OCNA, 1930

79.8%

0.5%
7.5%
0.3% 0.8%
11.1%
ortodocsi greco-catolici romano-catolici armeni-gregorieni mozaici alte religii

TÂRGU OCNA, 1930

a)
POIENI, 1930 VILCELE, 1930

77.3%
82%

0.4%
13.3% 100%
0.5% 18%
0.9% 7.5%

b) c) d)
Fig. 67. Structura confesională a populaţiei în anul 1930 în oraşul Târgu Ocna (a) şi în
localităţile componente Târgu Ocna (b), Poieni (c) şi Vâlcele (d)
(Sursa: Recensământul populaţiei din 1930)

Dacă în 1930 ponderea populaţiei de altă confesiune decât cea ortodoxă era de 22,7%,
fiind reprezentată, în principal, de mozaici (evrei) şi romano-catolici, care alcătuiau

136
împreună 21,2% din populaţie, la Recensământul din 1992 situaţia s-a modificat simţitor,
prin scăderea la 10% a ponderii celor aparţinând unui alt cult decât cel ortodox, dintre care
STRUCTURA CONFESIONALĂ A POPULAŢIEI ÎN ORAŞUL TÂRGU
9% erau romano-catolici. OCNA, 1992

90.0%

0.6% 9.0%

0.2% 0.2%

ortodocşi romano-catolici musulmani penticostali alte religii

a)
TÂRGU OCNA, 1992 POIENI, 1992 VILCELE, 1992

90.1%

27%

100%
73%

8.7%

0.7% 0.3% 0.3%

b) c) d)
Fig. 68. Structura confesională a populaţiei în anul 1992 în oraşul Târgu Ocna (a) şi în localităţile
componente Târgu Ocna (b), Poieni (c) şi Vâlcele (d) (Sursa: Recensământul populaţiei şi al
locuinţelor, 1992)

Creşterea numărului şi a ponderii ceangăilor romano-catolici este observabilă şi în

cazul localităţii componente Poieni, unde ajunge la 27%, în timp ce localitatea Vâlcele, unde
a fost asimilată inclusiv populaţia armenească, este în totalitate locuită de ortodocşi.
Structura actuală şi cea „istorică”, după apartenenţa confesională, este reflectată în
numărul şi ponderea lăcaşurilor de cult aparţinând fiecărui rit. Dacă prima biserică ortodoxă
din Târgu Ocna a fost atestată în secolul al XVI-lea, în veacul următor erau deja patru astfel
de aşezări de cult, iar în secolul XVII numărul lor ajunsese la şapte. Abia în secolul al XIX-
lea sunt construite primele lăcaşuri de rugăciune pentru alte culte, respectiv două sinagogi şi
o biserică armenească în cartierul Văleni. În secolul XX prezenţa populaţiei catolice, în
special în Poieni şi în aria vestică a oraşului propriu zis, atrage după sine construirea a trei
biserici. Majoritatea bisericilor se menţin până astăzi fie în forma originală, fie reconstruite,
cu menţiunea că după 1970 sunt demolate ambele sinagogi, pe fondul plecării populaţiei
evreieşti. În prezent, numărul bisericilor şi a capelelor ortodoxe a ajuns la 15, la care se
adaugă patru biserici catolice, una armenească, dar şi o biserică penticostală şi una
adventistă, ultimele apărute după 1990. Totalul de 27 lăcaşuri de cult face din Târgu Ocna

137
oraşul cu cele mai multe biserici din România raportat la numărul de locuitori (circa 500
locuitori/biserica). Numărul aşezărilor de cult din Târgu Ocna

16
15

14

12

10

6
5
4
4
1 1 1
2

0
biserici capele biserici biserici biserici biserici
ortodoxe ortodoxe catolice armenesti penticostale crestine dupa
evanghelie

Fig. 69. Numărul aşezărilor de cult din oraşul Târgu Ocna

(Sursa: Recensămintele populaţiei 1930-2002)

În prezent, lăcaşurile de cult reflectă structura compozită etnic şi confesional a

oraşului. Majoritatea ortodoxă şi românească se evidenţiază în mijlocul unor comunităţi
minoritare catolice (din aria centrală, Gura Slănic şi Poieni – Păcurele), a unei populaţii cu
rădăcini armeneşti (în Văleni - Ţărăncuţa), dar şi a unor culte protestante, în aria centrală
(câte o biserică penticostală şi adventistă).
Diversitatea etnică şi confesională poate fi uneori un motiv al disensiunilor, dar în
cele mai multe cazuri este o sursă de bogăţie spirituală, care dă ansamblului social o
identitate mai bine conturată.

1.3. STRUCTURA SOCIO-ECONOMICĂ ŞI ECONOMIA ORAŞULUI

Modul în care structura demografică şi socio-economică îşi pune amprenta asupra

identităţii urbane poate fi diferenţiat printr-o analiză a elementelor individualizante ale
economiei oraşului, în relaţie cu teritoriul regional în care se inserează. Element dinamizator
al ansamblului fizic şi social, această structură reflectă gradul de funcţionalitate sistemică,
fiind un bun indicator al dezechilibrelor care pot afecta o comunitate. Localitate creată
pentru exploatarea unei resurse (sarea), Târgu Ocna a evoluat în sensul diversificării
economice, prin activităţile meşteşugăreşti şi comerciale, care au cunoscut o deosebită
efervescenţă în secolele XVII-XIX. S-au adăugat treptat, în ultima parte a secolului XIX şi
începutul secolului XX, alte ramuri industriale cu aportul capitalului exterior (exploatarea
petrolului, prelucrarea lemnului) care au avut un rol semnificativ în dezvoltarea urbană. A
fost însă un tip nesustenabil de dezvoltare, bazat cvasi-exclusiv pe exploatarea primară a
resurselor, fapt care a indus dezechilibre cu efect disfuncţional produse de „evenimente”
antropice: despăduririle aproape totale ale versanţilor din jurul oraşului, lipsa investiţiilor în
construirea durabilă şi în lucrări de apărare împotriva inundaţiilor. Fenomenul de criză în
sistem a continuat şi în a doua parte a secolului XX, când formele incipiente de terţiarizare
(în special un profil turistic, strâns legat de vecinătatea Slănicului Moldova) s-au stins, din
lipsa de interes a autorităţilor, care i-au impus un rol secundar de aprovizionare (cu sare şi
138
forţă de muncă) a noului centru Gheorghe Gheorghiu-Dej (creaţie a socialismului ce provine
dintr-un fost târg-satelit al Târgului Ocna). În acest context, Târgu Ocna şi-a conservat
industriile tradiţionale (exploatarea sării, a lemnului, a materialelor de construcţie),
adăugând industrie uşoară (alimentară, textilă), servicii specializate (foraj) şi un sector
terţiar subdimensionat. Pe fondul fluctuaţiilor din sectoarele secundar şi terţiar, agricultura
practicată autarhic, dar pe suprafeţe însemnate chiar în intravilan, a fost singurul sector care
şi-a păstrat o anumită constanţă şi un rol de echilibru în sistem.
Structura şi dinamica dezvoltării economice a oraşului sunt reflectate de caracteristicile
socio-profesionale ale populaţiei, care sunt impuse de angrenaje economice temporare sau
permanente. Interacţiunile la nivel local se subordonează unor dinamici care se manifestă la
nivelurile ierarhice superioare. Din acest motiv, analiza contextualizată a resurselor de forţă
de muncă şi a activităţilor economice dominante în oraşul Târgu Ocna va ţine cont în
permanenţă de structurile omogene şi neomogene locale şi de evoluţia sistemului socio-
economic al Bazinului Trotuşului în ansamblu. Dintre indicatorii economici consideraţi
relevanţi pentru studiul nostru se detaşează utilizarea agricolă a terenurilor, indicatorii
producţiei agricole, profilul industrial şi cel terţiar axat pe turism şi servicii (unele aspecte
ale activităţilor economice din Târgu Ocna au fost deja prezentate în subcapitolul 1.1.1.2.,
privind structura funcţională reflectată de morfologia urbană). Amplasarea în teritoriul urban
a instituţiilor şi a întreprinderilor este esenţială, dar sistemul economic capătă o dimensiune
mai profundă în momentul descifrării unor dinamici trans-teritoriale, vizibile prin
intermediul multi-scalarităţii (prin integrare la nivel local, intercomunal, regional şi naţional)
şi al cunoaşterii relaţiilor de subordonare, supraordonare şi cooperare care se stabilesc la
diverse niveluri decizionale.

1.3.1. Structura ocupaţională

Ponderea populaţiei active în populaţia totală şi numărul locuitorilor antrenaţi în

activităţi productive şi de servicii, din populaţia activă, oferă o imagine asupra dinamismului
localităţilor, a gradului lor de dependenţă, dar şi a rezervei de forţă de muncă disponibilă în
sistem. În structura pe grupe de vârstă a populaţiei se disting cele trei mari categorii clasice:
persoanele aflate înainte de vârsta de muncă (0-15 ani), cele care au vârsta normală de
muncă (18-65 ani) şi cele care au depăşit-o. Totuşi, situaţiile punctuale sunt extrem de
diferite, existând tineri care lucrează înainte de vârsta legală de muncă şi altele – mai ales
activii în sectorul primar - care muncesc şi după ce au trecut de această vârstă.
În ceea ce priveşte structura populaţiei din Târgu Ocna în funcţie de vârsta legală de
29
muncă , evoluţia din 1930 până în 2002 indică o creştere a numărului vârstnicilor, datorită
îmbunătăţirii condiţiilor sanitare şi a păcii durabile şi o creştere a numărului populaţiei în
vârstă de muncă până în 1990, după care aceasta descreşte, pe fondul declinului demografic
şi al îmbătrânirii populaţiei. Populaţia sub 16 ani cunoaşte o evoluţie asemănătoare celei în

29
Conform Codului Muncii art. 13, vârsta minimă legală de muncă este de 16 ani , doar în cazuri speciale 15 ani, iar
pentru muncile dificile sau cu grad de risc-18 ani , în timp ce vârsta de pensionare este de 60 de ani în cazul femeilor şi
65 de ani la bărbați (cu anumite excepţii). Sursa : www.codulmuncii.ro

139
vârstă de muncă, cu declinul post-decembrist, ca urmare a scăderii natalităţii, pe fondul
crizei identitare generale.

a) b)

c) d)
Fig. 70 Evoluţia structurii pe vârste de muncă în Târgu Ocna (a) şi, comparativ, media oraşelor din
judeţul Bacău (b) şi cazurile oraşelor Oneşti (c) şi Comăneşti (d)

Situaţia este asemănătoare în toate oraşele din Bazinul Trotuşului, însă unele au
depăşit praguri funcţionale de anvergură mai mare, cu creşteri şi scăderi importante ale
numărului total de locuitori (Oneşti), în timp ce altele au avut o evoluţie mai echilibrată
(Comăneşti).

Fig. 71. Populaţia activă şi populaţia ocupată din localităţile Bazinului Trotuşului, 2002 (Sursa:
Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 2002)
140
 O imagine de sinteză la nivelul localităţilor din Bazinul Trotuşului, în ceea ce
priveşte ponderea populaţiei active şi a celei ocupate în totalul populaţiei, relevă situaţii
contrastante.
O rată însemnată a populaţiei active o au anumite localităţi, cu populaţia ocupată
preponderent în agricultură şi unde vârstnicii, chiar după 65 de ani, sunt recenzaţi ca ocupaţi
în sectorul primar (Urecheşti, Slobozia, Satu Nou, Orăşa, Lunca Dochiei, Cornăţel). Pe de
altă parte, satele cu o populaţie inactivă de peste 60% au un număr mare de persoane plecate
temporar sau definitiv pentru muncă şi/sau manifestă un grad semnificativ de îmbătrânire
demografică.
Oraşele se caracterizează printr-o pondere a populaţiei active (48% din populaţia
totală) puţin sub media Bazinului Trotuşului, fapt ce denotă o structură pe grupe de vârstă
echilibrată. În oraşul Târgu Ocna populaţia activă are o pondere de 41% din totalul
locuitorilor, din care 87,7% îl reprezintă populaţia activă ocupată, restul intrând în categoria
şomerilor. Rata şomajului se situează peste media naţională, dar cu mult sub alte oraşe
miniere şi este explicabilă prin ponderea pe care o are populaţia calificată în industrie, în
totalul populaţiei.

Fig. 72. Structura ocupaţională a populaţiei oraşului Târgu Ocna, 2002 (Sursa: RPL, 2002)

Analiza structurii ocupaţionale a populaţiei, la nivelul Bazinului Trotuşului (fig.73),

permite identificarea câtorva tipuri specifice. Cele mai multe dintre localităţi se încadrează
într-un tip cu o dominantă a orientării spre sectorul primar, în special în Depresiunea Caşin,
în Subcarpaţii Tazlăului şi pe cursul superior al Trotuşului.
În ceea ce priveşte oraşul Târgu Ocna, acesta se apropie structural de profilul
celorlalte oraşe din Bazinul Trotuşului, Slănic Moldova, Comăneşti, Moineşti, Oneşti (acest
141
oraş având şi un puternic caracter industrial) şi Adjud (mai puţin Dărmăneşti) care se
individualizează prin reprezentarea peste medie a sectorului terţiar. Aici se încadrează şi
unele localităţi rurale, ca Goioasa (Asău) şi Adjudul Vechi (care au şi un profil industrial
pronunţat) - sau Hârja (Oituz) (mai agricolă). Un profil echilibrat între activităţile primare,
secundare şi terţiare îl au unele localităţi componente ale orașelor aşa cum sunt şi Poieni şi
Vâlcele din Târgu Ocna sau Dărmăneasca din Dărmăneşti sau sate componente ale unor
comune cu activităţi economice diversificate (Asău, Lunca, Şişcani, Burcioaia, Helegiu)
O populaţie orientată încă preponderent spre activităţile industriale este
reprezentativă pentru fostele sate muncitoreşti sau pentru cele unde sunt amplasate
platforme industriale în apropierea oraşelor – Comăneşti (Vermeşti), Oneşti (Borzeşti),
Dărmăneşti (Dărmăneşti, Lapoş, Sălătruc) sau, independent de mediul urban, în arii de
exploatare a resurselor de lemn sau petrol (Lunca Asău, Zemeş, Bolătău), în timp ce marea
majoritate a aşezărilor din bazinul inferior şi superior al Trotuşului, ca şi cele din
Subcarpaţii Tazlăului, au un profil predominant agricol, unele .

Fig. 73. Tipologia localităţilor din Bazinul Trotuşului după structura profesională a populaţiei
active, 2002 (Sursa: Recensământul populaţiei şi a locuinţelor, 2002)

Evoluţia postdecembristă relevă, pe lângă o slabă reprezentare a salariaţilor din

agricultură, o scădere cvasi-continuă a numărului angajaţilor din industrie, cu un scurt
reviriment în perioada 1994-1996 şi o uşoară creştere a numărului salariaţilor din terţiar,
profilul socio-economic actual fiind de echilibru între unul industrial şi unul de servicii. Ca
pondere în numărul total de angajaţi, terţiarul a crescut semnificativ - de la 31,8% în 1992 la
43,6% în 2001, creşterea continuând până în prezent.
Terţiarizarea oraşului Târgu Ocna are efecte complexe asupra mediului urban. Pe de
o parte, reconversia forţei de muncă din industrie, în condiţiile declinului activităţilor din
142
secundar, ca şi apariţia unor unităţi diverse de servire publică şi de primire turistică, pe
fondul îmbunătăţirii aspectului general al oraşului, sunt elemente benefice la nivel general.
Pe de altă parte, terţiarizarea nu a atras, în cele mai multe cazuri, formarea unui personal
calificat/instruit, fapt care explică parţial slaba calitate a serviciilor.

(a) (b) (c)

Fig. 74. Situația ponderii salariaţlor pe sectoare economice în oraşul Târgu Ocna în trei ani
reprezentativi 1991 (a), 1996 (b) şi 2001 (c)
În acelaşi timp, se observă diferenţieri relativ semnificative între localităţile
componente: dacă în Târgu Ocna profilul este preponderent terţiar, cu o mare parte din
populaţia activă ocupată lucrând în activităţi comerciale, cartierul Vâlcele are o populaţie
predominant ocupată în industrie (o parte lucrători la Salina din apropiere), în timp ce Poieni
are un profil mai apropiat de media Bazinului Trotuş, echilibrat între secundar şi terţiar.

1.3.2 Utilizarea terenului şi rolul de echilibru în sistem al agriculturii

Imaginea asupra modului în care omul a valorificat economic potenţialul natural în

aria înconjurătoare a oraşului Târgu Ocna este exprimată de modalităţile de utilizare a
terenurilor în spaţiul extravilan, rezervor de resurse pentru oraş sau arie de relaxare pentru
citadini. Utilizarea agricolă şi silvică a spaţiului exterior urbanului şi modul de gestionare al
acestor suprafeţe reflectă intensitatea utilizării acestor resurse în sistem.

Fig. 75. Utilizarea terenurilor în extravilanul oraşului Târgu Ocna, 2007 (Sursa: OSPA Bacău)
143
 Principalele destinaţii ale terenurilor corespunzătoare extravilanului teritoriului
administrativ al oraşului Târgu Ocna sunt păşunile, fâneţele şi pădurile, care ocupă
suprafeţele cele mai însemnate (peste 90%). O pondere mai mică, şi în continuă scădere, o
deţin livezile (doar un areal în apropiere de Vâlcele) şi viile, care sunt menţinute la Tiseşti,
deşi expoziţia nordică a dealului nu este cea mai avantajoasă pentru această cultură.
Suprafeţele agricole au o pondere mică în extravilan (doar în apropierea Tiseştilor), în
schimb au o pondere mai mare în interiorul oraşului, unde se regăsesc sub forma grădinilor
care despart locuinţele individuale din ariile pericentrale şi periferice, terenurile fiind
cultivate cu cereale, cartofi, sau cu vii şi pomi fructiferi. Cu rolul funcţional de „tampon”
între oraş şi celelalte aşezări învecinate, arie de recreere şi „filtru” al noxelor urbane,
extravilanul a fost supus unor dezechilibre majore. În urmă cu un secol, când dealurile au
fost despădurite iar păşunile s-au degradat prin suprapăşunat şi prin amenajarea drumurilor
în lungul pantei, s-au declanşat alunecări de teren şi procese erozionale care au degradat
suprafeţe întinse de teren. Acest fapt s-a repercutat asupra oraşului propriu-zis, prin
amplificarea fenomenelor de risc natural.
Funcţionarea oraşului, ca sistem într-un sistem de aşezări, presupune asigurarea
pentru propriul consum a necesarului de produse agricole provenite în special din mediul
rural polarizat, şi, respectiv, din aria periurbană dar şi din localităţile învecinate. Agricultura
este o ocupaţie tradiţională pentru populaţia locală, practicată dintotdeauna complementar
altor activităţi.
Conform studiului de zonare a producţiei agricole a judeţului Bacău realizat de
autorităţile comuniste în 1980, oraşul Târgu Ocna se afla la limita/interfaţa a trei zone
diferite din punct de vedere al profilului agricol: zona Comăneşti, care ocupă arealul montan
drenat de cursul superior al Trotuşului şi de afluenţii acestuia, cu un profil predominant
zootehnic, bazat pe exploatarea păşunilor şi a fâneţelor întinse; zona Tazlăului Inferior, care
adaugă profilului zootehnic pomicultura şi viticultura şi zona Trotuşului Inferior,
corespunzătoare Depresiunii Caşin, unde culturile agricole aveau o importanţă din ce în ce
mai mare (51,2 %), culturilor de porumb, grâu, orz, secară revenindu-le o pondere
însemnată.
În arealul periurban se adăuga cultura legumelor şi a zarzavaturilor, cu o pondere
relativ ridicată, stimulată în trecut de prezenţa emigranţilor bulgari sezonieri, care închiriau
terenuri în vecinătatea oraşelor, la Târgu Ocna, Târgu Trotuş-Tuta, Borzeşti, Oneşti sau
Adjud.
În ceea ce priveşte cultura plantelor, analiza datelor de la Recensământul general
agricol 2002-2003 relevă, la nivelul Bazinului Trotuşului predominanţa comunelor
specializate în cultura cartofului în bazinul superior şi lipsa unui profil agricol dominant în
cea mai mare parte a comunelor, într-o singură unitate administrativă (Ştefan cel Mare)
cultura cerealelor (grâu, secară) depăşind media pe judeţ. Pentru Târgu Ocna sunt
înregistrate suprafeţe cultivate şi producţii sub media judeţeană la toate culturile, fapt valabil
şi în ceea ce priveşte efectivele de animale şi producţiile zootehnice obţinute. Acest aspect
este comun de altfel arealelor urbane, care se caracterizează tocmai prin ocuparea ne-
agricolă a populaţiei, ceea ce, coroborat cu nivelul mai mare al consumului de produse

144
agricole de către o populaţie mai numeroasă decât cea rurală, implică necesitatea sistemului
de a apela la resurse din exterior.
Pe de altă parte, localitatea însăşi cuprinde în intravilan terenuri cu funcţiuni agricole,
ocupate de mici suprafeţe arabile, de vii şi livezi, care au o pondere de peste 50% (respectiv
2679 ha) din suprafaţa oraşului propriu-zis. Dacă suprafeţele arabile nu s-au modificat în
timp foarte mult, suprafeţele cu vii şi pomi s-au restrâns treptat, dar şi-au păstrat dispunerea
generală tradiţională. Astfel, încă secolul XIX, suprafeţe pomicole şi viticole se suprapun
unei părţi a terenurilor agricole din mahalalele Tiseşti, Viişoara, Văleni, Gălean sau
Vâlcele.
Diagrama procentuală a tipurilor de terenuri agricole din cadrul localităţii Târgu
Ocna, în perioada de după 1989, indică preponderenţa păşunilor şi a fâneţelor (în mare parte
degradate), în timp ce viile şi livezile ocupă suprafeţe din ce în ce mai reduse, pe fondul
unor recolte nesatisfăcătoare. Condiţiile agro-pedologice specifice teritoriului administrativ
al Târgului Ocna favorizează dezvoltarea sectorului zootehnic, prin valorificarea păşunilor şi
fâneţelor, care au o pondere de 83,04% din suprafaţa agricolă.

(a)

(b) (c) (d)

Fig. 76. Evoluţia suprafeţelor agricole pe tipuri de utilizare a terenurilor în unitatea administrativ-
teritorială Târgu Ocna - 1990-2007 (a) şi în trei ani reprezentativi (b,c,d) (Sursa: Anuarul statistic
al judeţului Bacău, 2009 şi date obţinute de la Direcţia Judeţeană de Statistică Bacău)

Suprafeţele cu păşuni s-au redus cu circa 500 ha în anii 1992-1993, prin împăduriri şi,
mai ales, prin extinderea teritoriului intravilan. După 1989, se observă o scădere a ponderii,
în cadrul terenurilor cultivate, a suprafeţelor arabile şi a celor cu livezi, prin schimbarea
destinaţiei agricole, în condiţiile împroprietăririlor şi a lipsei mijloacelor necesare pentru
activităţile agrotehnice, sau ca urmare a extinderii suprafeţelor construite, în timp ce
145
suprafeţele cu vii au crescut uşor, ca pondere. După 1996 au dispărut total culturile de grâu
şi secară, până atunci practicate în partea de est a oraşului, cu productivitate scăzută, în
condiţiile pedoclimatice ale Târgului Ocna, crescând, în schimb suprafeţele cu cartofi (care
se pretează mai mult climatului răcoros) şi legume (în condiţii de seră), culturi care răspund
mai eficient cerinţelor de consum ale oraşului. Producţiile de cartofi, dar şi cele de fructe şi
de porumb, se menţin relativ mari pentru mediul urban, dar rămân la un nivel cvasi-autarhic,
ponderea producţiei interne pe piaţa locală fiind redusă.
Creşterea animalelor este practicată în sistem individual, în gospodăriile particulare,
produsele fiind folosite doar pentru consum propriu sau pentru un comerţ de mică amploare,
adesea „neoficial”. Fermele în care se cresc efective mai numeroase de animale se regăsesc
mai ales în unităţile administrativ-teritoriale învecinate, din nord şi nord-vest (Dofteana,
Dărmăneşti, Bârsăneşti), de unde vin comercianţi pentru desfacerea de produse animale.
Formele asociative de agricultură şi fermele cu efective mari de animale s-au menţinut în
Târgu Ocna doar o scurtă perioadă după Revoluţia din 1989 (circa 3 ani). A fost cazul
stânelor de oi aparţinând locuitorilor din comuna Bârsăneşti şi care cumulau efective de
peste 4000 de capete. În ultimul timp se observă o evoluţie pozitivă a numărului de păsări,
care sunt însă crescute doar în gospodăriile individuale.
Reiese astfel că rolul agriculturii în cadrul sistemului funcţional Târgu Ocna nu este
neglijabil, activităţile primare fiind o alternativă valoroasă pentru o parte dintre locuitori, în
condiţiile declinului industrial de după 1989. Aflate la limita dintre urban şi rural (rurban), o
parte dintre cartierele periferice ale oraşului – Gălean, Tiseşti (în special aria estică dinspre
Pârâul Boghii), Gura Slănic, Ţărăncuţa, Mosoare, ca şi cele două localităţi componente
Vâlcele şi Poieni au un profil agricol evident, deşi suprafeţele relativ reduse ale loturilor şi
condiţiile de sol şi climă nu le permit practicarea unei agriculturi cu adevărat productive.
Din acest motiv, produsele locale sunt comercializate în mică măsură la piaţa agroalimentară
din Târgu Ocna, iar activităţile agricole, deşi se impun în peisaj – prin prisma modului de
utilizare al terenurilor - sunt subordonate în cadrul urban profilului dominant industrial şi de
servicii al oraşului.

1.3.3. Rolul industriei în ansamblul urban

Târgu Ocna se integrează în contextul industrial al Văii Trotuşului, având o poziţie

centrală în sistem, între nord-vestul industriei extractive şi de prelucrare primară şi sud-estul
industriilor grele şi de prelucrare avansată. Această subordonare amonte-aval este în prezent
estompată de declinul industriei grele şi de proliferarea întreprinderilor mici şi mijlocii,
diverse şi adesea relocalizate în afara oraşelor. Totuşi, industria rămâne apanajul oraşului,
iar interdependenţa respectivă nu este doar o realitate percepută, ci şi una verificabilă
obiectiv în teren, datorită capacităţii de aglomerare şi concentrare a fluxurilor de muncă,
specifică mediului urban.
Încă de la începuturile sale, urbanizarea modernă a Văii Trotuşului s-a produs în
strânsă legătură cu industrializarea, fundamentată pe un cadru natural ce oferă resurse
diversificate, dar şi pe o comandă politică, care a ţinut prea puţin cont de urmările sociale şi
de mediu ale unui asemenea proces, având un rol agresiv faţă de identităţile locale, pe care
le-au modificat direct sau indirect. În prima parte a secolului XX, procesul de industrializare

146
a fost notabil, mai ales prin aportul unor firme străine pentru exploatarea resurselor de
petrol, lemn ori sare, dar numai prin promovarea aproape exclusivă a industriei extractive,
nu şi a altor ramuri din aval, fapt care nu a atras urbanizarea şi dezvoltarea generală a
regiunii. Bilanţul migratoriu negativ, alături de îmbătrânirea relativă a populaţiei şi de
caracterul lent al urbanizării au fost elemente care veneau în contradicţie cu potenţialul
economic al acestei regiuni. (Văcăraşu, 1970).
O caracteristică generală a perioadei de până în a doua jumătate a secolului XX este
rolul predominant al industriei extractive faţă de industria de transformare. În secolul XIX,
resursele carbonifere extrase din Bazinul Comăneşti erau trimise la Galaţi sau Iaşi. Pentru
prelucrarea petrolului existau mici „găzării” (distilerii locale) la Oneşti, Lucăceşti sau
Gârlele, dar capacităţile acestora erau extrem de reduse.
După începutul industrializării comuniste au fost implantate centre de prelucrare
intra-regională, astfel încât cărbunii din Depresiunea Comăneşti se valorificau, în cea mai
mare parte (70%), în centrala termică a oraşului omonim, în timp ce pentru prelucrarea
petrolului brut au fost construite rafinării de mari dimensiuni la Oneşti şi Dărmăneşti.
În ceea ce priveşte extragerea sării, activitate definitorie pentru Târgu Ocna, aceasta a
evoluat sub aspectul modului de exploatare şi a eficienţei muncii (fapt reflectat de cantităţile
extrase), de la un sistem tip clopot, cu extragerea sării cu crivacul, până la o exploatare de
tip modern, cu ajutorul utilajelor (haveze, maşini de perforare-împuşcare, excavatoare,
transportatoare) prin metoda camerelor mici cu pilieri pătraţi de susţinere pe etaje. La
atingerea etapei actuale au contribuit câteva inovaţii tehnice fundamentale: construirea unui
funicular pentru transportul sării de la salină la gara CFR Târgu Ocna (1885), construcţia
unui tunel de extracţie (1891), electrificarea liniei de cale ferată (1894), construirea Gării
Salina şi achiziţionarea unei instalaţii de măcinat sarea.
Comercializarea sării s-a făcut în secolele trecute preponderent în Moldova şi
Bucovina, dar şi în ţările vecine sau mai îndepărtate. Astfel, exploatările de sare asigurau,
încă din secolul XVII cantităţi considerabile pentru Ucraina, Polonia, Turcia (Imperiul
Otoman), şi mai departe, spre Egipt şi Siria. În timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, o
mare parte din export se făcea în Rusia, în timp ce la începutul secolului XX sarea din Târgu
Ocna ajungea în Egipt, Congo sau Senegal.
După ce primele implanturi ale industriei de transformare au apărut în bazinul
Trotuşului, tipului clasic de exploatare a sării i s-a adăugat extragerea prin intermediul
sondelor cu injectare de apă şi transportul soluţiei obţinute printr-un saleduct la Combinatul
chimic de la Borzeşti, pentru a fi utilizată la obţinerea produselor clorosodice.
Lemnul, o resursă extrem de importantă în Bazinul Trotuşului, altădată acoperit în
cvasitotalitate de păduri, stă la baza unei puternice industrii de exploatare primară şi ulterior
de prelucrare complexă. Dezvoltată iniţial în mediul rural, în mici exploataţii („fierăstraie”),
industria lemnului a fost impulsionată de construirea căii ferate Adjud-Palanca şi a unor căi
ferate forestiere pe câţiva dintre afluenţii Trotuşului (Pralea, Uz, Ciobănuş, Oituz).
La începutul secolului XX, prezenţa capitalului străin, în special austriac (Societatea
Goetz), a impulsionat exploatarea lemnului, prin construirea de fabrici de prelucrare primară
cu obţinere de cherestea, pe cursul superior al Trotuşului, la Comăneşti, Agăş, Asău, dar şi
la Grozeşti sau Scutaru, a căror producţie era expediată la Galaţi şi exportată. Efectele
exploatării intensive şi iraţionale ale lemnului au fost dezastruoase, sistemul teritorial în

147
ansamblul său suferind din această cauza – versanţii Feţelor Târgului, dar şi Muncelul sau
Chicirla din apropierea Târgului Ocna erau complet dezgoliţi, iar efectele inundaţiilor din
1912 şi 1914 au fost distrugătoare.
După 1948, exploatarea lemnului a luat un caracter şi mai sistematic şi complex, prin
construirea unui mare Combinat de prelucrare a lemnului la Comăneşti, dar şi a numeroase
fabrici de mobilă, de placaj, plăci aglomerate, plăci fibrolemnoase sau furnir. Târgu Ocna se
remarcă în acest sens prin prezenţa unor fabrici de cherestea, respectiv de mobilă, cea mai
mare dintre acestea (Coşna) fiind amplasată însă necorespunzător, pe o terasă joasă,
inundabilă. Diversificarea industrială şi influenţa noului oraş Gheorghe Gheorghiu-Dej duce
la apariţia a numeroase unităţi auxiliare centrului industrial creat de autorităţile comuniste:
Baza tubulară, Indcoop, Baza de mijloace auto de transport (BAT), Complexul
meşteşugăresc, un abator, precum şi numeroase depozite dispersate în intravilanul Târgului
Ocna.
Activităţile industriale care se desfăşoară şi în prezent în oraşului Târgu Ocna constau
în extragerea sării, construcţii, prelucrarea lemnului, fabricarea mobilei, executarea de
foraje, fabricarea de produse de tâmplărie din lemn şi tâmplărie metalică, industria
alimentară (vinificaţie, producţie de pâine). După 1990, tendinţa a fost de diminuare a
numărului de salariaţi din industria de prelucrare şi din minerit, construcţiile au avut o
evoluţie oscilantă şi s-a produs o uşoară creştere a numărului de angajaţi care lucrează în
domeniul asigurării utilităţilor publice (apă-canal, energie electrică, gaze).

Fig. 77. Evoluţia numărului de salariaţi în sectorul secundar din oraşul Târgu Ocna (1991-2001)
(Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Bacău)

Rolul industriei în ansamblu urban a fost determinant încă de la începuturile sale ca

aşezare umană. Axat iniţial pe extragerea resurselor naturale locale (minerale şi lemn), deci
pe o industrie „primară”, Târgu Ocna a evoluat treptat spre o diversificare funcţională care,
împreună cu valorificarea potenţialului de terţiarizare i-au permis reajustări în perioada post-
comunistă, astfel încât şocul tranziţiei a putut fi depăşit mai uşor decât în cazul aşezărilor
miniere monoindustriale.

148
 1.3.4. Activităţile terţiare. Rolul turismului în funcţionalitatea urbană

Una dintre trăsăturile principale ale societăţii moderne ale celui „de-al treilea val”
(Alvin Toefler), în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, este creşterea ponderii
funcţiilor terţiare, respectiv a serviciilor. Acest fapt este direct legat de restructurarea social-
economică a oraşelor. Polarizarea serviciilor publice locale poate fi un factor de
recompunere a rolului micilor oraşe cu tradiţie industrială. Terţiarul poate fi analizat la
nivelul a două categorii: servicii comerciale, care au ca beneficiari particulari sau agenţi
economici şi care se desfăşoară ţinând cont de logica proximităţii şi servicii publice, iniţiate
de autorităţile locale şi care reprezintă o formă de organizare social-teritorializată. Politicile
publice sunt destinate să răspundă interesului general şi contribuie, în cazul oraşelor mici, la
un efect de autonomizare a acestora, prin diversitatea conţinutului serviciilor oferite, reuşind
astfel să polarizeze aria rurală învecinată.
Cea mai mare parte a salariaţilor din Târgu Ocna lucrează în comerţ. Activităţile
comerciale au fost de altfel elementul dinamizant al aşezării încă de la formarea sa, poziţia
geografică la intersecţia unor rute comerciale, dar şi proximitatea unor localităţi rurale
favorizând comerţul, în detrimentul meşteşugurilor, care au rămas de importanţă locală.
Acest element de favorabilitate a fost valorificat de negustorii stabiliţi aici (în special de
armeni, apoi de evrei), dar şi de comercianţii din Braşov, Târgu Ocna, fiind la mijlocul
secolului XIX, alături de Moineşti, Căiuţi sau Caşin, un important centru comercial al Văii
Trotuşului. Dacă în secolul XIX comerţul cu petrol, vite şi produse alimentare luase o mare
amploare la Târgu Ocna, în prima parte secolului XX în prim plan se afla comerţul cu lemn
(cherestea), care a adus câştiguri mari, transpuse în lucrări de modernizare a oraşului
(Stoica, 2003).
În timpul regimului comunist, activităţile comerciale au trecut în plan secund, fiind
monopolizate de către stat şi desfăşurându-se în magazine situate la parterul blocurilor din
centrul oraşului şi în clădirea Magazinului Universal, în timp ce micul comerţ de cartier
aproape că a dispărut, magazinele de proximitate fiind extrem de rare, iar populaţia fiind
nevoită să se deplaseze pe distanţe considerabile. După 1990, activităţile comerciale au luat
o amploare fără precedent, numărul de firme, respectiv de angajaţi în comerţ crescând
progresiv până în prezent, prin privatizarea magazinelor de stat (preluate de S.C. Mercom
S.A.) şi apariţia a numeroase unităţi private. Cu toate acestea cele mai multe dintre
magazine sunt mici (1-2 angajaţi) şi nu au o specializare anume (magazine mixte). În aria
centrală a oraşului există şi 3 supermarketuri, unul dintre acestea luând recent locul unei
pieţe agroalimentare construite în 2005, dar care nu a reuşit sa se impună în plan local. La
nivelul percepţiei publice există o cvasi-egalitate între numărul celor care sesizează
necesitatea încurajării comerţului specializat şi cei care susţin construirea unui nou
supermarket. Totuşi, locuitorii cartierelor de pe dreapta Trotuşului, mai urbanizate decât
localităţile componente, dar la fel de deficitare în ceea ce priveşte accesul la spaţiile
comerciale, resimt mai acut insuficienţa serviciilor comerciale de proximitate şi a
magazinelor universale.
La polul opus se situează serviciile publice dintre care cele de transport şi poştă, care
au în prezent un număr mai redus de angajaţi, datorită restructurării unor servicii de stat cu
un personal supradimensionat în trecut. Serviciile de stat din perioada comunistă - Poşta şi

149
CEC-ul – sunt în prezent completate de servicii private bancare (6 filiale), de asigurări sau
de poştă rapidă. Se adaugă alte servicii care servesc populaţia locală şi/sau turiştii: agenţiile
de turism (2), staţiile de distribuţie a carburanţilor (3), unităţile de întreţinere şi reparare a
autovehiculelor (6), spălătoriile auto (3) etc. Aceste servicii amplasate exclusiv în aria
centrală şi estică a oraşului, deşi sunt orientate în principal spre populaţia locală, servesc şi
utilizatorii potenţiali din localităţile componente (Poieni, Vâlcele) sau învecinate (Bogata,
Brăteşti, Pârgăreşti - Pârâul Boghii, mai puţin Slănic-Moldova), pe cei veniţi în scop turistic,
ca şi pe cei care tranzitează localitatea.

Fig. 78. Evoluţia numărului de salariaţi în sectorul terţiar din oraşul Târgu Ocna

Calitatea transporturilor este esenţială pentru buna funcţionare a unui sistem de tip
urban care, prin definiţie, polarizează spaţiile înconjurătoare şi concentrează fluxuri
materiale, de persoane, de mărfuri, de capital etc. Deplasarea de persoane şi mărfuri este un
vector al dezvoltării urbane şi al controlului sistemic exercitat de oraş asupra ariei rurale.
Deşi reprezintă un important nod de comunicaţie în zonă, coordonând transportul
spre mai multe direcţii – spre Slănic Moldova, Pârgăreşti, Bârsăneşti, Vâlcele, Viişoara, ca
şi pe Valea Trotuşului – dar şi un important oraş-etapă între centrele urbane de anvergură
regională ale Trotuşului, Târgu Ocna nu dispune de o autogară amenajată. Din acest motiv,
transportul interurban şi cel care serveşte spaţiul rural înconjurător se desfăşoară adesea în
mod aleatoriu, conjunctural (la bunul plac). Pe de altă parte, transportul urban intern cu
microbuze, recent introdus, nu are încă reglementări precise şi un orar strict, afişat, şi care să
poată fi consultat inclusiv de turişti, eficientizarea acestuia fiind îngreunată de însăşi
extinderea tentaculară a oraşului. În perioada comunistă transporturile interurbane,
intercomunale şi intraurbane erau gestionate de stat, transportul desfăşurându-se cu
autobuze. După 1990, singura firmă care efectua transport rutier în Târgu Ocna era din
Oneşti, fapt care reflectă raportul de subordonare dintre cele două oraşe. Pe fondul
dinamismului recent al Târgului Ocna şi al antreprizei locale, în prezent există trei firme de
transport cu microbuze şi autobuze, dintre care una asigură transportul spre/dinspre Oneşti,

150
cea de-a doua face legătura cu staţiunea Slănic-Moldova, iar ultima cu celelalte localităţi
învecinate.
Începând de la sfârşitul secolului XIX, principalul mijloc de transport pentru
persoane şi mărfuri era trenul. Deservit de trei gări, dintre care una (Salina) pentru
transportul de mărfuri, Târgu Ocna şi-a asigurat, în acest mod, legăturile cu localităţile de pe
Valea Trotuşului – calea ferată fiind preferată înainte de 1989 pentru deplasările navetiste,
care se îndreptau în special spre Oneşti. Dezavantajul îl constituie lipsa de flexibilitate a
traseului (lipsa accesibilităţii spre localităţile de pe văile afluenţilor Trotuşului) şi a orarului,
astfel încât, în prezent, majoritatea deplasărilor în zonă se realizează cu mijloace auto, trenul
fiind preferat doar pentru călătoriile la distanţe mari (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Constanţa
etc.). În acelaşi timp, transportul de mărfuri pe calea ferată s-a redus ca importanţă, fiind
înlocuit în mare măsură cu mijloacele auto grele.
Activitate cu vechi tradiţii în aria Târgului Ocna şi în contextul regional al Bazinului
Trotuşului, turismul rămâne un domeniu al serviciilor care încă nu valorifică aproape de
potenţialul său oferta naturală şi cultural-istorică. Pentru a depăşi rolul secundar pe care îl
are la nivel naţional, este necesară o revalorizare a patrimoniului local, prin amenajări şi
dotări turistice adecvate şi o integrare în activităţile turistice regionale.
Bazinul Trotuşului are o poziţie privilegiată în cadrul judeţului din care face parte,
deţinând staţiuni baleno-climatice, care polarizează fluxuri turistice ce depăşesc aria
judeţului Bacău, cunoscute la nivel internaţional (Slănic Moldova, în declin de mai multă
vreme, dar cunoscută în trecut, pentru apele sale minerale comparabile cu cele de la
Karlowy-Vary) sau naţional (Târgu Ocna şi Moineşti), în timp ce altele au doar o importanţă
locală (Poiana Sărată).
Aceste aspecte sunt relevate într-o măsură importantă prin analiza evolutivă a
indicelui (ratei) de funcţionalitate turistică, la nivelul judeţului Bacău, care reflectă
ponderea pe care o deţine la scară locală activitatea turistică, în funcţie de oferta de locuri de
cazare a structurilor de primire turistică. Rata funcţionalităţii turistice imaginată de P. Defert
se poate calcula fie prin raportarea capacităţii de cazare (L) la numărul total de locuitori
rezidenţi (funcţionalitatea turistică teoretică) sau prin raportatea numărului de turişti la
populaţia (funcţionalitatea turistică efectivă) (Defert, 1972).

Ift = Nl / Np * 100

Ift – indice al funcţionalităţii turistice

Nl – numărul de locuri de cazare
Np – numărul de locuitori

Este un indice relativ ce depinde de mărimea demografică a oraşelor avantajând

oraşele mici, dar util în cazul în care le comparăm pe acestea între ele. Indicele exprimă
relativ fidel intensitatea fenomenului turistic, iar corecţiile ce pot fi aduse prin introducerea
altor variabile (de exemplu numărul de înnoptări) nu modifică mult rezultatele (Muntele şi
Iaţu, 2006).
Analiza acestei evoluţii recente relevă, pe de o parte, o valorificare insuficientă şi
neomogenă a potenţialului turistic în judeţul Bacău, doar 22 dintre cele 93 de unităţi
administrative având structuri de primire, o expresie a dezechilibrelor teritoriale (la est de
151
Siret nu există unităţi omologate de cazare) iar pe de altă parte, evoluţii divergente ale
localităţilor turistice după 1990.

Fig. 79 Rata funcționalității turistice a unităţilor administrativ teritoriale din judeţul Bacău (1990-
2008) (Sursa: Direcţia judeţeană de statistică Bacău)

Se remarcă o singură localitate cu profil turistic dominant – Slănic Moldova (deşi cu

o continuă scădere a indicelui funcţionalităţii turistice de la 62,3 în 1990 la doar 14,4 în
2008), urmată de Oituz, care beneficiază, în afara cadrului natural, de o poziţie privilegiată
pe drumul naţional dintre şi Bacău-Braşov şi de investiţii importante, de Târgu Ocna şi de o
serie de comune periurbane Bacăului (Luizi-Călugăra, Hemeiuşi, Mărgineni). Oneştii, deşi
deţin 6, respectiv 5 unităţi de cazare, nu au un profil turistic pregnant, în timp ce
Dărmăneştii manifestă a scădere importantă, prin reducerea capacităţii de cazare a taberei de
copii de la Valea Uzului de la 920 locuri în anul 1990, la 108 în 2008.
În perioada comunistă, turismul era de practicat, de obicei, în forme organizate şi
controlate de către stat, prin repartizarea biletelor de tratament şi a biletelor de concediu. În
prezent ponderea acestui tip „instituţionalizat” a scăzut sever atât în cazul Târgului Ocna, cât
şi al staţiunii Slănic Moldova. În ultimii ani, decalajul dintre cele două staţiuni a crescut însă
şi datorită unei dotări mai bune în ceea ce priveşte structurile de primire turistică a
Slănicului-Moldova.

152
 Fig. 80. Numărul de bilete pentru tratament balnear repartizate prin Agenţia Naţională de
Stat (2000-2007) (Sursa: Anuarul statistic al judeţului Bacău,2009)

Din 2004 Oneştii au devenit, la rândul lor, un punct de tranzit al turismului balnear,
oraşul fiind avantajat de proximitatea ariei turistice mai bine conturate Târgu Ocna-Slănic
Moldova, dar şi de apropierea staţiunii turistice Poiana Sărată.
Anul 2001 a constituit un vârf pentru Târgu Ocna în ceea ce priveşte numărul total de
turişti cazaţi, chiar în condiţiile existenţei unui singur hotel şi a unei singure pensiuni
agroturistice cu 10 locuri. Dintre cei 7210 turişti înregistraţi majoritatea erau veniţi cu bilete
de tratament. Cu cele 87.600 înnoptări Târgu Ocna depăşea, în acel an, mult mai renumitul
Slănic-Moldova, media sejururilor fiind de 12 zile la hotel şi 17 la pensiune. Evoluţia
ulterioară a fost descendentă, numărul de turişti cazaţi în unităţile tip hotel sau pensiune
agroturistică (tot mai numeroase) a scăzut continuu. Aceasta s-a produs pe fondul scăderii
numărului de bilete pentru tratament la o treime faţă de anul 2001 (doar 2000 de bilete),
Târgu Ocna devenind o staţiune a turismului de week-end, cu o medie redusă a duratei
sejururilor (sub 10 zile). Statistica indică aceste valori scăzute şi datorită faptului că multe
dintre înnoptări nu sunt declarate de către unii proprietari ai unităţilor de cazare.
Explicaţiile profunde în ceea ce priveşte profilul turistic actual al oraşului Târgu
Ocna pot fi desprinse din analiza mai detaliată a fundamentelor istorice ale acestui statut.
Deşi „mentalitatea” de localitate turistică a fost indusă încă din secolul XIX, când a fost
construită o infrastructură bine pusă la punct, funcţionalitatea turistică a fost eludată sau
subordonată Slănicului-Moldova în perioada comunistă, revenind în prim plan numai în
ultimul timp, şi nu doar la nivel declarativ, ci chiar prin investiţii importante în domeniu.
Datorită climatului de adăpost şi a izvoarelor minerale cu o apă utilă în tratarea unor
afecţiuni (reumatismale, musculo-articulare, ginecologice sau ale căilor respiratorii), Târgu
Ocna primea, din anul 1894, statutul de staţiune balneoclimatică. Exploatarea apelor
minerale şi primele amenajări turistice datează din 1846 30, dar abia în 1888 este realizată
captarea celor şapte izvoare. Târgu Ocna era în a doua jumătate a secolului trecut a doua
staţiune turistică din Moldova, după Slănic Moldova. Primele băi organizate funcţionează

30
În nr. XVIII din 1846 al revistei Albina românească se anunţa deschiderea “a două fântâni de apă minerală de curând
descoperite în mahalaua Târgului Ocna” ;în 1853, un ziarist ieşean Nicolae Filimon scrie un articol despre « Apele de la
Târgu Ocna » (cf. C. Stoica, 2003)
153
din 1912 (40 de cabine, cu 70 de căzi), în timp ce, în aria centrală, existau trei hoteluri (unul
cu 52 de camere). Deşi distrus în mare parte în timpul Primului Război Mondial, oraşul îşi
recapătă în 1927, prin ordin ministerial, funcţia de staţiune turistică. Perioada interbelică şi,
mai ales, intervalul 1925-1940, a fost una de înflorire din acest punct de vedere. O dovadă
este faptul că s-a reabilitat şi construit o infrastructură turistică importantă, superioară celei
actuale: sanatoriul balnear, numeroase vile, două hoteluri şi s-au reamenajat izvoarele
minerale.
Structurile turistice au fost comprimate în perioada comunistă datorită politicilor
centraliste şi discreţionare de investiţii în domeniul turistic, care au avantajat staţiunea
Slănic-Moldova, în timp ce Târgului Ocna i se rezervaseră doar rolurile de oraş al industriei
extractive şi de localitate-dormitor. În 1970 a fost demolat şi ultimul hotel care rămăsese în
oraş, iar din 1978 izvoarele minerale n-au mai fost exploatate, astfel ca se poate afirma că
funcţionalitatea turistică era practic desfiinţată, mai ales în condiţiile în care baza materială
turistică rămasă (în special cea de la poalele Dealului Măgura) a fost trecută în subordinea
IBC Slănic-Moldova. Acest aspect ar fi putut fi transformat într-unul pozitiv pentru Târgu
Ocna, dacă ideea funcţionării în tandem a celor două staţiuni ar fi prins contur. Salina Târgu
Ocna a devenit treptat, la rândul ei, un obiectiv turistic, atât pentru vizitare, cât şi pentru
tratament prin funcţionarea sanatoriului subteran pentru tratarea bolilor respiratorii cu
cabinet medical specializat şi sală de odihnă.
După 1988 s-a inaugurat un nou hotel (Măgura), însă infrastructura turistică a rămas
modestă, chiar dacă în 2002 oraşul primeşte, îndeplinind criteriile oficiale 31, statutul de
staţiune turistică de interes naţional. În ultimii ani au fost realizate unele investii pentru
refacerea şi completarea infrastructurii turistice – construirea a patru pensiuni turistice şi
reabilitarea Parcului Măgura şi a Sanatoriului balnear.
Structurile turistice funcţionale, în prezent, în Târgu Ocna sunt hotelul Măgura (256
locuri) amplasat în centrul oraşului, Pensiunea Casa Ilinca (16 locuri) din apropierea Salinei,
Pensiunea Select (20 locuri) şi Pensiunea agroturistică Casa Cioca (30 de locuri), ambele din
Poieni şi Pensiunea Casa Creangă (32 locuri), din cartierul Gălean care deţin, însumate,
13,48% din capacitatea de cazare a judeţului Bacău. Se va adăuga din 2009, motelul Anda,
cu o capacitate de 60 de locuri si satul de vacanta din apropierea cartierului Gălean (casute
turistice, club si amenajari pentru echitatie). Aplicarea indicelui de funcţionalitate turistică
zonelor funcţionale ale oraşului indică, în funcţie de capacităţile de primire (locuri de cazare
şi la restaurante), ariile cele mai frecventate de turişti şi în care veniturile obţinute din
serviciile turistice au ponderea cea mai mare din veniturile generale. Acestea sunt aria
centrală, în care se află Hotelul Măgura, dar şi unităţi de servire publică, urmată de cartierele
Poieni şi Gălean, fără obiective turistice deosebite, dar cu implanturi de pensiuni
(agro)turistice. Valori mai reduse ale gradului de funcţionalitate turistică le au cartierele
Gura Slănic – prin Mânăstirea Măgura şi cartierul pericentral vestic, cu o singură pensiune
de capacitate foarte mică, dar amplasată în proximitatea Salinei.

31
Conform Hotărârii 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, cele 37 de
staţiuni turistice de interes naţional îndeplinesc mai multe criterii privind cadrul natural, amenajările de ordin urbanistic,
dotările edilitare, protecţia mediului etc. având obligatoriu o capacitate de cazare de minim 500 de locuri
154
 Fig. 81. Rata funcţionalității turistice a cartierelor din oraşul Târgu Ocna

O imagine mai relevantă în ceea ce priveşte rolului turismului în context local o oferă
numărul, importanţa şi dispunerea în cadrul cartierelor a obiectivelor turistice, pe categorii.
Pentru marea masă a turiştilor, diversele arii ale oraşului sunt cu atât mai atractive cu
cât obiective turistice au impact la nivel psihologic, sunt diversificate şi accesibile şi sunt
completate cu servicii de alimentaţie publică.
Pe teritoriu administrativ al Târgului Ocna sunt răspândite o sumă de obiective
valoroase din punct de vedere al turismului balnear şi cultural, care pot justifica statutul
actual de staţiune turistică de importanţă naţională: Salina, cu funcţionalitatea ei complexă,
Sanatoriul Balnear Măgura, Hotelul Măgura, cu baza sa de tratament, Biserica Răducanu şi
anexele sale, important monument istoric şi Mânăstirea Măgura, situată aproape de culmea
muntelui cu acelaşi nume. Se adaugă o sumă întreagă de vestigii ecleziastice (un mare
număr de biserici) şi istorice (monumente, clădiri vechi, ansambluri de locuire antică şi
medievală). În aria învecinată oraşului propriu-zis, cadrul natural completează în mod fericit
potenţialul turistic urban, prin areale deluroase sau montane împădurite sau cu pajişti, cu
lacuri pe sare şi cursuri temporare sau permanente de apă, cu puncte de belvedere, cu arii de
relaxare şi agrement. Salina, care rămâne principalul punct de atracţie turistică şi singurul
valorificat aproape de potenţialul său maxim, are în prezent o funcţionalitate turistică
complexă, care răspunde unor necesităţi diverse ale vizitatorilor (turism balnear, cultural, de
recreere şi agrement).
Prima bază turistică salină a fost înfiinţată la Târgu Ocna în anul 1974, în mina Pilot,
la 130 m adâncime, fiind profilată pe tratarea afecţiunilor căilor respiratorii superioare.

155
Fig. 82 Dispunerea obiectivelor turistice din staţiunea balneoclimatică Târgu Ocna și principalele
trasee în aria proximală a orașului

Din 2005 baza de tratament a fost mutată în mina Trotuş (săpată în dealul Chicirla) şi
cuprinde Sanatoriul unde se tratează afecţiuni respiratorii, lacul cu apă sărată şi cascada,
Muzeul Sării, spaţii de destindere (mese de tenis şi biliard, terasă, terenuri de sport, locuri
de joacă pentru copii), magazine de suveniruri. O semnificaţie aparte o are Biserica ortodoxă
„Sfânta Varvara” din mina de sare Trotuş, la 240 m adâncime, una dintre puţinele biserici
amenajate în saline din România (ca şi cele de la Ocna Dej sau Cacica) şi singura din
Europa realizată integral din sare.
Al doilea areal de atracţie turistică din Târgu Ocna, prin prisma numărului de turişti,
este Centrul Balnear – Parc Măgura care era la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului
XX principalul punct de atracţie turistică al oraşului, dar care se degradase în timp din cauza
proastei gestionări a resurselor existente. Reabilitarea în 2007-2008 a vechiului Sanatoriu,
prin intermediul unei finanţări de 4,5 milioane euro venite din partea Uniunii Europene şi a
Guvernului României, prin amenajarea unui ştrand cu două bazine, a izvoarelor minerale şi
a parcului propriu-zis (fostul Parc Năstasache), au redat atractivitatea acestei arii din
cartierul Gura Slănic, în egală măsură pentru turişti şi pentru populaţia locală.
156
 Amplasate pe terasa de 10 m şi dominând malul stâng al Trotuşului, fosta mânăstire
Răducanu şi biserica cu acelaşi nume, reprezentativă pentru barocul târziu românesc, au fost
construite la sfârşitul secolului al XVII-lea. Alături de mormântul lui Costache Negri aflat în
aceeaşi incintă, ele constituie unul dintre principalele puncte de atracţie turistică din Târgu
Ocna.
Mânăstirea Ocna, situată pe dealul Măgura la altitudinea de 505 m, în apropierea
monumentului dedicat eroilor din Primul Război Mondial, oferă în egală măsură spaţii de
cazare turistică (60 de locuri). Construită intre 1750-1757, biserica din interiorul mânăstirii a
fost dărâmată în 1964, în locul acesteia fiind construit un complex turistic. În 1990
mânăstirea a fost reînfiinţată, iar în 1993 a fost finalizată construcţia bisericii actuale.
Din punct de vedere al accesibilităţii la obiectivele turistice propunem un indice care
ţine cont de distanţa rutieră din centrul oraşului (locul spre care converg iniţial fluxurile de
turişti când vin din exterior şi din care pornesc spre toate celelalte destinaţi turistice locale),
numărul de obiective turistice din fiecare cartier, importanţa fiecăruia dintre ele în memoria
colectivă şi diversitatea lor. Am împărţit toţi aceşti factori pe clase valorice şi am acordat o
pondere fiecăreia dintre acestea în formula generală. S-au evidenţiat trei tipuri de obiective
turistice în plan local : obiective ecleziastice (oraşul cu cele mai multe biserici, multe dintre
ele vechi, declarate monumente istorice), obiective turistice cultural-istorice (clădiri vechi,
monumente istorice, muzee, salina) şi obiective turistice balneare (utile formelor de turism
organizat baleno-climatic). Importanţa obiectivelor turistice a fost stabilită în funcţie de
statutul de monument istoric stabilit de Ministerul Culturii şi Cultelor şi de numărul estimat
de vizitatori ai acestora.

Fig. 83. Accesibilitatea obiectivelor turistice din oraşul Târgu Ocna

157
 În mod firesc, aria centrală este cea mai avantajată, prin prezenţa unui patrimoniu
cultural istoric important şi divers, a numeroase biserici şi monumente, a unei capacităţi de
cazare şi de tratament importante. Se mai conturează însă şi alte două areale în spaţiul urban,
atractive pentru turişti. De rezonanţă naţională este aria care cuprinde Salina – cel mai
important obiectiv turistic al oraşului. Situat în partea nordică – nord-vestică a centrului,
acest areal este preferat de fluxurile turistice şi datorită unor clădiri ecleziastice şi unei mici
unităţi de cazare, chiar dacă situarea ex-centrică şi în afara axelor principale de transport,
face ca accesibilitatea rutieră spre acestea să nu fie cea mai bună. Al doilea areal atractiv
turistic este cartierul Gura Slănic, atât prin situarea sa pe drumul spre cea mai importantă
staţiune turistică din judeţ – Slănic Moldova – dar şi prin obiectivele proprii - o Bază de
tratament modernă, cu Mânăstirea şi monumentul istoric de pe Măgura, cu puncte de interes
cultural-istorice şi industriale (monumente, sonde de sare, „Lacul fără fund” sau Groapa
Burlacu etc.), dar şi ecleziastice. Ca arii turistice secundare, se remarcă localitatea
componentă Poieni, chiar dacă este mai greu accesibilă, prin situarea la 3-4 km de centru,
care propune turiştilor obiective cultural-istorice (inclusiv macheta primei sonde de foraj
mecanic -1861) şi biserici ortodoxe şi romano-catolice, Tiseştii cu o biserică, dar şi cu
vestigii dacice (amplasamentul vechii cetăţi Titelca) şi arealul pericentral estic, cu clădiri
civile vechi şi o biserică (care nu prezintă un interes deosebit pentru turişti). Celelalte
cartiere ale oraşului au o importanţă turistică mai redusă, dar au obiective punctuale, care se
pot transforma în puncte atractive pentru vizitatorii oraşului – Biserica Sf. Apostoli Petru şi
Pavel din Vâlcele, pensiunea Casa Creangă în Gălean, biserica din Păcurele sau cimitirul din
nordul ariei industriale estice.
Dintre obiectivele turistice care nu sunt în mod eficient valorificate (fapt recunoscut
inclusiv de autorităţile locale) mai fac parte: Parcul Măgura, rezervaţia geologică Hogback-
ul Drăcoaia, situl Ocnele Vechi, dealurile La Stupină (Chicirla) şi Feţele Târgului. Ele pot
deveni, prin amenajări minimale (marcare trasee turistice, amenajare puncte pentru campare
sau pentru relaxare, alte servicii turistice neintrusive), arii de transfer a presiunii umane din
spaţiul urban propriu-zis, cu un rol benefic de diversificare a ofertei turistice existente pe
plan local.
O valorificare integrativă şi cu adevărat durabilă a resurselor turistice mai presupune
şi valorificarea complementară a obiectivelor din arealul înconjurător oraşului propriu-zis şi
crearea unor circuite turistice regionale, printre destinaţiile potenţiale numărându-se cele
incluse în tabelul nr. 10:

Nr. Obiective turistice naturale din Distanţa faţă de oraş

crt. apropierea oraşului Târgu Ocna (km)
1 Rezervaţia de arini de la Dofteana 11
2 Lacul Bălătău (Dărmăneşti) 17
3 Pădurea de la Izvorul Alb. Rezervaţia 17
de tisă (Dărmăneşti)
4 Plaiurile şi stâncăriile Nemirei (Slănic 18
Moldova)
5 Dealul Perchiu (Oneşti) 15
Tabel nr. 10

158
 Dintre disfuncţionalităţile activităţii turistice locale, în prim plan se situează
precaritatea infrastructurii turistice şi a celei de acces (precaritatea accesului la anumite
obiective care nu sunt amplasate axial în raport cu căile de transport, ci pe drumuri
secundare, nemodernizate, sau lipsa marcajelor turistice corespunzătoare unor trasee pentru
drumeţii în aria înconjurătoare a oraşului Târgu Ocna 32). Se adaugă slaba valorificare a
potenţialului zonei adiacente oraşului Târgu Ocna şi, mai ales, lipsa colaborării între
administraţia oraşului şi cea din Slănic Moldova, în vederea integrării celor două staţiuni
într-un pol turistic care a putea avea o importanţă deosebită, cel puţin la nivelul Moldovei.
Dintre aspectele disfuncţionale care au fost total sau parţial remediate în ultimul timp pot fi
amintite: semnalarea şi marcarea obiectivelor turistice, refacerea anumitor elemente de
infrastructură care ar putea fi utilizate pentru accesul la anumite puncte de interes (drumul
spre Salină, podurile care leagă centrul şi Tiseştii de cartierul Gura Slănic), reamenajarea
celor 7 izvoare minerale din Parcul „Măgura”, care nu erau până în 2008 folosite într-un
centru balnear corespunzător amenajat, a Parcului şi amfiteatrului care se găseau într-o stare
de avansată degradare sau reînfiinţarea ştrandului local, toate acestea fiind realizate prin
finanţări din fonduri europene şi guvernamentale.
Pentru o valorificare corectă şi eficientă a potenţialul turistic, percepţia populaţiei
locale este esenţială. Pe de o parte ea se bazează pe o bună intuiţie privind elementele
valoroase şi valorificabile local, iar pe de altă parte, pentru că o comunitate urbană (fie ea şi
ruralizată) poate deveni un obstacol greu de depăşit în cazul în care îşi exprimă opoziţia faţă
de anumite proiecte de remodelare şi reamenajare.
Fenomenul turistic este perceput de populaţia locală prin prisma creării unor noi
locuri de muncă şi ca o condiţie a dezvoltării economice generale a oraşului. Principalele
condiţii pentru desfăşurarea unui turism eficient şi de anvergură constau în îmbunătăţirea
ofertei turistice a oraşului Târgu Ocna şi a arealului înconjurător şi în creşterea anvergurii
fluxurilor turistice. Asigurarea unei oferte turistice competitive este legată în percepţia
publică de creşterea calităţii serviciilor, prin îmbunătăţirea condiţiilor de tratament şi
reabilitarea structurilor turistice şi prin creşterea, cantitativă şi calitativă, a capacităţii de
cazare, proporţia celor trei măsuri fiind relativ egală, dar cu o uşoară preferinţă îndreptată
spre aspectele de originalitate sau specificitate ale obiectivelor turistice din Târgu Ocna,
respectiv calitatea tratamentului din salină.
Percepţia publică demonstrează o mare omogenitate a părerile subiecţilor chestionaţi
în ceea ce priveşte măsurile de atragere a fluxurilor turistice prin promovarea brandului
turistic Târgu Ocna, care este considerată primordială de locuitorii tuturor cartierelor, însă
într-o măsură mai mică de rezidenţii din Poieni, care pun un accent mai mare pe alte aspecte,
cu caracter mai pragmatic: înfiinţarea unui punct de informare turistică, dezvoltarea
turismului rural/agroturismului în cartierele periferice şi redeschiderea sitului arheologic de
la Podeni.

32
Pe harta corespunzătoare figurii 113 sunt marcate câteva dintre traseele turistice extra-urbane care ar putea fi
amenajate cu concursul autorităţilor sau al organizaţiilor non-guvernamentale
159
Fig. 84.Percepţia publică privind măsurile de îmbunătăţire a ofertei turistice în oraşul Târgu Ocna (2007)

Fig. 85 Percepţia publică privind măsurile de stimulare a circulaţiei turistice în oraşul

Târgu Ocna şi în arealul înconjurător (2007)
160
 Altfel, acest ultim deziderat, puternic susţinut de cei din Poieni, este mai puţin agreat
de ceilalţi locuitori din aria centrală şi din Gura Slănic şi deloc de cei direct interesaţi din
Tiseşti. În schimb, informarea publică şi agroturismul sunt considerate de locuitorii tuturor
cartierelor elemente în măsură să mărească circulaţia turistică în zonă.
Armonizarea deciziei administrative cu percepţia publică, cu potenţialul real şi cu
necesităţile concrete ale comunităţii constituie o sarcină dificilă, la realizarea căreia este
necesară contribuţia conjugată a tuturor actorilor determinanţi. Dincolo de aspectele
punctuale, care pot fi rezolvate, problemele legate de activitatea turistică sunt structurale,
consecinţă a absenţei „culturii turistice”, a banalizării produselor turistice şi a incapacităţii
autorităţilor de colaborare intercomunală sau lipsa de interes pentru integrarea obiectivelor
turistice locale în circuite regionale, care ar putea transforma Bazinul Trotuşului într-o arie
turistică atractivă la nivel naţional.

1.3.5. Rolul centrilor de decizie.

„Trebuie întotdeauna să ne amintim

că soarta oraşelor se decide în primării”
(Le Corbusier)

Evidenţierea elementelor şi a reţelelor este esenţială în oricare analiză obiectivă a

mediului urban, însă pentru identificarea resorturilor funcţionalităţii sistemice este absolut
necesară înţelegerea rolului pe care îl are centrul de decizie. “Decizia « produce »
sistemul şi este produsul sistemului (…) nicio decizie nu poate fi considerată raţională în
sine, ea nu e raţională decât în raport cu sistemul care o produce“ (Satmari, 2009, pag. 168).
Decizia în sistemul-oraş se ia de către actorilor determinanţi, organizaţi ierarhic la nivel
administrativ (Primăria şi autorităţile locale), economic (agenţii economici) şi social
(populaţia organizată în sindicate, asociaţii, organizaţii non-guvernamentale).
Deciziile administrative în sistemul deschis Târgu Ocna sunt luate de autorităţile
locale (coordonate de Primărie), care sunt responsabile pentru buna funcţionare urbană.
Agenţii economici au, de asemenea, un rol de decizie asupra sistemului prin investiţii,
fluxuri de materii prime şi produse, prin angajarea populaţiei. Un rol aparent subordonat în
ierarhia deciziilor din sistemul-oraş îl are populaţia care însă îşi exercită controlul prin
feedback-ul trimis către autorităţi (mai ales spre cele alese) şi către agenţii economici (prin
exercitarea muncii şi prin consumul de produse pe plan local – numărul cel mai mare de
agenţi economici activând în domeniul serviciilor). Un rol de control în sistem îl au şi
factorii externi – fie ei autorităţi centrale, societăţi care cumpără produsele locale sau turişti
al căror impuls ajută centrii de decizie să-şi ajusteze comportamentul în sistem (în cazul în
care există timpul necesar pentru răspuns/ajustare).
Deciziile autorităţilor publice locale au în vedere asigurarea cadrului normativ, prin
regulamente şi norme de funcţionare locală a serviciilor publice şi a agenţilor economici,
prin impunerea unor reguli de ordin urbanistic, care să de-limiteze evoluţia spaţiului urban
şi modul de utilizare a terenurilor şi prin furnizarea de rezerve financiare şi umane necesare
funcţionării serviciilor publice, precum şi construirii unor proiecte de utilitate publică,
protecţiei patrimoniului natural şi cultural. În acest sens, modul de gestionare a bugetului
161
local – o rezervă mixta externă, dar şi internă a sistemului, provenind din fonduri alocate de
la bugetul central şi colectarea impozitelor de la populaţie şi de la agenţii economici - oferă
o imagine a priorităţilor centrului de decizie în ceea ce priveşte funcţionarea urbană.

Fig. 86 Cheltuielile de la bugetul public Târgu Ocna în anul 2008 (Sursa: Primăria Târgu Ocna)

Cea mai mare parte a fondurilor bugetare este repartizată pentru funcţionarea eficientă a
serviciilor de învăţământ, un sector bine reprezentat la scara oraşului şi care consumă peste
50% din rezervele publice locale, aceste servicii fiind urmate de investiţiile pentru
îmbunătăţirea serviciilor locale şi pentru construirea de locuinţe de stat, dar şi de măsuri de
protecţie a mediului (în special prin îmbunătăţirea sistemelor de apă şi canalizare, prin
managementul deşeurilor şi prin scăderea riscului de inundaţii). În egală măsură, şi
transporturile au repartizate fonduri pentru menţinerea, reabilitarea şi modernizarea reţelelor
rutiere, însă investiţiile necesare în acest caz depăşesc cu mult rezervele alocate, în timp ce
datoria publică diminuează la rândul ei fondurile locale.
Decizia în sistem trebuie să asigure funcţionalitatea acestuia, având consecinţe pe
termen scurt, mediu şi lung, şi determinând acţiuni de autoreglare la nivelul subsistemelor
asupra cărora sunt direcţionate schimbările şi care sunt influenţate de schimbările de stare
ale sistemului în ansamblu.
O reală eficienţă în luarea deciziei în sistem este direct legată de colaborarea dintre
actorul principal respectiv administraţia publică, şi ceilalţi factori cu rol de control care par
a fi subordonaţi, dar al căror feed-back este determinant în funcţionarea sistemului : agenţii
economici şi societatea civilă (populaţia). Rezultate benefice se pot obţine prin co-
interesarea şi recunoaşterea efectului benefic al parteneriatului pentru dezvoltarea oraşului.
Percepţia pozitivă a autorităţilor publice de către populaţie, implicarea centrilor de
decizie economici şi participarea activă a publicului interesat la luarea deciziilor asigură o
stabilitate mai bună şi o funcţionalitate superioară mediului urban. Evaluarea reacţiilor
publice faţă de activitatea principalilor decidenţi 33 – primarul şi Consiliul Local de la Târgu
Ocna reflectă un grad de nemulţumire faţă de anumite decizii preferenţiale, care au avantajat
aria centrală, dar nu au ţinut cont de necesităţile concrete ale populaţiei din ariile mai
defavorizate. Cei mai critici faţă de activitatea instituţiilor locale sunt locuitorii din Poieni şi
Păcurele, specializaţi în activităţi industriale, cu o rată a şomajului ceva mai ridicată faţă de

33
Conform sondajului-chestionarului conceput şi aplicat în 2007 de Addvances Cluj Napoca şi completat de Al.Bănică
162
media oraşului, cu aspecte de izolare inacceptabile (Păcurele) şi cu conştientizarea propriei
periferizări în ansamblul urban. De asemenea, se observă o diferenţă de percepţie cu privire
la autorităţile alese faţă de funcţionarii publici: activitatea Primarului şi a Consiliului Local
este totuşi mai apreciată decât serviciile publice de urbanism şi de colectare de taxe şi
impozite, care sunt percepute ca restrictive. Excepţie face cartierul Gura Slănic, unde
necesitatea unor măsuri radicale de îmbunătăţire a accesibilităţii şi a calităţii locuirii şi
diferenţele majore intra-zonale provoacă o atitudine contradictorie a populaţiei, împărţită în
funcţie gradul de izolare faţă de centru (cei din partea nordică a cartierului, mai apropiaţi de
aria de tratament şi agrement de la Măgura şi de aria centrală – în condiţiile în care podurile
au fost de curând modernizate - au un grad mai mare de satisfacţie faţă de activitatea
autorităţilor, în timp ce locuitorii din centrul şi sud-estul cartierului se confruntă problema
unor drumuri nemodernizate şi a lipsei mijloacelor de transport în comun adecvate, fapt care
îi nemulţumeşte).

Fig. 87. Gradul de satisfacţie publică faţă de activitatea administraţiei publice locale (2007)

În privinţa activităţii altor instituţii cu rol de decizie asupra mediului local, în diferite
cartiere ale oraşului se constată atitudini corespunzător diferite din partea locuitorilor, marcă
a unei problematici diferenţiabile zonal şi a unei slabe coeziuni urbane. În aria centrală,
populaţia este relativ nemulţumită de deciziile autorităţilor supraordonate sistemului local,
de rolului minor rezervat Târgului Ocna în context judeţean şi relativ dezinteresată faţă de
activitatea asociaţiilor de afaceri, ceea ce sugerează disfuncţionalităţi între angajaţi şi

163
patronatul din secundar şi terţiar. Locuitorii cartierelor Tiseşti şi Gura Slănic sunt relativ
mulţumiţi de activitatea administraţiei financiare, a asociaţiilor de afaceri şi a Poliţiei, nu
însă şi de modul în care deciziile de la nivel judeţean şi naţional, în privinţa investiţiilor şi a
sprijinirii mediului de afaceri, vin în întâmpinarea nevoilor existente la nivel local. Cea mai
critică atitudine rămâne ce a locuitorilor din Poieni, manifestată faţă de toate instituţiile
administrative, însă, paradoxal, nu şi faţă de activitatea Poliţiei locale, apreciată ca meritorie
(este adevărat, pe fondul celei mai scăzute infracţionalităţi din arealul urban).

Fig. 88. Gradul de satisfacţie publică faţă de activitatea instituţiilor publice locale (2007)

Relaţia dintre ansamblul decizional administrativ şi sistemul socio-economic este o

premisă a valorificării resurselor interne naturale şi umane.
Din acest motiv, eficienţa deciziilor luate de centrii de decizie din Târgu Ocna este
reflectată de starea elementelor sistemului (segregarea intravilanului din punctul de vedere
al calităţii fondului locativ, buna dotare cu servicii a ariei centrale, nu şi a celor periferice,

164
calitatea -şi suprafaţa- medie a spaţiilor verzi, calitatea slabă a reţelelor etc.), dar şi de
dinamica acestora în cadrul intern şi în relaţie cu supra-sistemele teritoriale. În această
perspectivă, relaţiile economice oferă o imagine în mişcare a gradului de integrare în
sistemul teritorial băcăuan, dar şi a rolului activ pe care îl deţine oraşul de la confluenţa
Slănicului cu Trotuşul în ierarhia aşezărilor cu care relaţionează pe plan regional.

1.3.6. Specificul relaţiilor economice. Forme de manifestare. Consecinţe sociale

ale dinamicii recente

Poziţia Târgului Ocna în cadrul sistemului socio-economic al judeţului Bacău este

parţial reflectată de numărului de agenţi economici şi de cifra lor de afaceri. Dacă în ceea ce
priveşte numărul agenţilor economici, situaţia este previzibilă, reflectând macrocefalia
Bacăului la scară judeţeană, secondat (la mare distanţă) de către oraşul Oneşti, urmat de
Comăneşti, Moineşti, Buhuşi şi Târgu Ocna, situaţia se modifică semnificativ în ceea ce
priveşte cifra de afaceri pe unitate economică. În acest caz sunt avantajate comunele situate
în apropierea oraşelor, unde au fost externalizate anumite activităţi industriale urbane
(Mărgineni, Bereşti-Bistriţa, Nicolae Bălcescu, Bogdăneşti) sau comune cu vechi tradiţii
economice (Palanca, Valea Seacă), pe fondul unui număr redus de agenţi economici. Le
urmează oraşele Bacău, Oneşti, Târgu Ocna (care arată un dinamism notabil), Moineşti,
Comăneşti, dar şi comunele mai dezvoltate economic, ca Zemeş sau Filipeşti. Cele mai
defavorizate areale din punctul de vedere al activităţilor economice sunt cele de la est de
Siret, în special colinele Tutovei, dar şi, parţial, Bazinul inferior al Trotuşului (Dealu Morii,
Dămieneşti, Filipeni, dar şi Căiuţi).
Mai puţin relevantă pentru caracterizarea economiei judeţene este raportarea
investiţiilor nete realizate de unităţile economice la numărul total de salariaţi, deoarece par
avantajate unităţile administrative cu un număr mic de agenţi economici şi de salariaţi
(Iteşti, Bârsăneşti, Parava, Sănduleni), însă aparentul dinamism e de fapt dat de situaţii
punctuale şi izolate, fără efecte de antrenare asupra economiei locale.

Fig. 89. Numărul agenţilor economici şi cifra medie de afaceri pe unitate (a), respectiv numărul
mediu de salariaţi şi investiţiile nete ale unităţilor economice (b) din judeţul Bacău (2007) (Anuarul
statistic al judeţului Bacău, 2009)

165
 Analiza devine însă mai obiectivă când se compară unităţi cu un număr mare de
salariaţi, care oferă informaţii mai realiste despre dinamismul economic al acestora. Astfel
Comăneştii, deşi se află în poziţia a doua ca număr efectiv al populaţiei ocupate, nu
concentrează agenţi economici interesaţi în investirea capitalului, spre deosebire de
Moineşti, de Bacău, sau de Oneşti, în timp ce Târgu Ocna deţine o poziţie de mijloc în
ierarhia urbană judeţeană a investiţiilor nete pe salariat.
O imagine mai concludentă asupra dinamismului economic al localităţilor din judeţul
Bacău este dată de un indicator sintetic conceput şi numit de noi indice de rentabilitate
economică, care reflectă ponderea pe care o au în viaţa comunităţii numărul de unităţi
economice active, cifra de afaceri şi numărul de salariaţi ai acestora, raportat la populaţia
totală a comunelor.

Fig. 90 Numărul de unităţi economice şi indicele dinamismului economical al unităţilor

administrativ-teritoriale din judeţul Bacău (2007)
(Anuarul statistic al judeţului Bacău, 2009)

Acest indicator sintetic relevă, în primă instanţă, diferenţele economice notabile

existente între mediul urban şi cel rural. Se detaşează, ca având valori mari ale indicelui,
Bacăul şi Oneştii, urmate de celelalte oraşe de rang secund (Comăneşti, Moineşti, Târgu
Ocna, Buhuşi). O poziţie medie în cadrul judeţului o au comunele din aria periurbană a
Bacăului (Nicolae Bălcescu, Măgura, Mărgineni, Luizi-Călugăra), oraşele cu o capacitate de
polarizare scăzută (Dărmăneşti, Slănic- Moldova), comune cu tradiţii economice deosebite
(Asău, Oituz) sau chiar cu atribute urbane (Podu Turcului, Răcăciuni).
În prezent Târgu Ocna se situează, din punctul de vedere al indicatorului socio-
economic propus de noi, pe poziţia a V-a, înaintea unor localităţi cu o populaţie superioară
166
numeric (Dărmăneşti, Buhuşi), fapt ce dovedeşte un real dinamism. Diferenţa s-a instalat
imediat după căderea regimului comunist, când activităţile economice ale oraşelor mici au
fost primele care au suferit şocul tranziţiei. Prăbuşirea economică de după 1989, când au
fost închise unele dintre unităţile de producţie (Baza tubulară, INDCOOP), iar altele şi-au
restrâns activitatea (FORSECO, specializată echipamente pentru foraj), este un fapt care
poate fi corelat cu slaba voinţă politică şi implicare comunitară în împiedicarea
comportamentelor preferenţiale locale, care a dus la stagnarea şi chiar regresul socio-
economic al oraşului până în jurul anului 2000.
Aceasta a avut loc pe fondul restructurării economice generale, cu implicaţii
teritoriale profunde, din perioada postdecembristă, când au fost avantajate întreprinderile
mici şi mijlocii cu o mai mare supleţe şi adaptabilitate la cerinţele pieţii. Spre deosebire de
alte oraşe cu caracter minier monoindustriale (Anina, Petroşani, Lupeni ş.a.), Târgu Ocna a
beneficiat de pe urma diversificării economice complementare activităţilor de bază în sistem
- mineritul şi turismul.
După 2000, se observă o consolidare a mediului economic local, prin desfăşurarea
activităţii unor întreprinderi mici şi mijlocii în domeniul comerţului, al producţiei,
construcţiilor şi turismului. Forţa de muncă locală calificată în domeniul prelucrării
lemnului (mobilier, tâmplărie) şi al industriei uşoare (textilă, încălţăminte, artizanat) a făcut
posibilă rentabilizarea acestor tipuri de activităţi.
În prezent, mediul economic din Târgu Ocna este format, în cea mai mare parte, din
microîntreprinderi. Din cele 312 firme declarate la Registrul Comerţului la sfârşitul anului
2005, doar 226 desfăşoară în fapt o activitate, iar dintre acestea 58% au încheiat anul 2005
cu profit şi 34% cu pierdere.
Agenţii economici activează, în principal, în domeniul comerţului (61%), unde
predominăDOMENIILE
firmeleDEmici, urmat
ACTIVITATE ALE de sectorul productiv (18%), reprezentat de industriile
alimentară, textilă, a prelucrării lemnului
INTREPRINDERILOR DIN ORAŞUL TÂRGU OCNA şi a producţiei de mobilier, extractivă şi chimică,
(după numărul de firme) DOMENIILE DE ACTIVITATE ALE
construcţii (13%), domeniul cel mai dinamic, şi turism (8%), care
INTREPRINDERILOR DINprin doar 5 structuri
ORAŞULTÂRGU OCNA de
primire, nu reuşeşte valorificarea optimă a potenţialului local. (după cifra de afaceri)

8%
5%
13% 11%
COMERŢ INDUSTRIE
13%
PRODUCŢIE 49% COMERŢ
TURISM
CONSTRUCŢII
CONSTRUCŢII
18% 61% TURISM
ALTE DOMENII
22%

Fig. 91. Domeniile de activitate ale întreprinderilor din oraşul Târgu Ocna după numărul de firme
(a) şi după cifra de afaceri a acestora (b) în anul 2005 (Sursa: Strategia de dezvoltare durabilă a
oraşului Târgu Ocna, 2007)

Întreprinderile cu cel mai mare număr de angajaţi rămân însă cele tradiţionale,
respectiv cele axate pe extragerea sării, construcţii, fabricare a mobilei şi executarea de
foraje. În 2007, dintre agenţii economici cu mai mult de 9 angajaţi, care îşi desfăşurau
activitatea în Târgu Ocna (deci excluzând microîntreprinderile), cei activi în industria
extractivă concentrează 31,14 % dintre salariaţi, 21,6% sunt în construcţii, acelaşi procent
167
reprezentând şi numărul de angajaţi din industria prelucrării lemnului şi a producţiei de
mobilă. Procente mai mici din totalul numărului de salariaţi din întreprinderile cu peste 9
angajaţi, activează în industria alimentară şi textilă (împreună 6,4%), comerţ (9,7%) şi
turism (4,9%).

NR.CRT. DENUMIRE FIRMĂ DOMENIU DE ACTIVITATE NUMĂR

ANGAJAŢI
1 SC ALCONEP SRL CONSTRUCŢII, INSTALAŢII 320
2 SNS SALINA EXTRACŢIE SARE 270
3 SC COŞNA SA FABRICARE MOBILĂ 250
4 AQAFOR FORAJ EXTRACTII 153
INTERNAŢIONAL SRL
5 SC FOSERCO SA FORAJ SONDE 74
6 SC MAGURA SA ALIMENTAŢIE PUBLICĂ - HOTEL 61
7 SC ADSUM COM SRL ALIM.PUBLICĂ/ COMERŢ 42
8 SC MERCOM SA COMERŢ 38
9 SC STEBRAD SRL PRODUCŢIE MOBILIER 36
10 SC DANPROD SRL PRODUCŢIE TÂMPLĂRIE;COMERŢ 34
11 SC PANIMON SA PRODUCŢIE PÂINE 32
12 SC IDEAL AUTO INTREŢINERE REPARATII 30
SERVICE SRL AUTOVEHICULE
13 SC TRIOPROD SRL COMERŢ, PRESTĂRI SERVICII 28
14 SC CLAUSEB SRL CONSTRUCŢII 26
15 SC DINGOTRANS SRL PRELUCRARE LEMN 25
16 TEKNO WEAR FABRICĂ CONFECŢII 25
PRODUCTION SRL
17 SC ALEC COMERŢ 21
INTERMARKET SRL
18 SC MARABA EXIM SRL PRODUCTIE PÂINE 20
19 SC MUNCA TG.OCNA COMERŢ 18
20 SC CTG SRL PENSIUNE, COMERŢ 18
21 SC REWE ROMÂNIA COMERŢ 16
SRL
22 SC NEUTRA SRL FABRICARE ELEMENTE DE 14
TÂMPĂRIE. ALUMINIU, PVC
23 SC DISTIVIN SRL VINIFICAŢIE 14
24 SC INOCENTA TRANS PRODUCŢIE PÂINE 12
SRL
25 SC FLAVIA SRL INSTALAŢII CENTRALE;FABRICARE 10
ELEMENTE DE TÂMPLĂRIE PVC
26 SC FARMAPANC SRL FARMACIE 9

Tabel nr. 11 Agenţii economici din Târgu Ocna şi numărul de angajaţi ai acestora (2007)
(Sursa date: Primăria Târgu Ocna)

Cele mai multe dintre aceste firme (63%) sunt dependente de piaţa regională şi
naţională, însă foarte puţine au acces la pieţele externe (Salina şi Fabrica de mobilă Coşna,
dar cu un număr redus de comenzi).

168
 Numeroasele investiţii care au fost făcute în Târgu Ocna în ultimii ani în ceea ce
priveşte amplasarea unor unităţi industriale mici, construirea de dotări turistice sau
renovarea altora vechi (Complexul balnear Măgura), reabilitarea utilităţilor urbane (sisteme
de alimentare cu apă şi canalizare) şi gestionarea deşeurilor, par a induce o dinamică
ascendentă dezvoltării urbane şi prin aceasta întăresc conştiinţa apartenenţei comunitare prin
creşterea atractivităţii oraşului pentru proprii săi locuitori şi pentru eventuale investiţii şi
fluxuri de forţă de muncă exogenă.
Comparativ cu celelalte oraşe din judeţul Bacău, în cazul Târgului Ocna se poate
observa, prin analiza indicatorilor economici din ultimii 10 ani, o revitalizare din acest punct
de vedere, el putând fi considerat unul dintre cele mai dinamice oraşe (poate chiar cel mai
dinamic) din judeţul Bacău.

Fig. 92. Ponderea dinamicii productivităţii muncii (a) şi a indicelui valorii producţiei industriale
(b) faţă de valoarea corespunzătoare anului anterior, în oraşele de pe Valea Trotuşului şi
municipiul Bacău, 2000-2004 (Sursa: Infostat Bacău, 2005)

Această evoluţie este parţial reflectată de structura veniturilor populaţiei. Un sondaj

realizat în anul 2007 pe un eşantion de 381 de respondenţi demonstra o situare relativ bună
la nivelul oraşelor de acelaşi rang din România. Cea mai mare parte a locuitorilor au venituri
medii (în medie 410 lei/persoană în 2007), dar circa 23% dintre locuitori sunt lipsiţi de o
sursă de venit. Echilibrarea sistemului social, prin reducerea disparităţilor, se face la nivelul
familial (prin compensarea veniturilor mici sau a lipsei veniturilor unui/unor
membru/membri al/ai familiei cu veniturile mari ale altui/altor membru/membri), media
veniturilor fiind în acest caz de 839,5 lei (peste jumătate dintre familii având venituri
cuprinse între 500 şi 1000 de lei), în timp ce ponderea familiilor fără un venit fix este de
circa 12%.
Totuşi, recesiunea recentă s-a repercutat asupra tuturor sectoarelor economice
reprezentate în Târgu Ocna, fenomenul de criză globală resimţindu-se cu acuitate şi la nivel
local. Exemplificator este cazul uneia dintre cele mai mari dintre unităţi economice din oraş,
societatea de construcţii Alconep care şi-a redus foarte mult numărul de angajaţi de la 320 în
2007 la 274 în 2008. În anul 2009 diminuarea activităţii a dus la ajustări drastice fiind
disponibilizaţi încă 175 de salariaţi, care au intrat direct în rândul şomerilor, fără a primi
plăţi compensatorii.
O privire de ansamblu asupra evoluţiei recente a oraşului nu poate trece peste statutul
minor, la nivel naţional şi regional, pe care îl are Târgu Ocna, în contrast cu poziţia
avantajoasă, la nivelul Moldovei, din secolele XVII-XIX. Destructurarea şi restructurarea
169
postcomunistă a localităţii, dar şi efectele mai vechi sau mai recente ale crizei economice,
care au dus la diminuarea activităţii economice şi la stagnare sunt de fapt efectele unei crize
de ordin identitar. Pentru Târgu Ocna o cale de ieşire din această criză este afirmarea
propriei identităţi, prin valorificarea patrimoniului natural, arhitectural, istoric şi social,
turismul fiind, în acest sens, un debuşeu promiţător.
Cu toate acestea, în percepţia publică, deşi turismul este apreciat ca fiind o activitate
definitorie pentru oraş în perspectivă, activităţile industriale tradiţionale rămân principalele
surse de locuri de muncă şi de venit. Astfel, în cartierele de pe malul drept al Trotuşului,
industria lemnului şi mineritul sunt apreciate ca principalele motoare ale dezvoltării
economice locale. Exploatarea sării, prin valoarea simbolică pe care o are în mentalul
colectiv, rămâne şi unul dintre principalele atuuri sesizate de întreaga populaţie a oraşului
(în mai mică măsură de locuitorii din Poieni în mai mică măsură calificaţi pentru industria
extractivă). În acelaşi timp, locuitorii din aria centrală şi din Poieni, ariile în care se şi găsesc
majoritatea unităţilor de primire turistică, dau o importanţă mai mare oportunităţii
reprezentate de agroturism şi dezvoltarea serviciilor ca o alternativă viabilă în cazul în care
exploatarea de tip clasic a resurselor se dovedeşte nerentabilă. Lipsa unor restructurări în
industria sării, neprivatizată şi folosind utilaje învechite, dar şi criza industriei lemnului şi a
mobilei, în condiţiile în care importurile sunt mai avantajoase sub raportul preţului 34, fac din
turism şi agroturism, o soluţie „de rezervă” valoroasă, mai ales în condiţiile existenţei unui
potenţial însemnat în acest domeniu.

IE R AR H IZAR E A MĂS UR IL OR D E S T IMUL AR E A C R E Ş T E R II NUMĂR UL UI

L OC UR IL OR D E MUNC Ă ÎN OR AŞ UL T ÂR G U OC NA
Centru Poieni Gura Slănic Tiseşti

22.20%
Dezvoltarea industriei pe 22.20%
9.80%
sectoare neinvazive 22.40%

33.30%
48.10%
Dezvoltarea serviciilor 31.70%
40.20%

81.50%
Dezvoltarea industriei de 88.90%
29.30%
prelucrare a lemnului 55.70%

70.40%
Dezvoltarea turismului şi a 70.40%
36.60%
agroturismului 60.90%

88.90%
85.20%
Dezvoltarea mineritului salin 36.60%
60.30%

Fig. 93. Percepţia asupra ierarhizării măsurilor de stimulare a creşterii numărului de locuri de
muncă în oraşul Târgu Ocna (2007)

Dezvoltarea turistică nu este însă nici pe departe un panaceu universal, ea trebuind să

fie completată de o reală şi organică diversificare funcţională prin stimularea
microcapitalismului local, a spiritului de antrepriză care să creeze un cadru viu, dinamic,
bine integrat spaţiului regional şi naţional. Bazele dezvoltării sunt atât cele interne oraşului
cât şi cele intercomunitare prin efectele radiante ale dezvoltării asupra localităţilor din zona
de influenţă urbană şi prin colaborarea cu alte comunităţi urbane şi rurale cointeresate.
34
Afirmaţia este valabilă chiar dacă de exemplu, fabrica de mobilă Coşna a fost preluată de Grupul Lemarco din
Bucureşti care promitea iniţial creşterea numărului de locuri de muncă până de 500 de salariaţi
170
 2. IDENTITATEA ORAŞULUI TÂRGU OCNA ÎN RELAŢIE CU STRUCTURA ŞI
DINAMICA TRANSCALARĂ A MEDIULUI

Oraşul impune, prin funcţionalitatea sa complexă, o abordare organică, ca structură

sistemică şi nu strict prin prisma modului de utilizare a terenului, a unei morfologii proprii
sau a însumării unor caracteristici demografice şi de activităţi economice, a unui nivel şi
mod de viaţă, ci prin diversitatea de combinaţii interactive dintre acestea, care îi oferă o
identitate clar definită, la rândul ei integrată prin relaţii externe într-un ansamblu. O analiză
de tip sistemic presupune identificarea structurilor şi a funcţionalităţii interne a oraşului, dar
şi integrarea urbanului în structurile supraordonate. Această necesitate provine din faptul că
elementele, procesele şi fenomenele din mediul urban se manifestă simultan la mai multe
scări de organizare teritorială, la fiecare dintre aceste niveluri, natura, sensul şi intensitatea
relaţiilor dezvoltate fiind mereu altele.
Evaluarea obiectivă a modului în care oraşul Târgu Ocna se integrează în structura
complexă şi în dinamica reţelei sistemice supraordonate, presupune delimitarea locului pe
care „oraşul sării” îl ocupă în cadrul naţional, dar şi în cel al unităţilor de ordin regional din
care face parte. Din acest punct de vedere, este necesară identificarea modului în care Târgu
Ocna se integrează în contextul naţional al localităţilor cu profil salin şi al relaţiilor
teritoriale generate de această activitate, dar şi evidenţierea rolului pe care îl are acest oraş,
în Ţinutul Trotuşului, identificabil ca o arie cu o puternică individualitate, consolidată
istoric, în cadrul relaţiilor urban-rural şi urban-urban. Într-un astfel de demers este esenţială
identificarea legăturilor ierarhice pe verticală (de subordonare faţă de unităţile ierarhic
superioare şi de control asupra unităţilor subordonate) şi pe orizontală (relaţiile de cooperare
sau de competiţie faţă de unităţile similare din punctul de vedere al ierarhiei teritoriale).
Scopul acestui demers este acela de a identifica, la niveluri scalare analizate, posibilele
comunităţi teritoriale susceptibile a suporta acţiuni comune (inclusiv proiecte comune),
conform principiului subsidiarităţii promovat de Uniunea Europeană, şi care pot forma un
ansamblu teritorial de anvergură.

2.1. FUNCŢIA TÂRGULUI OCNA ÎN SISTEMUL NAŢIONAL DE ORAŞE.

IDENTITATEA DE “ORAŞ AL SĂRII”

Poziţia Târgului Ocna în cadrul sistemului naţional de oraşe este inferioară ierarhic.
Încadrabil oraşelor mici cu specializare industrială sau de servicii turistice, la fel ca şi Gura
Humorului, Eforie, Sinaia, Predeal, Topliţa sau Marghita (Ţurcănaşu, 2006, pag. 340),
Târgu Ocna îşi valorifică „nişa” de oraş salin. Acest statut îl individualizează, îl diferenţiază
în sistemul de aşezări şi îi imprimă trăsături funcţionale a căror durabilitate contribuie la
stabilitatea şi echilibrul sistemic al oraşului.
Una dintre categoriile de relaţii ierarhice pe orizontală este constituită de
interacţiunile concurenţiale sau de colaborare dintre oraş şi alte centre urbane sau rurale cu
un profil asemănător. Activitatea de extragere a sării, definitorie încă de la începuturile
Târgului Ocna, are azi o pondere din ce în ce mai redusă în profilul economic al localităţii şi
nu mai concentrează un mare procent din forţa de muncă. În 2002 doar 6% din populaţia

171
salariată a oraşului, respectiv 343 de persoane, mai lucra în industria extractivă (cu o
pondere mai mică în Poieni 3% şi mai mare în Vâlcele 9%). Cu toate acestea, extragerea
sării rămâne deosebit de importantă din punct de vedere social şi identitar, oraşul
confundându-se uneori cu această activitate în mentalul colectiv al propriilor locuitori, ca şi
al celor care îl privesc din afară.
Extragerea sării trebuie analizată prin dubla ei valenţă – pe de o parte prin prisma
activităţii propriu-zise, care antrenează forţă de muncă şi care presupune existenţa unei pieţe
de desfacere, respectiv a unor agenţi economici situaţi „în aval” şi care valorifică superior
această resursă, iar pe de altă parte, prin prisma rolului identitar, simbolic pentru
comunitatea urbană.
Sarea este una dintre puţinele resurse abundente ale României (cu resurse estimate
de 400 milioane tone), iar extragerea sării – unul dintre sectoarele miniere echilibrate,
nesubvenţionate de stat, fără datorii, dar şi fără profituri deosebite. Pe de altă parte,
existenţa unui singur operator (Societatea Naţională a Sării) şi a dificultăţilor în privatizarea
acestui sector extractiv de importanţă naţională, nu a fost în măsură să eficientizeze
activitatea care, în condiţiile unor tehnologii învechite şi a costurilor mari de transport
(aproape 50% din preţul sării), nu face faţă concurenţei importurilor din Ucraina, Belarus,
Grecia, Germania etc., chiar dacă acestea sunt de cele mai multe ori inferioare calitativ.
Profitul economic al industriei româneşti a sării este realizat mai ales pe baza turismului
balnear şi a valorificării sării pentru protejarea drumurilor împotriva îngheţului. Cu toate
acestea, extragerea sării este o activitate care s-a menţinut constantă sau chiar a avut o
uşoară creştere a producţiei, spre deosebire de alte activităţi miniere, în declin, aşa cum este,
în special, extragerea cărbunilor, menţinându-se în ultimii ani la o valoare de circa 2,5
milioane tone, chiar cu o uşoară creştere de 4% în 2008 faţă de 2007.
În cazul oraşului Târgu Ocna, profilul de oraş salin a stat la baza stabilirii unor
legături durabile cu Oneştii – unitatea de produse clorosodice din localitate fiind direct
aprovizionată cu soluţia salină extrasă prin intermediul sondelor cu injecţie de apă şi
transportată gravitaţional prin intermediul unui saleduct cu diametrul de 15 cm (în schimb
unitatea industrială de pe platforma Borzeşti asigură necesarul de apă tehnologică pentru
dizolvarea sării). Acelaşi mod de exploatare, cu trimiterea directă prin intermediul
saleductelor, stă la baza relaţiei dintre exploatările saline de la Ocnele Mari şi Combinatul
de la Râmnicul Vâlcea sau dintre extragerea sării la Ocna Mureş şi Combinatul din aceeaşi
localitate. Pe de altă parte, produsele obţinute la Târgu Ocna, pe baza sării brute se
concretizează printr-o mare diversitate tipuri de sare gemă, cu utilizări diverse: sare de
bucătărie iodată, sare pentru industria alimentară, pentru zootehnie, industria chimică,
industria energetică, pentru dezgheţarea drumurilor ş.a. Filiala de la Târgu Ocna a Societăţii
Naţionale a Sării aprovizionează piaţa românească, în special pe cea din Moldova şi în mai
mică măsură pieţele internaţionale.
Dincolo de importanţa relaţiilor locale, regionale, naţionale şi internaţionale generate
de exploatarea acestei resurse, este importantă dimensiunea social-economică şi identitară,
respectiv conturarea unor caracteristici comune ale localităţilor cu caracter salin. Din acest
punct de vedere am considerat ca fiind concludentă analiza comparativă a evoluţiei unor
indicatori socio-demografici şi economici.

172
 Au fost selectate 11 localităţi cu profil salin, dintre care şapte au şi în prezent
activităţi de extragere a sării (Cacica, Târgu Ocna, Praid, Ocna Dej, Ocna Mureş, Râmnicul
Vâlcea-Ocnele Mari, Slănic Prahova)- salinele fiind încă administrate de către Societatea
Naţională a Sării -, iar în 4 dintre localităţi minele de sare sunt închise, dar sunt sau pot fi
folosite în scop turistic (Ocna Sibiului, Cojocna, Turda, Ocna Şugatag).
O analiză, fie şi sumară, dar contextualizată a localităţilor cu profil salin, porneşte de
la încadrarea acestei activităţi în contextul general al industriei extractive din ţara noastră.
Lipsa de rentabilitate a acestui sector economic, care antrena o forţă de muncă numeroasă, a
dus la închiderea multora dintre mine, în special a celor de cărbuni, fapt ce a afectat grav, în
special localităţile monoindustriale lipsite de capacitatea de redresare în sistem printr-o
reprofilare eficientă. Numărul şi ponderea salariaţilor din industria extractivă, din totalul de
salariaţi, reflectă pentru perioada 1992-1999, un fenomen de „punctualizare” (atomizare).
Activităţile miniere nu mai atrag în aceeaşi măsură fluxuri de forţă de muncă din spaţiul
înconjurător, activitățile conexe care antrenau forța de muncă feminina fiind în mare parte
desființate, dar râmăne totuși un procent din populaţia locală ocupată în sectorul extractiv.
Menţinerea se realizează însă artificial din exterior, prin intervenţia statului pentru susţinerea
activităţilor de extragere a cărbunilor şi a altor minereuri – uraniu, aur, argint, cupru,
minereuri complexe - (subvenţii de exploatare, măsuri de protecţie socială, eşalonarea
datoriilor la furnizorii de energie electrică, alocaţii de capital), nu şi pentru extragerea sării
sau a apelor minerale (cele două activităţi fiind considerate rentabile prin ele însele).
Caracteristicile individualizante ale localităţilor în cauză indică situaţii extrem de
diverse şi, uneori, paradoxale. Diferenţe notabile există între statutul administrativ al
localităţilor saline fie de oraş (Târgu Ocna, Ocna Mureş, Slănic Prahova, Ocna Sibiului,
Ocnele Mari), de municipiu (Turda), de reşedinţă de comună (Cojocna, Praid, Ocna
Şugatag, Cacica) sau chiar de cartier (Ocna Dej). Acest fapt induce caracteristici diferite,
diferenţe notabile în ceea ce priveşte numărul de locuitori, care variază într-un ecart de la
3472 (Ocnele Mari) la peste 56000 (Turda), dar şi evoluţia demografică recentă. Dacă în
intervalul 1992-2002 majoritatea localităţilor saline, cu excepţia Cacicăi, au cunoscut
deficite demografice variind între -15,52% (Târgu Ocna) şi -1,49 (Ocnele Mari), pe fondul
ratei tot mai mari a şomajului şi a lipsei unor măsuri eficiente de reconversie socială, în
ultimii anii situaţia se modifică, multe dintre aceste localităţi redresându-se demografic şi
evoluând spre o terţiarizare tot mai evidentă, mai ales datorită posibilităţilor de transformare
turistică. În acelaşi timp, menţinerea activităţii de exploatare a sării, mai puţin afectată de
lipsa rentabilităţii faţă de alte sectoare miniere, este premisa menţinerii unei anumite
atractivităţi pentru aceste aşezări. Activitatea salină nu s-a impus atât de puternic în profilul
localităţilor, dat fiind faptul că industria respectivă nu antrenează un procent mare din
populaţia activă ocupată, astfel încât caracterul monoindustrial al celorlalte oraşe miniere
este mult mai puţin pregnant în acest caz. În ansamblu, populaţia ocupată în industria
exploatării sării a scăzut însă după 1990, în timp ce rata şomajului avea, la Recensământul
din 2002, valori mai ridicate faţă de media naţională, de până la 25,31% la Slănic Prahova
şi 25,77% la Ocna Mureş.35. Valorile ratei şomajului sunt mai mari în cazul localităţilor
care şi-au menţinut excesiv sau exclusiv profilul industrial, în timp ce aşezările saline care s-

35
Această scădere cu valori reale de doar circa 600 persoane în ultimii 5 ani este nesemnificativă faţă de concedierile
masive şi închiderile de mine din celelalte sectoare extractive (Sursa: S.N. a Sării, Bucureşti)
173
au reorientat în sensul terţiarizării prin turism şi servicii au valori mai scăzute ale acestui
indicator (12,32% Târgu Ocna, 11,09 % Praid , 15,31% Ocnele Mari). Cele mai multe
dintre localităţile cu profil salin au evoluat în sensul terţializării, valorificând, într-o măsură
mai mare sau mai mică patrimoniul natural şi cultural-istoric, moştenite, după secole de
exploatare salină. Cinci dintre ele au dobândit sau redobândit statutul de staţiune turistică de
interes local (Praid, Ocna Şugatag, Ocnele Mari) sau naţional (Târgu Ocna, Slănic Prahova),
însă reconversia de la industrial la terţiar e un proces extrem de dificil, care se produce lent,
datorită pragurilor funcţionale induse de inerţiile sociale generate de mentalităţi încastrate în
perioada comunistă. Formarea unei forţe de muncă în domeniul turismului şi al serviciilor,
calificată şi competentă, necesită timp şi resurse.
Colaborarea pe anumite domenii de interes între localităţile cu profil asemănător
poate deveni o modalitate eficientizare şi de evoluţie spre o funcţionalitate superioară celei
prezente. Contacte de acest fel au existat mai ales în ceea ce priveşte serviciile turistice şi au
vizat inclusiv o cooperare internaţională cu salina din Wiliczka36, unul dintre cele mai
vizitate obiective turistice din Polonia (peste 1 milion turişti/an faţă de circa 100.000
turişti/an la Târgu Ocna). Aceste încercări nu s-au materializat însă într-un plan concret de
acţiune.

(a) (b)
Fig. 94. Bisericile construite în sare din Salina Wieliczka (a) şi Salina Târgu Ocna (b)

Aplicarea unor programe şi activitatea unor instituţii naţionale, în vederea dezvoltării

localităţilor cu profil salin, trebuie sa ia în considerare realităţi sociale şi economice
concrete. Deşi extragerea sării este o activitate cu un potenţial urbigen redus şi care nu
implică un număr mare de angajaţi, poate constitui motorul unei evoluţii ascendente a
localităţilor, în cazul în care este eficientizată şi corelată adecvat cu alte activităţi economice
ca şi prin valorificarea patrimoniului acumulat.
În acest sens, trecerea peste momentul de dezechilibru funcţional la care sunt supuse
localităţile specializate în extragerea sării presupune transformări multiple de ordin social şi
economic, care vor duce, inevitabil, la o nouă stare de echilibru, durabil sau nu, în funcţie de
realismul şi priceperea centrilor de decizie şi de reacţia principalilor actori locali, populaţia
şi agenţii economici.

36
În anul 2006 a existat un schimb de adrese în vederea unei posibile cooperări între Direcţia de Integrare Europeana
din Consiliul Judeţean Bacau, Consiliul Regional Malopolska şi respectiv a cele două saline însă demersurile nu au fost
continuate.

174
localitatea statut nr. nr. bilanţ nr. bilanţ % din pop. % din pop. bilanţ Rata Profilul
locuitori locuitori demografic locuitori demografic salariată salariată pop. şomajul localităţii
(rec. (rec. 2002) 1992-2002 (INS 2002-2007 în ind. în ind. ocupata (2002)
1992) 2007) extractivă extractivă în ind.
1992 1999 extractivă
1992-
1999
Târgu Oraş 16071 13576 -15,52 % 12956 -4,57% 12,79 21,83 9,04 12,32 terţiar
Ocna % industrial
Ocna Oraş 16256 15503 -4,63% 15268 -1,52% 4,18 6,23 2,05 25,77 industrial
Mureş % terţiar
Ocna Dej Localitate 41216 38437 -6,74% 38610 +0,45% 2,34 3,17 0,83 15,29 industrial
componenta/ (Dej ) (Dej ) % complex
cartier al mun.
Dej
Turda Municipiu 61200 55887 -8,68% 57381 +2,67% 0,71 0,18 -0,93 21,25 terţiar
% industrial
Cojocna Reşedinţa de 4563 4376 -4,10 % 4429 +1,21% 0,16 0 -0,16 13,37 terţiar
comuna % complex
Praid Reşedinţă de 7064 6846 -3,09% 6698 -2,16% 11,12 45,17 34,05 11,09 terţiar
comuna % complex
Ocna Reşedinţă de 4566 4207 -7,86% 4185 -0,52% 2,88 0 -2,88 2,22% terţiar
Şugatag comuna complex
Slănic Oraş 7654 7113 -7,07% 6750 -5,10% 16,12 0 -16,12 25,31 industrial
Prahova % terţiar
Ocna Oraş 4423 4102 -7,26% 4210 +2,63% 0,11 0,21 0,10 16,50 industrial
Sibiului % complex
Cacica Reşedinţă de 4266 4425 +3,73 4342 -1,88% 17,47 0 -17,47 17,30 industrial
comună % complex
Ocnele Oraș 3617 3563 -1,49 3472 -2,55% 13,86 4,38 -9,48 15,31 terţiar
Mari % industrial
Tabel nr. 12

175
 LOCALITATEA STATUT TURISTIC OFICIAL
Târgu Ocna Staţiune balneoclimatica de interes naţional
Ocna Mureş -
Ocna Dej -
Turda -
Cojocna -
Praid Staţiune balneoclimatică sezonieră de interes local
Ocna Şugatag Staţiune balneoclimatică de interes local cu funcţionare permanentă
Slănic Prahova Staţiune turistică de interes naţional
Ocna Sibiului -
Cacica -
Ocnele Mari Staţiune balneară sezonieră de interes local
Tabel nr. 13

2.2. FUNCŢIONALITATEA SISTEMICĂ A ORAŞULUI TÂRGU OCNA ÎN

CADRUL REGIONAL AL BAZINULUI TROTUŞULUI

Complexitatea morfologică a Bazinului Trotuşului se datorează faptului că se

suprapune unor unităţi geostructurale diferite. Poziţionat pe cursul mijlociu al Trotuşului, la
contactul dintre flişul marginal al Carpaţilor Orientali şi depozitele de molasă subcarpatice,
oraşul Târgu Ocna este încadrabil depresiunii Tazlău-Caşin, o arie supusă unui proces de
subsidenţă, un vast amfiteatru, cu altitudini mai reduse în aria de convergenţă hidrografică
de la Oneşti. Prin excelenţă aflat într-o regiune de tranziţie, arealul în discuţie se
caracterizează printr-o mare varietate a peisajului şi o diversitate a resurselor minerale, ca
reflex al condiţiilor geologice şi morfologice complexe în care s-a format.
Aspectul actual al reţelei de aşezări ia forma unui cvasi-continuum urban-rural, care
urmăreşte traseul Trotuşului şi al principalilor afluenţi şi care stă la baza unor sisteme
antropizate stabile şi determinante în planul relaţiilor spaţiale, spre deosebire de formele
pozitive de relief, munţii, şi chiar dealurile subcarpatice, unde funcţionalitatea sistemică este
încă dominată de fluxuri şi interacţiuni între elementele naturale.
Extinzându-se spaţial în cea mai mare parte în judeţul Bacău, Bazinul Hidrografic al
Trotuşului cuprinde părţi din alte patru judeţe ale ţării - Vrancea, Neamţ, Harghita şi
Covasna -, primul dintre acestea având o importanţă deosebită în analiza spaţiului urban,
prin prezenţa Adjudului, ca nod de transporturi şi punct de racord cu principala axă a
Moldovei - Culoarul Siretului. Situată într-o zonă de tranziţie între Carpaţii Moldo-
Transilvani, Carpaţii de Curbură şi Podişul Moldovei, Valea Trotuşului e favorizată prin
organizarea unora dintre cele mai importante căi de comunicaţie, drumuri strategice şi
comerciale care funcţionează de sute de ani între Valea Siretului şi cursul superior al
Oltului.
Relaţiile teritoriale capătă o expresie convingătoare dacă analizăm emisivitatea
procesului inovator dinspre oraş către nucleele intermediare. Aceasta nu se realizează într-o
manieră uniformă, ci ţinând cont de direcţiile preferenţiale, în funcţie de accesibilitatea
teritoriului sau de prevalenţa unor relaţii moştenite, cu caracter social sau cultural-istoric.
La scara Bazinului hidrografic al Trotuşului, arie cu o recunoscută identitate
teritorială, relaţiile s-au dezvoltat axial, impuse de configuraţia reliefului şi de emanciparea

176
recentă şi dizarmonică a fenomenului urban. Axialitatea naturală a fost însoţită de una
antropică, a căilor de comunicaţii feroviare şi rutiere, care au avut ca scop decongestionarea
resurselor naturale (lemn, sare, gaze naturale, petrol, cărbuni) dinspre arealul montan şi
submontan către Valea Siretului. Obiectivul acesta a impus procese de echipare a teritoriului
cu infrastructuri specifice, concomitent cu o absorbţia forţei de muncă în domeniul
industriei extractive şi de prelucrare a lemnului. Fiind vorba de industrii industrializante,
acestea au favorizat apariţia economiilor de scară şi a economiilor în cascadă, astfel încât au
proliferat imediat noi ramuri, precum industria chimiei de sinteză, petrochimică şi industria
textilă (Tudora; Bănică, 2009).
În contrast cu axa Trotuşului, spre nord-est, bazinul hidrografic al Tazlăului a
cunoscut o altă formă de evoluţie, în care motivaţia dezvoltării a fost reprezentată de
utilizarea clasică a resurselor agricole, a unei economii subzistenţiale, bazate pe relaţii
punctuale, locale, rareori sub-regionale. În acest caz, absenţa urbanului conduce la o
sensibilitate şi mai ridicată la izolare, astfel încât traseul văilor secundare, greu accesibile,
atrage instaurarea unor stări specifice ruralismului profund, aspecte care rar caracterizează
Valea Trotuşului, chiar în cazul zonelor montane din sectorul superior. Legăturile dintre cele
două subsisteme regionale au fost întotdeauna defectuoase, din cauza existenţei obstacolului
natural al Berzunţilor şi al Subcarpaţilor Tazlăului.
Date fiind distanţele mici dintre oraşe relaţiile de polarizare reciprocă, de competiţie
şi de complementaritate funcţională sunt puternice încât se poate vorbi de o regiune urbană
conturată a Văii Trotuşului, în care Târgu Ocna a avut şi poate avea, în cazul unei
valorificări corecte a propriului potenţial, un important rol de echilibru.

2.2.1. Integrarea oraşului Târgu Ocna în cadrul relaţiilor urban–rural şi urban-urban

2.2.1.1. Caracterul profund rural al Văii Trotuşului până în sec. XX.

Relaţiile urban-rural

Arealul în care oraşul Târgu Ocna a avut o poziţie dominantă până în secolul XX a
fost, în esenţă, unul profund rural, oraşul Târgu Trotuş, reşedinţa iniţială a ţinutului, neavând
niciodată valenţe urbane reale, în timp ce Târgu Ocna însuşi, nu doar că a avut şi are legături
foarte puternice cu spaţiul rural polarizat, dar include în propriul intravilan arii care sunt şi
în prezent semi-urbane, dacă nu chiar rurale.
În acest context se afirmă identitatea rurală a oraşului Târgu Ocna la fel ca şi a
multora dintre târgurile şi târguşoarele Moldovei, simple relee între aşezările rurale. Această
caracteristică este reflectată de legătura indisolubilă cu ruralul care, în ciuda implantărilor
industriale şi urbane din Bazinul Trotuşului îşi menţine importanţa covârşitoare în crearea
legăturii cu mediul din care face parte.
Satul a constituit dintotdeauna singurul cadru identitar autentic pentru teritoriul
românesc. «Celula teritorială fundamentală a rămas satul, matrice ancestrală de locuire, de
construcţie şi de transformare a locurilor» (O. Groza, 2003), limitele satului, ale moşiei,
reprezentând totodată limitele teritoriului identitar. Universuri semi-închise, satele
tradiţionale româneşti sunt profund ancorate în local şi izolate nu doar prin distanţe, ci şi de
anumite elemente naturale (păduri, coline, munţi). În acest mod, sistemul de populare al

177
Moldovei s-a constituit la sfârşitul secolului XVII ca o succesiune de câmpuri şi poieni,
separate de întinse zone forestiere (I. Muntele, 1998).
Pe Valea Trotuşului, sistemul de aşezări rurale a fost condiţionat în mare măsură de
cadrul natural, satele fiind dispuse în cea mai mare parte pe văi (pe fundul văilor, dar şi pe
terase), dar şi pe liniile de contact geografic (glacisuri, piemonturi) şi pe interfluvii (mai ales
în sectorul inferior). Morfometria, dar şi resursele specifice, au indus o dispunere a centrelor
de populare pe un şir sau două şiruri paralele (Şandru, 1956).
În zona montană, Valea Trotuşului a format o succesiune de defilee şi bazinete
depresionare în care s-au format sate mari, unite între ele şi formând adevărate «megasate»
(Iulia Văcăraşu, 1980). Forma alungită a acestora şi relativ uşoara accesibilitate şi
posibilitate de comunicare dintre ele a dat un profil specific zonei. Predomină satele de tip
risipit în Bazinul Tazlăului şi pe văile secundare, precum şi cele de tip adunat pe Valea
Trotuşului, în timp ce ariile de discontinuitate (raportată la locuire) reprezentate de păduri
ocupă încă o suprafaţă considerabilă, în ciuda defrişărilor devastatoare din perioada recentă.
Majoritatea aşezărilor rurale se află în zona subcarpatică, cu densitate mare în
Depresiunea Tazlăului şi în cursul mijlociu şi inferior al Trotuşului. După origine,
majoritatea satelor sunt de tip răzeşesc: 86 sate de acest tip au fost menţionate la începutul
sec. XIX. Unele sate au dispărut, altele s-au format prin roire, adesea a populaţiei din
Ardeal, fenomen legat de intensificarea exploatărilor forestiere (Drăgoi, 1967).
Ca tipologie a satelor din Bazinul Trotuşului după structura vetrelor, rămâne valabilă,
în linii mari, harta întocmită de C. Drăgoi şi C. Swizewsky în 1967, remarcându-se prezenţa
satelor de tip adunat în arealele depresionare Tazlău-Caşin şi urcând pe areale relativ întinse
şi în cursul superior al Trotuşului mai ales în ariile de confluenţă hidrografică. Satele
răsfirate caracterizează zonele deluroase şi montane joase, respectiv cursurile secundare ale
râurilor, în timp ce satele de tip risipit se găsesc în arealele montane cu altitudini medii şi
mari.
În arealul adiacent oraşului Târgu Ocna, pe Valea Trotuşului şi în depresiunea Caşin
(Oneşti), satele sunt de tip adunat, iar în zona dealurilor subcarpatice şi a munţilor Nemira şi
Berzunţi aşezările rurale sunt răsfirate.
Colectivizarea comunistă şi exodul rural au afectat identitatea satului, în esenţa sa. În
zonele subcarpatice şi montane s-a menţinut, într-o oarecare măsură, proprietatea privată
(mult limitată însă). Reîmproprietăririle de după căderea comunismului au reinstaurat mica
proprietate agricolă pe parcele mici, dar şi pe întinse suprafeţe forestiere a căror defrişare
abuzivă a indus pericole majore.
În ceea ce priveşte răspândirea populaţiei în acest spaţiu, până la cel de-al doilea
război mondial, ale cărui consecinţe politice, economice şi sociale nefaste sunt cunoscute în
toată Europa de Est, ea reflectă în mod neforţat ceea ce este recunoscut de multă vreme şi
anume că densitatea populaţiei reflectă gradul în care colectivităţile umane reuşesc să
utilizeze în mod coerent şi judicios un anumit spaţiu geografic, determinând concentrări
acolo unde interdependenţele sunt avansate şi dispersie acolo unde posibilităţile de utilizare
a spaţiului fizico-geografic sunt deficitare.
În a doua jumătate a secolului XX a avut loc însă modificarea distribuţiei populaţiei,
dintr-una dispersată, caracteristică unei locuiri profund rurale şi ataşate unui cadru natural
generos, într-o concentrare puternică în centre industriale implantate în mod agresiv în
spaţiu. Fenomenele socio-demografice, din ultima jumătate de secol, caracteristice Văii

178
Trotuşului se reflectă în evoluţia densităţii populaţiei între 1956-2002. Densitatea medie la
nivelul bazinului Trotuşului a crescut de la 76,2 locuitori/km2, în 1956, până la 92,7
locuitori/km2, în 1977, după care s-a menţinut relativ constantă până în prezent. Diferenţieri
mai concludente rezultă din analiza variaţiilor spaţiale interne în acest areal, care este
departe de a fi omogen.
Caracterului dispers al locuirii preponderent rurale a Bazinului Trotuşului, din 1956,
când Moineştii erau singurul oraş care concentra cu adevărat o densitate de tip urban, i se
opune evoluţia ulterioară, în sensul concentrării fluxurilor migratorii din spaţiul rural spre
noii poli formaţi, Târgului Ocna revenindu-i doar un rol de localitate intermediară sau de
oraş-etapă. Densităţile rurale, adevărate rezervoare de forţă de muncă şi de produse pentru
sistemul urban se concentrează în special pe Valea Trotuşului şi în bazinul Tazlăului, în
timp ce în arealele rurale montane densităţile umane sunt mult mai mici.

Fig. 95. Evoluţia densităţii populaţiei din Bazinul Trotuşului (1956-2002)

(Sursa: Recensămintele populaţiei 1956-2002)

Dintr-o arie relativ echilibrată demografic, cu o populaţie dispersată şi cu polarizări

slabe în Depresiunea Dărmăneşti şi în jurul oraşului Târgu Ocna, Valea Trotuşului s-a
transformat într-o arie puternic polarizată, prin amploarea pe care a luat-o fenomenul urban,
strâns legat de industrializare. Relaţia dintre Târgu Ocna şi spaţiul rural asupra căruia îşi
exercită controlul, în sens sistemic, îşi are expresie în continuum-ul urban-rural, pe care îl

179
reprezintă chiar intravilanul oraşului, o însemnată parte a acestuia păstrând caracteristici
predominant agricole şi caracterul de facto de localitate rurală.

2.2.1.2. Târgu Ocna în contextul urbanizării Văii Trotuşului.

Relaţiile urban-urban

Sistemul urban al Văii Trotuşului poate fi considerat unul relativ tânăr: vechile nuclee
au fost fie abandonate (Adgiudul Vechi a fost strămutat, creându-se Adjudul Nou), fie şi-au
pierdut atributele urbane (funcţia urbană a Târgului Trotuş a fost preluată de Târgu Ocna), în
timp ce restul oraşelor actuale provin din foste sate.
În decursul celor şapte secole de atestare a fenomenului urban pe Valea Trotuşului,
sistemul de oraşe a înregistrat o dinamică foarte activă, de multe ori indusă din exterior,
exprimată prin importante schimbări de structură: Târgu Trotuş, reşedinţa ţinutului a decăzut
în secolul al XVII-lea, transformându-se brusc, prin migrarea populaţiei spre salinele din
apropiere, în aşezare rurală. În secolul XVIII, Târgu Ocna a devenit cel mai important oraş
minier al ţării şi al doilea ca număr de locuitori din Moldova. Apoi, din momentul în care
simpla extragere şi comercializare a sării a încetat să mai fie o funcţie urbigenă atractivă a
început să decadă.
Analiza transformărilor identitare ale acestor două oraşe, care au cunoscut o perioadă
de glorie urmată de stagnare sau decădere, ar putea face obiectul unui studiu în sine. De
remarcat este o particularitate indusă de evoluţia istorică care individualizează târgurile
moldoveneşti şi le deosebeşte de centrele polarizatoare din Transilvania. Dacă acestea din
urmă, deţinând statutul de oraşe libere cu o mare autonomie, şi-au putut construi fortificaţii
de apărare, în Moldova, cele mai multe târguri nu au valorificat poziţia strategică, fiind sub
protecţia cetăţilor construite de domnitor, dar în fapt foarte vulnerabile (Al. Ungureanu,
1974). Acest aspect şi-a lăsat amprenta asupra morfologiei actuale a aşezărilor urbane:
fostele oraşe fortificate sunt mai coezive, mai concentrate, cu o individualitate mai
puternică, în timp ce oraşele deschise sunt cu mult mai apropiate de un statut rural, mai puţin
diferenţiabile de ruralul adiacent, cu o textură mai laxă şi cu o densitate mai redusă a
locuinţelor.
Până în secolul XX, Valea Trotuşului se caracteriza, în fapt, printr-un grad mare de
ruralizare. Nu exista o populaţie cu adevărat urbană, iar târgurile care dominau regiunea
aveau reale valenţe rurale, astfel încât erau în mai mare măsură „aglomeraţii rurale” decât
oraşe. Oraşele „erau mai mult o prelungire sătească, cu rosturi politice şi administrative şi cu
o lume aproape nediferenţiată, adunând la târg, ca şi în jurul mânăstirilor, satele din
apropiere” (Enciclopedia României 1938, citată de I. Şandru, 1989).
În secolul XX au apărut noile oraşe, cu profil industrial, respectiv turistic: Moineşti
(1921), Slănic Moldova (1935), Comăneşti (1952) şi Gheorghe Gheorghiu Dej/Oneşti
(1956). În perioada comunistă, urbanizarea şi industrializarea Văii Trotuşului au fost
pregnante, creându-se cei doi poli industriali şi demografici, Oneşti şi gruparea Comăneşti-
Moineşti-Dărmăneşti, fapt ce poate fi evidenţiat de evoluţia densităţii populaţiei din Bazinul
Trotuşului între 1948 şi 1977. Indicele de urbanizare a crescut de la 14% în 1948 la 39,6%
în 1980 (Şandru, 1989).

180
 Industrializarea Văii Trotuşului, cu o perioadă de vârf între anii 1960-1966, a pornit
de la premisa valorificării resurselor locale (petrol, cărbune, sare, lemn etc.). În acest scop a
fost necesară aducerea unei populaţii numeroase în noile centre industriale. Procesul s-a
petrecut pe fondul exodului rural care luase oricum amploare, şi a antrenat populaţie nu doar
din satele judeţului Bacău, ci şi din alte judeţe. Noile aşezări industriale tind să formeze
chiar o grupare regională Trotuş-Bistriţa, care părea că începe să se individualizeze în anii
1970.
Dezvoltarea industriei într-un ritm rapid a făcut posibilă creşterea numărului
populaţiei urbane de 4 ori în 40 de ani, de la 34.765 locuitori în 1948, la 138.510 locuitori în
1988, cea mai dinamică evoluţie având-o oraşele Gheorghe Gheorghiu-Dej/Oneşti,
Comăneşti şi Moineşti.

(a) (b)
Fig. 96. Evoluţia numerică a populaţiei oraşelor din Bazinul Trotuşului în perioadele 1800-1988
(a) şi 1990-2007 (b) (Sursa: Institutul Naţional de Statistică)

Populaţia noului oraş Gheorghe Gheorghiu-Dej (Oneşti) a crescut exponenţial, de la

4247 locuitori în 1948, la 35.663 în 1966 şi 54.048 locuitori în 1988, continuând această
evoluţie demografică ascendentă până în 1999. Până în momentul acestei transformări
radicale, Oneştii fuseseră doar un târguşor-satelit al oraşului Târgu Ocna, care funcţiona
periodic, beneficiind de o poziţie foarte favorabilă la confluenţa Trotuşului cu Tazlăul,
Oituzul şi Caşinul, şi fiind, în acelaşi timp, o arie de convergenţă a drumurilor comerciale.
Fostul sat Oneşti s-a transformat într-un oraş de tip industrial, dominat de platforma chimică
şi petrochimică, cu o populaţie preponderent alohtonă (în 1988, 79,2 % din totalul populaţiei
era născută în altă parte). A fost vorba de crearea (forţată) a unei identităţi fundamentate
strict ideologic şi economic.
Relaţiile care se stabilesc între oraşele Văii Trotuşului, prin prisma valorificării unor
resurse comune aceluiaşi spaţiu, prin existenţa unor surse comune de alimentare cu apă şi
energie electrică, sunt, în acelaşi timp, susţinute de căile de comunicaţie rutiere şi feroviare,
care facilitează fluxurile intense de mărfuri şi forţă de muncă, în cadrul unui sistem urban
complex. În acest sens, date fiind distanţele mici dintre oraşe, I. Şandru (Şandru et alii,
1989) susţinea existenţa unei adevărate „microregiuni urbane” a Văii Trotuşului. Rolul
Târgului Ocna în acest ansamblu urbanizat a fost, mai ales înainte de 1989 acela de oraş-
dormitor pentru Oneşti (pe atunci Gheorghe Gheorghiu-Dej) emiţător de fluxuri navetiste
extrem de importante. În prezent, pe fondul evoluţiilor sociale şi economice recente statutul

181
său a devenit unul de oraş-etapă între cei doi poli urbani şi de oraş turistic „intermediar”,
într-un anumit sens subordonat Slănicului Moldova.
După 1989, la nivelul Bazinului Trotuş, şi al întregii ţări se înregistrează fenomenul
de retur rural, adesea numit în literatura de specialitate “contraurbanizare”. Daca
urbanizarea având la bază industrializarea era un proces de contracţie spaţială, procesul
actual este acela de disipare sau difuzie, fenomen caracteristic populaţiilor predominant
agricole. Spre deosebire de procesul de urbanizare (de fapt o pseudo-urbanizare, pe fondul
industrializării forţate), care a fost în România controlat şi stimulat de autorităţile comuniste,
cel actual de contraurbanizare pare a fi, în mare măsură, haotic. El se desfăşoară în cele mai
multe cazuri în sensul unei periurbanizări, fapt relevat şi de analiza densităţii populaţiei
(fig.95), care reflectă o creştere a numărului de locuitori, mai ales în ceea ce priveşte
comunele din apropierea centrelor urbane.
Referitor la sensul şi termenul contraurbanizării, considerăm ca ele sunt improprii.
Ne aflăm în fapt în faţa unei forme „primare” de urbanizare a spaţiului rural, care se
manifestă prin scăderea ponderii activităţilor agricole, înlocuite cu activităţi industriale, dar
mai ales cu activităţi terţiare. Procesul e astfel condiţionat de modernizarea structurilor
socio-economice, mai ales prin revoluţionarea mijloacelor de comunicaţie. Totuşi nu putem
vorbi de o urbanizare în adevăratul sens al cuvântului, dată fiind structura încă predominant
agricolă (o agricultură de subzistenţă în cea mai mare parte) şi marile deficienţe ce există în
ceea ce priveşte utilităţile publice,
Din această cauză, deşi numărul oraşelor a crescut, diferenţierea urban-rural se face
adesea doar administrativ, răspunzând unor scopuri demografice, fără ca aceasta să reflecte
criterii esenţiale, referitoare la structura economică sau la calitatea edilitară. Astfel, de facto,
aşezarea îşi pierde orice caracteristică urbană şi redevine sat, în cazul în care activităţile
industriale implantate anterior nu mai funcţionează. Exemplificator este cazul
Dărmăneştilor, o grupare extinsă, dar dispersă de sate unde au fost implantate activităţi
industriale în perioada comunistă, dar care, după închiderea rafinăriei, a rămas o aşezare fără
atribute urbane pregnante.
Această situaţie de după 1989 se reflectă în evoluţia populaţiei stabile a oraşelor care
a manifestat o tendinţă descendentă, cel mai mare deficit demografic înregistrându-l Oneştii,
care, după 1999, au pierdut circa 7500 de locuitori. Celelalte oraşe au manifestat o stabilitate
mai mare, cu mici variaţii, Târgu Ocna –Dărmăneşti evoluând „în tandem” (cu circa 14000
locuitori, cu o mai mare constanţă a Dărmăneştilor, mai ruralizat), ca şi Comăneşti -
Moineşti, cu aproximativ 25000 locuitori (Comăneştii oscilând mai mult din cauza
frământărilor social-economice mai accentuate), în timp ce Slănic Moldova şi-a menţinut un
profil de staţiune turistică relativ izolată din punctul de vedere al fluxurilor de populaţie (alta
decât turiştii).

2.2.2. Interacţiuni teritoriale la nivel regional

Relaţiile rural-urban şi urban-urban definesc sugestiv interacţiunile multiple dintre

localităţi la nivelul regional al Bazinului Trotuşului. Pentru a identifica mai exact rolul
funcţional al Târgului Ocna în sistemul teritorial în care se integrează identitar este necesară
completarea demersului analitic cu elemente de analiză spaţială oferă o imagine mai clară

182
asupra posibilităţilor prezente şi viitoare de evoluţie urbană ale acestui oraş. Elementele
definitorii identificate se pot exprima prin intermediul unor indicatori demografici (în
special populaţia flotantă, pentru intervalul de până în anii 1980 şi navetismul, ceva mai
recent) şi al unor indicatori ai infrastructurii (cu un accent deosebit pe traseele rutiere,
valorificate mai mult în prezent faţă de calea ferată). Indicatorii respectivi se pot introduce
în diferite modele de interacţiune spaţială, a căror formă matematizată şi geometrizată poate
fi ajustată prin cunoaşterea realităţilor din teren. Rezultatele pot indica premise ale
interacţiunii spaţiale, a căror materializare trebuie susţinute de decizii politico-administrative
şi economice cu rol decisiv în reglarea fluxurilor umane, materiale sau energetice.0

2.2.2.1. Indicatori demografici ai influenţei urbane

– populaţia flotantă şi populaţia navetistă

Într-un sistem deschis, aşa cum este oraşul, fluxurile spre/dinspre sistemele exterioare
îi influenţează semnificativ structura şi funcţionalitatea. Indicii demografici reflectă cu o
mare acurateţe dinamici spaţiale a căror identificare este decisivă pentru ajustarea
impulsurilor emise de către centrul de decizie. Influenţa demografică pe care o exercită un
oraş asupra spaţiului polarizat şi dinamismul aşezării urbane sunt reflectate de forţa de
muncă atrasă, respectiv trimisă spre/dinspre aria polarizată.
La nivelul anilor 1970 era relevant să se urmărească puterea de atracţie a oraşelor
prin analiza numărului şi a ponderii populaţiei flotante faţă de populaţia totală (Alexandru
Ungureanu, 1971). În prezent, pe fondul creşterii gradului de mobilitate a populaţiei, prin
înmulţirea, îmbunătăţirea, diversificarea mijloacelor de transport, această influenţă este mai
bine reflectată, cel puţin în cazul oraşelor mici, de ponderea pe care navetiştii o deţin din
totalul populaţiei active ocupate.
În anul 1832, dintre oraşele cu o populaţie flotantă numeroasă făceau parte târgurile
de podgorie (Odobeşti, Panciu, Nicoreşti), în contextul înfloririi comerţului cu vin, dar şi
oraşele cu o puternică industrie extractivă a păcurii (Moineşti) şi sării (Târgu Ocna), fapt ce
le-a imprimat acestora un puternic dinamism. Totuşi, în cazul Târgului Ocna, numărul mare
de flotanţi – 1000 de persoane – „nu corespunde întru totul valorii economice a ocnelor de
sare, ci este şi o reflectare a productivităţii încă foarte scăzute a muncii” (Al. Ungureanu,
1971).
Dacă la recensământul din 1859 nu au fost colectate date despre populaţia flotantă,
cel din 1899 reflectă o scădere a puterii de atracţie a oraşelor din Moldova - ponderea
populaţiei flotante fiind de doar 1-3%, peste medie situându-se Bacăul, datorită valorificării
lemnului, şi oraşele viticole din Vrancea, în ciuda crizei declanşate de atacul filoxerei.
Scăderea numărului şi a ponderii populaţiei flotante din Târgu Ocna reflectă faptul că
oraşul începe să-şi piardă importanţa, prin apariţia altor centre de exploatare concurente şi
prin înlocuirea muncii salariate la salină cu condamnaţi (ocnaşi), iar mai târziu cu locuitori
rezidenţi în Târgu Ocna sau navetişti din ariile învecinate, salina având, în acelaşi timp, prin
îmbunătăţirea tehnologiei de exploatare, un număr mai mic de angajaţi.

183
 NUMĂRUL POPULAŢIEI FLOTANTE RAPORTATĂ LA CEA
REZIDENTĂ ÎN ORAŞULUI TÂRGU OCNA

12000

10000

8000

11635 rezidenţi
6000
flotanţi
9010
7922
4000 7520

2000
2003

1000
68 101 279 12
0
anul 1832 anul 1899 anul 1912 anul 1930 anul 1966

Fig. 97. Dinamica populaţiei flotante în raport cu populaţia rezidentă din oraşul Târgu Ocna
(1832-1966) (Surse: Al. Ungureanu, 1971)

În afară de populaţia rezidentă şi flotantă, populaţia activă a oraşelor include şi

salariaţi cu domiciliul în alte localităţi, dinspre care aceştia se deplasează zilnic sau periodic.
Indicele mediu al navetismului pentru gruparea urbană trotuşeană era, la sfârşitul anilor
1980, de 19,2% (I. Şandru et alii, 1989). Târgu Ocna se înscria între oraşele cu o pondere
mare a populaţiei navetiste în cadrul populaţiei active ocupate, respectiv 17,2%, alături de
Gheorghe Gheorghiu-Dej/Oneşti (26,3%) şi Moineşti (20,8%), în timp Slănic Moldova
deţinea doar 4,4%.
Începând cu sfârşitul anilor 1960, sub influenţa vădită a procesului de industrializare
forţată a Văii Trotuşului în vederea valorificării resurselor din această regiune, s-au
dezvoltat preferenţial doi poli - Oneşti, ca nouă şi modernă aşezare urbană socialistă şi
gruparea Moineşti-Comăneşti-Dărmăneşti, care au devenit cele două arii endodinamice ale
fluxurilor navetiste. În acest sens, navetismul a fost responsabil de o forma de „urbanizare
subterană”(ascunsă, greu de surprins prin analiza strictă a datelor demografice privind
oraşul propriu zis), prin intermediul populaţiei rurale care lucra în oraşe.
Din contra, localităţi altă dată atractive, ca Târgu Ocna, în principal pentru o
populaţie flotantă venită pentru exploatarea sării, sau cu o accesibilitate redusă, în raport cu
alte localităţi, şi cu o slabă reprezentare a industriei, au avut şi au în continuare un deficit
migratoriu.
Un schimb permanent de populaţie, în sens dublu şi cu valori mari, s-a desfăşurat,
mai ales înainte de 1989, între cele două grupări urbane ale Văii Trotuşului, respectiv între
Oneşti/Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Moineşti sau Comăneşti, oraşe cu o importantă
dezvoltare a industriei grele (Al. Ungureanu, 1980).
În cazul Târgului Ocna, nevoit să-şi asume noul statut de localitate-dormitor,
fluxurile navetiste devin preponderent exodinamice, zilnic peste 800 de persoane
deplasându-se spre alte centre, dintre care 692 spre Gheorghe Gheorghiu-Dej/Oneşti, 65 de
persoane spre Dărmăneşti-Comăneşti-Moineşti şi 58 de persoane spre Slănic Moldova (I.
Şandru, 1966).
Al. Ungureanu observa în 1980 faptul că în Târgu Ocna (ca şi Vatra Dornei, Moineşti
sau Gura Humorului) fluxurile centrifuge le depăşesc pe cele centripete ceea ce indică
necesitatea formării unui profil economic mai complex (Ungureanu, 1980).
184
 Deşi în perioada actuală ponderea navetismului este mai mică, s-a păstrat, în mare
măsură, raportul dintre efectivele de populaţie care se deplasează pe fiecare dintre cele trei
direcţii. Slaba polarizare a populaţiei din Târgu Ocna de către gruparea industrială dinspre
nord-vest este explicată parţial şi de lipsa unei linii directe de transport cu autobuzul sau
microbuzul, cu Dărmăneşti, Moineşti sau Comăneşti.
Dacă înainte de 1989 fluxurile navetiste feroviare aveau ponderea cea mai însemnată
pe traseul Adjud-Ghimeş, în prezent cea mai mare parte a fluxurilor navetiste se desfăşoară
pe şosele, cu microbuze sau autobuze, în multe cazuri cu autovehicule personale, astfel încât
devine mult mai dificilă estimarea direcţiilor fluxurilor navetiste. Recensământul populaţiei
şi al locuinţelor oferă date doar despre numărul populaţiei care lucrează fie în alte localităţi
din judeţ, fie în alte judeţe, ca expresie a mobilităţii forţei de muncă, în ceea ce priveşte
fluxurile exogene, dar cu un oarecare grad de ambiguitate (nu arată şi destinaţia acestor
fluxuri).
Pentru fluxurile intrajudeţene se remarcă orientarea dinspre rural spre urban,
valabilă în cazul tuturor oraşelor, o parte a populaţiei ocupate având reşedinţa în aşezările
rurale sau periurbane, dar şi fluxuri urban-urban, în special în cazul aglomeraţiei urbane
Moineşti-Comăneşti-Dărmăneşti şi a oraşelor Oneşti - Târgu Ocna şi urban-rural, dată fiind
localizarea în mediul rural a multora dintre întreprinderi, în special în domeniul exploatării
lemnului şi materialelor de construcţii, ca şi a navetismului unei părţi a populaţiei calificate
din domeniul sanitar, învăţământ, administraţie. Localităţile rurale montane sunt autarhice,
cu o populaţiei stabilă şi care îşi asigură din interior necesarul pe când aşezările din aria
subcarpatică au locuitori mult mai mobili din punct de vedere profesional, navetismul fiind o
constantă atât pentru Valea Trotuşului cât şi pentru Bazinul Tazlăului. Atracţia oraşelor se
manifestă spaţial sub forma unor fluxuri intense de populaţie din periurban şi ruralul
apropiat spre urbanul propriu zis.

Fig. 98. Populaţia salariată în alte localităţi ale judeţului, 2002 (RPL, 2002)

185
 În ceea ce priveşte populaţia salariată în alte judeţe, ponderea cea mai mare o au fie
localităţi situate la limita spaţială a judeţului (Ghimeş-Făget, Ciugheş) sau cu preponderenţă
maghiară (Frumoasa), polarizate de către Harghita, fie oraşele Adjud, Oneşti, Comăneşti,
Moineşti sau Târgu Ocna, din care o parte a populaţiei urbane calificate lucrează în alte
judeţe sau este plecată temporar în străinătate.
Populaţia activă salariată în alte ţări sau care este plecată temporar în străinătate este
cea urbană din, cea periurbană specializată în activităţi industriale altădată navetistă spre
polii urbani trotuşeni (mai ales localităţile din jurul Oneştilor dar şi cele din apropierea
Târgului Ocna), dar şi localităţile de ceangăi din Subcarpaţii Tazlăului (Lărguţa, Coman,
Stufu, Drăgugeşti etc.).

Fig. 99. Harta populaţiei salariate în localităţi din alte judeţe şi din alte ţări, 2002
(Sursa: Recensămintele populaţiei şi al locuinţelor, 2002)

În cazul Târgului Ocna, cea mai consistentă parte a forţei de muncă (70%) îşi
desfăşoară activitatea în cadrul oraşului. Totuşi, există un procent însemnat dintre salariaţi
care practică navetismul în alte localităţi din judeţ (28%), deplasându-se în principal spre
Oneşti, în timp ce populaţia rezidentă în Târgu Ocna, dar cu locul de muncă în alte judeţe
sau chiar în alt stat, este redusă numeric.

186
 POPULAŢIA SALARIATĂ DIN TÂRGU OCNA DUPĂ
LOCUL DE MUNCĂ

3045

1223

35 70
în localitate în altă localitate din judeţ
într-o localitate din alt judeţ în alt stat

a)
POIENI (266 salariaţi) TÂRGU OCNA (3045 salariaţi)
VÂLCELE (353 salariaţi)

2650

149 246

113
106 35 10 0 4
1 65
4

b) c) d)
Fig. 100. Populaţia salariată din Târgu Ocna după locul de muncă: în oraşul Târgu Ocna
(a) şi localităţile componente (b,c,d) după locul de muncă, 2002 (Sursa: Recensămintele populaţiei
1930-2002)

Diferenţieri mai profunde relevă analiza ponderii salariaţilor navetişti pe localităţi

componente, care atestă caracterul semi-rural al cartierului Vâlcele, majoritatea fluxurilor
generate fiind de tipul periurban-urban. Cartierul Poieni are, de asemenea, un caracter semi-
rural, dar ceva mai puţin accentuat, datorită situării într-o arie de mare accesibilitate (la
drumul naţional 11A), ceea ce facilitează deplasarea spre alte localităţi, precum şi datorită
alipirii acestuia de satul Bogata din comuna Dofteana.

2.2.2.2. Căile de comunicaţie din bazinul Trotuşului - premisă a accesibilităţii în sistem

Modul de raportare al societăţii faţă de distanţă, în termeni de consum de energie,

timp şi resurse financiare, şi acţiunile împotriva rugozităţii spaţiului au o reală importanţă în
conturarea identităţii spaţiale a mediului urban în relaţie cu ansamblul teritorial din care face
parte şi devin surse ale structurilor spaţiale înscrise în mediu de acţiunea umană.
În configurarea identitară, coeziunea teritorială joacă un rol extrem de important:
comunităţile umane se dezvoltă şi capătă o conştiinţa de sine mai pregnantă atunci când
există condiţiile necesare stabilirii contactelor de ordin social şi economic prin modalităţi şi
căi de comunicare, prin posibilităţi de deplasare şi de interacţionare.
Dintre factorii care condiţionează conectivitatea şi accesibilitatea în Bazinul
Trotuşului, condiţiile naturale şi îndeosebi relieful se impun ca esenţiale în schiţarea reţelei
de căi de comunicaţie. Trotuşul este o axă pentru căile de transport rutiere şi feroviare, în
timp ce ramificaţiile secundare ale reţelei de drumuri urmează, în principal, afluenţii

187
acestuia, care, prin fragmentarea reliefului montan, contribuie la creşterea gradului de
accesibilitate. Chiar şi drumurile de o importanţă mai redusă urmează, de cele mai multe ori,
cursurile unor pâraie, care îţi au izvoarele în aria montană.
Organizarea spaţială a reţelei de aşezări este în strânsă legătură cu accesibilitatea
oferită de cadrul natural, majoritatea satelor concentrându-se pe văi şi formând prin
extindere şi unirea dintre ele, un continuum rural, adevărate „mega-sate” (Iulia
Văcăraşu,1980). Continuitatea rurală liniară este întreruptă (în special în anumite zone de
confluenţă) de concentrări urbane, în oraşe distincte (Târgu Ocna, Oneşti), sau în
aglomeraţii de oraşe (Moineşti-Comăneşti-Dărmăneşti).
Poziţia de contact între aria carpatică şi cea subcarpatică joacă, la rândul său, un rol
important în ceea ce priveşte accesibilitatea anumitor spaţii, iar Târgu Ocna se situează chiar
pe acest contact.
Ca pretutindeni, calitatea legăturilor care sudează un teritoriu depinde, în acelaşi
timp, de nivelul de dezvoltare economică şi socială, dar şi de interesul economic şi politic al
statului, cu reprezentare directă în instituţia Prefecturii, care orientează, însă investiţiile, de
multe ori în manieră preferenţială.
Drumurile comerciale au jucat un rol important în evoluţia aşezărilor de pe Valea
Trotuşului, în condiţiile în care specificul reliefului a permis amenajarea acestora pe văi şi
peste pasurile transcarpatice. Cele mai importante astfel de trasee au fost „Drumul
Braşovului”,„Drumul Ocnei” (cele două se suprapuneau pe porţiunea Târgu Ocna-Adjud) şi
„Drumul Ghimeşului”. Alte drumuri ale sării care erau active în acea perioadă sunt „Drumul
Sculenilor”, drumul Ocna-Leova, „Drumul Lipcanilor”.
Posibilitatea traversării relativ uşoare a Pasului Oituz a favorizat întreţinerea unor
relaţii strânse între aşezările moldoveneşti şi cele transilvănene, printr-o intensă mobilitate a
oamenilor şi a bunurilor. Astfel, până în secolul XVIII, Târgu Trotuş, iar apoi Târgu Ocna,
pe de o parte, şi Târgu Secuiesc, pe de alta, au funcţionat ca târguri dublete.
De o mare importanţă în crearea unor legături profunde între Ţinutul Trotuşului şi
„scaunele” de peste munţi a fost „Drumul Braşovului”, o rută pe care timp de câteva secole
târgurile Trotuş şi Ocna au desfăşurat un comerţ activ cu Braşovul, cel mai important centru
economic al Transilvaniei. În acelaşi sens, poate fi amintit „Drumul Ghimeşului”, pe care s-
a desfăşurat între secolele XVIII-XIX, comerţul cu sare şi porumb dinspre Moldova spre
scaunul Ciucului.
Dificultăţile evidente în transportul sării au dus la căutarea unor soluţii alternative
care au fost vehiculate în secolul XIX, precum folosirea râului Siret, construcţia unei căi
ferate Târgu Ocna-Galaţi sau proiecte de modernizare a drumurilor. Astfel sarea extrasă de
la Târgu Ocna se trimitea pe Siret cu vase uşoare cu calaj mic. Modernizarea transporturilor,
începând cu a doua parte a secolului XIX, inclusiv prin înfiinţarea în 1892 a unui serviciu de
diligenţă pe ruta Târgu Ocna-Moineşti, a impulsionat legăturile economice deja existente.
Construirea căii ferate Adjud-Târgu Ocna-Palanca-Ghimeş-Ciceu a scos din izolare
aşezările de pe Valea Trotuşului şi a transformat-o pe aceasta într-o axă extrem de
importantă de legătură transcarpatică, o adevărată „Vale a Prahovei moldovenească”. A fost
realizat mai întâi tronsonul Adjud-Târgu Ocna- Halta Salina, în scopul practic al
transportului sării, şi apoi tronsonul transcarpatic Târgu Ocna- Ghimeş – Ciceu, în timp ce
anumite artere rutiere, printre care Târgu Ocna-Slănic, au fost modernizate în 1937-1938.

188
 Reţeaua feroviară a Văii Trotuşului este, în prezent, interconectată cu magistralele
feroviare Bucureşti-Adjud-Suceava şi Braşov-Ciceu-Baia Mare prin trenuri zilnice în regim
rapid, accelerat şi personal. Trenul intercity Bucureşti- Comăneşti şi retur opreşte zilnic în
Gara Târgu Ocna, sporind accesibilitatea către şi dinspre marile oraşe, respectiv capitală şi
Târgu Ocna. În total, în Gara Mare din Târgu Ocna opresc 14 de trenuri, în timp ce pentru
Gara Salina, mai accesibilă turiştilor datorită apropierii de obiectivele de interes, numărul
trenurilor care staţionează este de 24. Toate aceste trenuri străbat Valea Trotuşului de la
Adjud la Ghimeş-Palanca, unele făcând legătura cu importante centre urbane ca Iaşi,
Bucureşti sau Braşov37. (
Principalele căi rutiere modernizate pentru regiunea în care se încadrează oraşul Târgu
Ocna sunt:
- Drumul naţional 11A Adjud-Oneşti, care se continuă cu DN 12A Oneşti-
Miercurea Ciuc şi care urmează traseul Văii Trotuşului, traversând pasul Ghimeş-
Palanca (1159 m) şi făcând legătura cu depresiunea Ciucului. La Târgu Ocna, din
această axă se desprinde o cale rutieră secundată DN 12B, dar esenţială la nivel
local, respectiv drumul Târgu Ocna –Slănic Moldova.
- Drumul naţional 11, Braşov-Oneşti-Bacău, care se intersectează în Oneşti, la mai
puţin de 15 km de Târgu Ocna, cu drumurile naţionale menţionate anterior.
De asemenea, Târgu Ocna este legat de spaţiul rural polarizat prin drumuri judeţene şi
comunale, mare parte dintre ele nefiind însă modernizate.
Analiza modului în care sunt dispuse căile rutiere şi feroviare în cadrul Bazinului
Trotuşului relevă poziţia centrală a oraşului Târgu Ocna, cu o bună accesibilitate şi
conectivitate. Astfel, pe drumul naţional 12A, oraşele Oneşti, Dărmăneşti şi Moineşti se
înscriu în interiorul izocronei de 15 minute, ca şi Slănic Moldova, situat pe un drum
judeţean. Din păcate, calitatea slabă a carosabilului pe anumite porţiuni ale traseului şi
aglomeraţia micşorează diametrul izocronelor.

2.2.2.3. Delimitarea ariilor de influenţă. Modele de interacţiune spaţială

Teoretic, puterea de influenţă a unui oraş asupra aşezărilor învecinate se manifestă

gravitaţional, fiind direct proporţională cu mărimea aşezărilor şi invers proporţională cu
distanţa dintre ele.
Influenţa urbană se manifestă la nivel funcţional prin fluxurile de forţă de muncă, de
materii prime, produse finite, energie sau informaţie, care au loc între entităţile teritoriale,
contribuind la stabilirea unor legături durabile între oraşe şi aşezările rurale prin ierarhizări
spaţiale identificabile la toate scările de analiză.
În cazul oraşelor mici, de tipul Târgului Ocna, aria de influenţă este întotdeauna
inclusă în arealul polarizat de oraşele mari, superioare ierarhic, pe principii de subordonare
funcţională.
La nivelul anului 1989, delimitarea zonelor de influenţă ale oraşelor din Bazinul
Trotuşului s-a făcut pe baza capacităţii de atracţie economică, reflectată de fluxurile de forţă
de muncă şi mărfuri, şi socio-culturală, prin fluxurile determinate de serviciile

37
Conform date oficiale SNCFR Călători ( www.mersultrenurilor.ro, 2009)

189
administrative şi culturale. Un rol important l-au avut şi mărimea demografică, nivelul de
organizare a spaţiului rural polarizat, densitatea oraşelor, numărul şi frecvenţa mijloacelor
de transport precum şi elementele cadrului natural (Şandru et alii, 1989). Pe aceste baze, s-a
stabilit că ariile de influenţă urbană acoperă peste 55% din suprafaţa întregului bazin, având
valorile cele mai mari în lungul Văii Trotuşului (90%), mai dens populată şi urmată de căi
de comunicaţie şi valori mai reduse în zonele montane, cu accesibilitate mai scăzută şi
densităţi mai mici ale populaţiei.
Configuraţia şi dimensiunile zonelor de influenţă în perioada pre-decembristă arată că
cea mai mare arie de atracţie o avea oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, care deţinea 60% din
suprafaţa totală polarizată de oraşele din Bazinul Trotuşului, cuprinzând întreaga Depresiune
Tazlău-Caşin, Valea Trotuşului - între Adjud şi Palanca, iar în vest pătrundea pe afluenţi
până la Poiana Uzului şi Slănic Moldova. Arii de influenţă de întindere medie aveau
Moineştii, care polarizau Depresiunea Tazlăului Mare, bazinul Tazlăului Sărat şi Bazinul
Comăneşti, dar şi, parţial, partea montană vestică. Zona de influenţă a Comăneştilor se
extindea în depresiunea omonimă, în Şeaua Moineşti, spre nord-vest până la Agăş şi
Palanca, iar spre sud incluzând Dofteana, în timp ce aria de polarizare a Adjudului se
întindea atât în bazinul inferior al Trotuşului, până la Căiuţi, cât şi mai ales, pe valea
Siretului. Târgu Ocna şi Slănic Moldova aveau cea mai mică zonă de influenţă, inclusă de
altfel în totalitate în aria de polarizare a Oneştilor/Gheorghe Gheorghiu-Dej, juxtapunându-
se spre nord-vest zonei de influenţă a Comăneştilor.
Interferenţele între zonele de influenţă erau vizibile şi în cazul Moineştilor şi
Comăneştilor sau în cel al Adjudului şi Oneştilor/Gheorghe Gheorghiu-Dej. De altfel,
influenţa ultimelor două se făcea simţită şi în afara Bazinului Trotuşului, concurând
Mărăşeştii şi chiar Bacăul în polarizarea unor sectoare din Culoarul Siretului.
După 1989, pe fondul contra-urbanizării, al delocalizării unor activităţi economice de
tip industrial, dar şi a serviciilor, zonele de influenţă ale oraşelor din Bazinul Trotuşului s-au
restrâns ca suprafaţă, lăsând loc unei structuri reticulare în lungul cursului principal, un
adevărat continuum urban-rural, mai puţin polarizat şi cu intense fluxuri favorizate de
dezvoltarea fără precedent a transporturilor.
Legătura dintre activităţile comerciale şi cele industriale a dus la mutaţii în
dimensionarea zonelor de influenţă locală şi regională a oraşelor. O importantă creştere a
ponderii activităţilor comerciale s-a înregistrat în oraşele mici şi mijlocii din unele zone
industriale în care a existat o slabă dotare a activităţilor comerciale înainte de 1990, aşa cum
este şi cazul oraşelor din Bazinul Trotuşului.
Reprezentarea pe baza modelelor gravitaţionale clasice 38 a accesibilităţii urbane la
nivelul bazinului Trotuşului nu arată diferenţe notabile în perioada 1992-2002. Totuşi, pe
fondul unui deficit demografic cvasi-general, al „contraurbanizării” şi al reducerii
activităţilor industriale, oraşele au o capacitate de polarizare mai scăzută. Aria de influenţă
cea mai semnificativă o are municipiul Oneşti, care polarizează nu doar cursul mijlociu al
Trotuşului, ci şi spaţiile lipsite de aşezări urbane de pe cursurile Oituzului, Caşinului sau văii
mijlocii şi inferioare a Tazlăului. Amplasarea intermediară a Târgului Ocna, între Oneşti,
Slănic Moldova şi gruparea Dărmăneşti, Comăneşti şi Moineşti îi scade, teoretic, capacitatea
38
Pentru această situaţie este aplicabil modelul lui Huff, care este rezumat de relaţia I h = Dij / √Pj , unde Ih – indicele
Huff (potenţialul/probabilitatea de interacţiune) este în funcţie de Dij - distanţa dintre localităţi (în cazul nostru Târgu
Ocna şi o altă localitate) şi P i - populaţia localităţii luate în considerare

190
de a polariza un areal întins. Pe de altă parte, situaţia reală relevă o forţă de atracţie scăzută a
quasi-ruralului oraş Dărmăneşti, dar şi a Slănicului-Moldova, specializat turistic şi amplasat
într-o poziţie de „fund de sac” îngustat, impropriu extinderii teritoriale.

Fig.101. Accesibilitatea urbană a localităţilor din Bazinul Trotuşului

Accesibilitatea unui sistem faţă de alte unităţi sistemice corespondente este esenţială
pentru reglarea de către centrul de decizie a fluxurilor eficiente şi a legăturilor capabile să-i
conserve funcţionalitatea sau să-i inducă discontinuităţi pozitive, datorită cărora sistemul să
poată trece spre un nivel superior al funcţionalităţii sale. Poziţia oraşului Târgu Ocna este
avantajoasă din punct de vedere al accesibilităţii faţă celelalte oraşe ale judeţului: axele
quasi-rectangulare ale Trotuşului şi Slănicului fac ca distanţa rutieră să nu difere prea mult
faţă de distanţa „zbor de pasăre” (rata linearităţii variind între 85% şi 100%). În schimb,
obstacolele naturale şi traseul mai sinuos al căilor rutiere fac mai greu accesibile pentru
locuitorii şi agenţii economici din Târgu Ocna, oraşele Bacău şi Buhuşi, ambele amplasate
în exteriorul Bazinului Trotuşului.

ORAŞ KM ZBOR DE KM RUTIER RATA

PASĂRE LINEARITĂŢII (%)
DĂRMANEŞTI 14 15 93,33
ONEŞTI 15 15 100,00
SLĂNIC MOLDOVA 15 17 88,24
COMĂNEŞTI 20 23 86,96
MOINEŞTI 24 28 85,71
BACĂU 41 63 65,08
BUHUŞI 49 87 56,32
Tabel 14 Distanţele dintre Târgu Ocna şi celelalte oraşe din judeţul Bacău

191
 Dacă fluxurile dintre Târgu Ocna şi Buhuşi sunt mai puţin importante, poziţionarea
faţă de Bacău are o cu totul altă semnificaţie. În actuala conjunctură politico-administrativă,
un rol decisiv pentru unităţile teritoriale îl are reşedinţa de judeţ. Macrocefalia Bacăului este
evidentă şi are drept consecinţă un efect gravitaţional decisiv asupra populaţiei din judeţ.
Rolul de decizie pe care primaţialitatea i-l conferă în sistem face din Bacău o arie de
atracţie, iar din accesibilitatea faţă de reşedinţă un indicator important pentru relaţiile şi
fluxurile materiale, umane, energetice şi informaţionale capabile să susţină din exterior
sistemele locale. Calculul distanţei rutiere dintre municipiul Bacău şi fiecare localitate a
Bazinului Trotuşului (fig.102) dă numai o imagine simplistă şi incompletă a capacităţii de
dezvoltare comunală în funcţie de accesibilitatea faţă de centru judeţean.
Cele mai avantajate par a fi localităţile de pe Valea Tazlăului, prin poziţionarea pe
drumul naţional 11 care leagă Bacăul de Oneşti, în timp ce localităţile din nord (Tazlău) şi
cele din cursul inferior (comunele Urecheşti şi Coţofăneşti şi, mai ales, unităţile Adjud şi
Rugineşti) sunt mai apropiate de reşedinţele judeţelor Neamţ, respectiv Vrancea. În fapt,
până la punct, căile rutiere modernizate induc un „efect de tunel”, care „deşertifică” spaţiile
tranzitate în loc să le dezvolte. Un exemplu în acest sens este şi Culoarul Siretului dintre
Bacău şi Adjud, care nu este nici pe departe atât de avantajat de situarea pe unul dintre
principalele coridoare rutiere naţionale şi chiar europene. Poziţiile avantajoase sunt mai
curând cele de intersecţie a căilor de comunicaţie principale aşa cum este ce a Oneştilor, a
Adjudului, a Comăneştilor sau chiar a Târgului Ocna.

Fig. 102 Accesibilitatea rutieră faţă de reşedinţa de judeţ a localităţilor din Bazinul hidrografic al Trotuşului

Relaţiile interurbane capătă expresie prin exprimarea sintetică a probabilităţii de

interacţiune prin intermediul mărimii demografice şi al distanţei dintre localităţi, care capătă
o expresie mai sugestivă prin calcularea ca distanţă timp. Calitatea carosabilului şi
configuraţia reliefului sunt adesea factori determinanţi în luarea deciziilor de emitere a unor
fluxuri spre un anumit punct de interes. În acest sens, unele oraşe carpatice sau subcarpatice

192
(Piatra Neamţ, Bicaz, Praid, Târgu Neamţ, Sovata) par mai greu accesibile faţă de cele de
câmpie sau podiş (Bacău, Mărăşeşti Târgu Frumos, Iaşi sau chiar Bucureşti).

Fig. 103 Distanţa şi timpul de parcurgere a acesteia între Târgu Ocna şi alte oraşe din România

Legături funcţionale directe şi constante sunt stabilite între Târgu Ocna şi centrele
care au rolul polarizator esenţial la nivelul Regiunii de Nord –Est (Iaşi) şi la scară naţională
(Bucureşti). Cursele zilnice sunt o dovadă a atracţiei exercitate asupra Târgului Ocna prin
serviciile de ordin superior (de învăţământ, sanitare, administrative etc.).

2.2.2.4. Rolul polarizator al Târgului Ocna la nivel local

Amplasat între două ansambluri urbane cu o mare forţă polarizatoare la nivelul

Bazinului Trotuşului, Târgu Ocna îşi exercită capacitatea de atracţie asupra unui areal relativ
restrâns. Practic aria sa de influenţă este inclusă în cea a municipiului Oneşti, care este
beneficiarul majorităţii celor mai importante fluxuri de materii prime şi de forţă de muncă.
Fenomenul de polarizare urbană se manifestă, în primă instanţă asupra ariei
periurbane, delimitabilă prin intermediul cunoaşterii arealelor de expansiune urbană şi a
fluxurilor zilnice de populaţie dinspre periferie spre centru şi care, prin acestea, nu este
asimilabilă spaţiului rural ci are o poziţie privilegiată, de interfaţă. Pe de altă parte,
fenomenul de periurbanizare poate duce la pierderea unor atribute specifice spaţiului rural
(sol fertil, terenuri agricole, peisaj natural), pe fondul lipsei unor caracteristici urbane
importante (densitate scăzută, lipsa accesibilităţii, lipsa serviciilor şi a infrastructurii)
(Allen,2003).
Aria periurbană este, în acelaşi timp, trasată şi administrativ, prin hotărârea
Consiliului Local şi cuprinde cartierele mai slab urbanizate ale Târgului Ocna (Gălean,
Viişoara, Tiseşti, Gura Slănic, Tiseşti, Poieni – inclusiv Păcurele şi Mosoare- şi Vâlcele),
care emit fluxuri zilnice de forţă de muncă spre arealul central, pericentral şi spre aria

193
industrială estică, unde se află majoritatea agenţilor economici şi a instituţiilor
administrative. În egală măsură, atracţia centrului se manifestă prin intermediul polarizării
unităţilor de învăţământ (în special secundar – gimnazial şi liceal), a unităţilor sanitare (mai
ales a cabinetelor medicilor de familie şi a farmaciilor amplasate central şi mai puţin a
spitalelor de specialitate situate ex-centric în Tiseşti, respectiv în Văleni), a unităţilor
administrative (financiare, de gospodărire comunală, primărie) şi a serviciilor bancare şi de
creditare, asigurări, agenţii de turism sau comerciale specializate. Populaţia din localităţile
componente quasi-rurale Poieni şi Vâlcele are accesul la astfel de servicii îngreunat de
distanţa (măsurabilă în km sau în minute) relativ mare până aria centrală, dar şi de
transportul urban încă prea puţin eficient.
Polarizarea de către oraşul Târgu Ocna a comunelor din imediata vecinătate şi chiar a
oraşului Slănic Moldova devine vizibilă mai ales prin analiza repartiţiei activităţilor de ordin
terţiar – a serviciilor economice, sanitare, de învăţământ sau administrative ca şi prin analiza
programelor şi a planurilor de amenajare actuale. Astfel, Târgu Ocna asigură anumite
servicii bancare, financiare, notariale, sanitare şi de învăţământ pentru oraşul Slănic
Moldova şi pentru comunele învecinate Târgu Trotuş, Dofteana, Pârgăreşti şi Bârsăneşti (în
aceasta din urmă doar pentru localitatea Brătila, celelalte fiind direct polarizate de Oneşti).
În schimb pentru anumite servicii sanitare şi pentru judecătorie populaţia din unităţile
menţionate, dar şi cea din Târgu Ocna se deplasează spre Oneşti.
Esenţială pentru definirea capacităţii de polarizare pe care o are în plan local rămâne
capacitatea de a atrage fluxuri de forţă de muncă din localităţile învecinate. Principalele
sectoare de activitate industrială cu un număr apreciabil de angajaţi sunt construcţiile şi
mineritul.

Fig.104. Accesibilitatea rutieră faţă de oraşul Târgu Ocna a localităţilor din Bazinul Trotuşului

Spre deosebire de celelalte oraşe trotuşene industriale, care au forţă de muncă locală
angajată în construcţii şi industria extractivă (Oneşti, Comăneşti, Moineşti), Târgu Ocna îşi
recrutează forţa de muncă preponderent din aria pe care o polarizează. Oraşul salin reuşeşte

194
să fie în plan local un centru atractiv, în special pentru satele comunelor Pârgăreşti şi Târgu
Trotuş (la concurenţă cu industria de construcţii din Oneşti), dar şi pentru locuitorii
cartierelor oraşului Slănic Moldova, în timp ce pentru aria dinspre nord şi nord-vest atracţia
este mai modestă, datorită lipsei în acele sate a populaţiei calificate în cele două domenii
industriale.
Prin amplasarea centrală pe axa principală a Trotuşului, la intersecţia mai multor căi
rutiere, Târgu Ocna este unul dintre punctele de maximă accesibilitate în Bazinul Trotuşului
şi un posibil centru de greutate al acestuia.
Aceasta făcea din oraşul sării, până în urmă cu un secol, o arie de convergenţă a
fluxurilor de persoane şi de drumuri şi de emisie spre regiunile învecinate. În prezent,
polarizarea se manifestă strict local şi are ca expresie fluxurile navetiste zilnice (generate
de muncă şi de activităţile educative) şi cele, la intervale mai neregulate, pentru servicii
administrative şi sanitare. Deplasările se realizează fie cu mijloace auto proprii (aceste
fluxuri fiind mai greu cuantificabile), fie prin intermediul transporturilor publice cu
microbuze şi autobuze şi în mai mică măsură al celor feroviare.

Fig. 105 Reţeaua de comunicaţie dintre oraşul Târgu Ocna şi localităţile din aria de polarizare

Se creează astfel axe de comunicare cu subsistemele rurale învecinate cu un accentuat

profil agricol, care au nevoie de un debuşeu pentru populaţia în vârstă de muncă. Dacă în
trecut – începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea până în a doua parte a secolului XX -
rolul căilor feroviare era determinant, astăzi cursele dintre localităţi se realizează pe căile
rutiere, care oferă o mai mare flexibilitate transporturilor, în Târgu Ocna funcţionând trei
firme specializate pe acest tip de transport (una orientată spre Oneşti, alta spre Slănic
Moldova şi ultima spre celelalte localităţi proxime). Cea mai importantă axă de acest tip
rămâne Trotuşul, însoţit de o cale rutieră şi una feroviară, care leagă Târgu Ocna de Oneşti
şi respectiv de Comăneşti, pe acest traseu circulând în mod expres peste 25 de curse zilnic,

195
în afară de altele care tranzitează oraşul. Astfel, cele mai accesibile localităţi polarizate de
„oraşul sării” sunt Poieni, Bogata, Dofteana şi Târgu Trotuş, dar există curse care fac
legături eficiente şi cu localităţi învecinate acestora, care nu sunt amplasate axial, aşa cum
sunt Hăghiac sau Tuta. Legături funcţionale eficiente se stabilesc cu Slănic Moldova (14
curse zilnice), unde lucrează o parte din personalul specializat turistic din Târgu Ocna şi
spre care se îndreaptă principalele fluxuri turistice din judeţul Bacău, dar şi cu Vâlcele (14
curse zilnice), localitate componentă care transmite fluxuri de forţă de muncă şi populaţie
şcolarizată în oraş (elevi de nivel gimnazial sau liceal). Curse regulate (la fiecare 30 de
minute, în momentele de vârf ale zilei orele 8-11 şi 14-18) sunt şi spre Pârgăreşti şi Pârâul
Boghii (cea din urmă, o arie care a fost parte din oraş). Extinderea tentaculară a ariei de
influenţă a Târgului Ocna funcţionează şi spre nord-est şi est – Brăteştii (comuna
Bârsăneşti) şi Viişoara (comuna Târgu Trotuş) emit zilnic fluxuri de forţă de muncă spre
ariile industriale şi de servicii dispersate în oraşul Târgu Ocna.

2.2.2.5. Premise administrative şi politice ale interacţiunii teritoriale

Relaţiile teritoriale se stabilesc într-un sistem organizat prin deciziile care sunt luate,
la diferite niveluri ierarhice, de către principalii actori ai sistemului. Decizia administrativă
are repercusiuni complexe la nivelul subsistemelor fizic, social şi economic. Ea este luată
prin subordonarea faţă de decizii ale centrelor superioare ierarhic (regional, naţional,
internaţional) şi prin planificarea strategică pe termen scurt, mediu şi lung.
Orice analiză actuală de ordin multiscalar, care urmăreşte relevarea modului în care
se integrează o localitate în ansamblul sistemic teritorial trebuie să ţină seama de planurile
de amenajare a teritoriului aprobate oficial şi care (ar trebui să) constituie repere importante
pentru autorităţile locale. Dintre planurile şi strategiile de importanţă în cazul Târgului Ocna
amintim Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean Bacău, Strategia de dezvoltare
durabilă a judeţului Bacău, Planul Urbanistic General al oraşului Târgu Ocna şi Strategia de
Dezvoltare Durabilă a oraşului Târgu Ocna. Modul în care toate aceste documente cu
caracter oficial se racordează între ele şi modul în care se integrează în Planul naţional de
amenajare a teritoriului şi în Planul Regional de Amenajare a Teritoriului (Regiunea de
nord-est), are vădite implicaţii în conturarea identitară a oraşului Târgu Ocna.
În ultimii ani au existat mai multe încercări de întărire a unităţii funcţionale a
Bazinului Trotuşului, prin anumite planuri şi programe integrate de gestionare a diverselor
probleme cu care se confruntă majoritatea localităţilor componente, şi care privesc refacerea
fondului forestier, gestionarea rezervelor de apă, gestionarea integrată a deşeurilor etc., utile
în vederea refacerii unei identităţi locale dislocate de comunism.
Din nefericire, nu de puţine ori, aceste planuri şi programe şunt excesiv de centraliste
şi dau prerogative mari unui Consiliu Judeţean care avantajează în mod constant oraşele
mari, în special reşedinţa, şi nu ţine cont de realităţile locale. Din acest motiv măsurile
prevăzute sunt uneori desprinse de problemele reale ale comunităţii. Spre exemplu, în
Strategia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Bacău, pentru Târgu Ocna, în privinţa
aspectelor de mediu, alături de măsurile corecte de prevenire a inundaţiilor, au fost stabilite
măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii aerului (care nu ridică în ralitate probleme deosebite

196
aici), la fel ca şi pentru celelalte oraşe de pe Valea Trotuşului, când de fapt se impun, în
primul rând, ca şi pentru Slănic Moldova, măsuri de protejare a fondului forestier.

Fig. 106. Reglementări privind îmbunătăţirea calităţii mediului în judeţul Bacău

(Sursa: Strategia pentru dezvoltare durabilă a judeţului Bacău, 2005)

Conform Planului de Amenajare Teritorială a Judeţului Bacău, Târgu Ocna face parte
din sistemul teritorial Oneşti, dar este în acelaşi timp un centru coordonator pentru comunele
Pârgăreşti şi Dofteana (dar, de facto, şi pentru Târgu Trotuş, de care este aproape „sudat”,
deşi vechea capitală a Ţinutului Trotuşului este şi mai puternic polarizată de Oneşti).
Relaţiile cu spaţiul rural sunt extrem de fluide în cazul Târgului Ocna care, în afară de zona
centrală urbană şi zonele cu funcţionalitate industrială şi de servicii diseminate, cuprinde
vaste peisaje specific rurale, care se înscriu prin contactul cu ariile rurale înconjurătoare într-
un continuum urban-rural specific Văii Trotuşului şi afluenţilor. Două exemple, edificatoare
asupra litigiilor în ceea ce priveşte extinderea teritorială a oraşului, sunt evidenţiate de
Planul Urbanistic General (2000): întrepătrunderea fondului locativ al „cartierului” Poieni
cu cel al satului Bogata, din comuna Dofteana, ca şi faptul că zona Zăvoi din Târgu Trotuş
se află în proprietatea Consiliului Local Târgu Ocna.
Colaborarea intercomunală este o temă de o mare actualitate şi un cadru optim de
rezolvare a anumitor probleme care depăşesc mediul strict local şi presupun gestionarea într-
un cadru sistemic mai larg. Este o realitate care ţine de domeniul evidenţei faptul că judeţul
Bacău este un sistem extrem de eterogen, cu clivaje majore, cu arii de discontinuitate clară,
care separă trei subsisteme slab integrate: o arie de la est de Siret – agrară, exodinamică,
îmbătrânită şi subdezvoltată, un sector al Culoarului Siretului dinamic, o adevărată axă de
dezvoltare, dar dezechilibrat de primaţialitatea municipiului Bacău şi un Bazin al Trotuşului
stabil demografic, auto-sustenabil, cu un mediu urban supradimensionat însă, care valorifică
197
resurse locale printr-o industrie diversificată, dar care ridică probleme specifice prin
impactul asupra integrităţii generale a sistemului.
În acest context al individualizării clare a sistemului funcţional al Trotuşului,
asocierea unităţilor administrativ-teritoriale care fac parte din Bazinul Trotuşului, deşi
greu realizabilă la nivel administrativ, poate aduce rezultate benefice în cazul în care
urmăreşte strict gestionarea comună a unor elemente clar individualizate (fondul forestier,
alimentarea cu apă şi canalizarea, reţelele electrice, reţeaua de drumuri), sau când are în
vedere cooperarea în probleme de ordin economic (relaţia dintre industriile extractive şi
cele de prelucrare, între ariile cu potenţial agricol şi cele cu suprafeţe forestiere întinse,
între ariile cu potenţial turistic pentru valorificare integrată) ori social (riscuri sociale
comune ale oraşelor după închiderea a numeroase unităţi industriale).
Una dintre expresiile funcţionării sistemice a reţelei de oraşe şi aşezări rurale
adiacente acestora este sistemul de alimentare cu apă de la Poiana Uzului, respectiv captarea
de la Cărăboaia, care serveşte un număr mare de aşezări din Bazinul Trotuşului, dar şi din
aria centrală a judeţului (inclusiv reşedinţa de judeţ).
Rolul coordonator al oraşului Târgu Ocna este vizibil în ceea ce priveşte alte proiecte
importante pe plan local. Unul dintre ele, recent conturat (2009), se referă la Colectarea
selectivă şi transportul deşeurilor în zona turistică Târgu Ocna, la care participă şi
comunele Târgu Trotuş şi Pârgăreşti, dar unde parteneriatul se situează între limitele rolului
primaţial şi de control al oraşului Târgu Ocna, care, pe de altă parte, va trebui să finanţeze şi
cheltuielile neeligibile ale proiectului. Pe de altă parte, Târgu Ocna este membru fondator al
Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară (2009) pentru Salubrizare Bacău, o formă de
organizare ce poate deveni viabilă pe plan judeţean.
În egală măsură, Târgu Ocna poate dezvolta relaţii de coordonare orizontale cu
aşezări de acelaşi rang, aşa cum este oraşul Slănic Moldova (care cuprinde în prezent şi
fostele sate Cerdac şi Cireşoaia), nu doar prin complementaritatea serviciilor turistice (cură
cu apele minerale la Slănic-Moldova în combinaţie cu tratament la Sanatoriul Salinei Târgu
Ocna), ci şi prin relaţii de muncă (navetism interurban), de aprovizionare, servicii şi utilităţi.
Este în discuţie chiar realizarea unui sistem de alimentare cu apă comun celor două
localităţi, care să includă rezervă de apă –lacuri de acumulare - în caz de avarie.
Cooperarea intercomunală, respectiv asocierea unităţilor teritoriale pentru rezolvarea
anumitor probleme punctuale sau conlucrarea pentru realizarea unor programe de dezvoltare
de anvergură mai mare şi de interes comun depinde, în mare măsură, de factorul politic.
Primarul, principalul ordonator de credite şi Consiliul Local, organ legislativ pe plan local,
au funcţia de decizie care ar trebui să presupună trecerea peste anumite animozităţi
existente la nivelul partidelor politice şi depăşirea, în beneficiul comunităţii, a anumitor
bariere impuse de la centru. În cazul localităţilor din Bazinul Trotuşului situaţiile par a fi
însă contradictorii. În 2004, deşi unităţile administrativ teritoriale corespunzătoare bazinului
mijlociu al Trotuşului aveau primari cu aceeaşi coloratură politică, relaţiile intercomunale au
funcţionat defectuos – spre exemplu slaba cooperare dintre oraşele Slănic Moldova şi Târgu
Ocna. În 2008, situaţia a fost contrarie: în condiţiile unui peisaj politic mult mai mozaicat,
par mult mai aproape de realizare anumite proiecte intercomunale în privinţa deşeurilor
(Târgu Ocna, Pârgăreşti, Târgu Trotuş) sau a dotărilor edilitare (Slănic Moldova şi Târgu
Ocna), deşi primarii aparţin unor partide politice diferite şi aflate în competiţie.

198
 Fig. 107. Tipologia comunelor din judeţul Bacău în funcţie de preferinţele exprimate de
electorat la alegerile din 4 iunie 2004 şi 1 iunie 2008 (Sursa: Biroul Electoral Central)

Chiar dacă administrarea urbană este, sau ar trebui să fie, orientată spre îndeplinirea
unor măsuri obiective care să vizeze populaţia, economia şi mediul fizic al oraşului, factorul
politic şi diversele interese centrale influenţează, uneori decisiv dezvoltarea locală, prin
alocarea subiectivă de fonduri la bugetele unor unităţi administrativ-teritoriale şi prin luarea
de măsuri preferenţiale pe plan local, care nu ţin strict cont de necesităţile sistemului de
locuire. Aceasta se repercutează asupra structurii urbane şi asupra funcţionării generale a
mediului urban, fapt perceput acut de către populaţie.

2.2.3.Percepţia publică a identităţii locale şi a mediului urban

„Je vois le monde non comme il est, mais comme je

suis” (Paul Eluard)

Mediul urban nu este doar un fapt obiectiv, care se sprijină pe o structură de tip
sistemic şi pe mecanismele funcţionale de ordin natural şi social-economic încadrate în
supra-sistemele teritoriale superioare ierarhic, ci şi o realitate interioară, spirituală şi
subiectivă a indivizilor care formează o colectivitate umană.
Ca atare, în identificarea trăsăturilor mediului local al unei comunităţi umane în
raport cu teritoriul în care trăieşte, dincolo de explicaţiile obiective, de condiţionările
istorice, economice sau sociale, importantă este şi percepţia prezentă a individului.
Tezaurizarea trecutului sub forma simbolurilor publice şi percepţia actuală a spaţiului ca un
cumul de întâmplări trecute şi prezente, trăite sau cu care contactul a fost indirect, contribuie
la configurarea identităţii spaţiale.
Imaginea urbană şi sentimentul de apartenenţă la un oraş sunt elemente ale identităţii
urbane, care pot fi studiate prin analize sociologice de ordin calitativ, inclusiv în cazul unui
oraş ca Târgu Ocna. În acelaşi timp, identitatea subiectivă a unui oraş nu este doar cea pe
care o au propriii săi locuitori ci, în egală măsură, este imaginea celorlalţi (fie ei turişti,
agenţi economici din alte localităţi, autorităţi centrale, judeţene, regionale sau naţionale

199
etc.), percepută direct sau indirect şi care face din oraş un spaţiu atractiv, neutru sau
repulsiv.

Fig. 108. Geneza imaginii urbane (după I. Ianoş, 2004)

Evaluarea percepţiei subiective a mediului urban se face, în primul rând, prin anchete
sociologice, care au o metodologie aparte, astfel încât eşantionul intervievat (care trebuie să
fie reprezentativ) să poată da imaginea nedeformată a percepţiei sociale. Rezultatele unui
astfel de sondaj iniţiat de Primăria Târgu Ocna în vederea realizării Strategiei de Dezvoltare
Durabilă (realizat de o firmă specializată în astfel de demersuri şi completat prin propriile
chestionare ale noastre) au fost valorificate în prezenta lucrare în mod complementar
analizei obiective a mediului urban.
Considerăm de asemenea relevantă experienţa personală de teren, ideile vehiculate în
diversele monografii locale despre Târgu Ocna sau despre oraşele şi comunele din arealul
apropiat, dar şi imaginile şi sloganurile («brand»-urilor) Târgu Ocna şi Valea Trotuşului, cu
care autorităţile şi diversele organizaţii nonguvernamentale sau agenţi economici implicaţi
(în special cei din turism) înţeleg să asocieze spaţiul promovat.
În sinteză, aspectele considerate fundamentale de localnici în ceea ce priveşte
identitatea spaţiului în care trăiesc se referă, pe de o parte, la valoarea peisagistică şi
beneficiile hidro-climatice asupra sănătăţii, iar pe de alta, la tradiţiile şi credinţele păstrate
de istoria tezaurizată prin monumente de arhitectură şi de cult.
Deşi Bazinul Trotuşului este o arie puternic antropizată, cu o industrializare puternică
şi chiar dacă dezechilibrele induse nu sunt deloc neglijabile, mai ales în ceea ce priveşte
despădurirea şi poluarea apei, aerului şi solului, s-au păstrat încă zone valorificabile sub
aspectul esteticii peisajului, adesea în strânsă legătură cu nevoia de evadare din cenuşiul
oraşelor şi cu valorificarea unor avantaje de natură hidroclimatică (în staţiunile
balneoclimatice Slănic Moldova, fosta „Perlă a Moldovei” şi Târgu Ocna).
Ţinutul Trotuşului este şi o zonă cu o importantă individualitate etnofolclorică, ce
atestă vechimea şi continuitatea populării. Aceasta, ca şi diferenţierea clară faţă de alte zone

200
etnografice din jur, arată o legătură specială între om şi mediul natural, un mod de percepţie
a vieţii şi a spaţiului care s-a conturat/cimentat într-un timp îndelungat şi care este
conştientizat şi azi. Dintre ariile etno-folclorice recunoscute din Bazinul Trotuşului o
rezonanţă aparte o au localităţile Dofteana, Cireşoaia, Sălătruc sau Oituz (toate situate la mai
puţin de 20 de kilometri de Târgu Ocna).
Gradul relativ redus de urbanism şi puternicele valenţe rurale ne fac să vorbim de o
identitate regională (trotuşeană) mai importantă decât cea urbană propriu-zisă.
Dintre aspectele identitare funcţionale cu valoare simbolică pentru locuitorii din
Târgu Ocna trebuie amintită, în primul rând, exploatarea sării, activitatea cu efect urbigen
fondatoare, mult timp aşezarea identificându-se până la confundare extragerea sării.
Valenţe noi ale acestei activităţi de tradiţie pentru Târgu Ocna pot fi adăugate prin
amenajarea complexă a Salinei, ceea ce presupune integrarea într-un circuit turistic, ca şi
utilizarea pentru sănătate (sanatoriu subteran) şi recreere şi pentru servicii de cult (Biserica
Sf. Varvara).
Un rol complex îl are în oraş valea Trotuşului. Mai întâi, este o axă de discontinuitate
care fragmentează intravilanul, inclusiv la nivel identitar. Stadiul avansat de degradare al
Parcului Măgura (reabilitat abia pe parcursul ultimului an pe baza unui proiect cu finanţare
europeană), dar şi a unei părţi a terenurilor de la Gura Slănic, prin exploatarea neraţională a
sării, au indus un grad de periferizare cartierelor Gura Slănic şi Tiseşti (primul beneficiind,
totuşi, de prezenţa şoselei de comunicare cu Slănic Moldova).
În acelaşi timp, Trotuşul este o axă de legătură între comunitatea locală şi alte
comunităţi trotuşene, urmat fiind de o cale ferată şi un drum naţional. Râul devine însă şi
principala ameninţare pentru oraş în cazul unor viituri excepţionale, aşa cum au fost cele din
2004 şi iunie 2005, ca şi un motiv, în aceste ocazii, pentru întărirea spiritului comunitar, prin
ajutor reciproc imediat între cartiere. Din nefericire, o dată cu trecerea „valului” inundaţiilor
pare a dispărea şi această formă de unitate locală. Pe de altă parte, se lasă aşteptate măsurile
structurale care trebuie să vizeze întregul bazin al Trotuşului, prin controlul strict al tăierilor
de păduri, reîmpăduriri, controlul amplasării gaterelor şi a depozitelor de gunoi, construirea
unui sistem integrat de apărare a malurilor pe Trotuş şi afluenţi, inclusiv prin construirea
unor rezervoare de siguranţă şi a unor mici lacuri pe afluenţi.
Referindu-ne strict la Târgu Ocna, istoria, mai veche sau mai recentă, rămâne o
valenţă locală identitară, în ciuda demonetizării prin folosirea propagandistică a istoriei
naţionale şi a noţiunii de eroism în timpul comunismului. Poate mai mult decât în alte părţi
ale ţării, populaţia Târgului Ocna pare că face apel la propria sa istorie, compensând în acest
mod, frustrarea indusă de statutul actual minor al aşezării. Valoarea simbolica a rezistenţei
din Primul Război Mondial este tezaurizată, într-o oarecare măsură, de numeroasele
monumente istorice comemorative (aşa cum este cel de pe Dealul Măgura, cel amplasat în
centru oraşului, vis-a-vis de Primărie sau cel din apropierea Bisericii Răducanu). Alte
momente ale istoriei locale sunt tezaurizate simbolic sub forma numeroaselor monumente de
arhitectură, dintre care unele sunt folosite şi în prezent, fapt care le dă o semnificaţie şi mai
puternică. Dintre acestea, au o valoare deosebită Casa Borisoff (1890), clădirea fostei Şcoli
primare de băieţi nr. 2 „Costache Negri”, staţia CFR Târgu Ocna (1884), proiectată de
Anghel Saligny, clădirea Primăriei (1912), halta Salina (1896), Clubul copiilor (1926),
reşedinţa lui Costache Negri etc.

201
 Conservarea unor tradiţii, precum şi numeroasele biserici, multe dintre ele foarte
vechi, contribuie la perpetuarea spiritului identitar local, la menţinerea unor legături
nevăzute, dar puternice cu spaţiul de locuire.
În egală măsură, numeroasele lăcaşuri de cult - biserici, schituri, mânăstiri - din
interiorul oraşului şi din imediata apropiere dau o valenţă de spiritualitate locului (de altfel
singura publicaţie locală care apare constant este o revistă cu caracter religios -„Sarea
Pământului”). Târgu Ocna, este oraşul cu cele mai multe biserici raportat la numărul de
locuitori din ţară (27 la mai puţin de 14000 locuitori). Amintim în acest sens bisericile
Răducanu (1664) şi Precista (1683), dar şi Schitul Măgurii Ocnei (atestat în 1665, dar, se
pare, mult mai vechi), având însă o reprezentare consistentă şi locaşurile de cult ale altor
confesiuni şi secte.
Poate nu în ultimul rând, personalităţile marcante ale localităţii capătă şi ele valoare
de simbol al identităţii pentru membrii comunităţii. Costache Negri, scriitorul şi omul politic
paşoptist şi unul dintre principalii sfătuitori ai lui Alexandru Ioan Cuza, a devenit o
personalitate emblematică pentru oraş, spitalul orăşenesc funcţionând în fosta lui reşedinţă.
De asemenea, s-au impus conştiinţei publice personalităţi care fie s-au născut la Târgu Ocna
(Gabriela Adameşteanu, Daniela Caurea, Sorin Antohi), fie au trăit aici, sau doar au trecut
prin Târgu Ocna, considerat de mulţi centrul spiritual şi cultural al Văii Trotuşului.
Dincolo de aspectele de ordin natural-peisagistic şi cultural-spiritual, o importanţă
deosebită în conturarea identităţii actuale o are gradul de atractivitate - repulsivitate pentru
locuire, modul în care se inserează prezentul cotidian în conştiinţa publică.
Ataşamentul/repulsivitatea faţă de Târgu Ocna, manifestate de către proprii locuitori, par a
corespunde structurii pe vârste, în sensul că populaţia în vârstă este puternic ataşată faţă de
locuri şi faţă de istoria lor (în special faţă de „Epoca frumoasă”, de înflorire urbană, dintre
1870-1918), în timp ce populaţia tânăra are intenţii exodinamice, de ieşire dintr-un mediu pe
care îl consideră relativ îngust şi închis.
În acest sens există o percepţie diferită asupra confortului zilnic, condiţionat de
calitatea clădirilor şi a locuinţelor, în special, de nivelul de dotare edilitară (accesul la
utilităţi, iluminat public, starea trotuarelor şi a carosabilului), de modul cum sunt gestionate
deşeurile, de prezenţa sau absenţa zonelor de recreere, de diferite forme de poluare urbană,
dar şi de posibilitatea accesului la servicii de învăţământ şi sanitare, de accesul la activităţi
culturale şi la informaţie.
Un rol în crearea şi asumarea imaginii publice identitare îl poate avea mass media, cu
multiplele ei faţete, care poate reflecta în mod corect sau care poate să deformeze realitatea.
Oraşul Târgu Ocna nu deţine însă un ziar local, ci doar o revistă lunară („Sarea
pământului”), evenimentele locale fiind reflectate, în cea mai mare parte, de presa
(regională) băcăuană.
În ceea ce priveşte identitatea viitoare a oraşului Târgu Ocna, imaginea publică o
asociază unei staţiuni turistice (diversificată în ceea ce priveşte oferta) sau, mai precis, unei
staţiuni balneare (doar locuitorii din Tiseşti consideră esenţială această specializare turistică
strictă), 87% dintre cei chestionaţi pronunţându-se în acest sens. Caracterul industrial,
dominant până nu demult, chiar în condiţiile unui rol secundar în plan regional, este
considerat o realitate revolută de către o mare parte din populaţie. Doar în cartierul Poieni
locuitorii, de altfel specializaţi în activităţi secundare, consideră oportună crearea unor noi
unităţi industriale şi mărirea capacităţii celor existente.

202
 Fig. 109 Percepţia publică asupra statutului viitor al oraşului Târgu Ocna

Ca staţiune turistică de interes naţional, pentru Târgu Ocna este însă importantă
promovarea imaginii locale şi transformarea într-un „brand”. În acest sens au avut loc
încercări diverse, prin tipărirea de pliante, ghiduri sau monografii (Corneliu Stoica, Mihai
Pelin), şi, recent, prin înfiinţarea a două puncte de informare turistică în Parcul Măgura şi
respectiv în clădirea Casei de cultură. În viitor, prezintă interes crearea altor asemenea
puncte, care să furnizeze şi alte informaţii cu caracter public, cum sunt cele asupra
mediului, cele privind investiţiile locale, etc., pentru a cointeresa comunitatea locală în a
participa la luarea deciziilor. În egală măsură este necesară promovarea staţiunii turistice
Târgu Ocna prin intermediul presei centrale, al televiziunii naţionale (sau private, de largă
audienţă) şi ale structurilor Ministerului Turismului
În mod evident, revalorizarea spiritului identităţii locale este o premisă a creării unui
cadru favorabil dezvoltării urbane. Căderea într-un sentimentalism provincial, care ar
decontextualiza oraşul Târgu Ocna şi l-ar izola faţă de celelalte entităţi spaţiale şi faţă de
evoluţia socio-economică generală, pe de o parte, şi distrugerea propriei specificităţi şi a
calităţii sistemului teritorial însuşi din raţiuni economice momentane, pe de alta, sunt cele
două pericole care pândesc valorificarea potenţialului local.
Este reală necesitatea restabilirii, pe baza identităţii locale, a spiritului comunitar, nu
izolaţionist şi autosuficient, ci care să poată fi reprezentat mental sub forma unei «închideri
care se deschide» (Constantin Noica), dublu orientate spre sine şi spre exterior, spre
«celălalt». În epoca unei globalizări tot mai pregnante a devenit extrem de importantă

203
menţinerea valorilor locale autentice şi diverse, ca o contrapondere la o posibilă
uniformizare distructivă. Nivelul local este, fără îndoială, nivelul privilegiat al schimbării, ca
o sursă de forme originale de dezvoltare. Orice intenţie, plan, strategie de dezvoltare locală
şi regională trebuie să aibă la bază şi să valorifice această identitate locală, care dă
consistenţă spaţiilor locuite, transformându-le din simple habitate impersonale în sisteme
coerente.

3. RISCURI NATURALE ŞI ANTROPICE LA TÂRGU OCNA ŞI ÎN AREALUL

PERIURBAN

„Oraşele, ca visele, sunt făcute din dorinţe şi temeri”

(Italo Calvino – Invisible Cities)

3.1. FENOMENE DE RISC NATURAL

În reliefarea caracteristicilor elementelor componente ale mediului urban, este

definitoriu modul în care acestea se integrează în structuri organizate şi dinamice, care trec
prin diferite stări funcţionale, marcate de praguri/dezechilibre, care pot induce fenomene de
criză în sistem. Dezechilibrele cu efect disfuncţional sau criza se instalează în situaţiile în
care capacitatea de autoreglare a sistemului este diminuată sau epuizată. În acest sens este
strict necesară, pentru o corectă diagnoză şi prognoză asupra mediului urban, analiza
obstacolelor şi a conjuncturilor generatoare de obstacole moştenite sau inerente în evoluţia
sa.
Sistemul natural este structurat şi organizat astfel încât să-şi conserve funcţionalitatea
printr-o diversitate şi o capacitate de redresare impresionante atât cantitativ cât şi sub
aspectul complexităţii structurale şi funcţionale necesare acestui proces. Pe de altă parte,
diversitatea este ea însăşi responsabilă de inducerea din interior a stărilor de criză, prin
faptul că o structură infimă poate antrena mari transformări ale întregului sistem (Irina
Ungureanu, 2005)
Chiar atunci când avem în vedere fenomenele naturale şi riscurile generate de
dinamica elementelor naturale, este esenţială precizarea că stările de criză implică, şi
structuri vii (ibid.). Dezechilibrele, chiar cele ireversibile, care apar în mediul strict abiotic,
în sistemele geochimice, morfologice, hidrice sau atmosferice, par a nu avea acelaşi impact
dacă nu sunt resimţite de elementele biotice. Subiectul viu (în principal omul), prin
perceperea şi conştientizarea disfuncţiei amplifică fenomenul şi reacţionează raţional sau nu,
în vederea adaptării sau a înlăturării fenomenului de risc.
Există o legătură intrinsecă între fenomenele naturale de risc şi modul în care
ansamblul sistemului reacţionează prin mecanisme de autoreglare. Mediul urban, prin esenţă
unul antropic, este influenţat şi influenţează la rândul sau fenomenele extreme.
La Târgu Ocna şi în arealul înconjurător acestuia se manifestă fenomene de risc
natural strâns corelate şi care, prin acţiunea asupra celorlalte elemente naturale şi asupra
ansamblului urban, impun sistemului socio-uman alegerea celor mai eficiente mecanisme şi
mijloace de redresare.

204
 Fig. 110 Schema manifestării fenomenelor de risc natural

Principalul motor al fenomenelor naturale de risc îl constituie manifestarea climei la

nivel general (regional) şi în plan local, prin caracteristicilor microclimatice. Fenomenele
climatice extreme pot induce praguri de manifestare a unor fenomene hidrologice şi
geomorfologice de risc. Temperaturile extreme sau doar depăşirea anumitor praguri termice,
precipitaţiile abundente sau ploile torenţiale, îngheţurile timpurii sau târzii, topirea timpurie
a stratului de zăpadă, grindina etc. (a căror recurenţă în aria oraşului Târgu Ocna a fost
analizată în Capitolul 3.1.2 din partea I) sunt manifestări care pot declanşa fenomene
hidrologice de risc (în special depăşirea cotei de inundabilitate a apelor Trotuşului şi
afluenţilor săi şi creşterea nivelului pânzei freatice cantonate în terasele inferioare ale
acestora) şi fenomene geomorfologice cu efect destabilizator în sistem (declanşarea de
curgeri noroioase şi alunecări de teren pe versanţi (dealurile din apropierea Vâlcelelor, a
Poienilor şi a Cartierului Păcurele, sufoziuni în ariile cu pseudocarst pe
sare,corespunzătoare, în special, vechilor exploataţii saline din Vâlcele sau ale celor mai noi,
din cartierul Gura Slănic) deschişi în roci friabile şi/sau cu o componentă argiloasă
importantă
Detalierea unor aspecte ale manifestării fenomenelor de risc hidrologic şi geomorfologic
şi ale efectelor lor asupra celorlalte componente naturale (vegetaţie, soluri) sau social-
economice (locuitori şi turişti, clădiri, reţele) este necesară pentru înţelegerea modului în
care criza indusă sistemului natural sau de către acesta determină formarea sau activarea
unor mecanisme de adaptare din partea sistemului funcţional urban.
Inundaţiile care au afectat sau care pot afecta oraşul Târgu Ocna se datorează, pe de o
parte, regimului hidrologic al râului Trotuş, iar pe de alta, fluctuaţiilor de debit ale unora
dintre afluenţii acestuia, mai ales Vâlcele şi Gălean, care au produs în mai multe rânduri
daune importante în cartierele omonime. Având origine pluvială şi pluvio-nivală, undele de
viitură corespunzătoare nivelurilor maxime au o întârziere din cursul superior spre cel
inferior, datorită diferenţierilor de ordin climatic, dar şi capacităţii mari de înmagazinare a
albiei.

205
 Viiturile de iarnă nu constituie un fenomen caracteristic Bazinului Trotuşului. Din
contra, lunile decembrie, ianuarie şi februarie sunt cele în timpul cărora se înregistrează cele
mai mici debite şi cele mai scăzute niveluri datorită cantităţii reduse de precipitaţii. Se
evidenţiază o frecvenţă mai mare a viiturilor de primăvară, pentru cursul inferior şi mijlociu
al Trotuşului, respectiv al Tazlăului şi a viiturilor de vară pentru cursul superior al
Trotuşului, respectiv pentru afluenţii montani ai acestuia (Văcăraşu, 1972). Aceste variaţii
de debit sunt evidenţiate prin calculul debitului maxim corespunzător unor diferite
probabilităţi de apariţie pentru o perioadă de 50 de ani. Pentru staţia hidrologică Târgu
Ocna, s-a determinat un debit maxim de 625 mc/s la 10 ani (probabilitate 10%), 1200 mc/s
la 100 de ani şi 1795 mc/s la 1000 de ani (Tabel nr. 15).

Nr. Râu Staţia Perioada Debit maxim (m3/s)

crt. hidrometrică 0,1% 0,5% 1% 2% 5% 10%
1 Trotuş Goioasa 1952- 815 530 430 350 245 180
2004
2 Asău Asău 1951- 535 379 311 245 169 114
2004
3 Trotuş Târgu Ocna 1955- 1795 1385 1200 1025 795 625
2004
4 Tazlăul Lucăceşti 1966- 917 656 543 430 300 209
Sărat 2004
5 Caşin Haloş 1963- 1035 685 565 465 330 255
2004
6 Tazlău Helegiu 1951 – 2450 1785 1575 1240 910 660
2004
7 Oituz Fierăstrău 1951- 590 435 370 300 220 160
2004
8 Trotuş Vrânceni 1952 - 3845 2920 2500 2120 1670 1340
2004
Tabel 15 Debitele maxime la diferite probabilităţi de depăşire pentru râul Trotuş (Sursa: INHGA)

Înmagazinarea în albie a unei părţi din surplusul de apă, ca şi reducerea cantităţii de

precipitaţii spre aria depresionară subcarpatică, diferenţa vitezei de curgere a apei în funcţie
de morfometria albiei temporizează undele de viitură, dar efectele acestora sunt, totuşi
puternice. În special variaţiile climatice din cadrul Bazinului hidrografic al Trotuşului sunt
responsabile de inundaţiile care, datorită impactului asupra oamenilor şi a activităţilor
omeneşti, au fost înregistrate şi în diferite diferite documente istoriografice. Astfel, inundaţii
pentru care există doar mărturii indirecte în scrierile vremii au fost semnalate în 1670, 1673,
1675, 1724, 1774, 1775, 1850, 1851, 1860, 1864, 1897, 1912, 1914. Inundaţii mai recente
au fost suportate şi măsurate în 1960, 1970, 1975, 1991, 2004, 2005. Ca observaţie generală,
se evidenţiază recurenţa situaţiilor în care doi ani consecutivi sau apropiaţi au fost marcaţi
de inundaţii. Majoritatea acestor evenimente produse în Bazinul Trotuşului au cauzat atât
pierderi de vieţi omeneşti cât şi distrugeri aduse clădirilor, spălarea şi eroziunea solului,
contaminarea apei şi a hranei, perturbarea activităţilor sociale şi economice, în special a
transporturilor şi a telecomunicaţiilor.
În iulie 2005 a avut loc unul dintre evenimentele hidrologice cu efecte catastrofale
asupra Bazinului hidrografic al Trotuşului, cu o probabilitate de producere de peste 1 la 100
de ani, în cursul mediu şi inferior fiind depăşite valorile stabilite pentru cotele de atenţie,
cotele de intervenţie şi cotele de pericol (Tabel nr. 16).
206
 Nr. Data Râu Staţia Qmax CA CI CP Hmax
crt hidrometrica m/s

1 12.VII.2005 Trotuş Lunca de Sus 22,9 80 120 200 150

2 13.VII.2005 Trotuş Ghimeş Făget 58,1 150 250 300 148
3 12.VII.2005 Trotuş Goioasa 257 150 200 300 260
4 12.VII.2005 Trotuş Târgu Ocna 1260 200 300 380 580
5 12.VII.2005 Trotuş Oneşti 1680 300 350 450 524
6 13.VII.2005 Trotuş Vrânceni 2800 300 350 450 540
Tabel nr. 16 Cotele apelor Trotuşului în iulie 2005 (Sursa : DA Siret)

Datele au fost obţinute atât prin măsurători directe ale Direcţiei Apelor Siret, cât şi
prin reconstituiri pe baza constatării distrugerii mirelor, inundării amplasamentelor staţiilor
hidrologice sau a locuinţelor observatorilor sau a întreruperii traficului telefonic de orice fel
(Romanescu, 2006).

Fig. 111 Niveluri de referinţă ale apelor Trotuşului faţă de cota maximă atinsă la 12-13 iulie 2005
(Sursa DA Siret)

Compararea nivelului atins de Trotuş cu cotele de atenţie, intervenţie şi pericol indică

depăşiri cu 2 m ale nivelului de pericol la Târgu Ocna, în condiţiile de albie care se lărgeşte
la ieşirea din Defileul Cireşoaia şi ţinând cont de aportul afluenţilor Slănic şi Vâlcele, o
valoare cu mult mai mare decât cele înregistrate la Oneşti sau Vrânceni, unde terenul mai
plat şi lărgimea mai mare a văii au făcut ca nivelul să nu depăşească cu mai mult de 1 m cota
de pericol. Acest fapt şi efectele dezastruoase la nivelul oraşului sunt observabile în
imaginea preluată chiar în momentul trecerii viiturii maxime conform imaginii SPOT
preluate de SERTIT (Service régional de traitement d’image et de télédétection, France).

207
 Fig. 112 Târgu Ocna. Extinderea undei de viitură la inundaţiile din iulie 2005
(extras din imaginea preluată de SERTIT, 2005 modificat)

Efectele viiturilor de tipul celor din 2005 sunt amplificate de anumite consecinţe ale
activităţilor antropice, printre care depozitarea deşeurilor în albia majoră a râurilor,
despăduririle sau amplasarea gaterelor şi a deşeurilor provenite de la funcţionarea acestora
în imediata apropiere a apelor. În 2004, doar pe Valea Trotuşului funcţionau 2380 gatere
dintre care numai 180 autorizate, iar 5% din lemn ajungea sub formă de rumeguş în
apropierea apei sau chiar în apă.
În cazul specific al localităţii Târgu Ocna, precipitaţiile abundente produc inundaţii şi
din cauza gestionării defectuoase a scurgerii apelor pluviale şi a organismelor torenţiale care
se formează în aceste situaţii. Dintre cauzele amplificării efectelor acestor evenimente mai
fac parte şi depozitarea materialelor diverse şi a deşeurilor pe malul cursurilor de râu, uneori
chiar în albiile râurilor nepermanente, blocaje cu plutitori ale secţiunii de scurgere, blocaje
sub poduri şi podeţe cu deşeuri, împiedicarea scurgerii din cauza vegetaţiei abundente,
eroziunea malurilor, dar şi colmatarea albiei şi depăşirea albiei minore ca urmare a
neîntreţinerii acesteia. Pentru Târgu Ocna aceste fenomene sunt caracteristice atât în
cartierele Mosoare, Poieni sau Păcuri, cât şi în anumite areale din cartierul Tiseşti.
Inundaţiile se produc însă şi în absenţa acestor factori amplificatori, ca urmare a
revărsării râurilor în urma unor fenomene pluviale deosebite, respectiv a variaţiilor de debit
care pot avea consecinţe catastrofale. Astfel de efecte au fost vizibile de-a lungul timpului în
areale ca Tăbăcari-Gioseni unde Trotuşul „mătură” în episoade succesive locuinţele
amplasate pe terasele joase al căror aspect este, din acest motiv, unul de locuinţe temporare,
construite cu mijloace precare, dar şi în Gălean, sau Vâlcele, unde inundaţiile sunt provocate
de variaţiile de debit ale pâraielor omonime.

208
 La nivelul bazinului Trotuşului, Gh. Romanescu grupează factorii favorizanţi ai
inundaţiilor care au avut loc în iulie 2005 şi ai efectelor acestora în două categorii: naturali
(precipitaţiile cu caracter torenţial, umezeala prealabilă a solului, datorată precipitaţiilor
excedentare în primele luni ale anului, panta pronunţată şi litologia care nu favorizează
infiltrarea) şi antropici (gradul ridicat de despădurire – mai ales în bazinele hidrografice mici
-, amenajările hidrotehnice necalibrate pe măsura transportului solid mare, specific zonelor
montane, proasta întreţinere a albiilor minore şi majore, amplasarea necorespunzătoare a
unor construcţii în albia majoră) (Romanescu, 2006).
Printre măsurile care ar putea contribui la diminuarea acestor efecte se numără
amenajările hidrologice, protecţia în lungul râului prin intermediul digurilor şi al altor
lucrări de apărare de mal, devierea surplusului la debite mari, construirea unor acumulări
permanente şi nepermanente, informarea populaţiei cu privire la aceste fenomene şi asupra
pericolului producerii inundaţiilor şi realizarea unui sistem de asigurări obligatorii a
locuinţelor.
Manifestarea fenomenelor de risc climatic şi hidrologic, corelată cu anumite condiţii
create antropic prin defrişări, suprapăşunat, construcţii necorespunzătoare sau activităţi
industriale şi lipsa unor amenajări eficiente ale terenurilor fragile/fragilizate, induce
dezechilibre la nivelul sistemului morfologic, uneori greu sau imposibil de stabilizat şi cu
efecte majore asupra mediului urban construit, dar şi asupra sistemului teritorial în
ansamblul lui.
Sistemul morfologic din care face parte oraşul Târgu Ocna se manifestă la intrarea în
Depresiunea Caşin prin lărgirea Văii Trotuşului (odată cu primirea a doi afluenţi: Slănicul
pe dreapta şi Vâlcica pe stânga) şi extinderea corespunzătoare a teraselor acestuia, eroziunea
laterală devenind dominantă, în detrimentul celei regresive. Pe de altă parte, formele înalte
de relief, interfluviile largi au devenit, în urma defrişărilor, principala zonă a păşunilor şi
fâneţelor naturale, în timp ce versanţii deluviali însoţesc văile fluviale şi sunt în multe
cazuri afectaţi de procese de pantă (gravitaţionale). Pe de o parte predomină procese de
pantă slabă, în fază incipientă sau de stingere, care permit valorificarea acestor terenuri fie
pastoral, fie forestier, pe de altă parte au o pondere semnificativă terenurile cu degradări
puternice, cu alunecări, surpări sau prăbuşiri, care le-au scos complet din circuitul economic.
Ele se găsesc fie pe versanţii despăduriţi şi folosiţi ulterior neraţional, fie în zone cu
exploatări miniere care au avut de suferit prin neglijarea unor riscuri determinate de
activitatea menţionată.
În contextul spaţial al judeţului Bacău, oraşul Târgu Ocna face parte dintre unităţile
administrativ-teritoriale considerate a fi cu risc major la alunecări de teren, la fel ca şi alte
comune din Bazinul Trotuşului (Zemeş, Agăş, Moineşti, Helegiu, Livezi) sau din afara
acestuia (Buhuşi, Faraoani). În condiţiile despăduririlor de mare anvergură de la sfârşitul
secolului XIX şi începutul secolului XX, ale mişcărilor neotectonice pozitive ale
Subcarpaţilor şi frecvenţei relativ mari a cutremurelor, au fost reactivate alunecări mai vechi
şi au apărut noi corpuri de alunecare. Tipul dominant este cel al „limbilor de alunecare”,
alunecări detrusive declanşate în condiţiile unor precipitaţii abundente. În timpul unor astfel
de evenimente extreme, alunecările curgătoare se transformă în curgeri noroioase sau torenţi
noroioşi. Aspectul versanţilor devine unul de deluvii dispuse în trepte succesive de la
cornişa de desprindere până la bază (Bojoi, 2000)

209
 Deşi cea mai mare parte a oraşului se extinde pe terasa în rocă, foarte stabilă, (de 10-
12 m), puternic dezvoltată pe ambele maluri ale Trotuşului, în ariile deluroase care
înconjoară oraşul fenomenele de deplasare în masă sunt frecvente şi afectează suprafeţe
relativ însemnate
Se impun în peisaj prin procese gravitaţionale active conurile de depunere la
majoritatea punctelor de confluenţă şi glacisurile piemontane (pleistocene şi holocene) la
contactul cu abruptul montan caracterizate de oscilaţii importante ale nivelului freatic, pe
fondul unui nivel moderat de inundabilitate.
În condiţiile unui facies preponderent marnos, alunecările superficiale şi eroziunea în
suprafaţă sunt însă procesele dominante, care se manifestă cu predilecţie pe versanţii
puternic înclinaţi şi adesea despăduriţi din nordul şi vestul „depresiunii” în care se
încadrează oraşul Târgu Ocna, cu precădere în apropierea cartierelor Vâlcele, Păcurele,
Poieni, dar şi în sud-est în cartierul Tiseşti. Terenuri mai puternic degradate sunt localizate
în ariile de exploatare, adesea iraţională, a sării, afectate de prăbuşiri, surpări, ravenare,
sufoziune sau tasări, însă aceste procese apar şi în ariile de exploatare prin mijloace
tradiţionale (mecanice) a sării.
Procese specifice de eroziune fluvială se manifestă, mai ales în cazul şesului
principal şi al terasei joase de 5-6 m, chiar în condiţiile prezenţei rocilor dure ale flişului
paleogen. Un astfel de sector cu maluri în surplombe este cel din aval de podul peste Trotuş,
din apropierea bisericii Răducanu, pe malul stâng fiind construit un dig de apărare.
În sectoarele cu roci friabile, specifice în principal ariei subcarpatice, există
posibilitatea surpării malurilor pe anumite porţiuni, fapt observabil atât la confluenţa
Slănicului, cât şi pe pârâul Vâlcele (procesele fiind favorizate de prezenţa malurilor abrupte
şi de regimul torenţial), cu implicaţii negative asupra infrastructurii de comunicaţii.
Prezenţa rezervelor de sare şi exploatarea acestora constituie nu numai un element
esenţial pentru economia oraşului ci şi un factor de risc, în special în perimetrele
corespunzătoare golurilor subterane create în mod natural sau artificial. Apariţia naturală a
unor fenomene de prăbuşire, surpare sau sufoziune se datorează infiltrării apei în interiorul
zăcământului de sare, în condiţiile existenţei unor intercalaţii sterile, ceea ce produce
fenomene specifice pseudocarstului pe sare. În mod artificial, aceste fenomene au fost
induse prin exploatarea necontrolata şi neraţională a zăcămintelor de sare, prin intermediul
injecţiei de apa în subteran, a extragerii soluţiei saline şi a transportului acestei prin
conductă la platforma industriala Borzeşti (Oneşti). Au fost identificate astfel de fenomene
pe areale de la Gura Slănic – unde sunt amplasate sondele de exploatare a sării, scufundările
producându-se ca urmare a acestei activităţi şi pe cel de la Gara „Salina”, unde tasarea s-a
produs în lungul versantului, fiind declanşată de ploile prelungite şi supraîncărcarea pânzei
freatice pe o suprafaţă de circa 1200 mp (lungimea de 60 m şi lăţimea de 20 m) şi pe o
adâncime de 3-4 m.
Depăşirea unor praguri funcţionale şi destabilizarea subsistemelor climatice, hidrologice
şi geomorfologice au efecte structurale asupra învelişului „de sinteză” al sistemului natural–
solul. Evoluţia solului reflectă cu acuitate evenimentele excepţionale din sistem. Desigur,
transformările pedologice pot fi interpretate ca fenomene de risc numai din perspectiva lumii
vii (plantele, animalele şi omul), care participă la geneza solului şi pentru care solul este un
element vital.

210
 În vederea aprecierii impactului fenomenelor naturale şi antropice asupra învelişului de
sol, este necesară cunoaşterea tipurilor genetice specifice arealului analizat. O analiza
sumară a tipurilor de sol reprezentative pentru teritoriul administrativ al oraşului Târgu Ocna
relevă o pondere însemnată a preluvosolurilor şi luvosolurilor, dintre tipurile de sol formate
sub o vegetaţie tipică forestieră de foioase, a cambisolurilor, cu tipurile districambosol şi
eutricambosol în sectoarele înalte ale măgurilor montane şi ale dealurilor subcarpatice
acoperite, în general, cu păduri, a rendzinelor gipsice şi marnoase (pe dealurile subcarpatice
din nord-est), dar şi a aluviosolurilor mai evoluate, pe terasele medii şi înalte ale Trotuşului,
în timp ce în sectoarele joase de albie majoră sunt specifice varietăţi de aluvisoluri entice
(protosoluri aluviale, conform SRCS 1980).
În acelaşi timp, dată fiind acţiunea precipitaţiilor şi torenţialităţii apelor în timpul
evenimentelor pluviale şi hidrologice extreme corelate cu acţiunea antropică, suprafeţe tot
mai întinse sunt ocupate de erodosoluri (soluri erodate), mai ales în zonele cu despăduriri
masive, cu păşunat excesiv sau în cele utilizate, mai ales în trecut, pentru vii. Acestea sunt
specifice mai ales dealurilor subcarpatice din imediata apropiere a cartierelor Vâlcele şi
Gălean, dar şi ariei înalte a cartierului Tiseşti, pe malul drept al Trotuşului. Eroziunea
solului se manifestă în două forme distincte – una de tip areolar, eroziune de suprafaţă, care
afectează în principal fertilitatea solului, lăsând areale întinse fără o utilizare propriu zisă şi
una de tip linear, luând naştere prin concentrarea scurgerii apelor, organisme de tip torenţial,
respectiv ravene, în special în lungul drumurilor de exploatare forestieră şi al celor pastorale.
Prezenţa sării şi a apei puternic salinizate, scoasă la suprafaţă de eroziunea pluvială şi
de exploatările antropice, a determinat formarea unor arii cu crustă de sare şi soluri
halomorfe, cu caracter azonal, dar care prezintă acelaşi dezavantaj al cvasi-imposibilităţii de
folosire a acelor areale, fapt evident mai ales în zona Parcului Măgura de la Gura Slănic,
unde dificultăţile de amenajare sunt cauzate în special de acest aspect, dar şi în aria din
apropierea cartierului Viişoara, unde apar eflorescenţe saline sub forma unor cruste ce nu
permit sub nicio formă desfăşurarea procesului de solificare.
Manifestarea fenomenelor de risc natural impune anumite restricţii în ceea ce
priveşte extinderea teritorială a oraşului, modul de utilizare a terenurilor şi de amenajare a
teritoriului urban şi face necesară găsirea unor modalităţi de ieşire din conjuncturile
disfuncţionale şi a unor mecanisme de redresare adaptate spaţial şi temporal în cadrul
sistemului.
Amplasarea pe terasele râului Trotuş - unităţi structurale cu o stabilitate generală
bună - conferă oraşului Târgu Ocna condiţii favorabile locuirii. Pe de altă parte, extinderea
de-a lungul afluenţilor, pe ramificaţiile tentaculare reprezentate de râurile Slănic, Vâlcele
sau Gălean sau la baza versanţilor dealurilor subcarpatice, pe terenuri în pantă, terasate
artificial pe alocuri, dar instabile şi cu o dinamică actuală activă, periclitează în unele cazuri
locuirea, în special în cartierele periurbane Poieni, Păcuri, Gura Slănic, Vâlcele şi Gălean.
Alunecările de teren au frecvenţa cea mai mare în zonele corespunzătoare dealurilor
subcarpatice, pe care au fost amplasate locuinţe individuale de tip rural, în cartierele Vâlcele
şi, respectiv, Gălean, dar şi la baza culmilor montane Măgura sau chiar pe o prelungire a
culmii Berzunţi (Muncelu), în cartierele Păcurele, Poieni şi Gura Slănic. În aceste areale se
produc alunecări, în cele mai multe cazuri superficiale, datorate scurgerii pluviale în condiţii
de pantă accentuată. Sunt cazuri în care alunecările de teren se manifestă chiar şi pe deluvii
împădurite – de exemplu pe dealul Feţele Târgului, în Tiseşti sau pe dealul Măgura. În

211
cursul unor astfel de evenimente extreme, o întreagă pădure de mesteceni care se găsea pe
coastele dealului Măgura- cea mai mare din ţară la acea dată - a fost distrusă (Stoica, 2003).
Perpetuarea anumitor modalităţi încetăţenite de exploatare prin despăduriri
necontrolate, cu drumuri pentru păşunat orientate pe linii de maximă înclinare, suprapăşunat
sau exploatarea iraţională a resurselor de sare sunt elemente ce pot iniţia sau agrava
procesele geomorfologice, asociate sau nu cu eroziunea solului, în special a celor
gravitaţionale. (alunecările de teren în areale cu substrat argilos sau prăbuşirile în masă pe
versanţii abrupţi)
O imagine a distribuţiei spaţiale a principalelor procese geomorfologice actuale sau
cu potenţial de reactivare, precum şi a proceselor hidrologice sau evenimentelor climatice
negative cu potenţial de manifestare este extrem de necesară în această etapă a demersului
nostru întrucât contribuie la a înţelegerea ansamblului funcţional, cu toate premisele sale
disfuncţionale, pe care îl reprezintă oraşul şi împrejurimile sale.
Se remarcă o extindere însemnată a proceselor de eroziune areolară sau concentrată
în ravene şi a proceselor gravitaţionale de tipul alunecărilor, dintre care cele mai multe
stabilizate, dar cu posibilităţi de reactivare, câteva fiind chiar active. Acestea se manifestă,
în cea mai mare parte, în afara intravilanului, pe terenuri folosite ca păşuni sau acoperite cu
păduri şi se datorează în mare măsură suprapăşunatului, folosirii unor drumuri de exploatare
forestieră şi pastorale incorect orientate etc. Aceasta face ca o mare parte dintre terenuri să
fie degradate. În aceeaşi categorie, dar cu consecinţe directe asupra locuirii urbane şi a
desfăşurării activităţilor urbane sunt procesele pseudocarstice (în special pe masivul de sare
de la Gura Slănic, ca şi - în mai mică măsură - pe cel de la Vâlcele), care constau în
sufoziuni, prăbuşiri, surpări, tasări sau în apariţia la suprafaţă a crustelor de sărătură (pe 6 ha
sunt astfel de apariţii, care fac acele terenuri inutilizabile agricol). Acestea sunt efecte atât
ale unor procese naturale, cât şi induse antropic, de exploatare mecanică a sării sau de
infiltrare a apei între straturile de sare şi steril. În egală măsură, trebuie reprezentată pe harta
a fenomenelor de risc natural extinderea potenţială a undei de viitură la diverse asigurări,
respectiv 1 la 10 ani şi 1 la 100 de ani, ceea ce corespunde unor debite de 625 m 3/s,
respectiv 1200 m3/s şi care acoperă întreaga luncă, dar şi terasele joase 2-3 m şi 5-6 m ale
Trotuşului, putându-se manifesta însă şi pe afluenţii acestuia la oscilaţii deosebite de debit,
pe fondul precipitaţiilor abundente.
Determinarea corectă a localizării spaţiale, a probabilităţii de apariţie şi a efectelor
posibile, fac din fenomenele cu caracter de risc natural un element de mare importanţă în
procesul decizional, la nivelul comunităţii urbane. Deciziile fundamentate pot reduce
frecvenţa şi amplitudinea manifestării acestor fenomene, existând totodată posibilitatea
transformării lor în atu pentru comunitatea locală prin valorificarea/amenajarea ulterioară a
ariei în care riscul s-a manifestat (de exemplu pseudocarstul pe sare poate fi valorificat
turistic, ariile inundabile din lunca Trotuşului ar putea fi amenajate cu spaţii verzi şi trasee
de promenadă etc.), cu rol benefic în procesul dezirabil de dezvoltare durabilă.

212
Fig. 113 Târgu Ocna. Harta riscurilor naturale

213
 3.2. RISCURI ANTROPOGENE

3.2.1. Fenomene de risc generate de activităţi antropice

Dominat iniţial de elemente, structuri şi funcţii naturale, geosistemul este din ce în ce

mai mult expus unor impulsuri atipice şi obligat să accepte elemente noi, comportamente noi,
ritmuri diferite de cele naturale, care îi afectează funcţionalitatea (Irina Ungureanu, 2005).
Acţiunea antropică asupra cadrului natural este poliformă, uneori excesiv de intrusivă,
putând avea un rol destabilizator asupra tuturor elementelor şi relaţiilor sistemice. În
configurarea sistemului deschis reprezentat de oraş sunt decelabile anumite aspect cu caracter
disfuncţional induse de către factorul antropic şi care, în momentul când depăşesc un anumit
prag se pot transforma în elemente de risc minor, mediu sau major.

Fig. 114. Schema manifestării fenomenelor de risc antropogen

Principalele activităţi antropice generatoare de dezechilibre în sistem sunt legate de

producţia de bunuri (industria din Târgu Ocna, dar mai ales cea din sistemele urbane
apropiate), de activităţile agricole (în condiţiile unei ponderi însemnate a suprafeţelor
cultivate chiar în intravilan şi a utilizării, necorespunzătoare uneori, a păşunilor), dar şi de
sectorul terţiar – în special transporturile şi turismul, prin aglomerările create şi atragerea
anumitor servicii auxiliare (reparaţii auto, spălătorii auto). Locuirea în sine induce şi ea
elemente de risc în sistemul fizic, prin degradarea clădirilor şi prin gestionarea defectuoasă a
deşeurilor urbane şi a utilităţilor edilitare, dar şi riscuri de ordin social (pe care le vom analiza
prin prisma rolului centrului de decizie de a regla structurile şi dinamica socială).

Riscuri generate de activităţi industriale

Fără a avea un caracter industrial pregnant, cu excepţia exploatării sării, Târgu Ocna este
supus riscurilor induse de activităţile industriale, în special datorită faptului că se află între
două arii urbane cu o industrie dezvoltată, chiar dacă în perioada postcomunistă multe dintre
activităţile industriale au fost sistate: gruparea Moineşti-Comăneşti, respectiv Oneştii,

214
principalele căi de transmitere a poluanţilor fiind cea atmosferică şi cea hidrologică (râul
Trotuş).
Construirea în anii 1950-1960 a platformei chimice de la Borzeşti, cu o mare capacitate de
producţie, a însemnat apariţia celui mai mare potenţial poluator din Subcarpaţii Moldovei.
Modificările survenite după 1989 în ceea ce priveşte structura şi volumul producţiei au
condus şi la scăderea nivelului de poluare atmosferică în Oneşti şi în arealul adiacent. De
asemenea, prin modernizarea termocentralei de la Comăneşti (funcţionând pe cărbuni) s-a
redus semnificativ poluarea care se transmitea spre Moineşti, respectiv spre Târgu Ocna.
Astfel, în Târgu Ocna se resimte doar o slabă poluare cu clor – provenind de la Combinatul
de produse clorosodice de la Oneşti, (în timp ce oraşul Moineşti poate fi considerat
convenţional curat, beneficiind de o circulaţie activă a atmosferei şi fiind lipsit de surse
importante de poluare a aerului - Apostol, 2004).
Dintre poluatorii majori, la nivelul Bazinului Trotuşului, fac parte deja amintita Uzina
chimică (S.C. Chimcomplex S.A.) Borzeşti (emisii de acid clorhidric şi clor), dar şi rafinăria
(S.C. RAFO S.A.) Oneşti (emisii de hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, produse finite volatile,
hidrocarburi uşoare, mercaptani) şi Uzina de cauciuc sintetic (substanţe volatile urât
mirositoare şi cu toxicitate mare– cicloropren), toate amplasate pe Platforma industrială
amplasată la 16-18 km faţă de Târgu Ocna. Circulaţia atmosferică este favorabilă însă
menţinerii unui aer nepoluat, chiar în condiţiile relativei apropieri a unuia dintre centrele
industriale importante ale ţării – Oneşti, astfel încât oraşul Târgu Ocna nu este afectat decât,
deja menţionata, poluare cu clor, în anumite perioade, când vântul bate dinspre est. Lipsa
poluării atmosferice este, însa, în egală măsură, rezultatul închiderii sau reducerii activităţii
multora dintre întreprinderile industriale de pe platforma Borzeşti.
Riscul de accidente chimice poate apărea în momentul în care pe căile rutiere sau pe
calea ferată (iar Târgu Ocna este traversat de artere principale ale ambelor tipuri de căi de
comunicaţie) sunt transportate substanţe periculoase, sau în cazul în care se produc accidente
chimice la unităţi industriale mari de tipul Chimcomplex, CAROM sau RAFO din Oneşti.

Fig. 115 Principalii responsabili de depăşirea concentraţiilor maxime admise la evacuarea în Trotuş

215
 La nivelul bazinului Trotuşului se constată o scădere generală a riscului de poluare a
apei, fapt ce constituie faţeta pozitivă a unei realităţi sociale negative diminuarea sau oprirea
activităţii întreprinderilor industriale nerentabile.
Rapoartele de mediu ale Agenţiei de Protecţie a Mediului din Bacău încadrează
tronsonul corespunzător cursului mijlociu şi inferior al Trotuşului din aval de Târgu Ocna în
clasa de risc determinat de prezenţa substanţelor organice (aşa cum o arată măsurătorile de
CBO5, CCOCr şi CCOMg) (Raportul - Starea mediului în judeţul Bacău al Agenţiei de
Protecţie a Mediului Bacău, 2008), în principal, datorită lipsei unei epurări corespunzătoare a
apelor uzate menajere şi industriale din amonte, cu staţii de epurare orăşeneşti şi comunale
neconforme normelor în vigoare, la Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti, dar şi la Târgu Ocna şi
Oneşti, sau a lipsei totale a sistemelor de epurare a apei pentru aglomeraţii umane însemnate,
aşa cum sunt Dofteana sau Oituz. Se adaugă episoade de poluări accidentale cu hidrocarburi
provenite din activităţile petroliere din amonte de Târgu Ocna, respectiv din aria Moineşti-
Comăneşti. În clasa de risc la substanţe prioritar periculoase se încadrează exclusiv sectorul
inferior al Trotuşului din aval de Oneşti.
Principalele activităţi industriale care se desfăşoară în localitatea Târgu Ocna sunt:
extracţia sării (S.C. Salina S.A. Târgu Ocna) şi a petrolului, prelucrarea lemnului, producerea
materialelor de construcţii şi industria alimentară. Dintre acestea se constituie ca factori de
risc (mai ales prin efectele cumulative ale activităţii), exploatarea sării şi exploatarea
lemnului, care au indus procese geomorfologice extrem de importante pe plan local, în timp
ce extracţia petrolului (în Mosoare sau Păcurele, de exemplu) a indus fenomene de poluare a
solului cu petrol şi apă sărată, atât în apropierea sondelor cât şi de-a lungul conductelor de
transport.
Dintre aspectele disfuncţionale ale amplasării industriei în Târgu Ocna amintim, pe de
o parte, dispersia unităţilor economice şi a depozitelor, ceea ce conduce la incompatibilităţi în
ceea ce priveşte relaţiile dintre zonele funcţionale şi din interiorul lor şi la crearea unui
evident disconfort în ariile rezidenţiale, iar pe de altă parte, amplasarea improprie a unor
unităţi poluatoare chiar în apropierea zonei centrale (aşa cum este cazul fabricii Coşna,
situată în parte, şi pe terasa inferioară de 5-6 m a Trotuşului). Se adaugă anumite episoade de
poluare cu reziduuri de hidrocarburi, la exploatarea rezervelor de petrol în intravilan (Gura
Slănic), în special în secolul trecut, dar cu repercusiuni durabile în ceea ce priveşte alterarea
calităţii solurilor în arealele respective.
În anii industrializării de tip socialist, în vederea folosirii sării pentru fabricarea
produselor clorosodice pe platforma industrială Borzeşti, noul mod de exploatare a sării (vezi
subcapitolul 3.1.) a produs la efecte extrem de nefaste pe un vast areal din cartierul Gura
Slănic asociindu-se cu procese pseudocarstice naturale şi goluri subterane provenind de la
exploatări mai vechi.
Exploatările neraţionale de sare din zona Gura Slănic au dus, începând cu anul 1978,
la surpări, prăbuşiri, sufoziuni, inclusiv la formarea, în 1983, a unui « lac » - Lacul fără fund
sau Groapa Burlacu, cu o suprafaţă de 10200 mp, o adâncime de circa 45 m şi un volum de
aproximativ 175000 mc. Acesta a luat naştere prin prăbuşirea tavanului unei mine de sare ca
urmare a fisurării hidraulice produsă la sonda S 259, în apropierea locului unde existase
anterior un alt lac, format în aceleaşi condiţii, dar care a fost între timp colmatat.

216
Fig. 116. Aria afectată de exploatarea salină prin sonde cu injecţie de apă din arealul Gura Slănic

Consecinţele au fost dezastruoase şi au constat în demolări şi exproprieri de case,

modificarea unor trasee rutiere, abandonarea unuia dintre podurile peste Slănic şi mutarea
conductei de transport a apei potabile de la Poiana Uzului către Oneşti şi, în final, scoaterea
din cadrul zonelor construibile ale arealului, ceea ce creează o discontinuitate indezirabilă
tocmai într-o arie extrem de importantă, prin prisma unei viitoare dezvoltări turistice
integrate a oraşelor Slănic Moldova şi Târgu Ocna. Au fost delimitate zona de influenţa
determinată de lucrările de exploatare, zona de interdicţie pentru construire precum şi o zonă
unde există riscul de prăbuşire a unor sonde. În planurile de amenajare ale judeţului Bacău,
această arie este inclusă în categoria „zonelor potenţial critice sub aspectul deteriorării
solului” (alături de două areale din Zemeş, respectiv Moineşti, afectate de poluarea cu
hidrocarburi în urma exploatării ţiţeiului), astfel încât este stabilită necesitatea unei
monitorizări stricte a evoluţiei fenomenului şi a amenajării unei zone de protecţie prin
împrejmuire şi pază permanentă.
Monitorizarea continuă a Gropii Burlacu, prin măsurători batimetrice şi chimice,
relevă o evoluţie neregulată/discontinuă din 1983 până în prezent. Perioada 1983-1993 a fost
una de extindere relativ constantă a gropii pe fondul surpărilor şi a prăbuşirilor generate de
dizolvările de pe spinarea şi flancul zăcământului de sare. Din 1994 până în 1999, lacul deja
conturat s-a alungit spre est şi nord –est datorită prăbuşirilor şi surplombelor existente pe
217
aceste direcţii, în timp ce după 2000 are loc stabilizarea morfologică şi chiar o uşoară
reducere a suprafeţei datorită construirii de ramblee în extremitatea estică şi sud-estică. Cu
toate acestea s-a înregistrat o creştere a volumului între anii 2002-2004 şi în 2006 este
explicată, de către studiile de specialitate prin antrenarea parţială a materialului acumulat pe
fundul gropii în golurile de dizolvare subterane, prin canalul de legătură existent.

Anul Suprafaţă Volum

Suprafaţa totală Dinamica faţă de Volum total Dinamica faţă de
(m2) precedenta precedenta
măsurătoare (%) măsurătoare (%)
1983 1350 - cca. 5000 -
1989 2900 +114,8 11.800 +136
1994 3300 +13,8 34.000 +188
1995 8760 +165 136.000 +300
1998 10016 +14 154.342 +13,4
1999 10066 +0,5 174.245 +12,8
2000 11343 +12,7 160.300 -8,0
2001 11436 +0,82 181.846 +13,45
2002 11140 -2,59 177.197 -2,55
2003 11140 0 182.375 2,92
2004 11140 0 185.054 1,47
2005 11240 0 171.024 -7,58
2006 10620 -5,51 176.783 3,37
Tabel nr. 17 Evoluţia suprafeţei şi a volumului Lacului fără fund din Târgu Ocna (cf. date Primăria
Târgu Ocna bazate pe studiile realizate în zonă)

În prezent, studiile făcute în zonă de către Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere

Cluj-Napoca (2006) asupra întregului areal afectat de la Gura Slănic, arată, în egală măsură o
stabilizare a terenului, astfel încât este posibilă, în viitor, construirea unor clădiri uşoare şi a
unor amenajări turistice. De altfel, zona este utilizată pentru agrement (Parcul Măgura,
Sanatoriul balnear), însă există dificultăţi de amenajare, cauzate de salinizarea puternică a
solurilor.
O situaţie diferită poate fi sesizată în cazul amplasamentului exploatărilor saline de pe
malul stâng al Trotuşului, care nu au avut un impact negativ major asupra arealului
înconjurător, cu excepţia zonei Gării « Salina » unde s-au produs uşoare tasări. Dezavantajul
creat pentru comunitate de necesitatea închiderii unor mine care prezentau un grad ridicat de
risc a fost transformat într-un atu. Prin amenajările făcute s-a reuşit, parţial, o valorificare
complexă pentru turism şi sănătate (Sanatoriu, Biserica Sfânta Varvara, Muzeul Sării).

Riscuri generate de activităţile agricole

În scopul unei astfel de utilizări, drumurile folosite pentru păşunat orientate pe linia de
maximă înclinare au dus, în unele cazuri, la declanşarea unor procese erozionale şi a unor
deplasări gravitaţionale de tipul ravenării, alunecărilor de teren, prăbuşirilor sau surpărilor,
ceea ce a determinat scoaterea din circuitul agricol şi funcţional al acestor areale.
Tot prin efectul activităţilor agricole, Târgu Ocna face parte dintre unităţile
administrative identificate, la nivelul judeţului Bacău ca fiind dintre cele cu risc de poluare cu
218
nitraţi. Un studiu realizat de către Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Bacău (2006)
identifica, printre zonele afectate de acest fenomen din judeţ, în Bazinul hidrografic al
Trotuşului arealele Făget - Palanca (între Munţii Tarcău şi Munţii Ciucului), Comăneşti-Asău
(în special aria de la vărsarea Asăului în Trotuş), precum şi teritoriul administrativ al
Târgului Ocna şi al comunei Căiuţi. Pe teritoriul administrativ al Târgului Ocna manifestarea
posibilităţii poluării cu nitraţi se suprapune ariei protejate Nemira, ceea ce amplifică
necesitatea luării unor măsuri serioase de diminuare a riscului. Nu mai puţin importantă este
manifestarea acestui risc asupra pânzei freatice adesea situată la mică adâncime, mai ales în
apropierea Trotuşului, ceea ce face ca apa din surse proprii (puţuri) să fie în general
nepotabilă.

Fig. 117. Arii protejate şi arii vulnerabile la poluarea cu nitraţi

(Sursa date : Planul de management al spaţiului hidrografic Trotuş, DAS Siret, 2004)

Studiul realizat în decursul mai multor ani de Oficiul de Studii Pedologice şi

Agrotehnice (OSPA) Bacău identifică, de asemenea, factorii ecologici şi sociali favorizanţi
pentru poluarea cu nitraţi şi stabileşte condiţii stricte de aplicare a îngrăşămintelor organice şi
a celor minerale pe terenurile agricole. În vederea evaluării vulnerabilităţii la poluarea cu
nitraţi, trebuie luaţi în considerare factori de ordin climatic (raportul dintre precipitaţii şi
evaporaţia potenţială, cantităţile mari de precipitaţii – respectiv interdicţia aplicării
îngrăşămintelor între data apariţiei primului şi cea a ultimului îngheţ), hidrologic
(caracteristicile apelor de suprafaţă şi ale celor freatice, situate, în acest caz, sub adâncimea
frontului radicular), pedologic (ariile de sol deja afectate de degradarea agrofizică), utilizarea
terenului şi structura şeptelului (limita încărcării cu animale).
În privinţa poluării cu pesticide (în principal organoclorurate cu compuşi ciclodienici
HCH şi DDT, cu capacitate reziduală sau persistentă), arealul în care se încadrează oraşul
Târgu Ocna este ferit de un astfel de fenomen, care afectează în mod „durabil” comunele din
apropierea Chimcomplex Borzeşti (Oneşti, Căiuţi, Gura Văii, Ştefan cel Mare).
219
 Un efect deloc neglijabil îl au depunerile de deşeuri şi de resturi vegetale – forestiere
şi agricole – care barează albiile cursurilor de apă, atât a Trotuşului cât şi ale afluenţilor,
amplificând în mod considerabil, efectele viiturilor şi, în consecinţă, mărind amploarea
inundaţiilor şi efectele distructive ale acestora. Fenomenul se manifestă pe suprafeţe de
peste 3 ha afectate de aceste deponii, atât în arealul care face obiectul cercetări noastre, cât şi
în alte 19 localităţi din judeţul Bacău, dintre care unele situate în amonte de Târgu Ocna:
Moineşti, Comăneşti, Asău, Brusturoasa, Agăş, Palanca, Dărmăneşti şi Dofteana 39.

Alte riscuri antropice

Riscurile legate de locuirea propriu-zisă au fost deja evidenţiate în analiza elementelor

de morfologie urbană. Ele sunt legate de starea de degradare avansată a unor clădiri din
vechiul centru al oraşului, de exemplu cele de pe Strada Victoriei sau din zona Gării (care
necesită reabilitare, pentru care sunt necesare investiţii importante), dar şi a unor case mai
noi, dar construite din materiale nedurabile şi fără respectarea normelor din domeniul
construcţiilor (în special cele din apropierea Trotuşului), fapt ce poate duce la evenimente
catastrofale în cazul unor cutremure, inundaţii sau uneori chiar în absenţa acestora.
Transporturile devin şi ele un element de risc, mai ales din cauza tranzitării – în prezent chiar
prin aria centrală a oraşului – a autovehiculelor de mare tonaj, dar şi a unora mai uşoare, mai
ales în absenţa semaforizării corespunzătoare a unor intersecţii. Creşterea traficului este
legată şi de activităţile turistice – în special turismul de week-end cu destinaţia Târgu Ocna
sau Slănic Moldova. Aceasta se asociază cu prezenţa pe străzile principale a unui mare număr
de autoturisme, care emit noxe şi au un impact fonic puternic asupra sănătăţii populaţiei.
Unul dintre elementele de risc antropic cu un impact semnificativ asupra mediului îl
reprezintă deşeurile, mult timp depozitate (impropriu) pe platforma de depozitare orăşenească
sau pur şi simplu aruncate pe afluenţii Trotuşului, ceea ce produce deseori blocarea cursurilor
şi inundaţii. Slaba acoperire asigurată de reţeaua de canalizare, prezentă doar în aria centrală
şi pericentrală estică şi parţial în Gălean şi zona cu caracter industrial, corelată cu existenţa
unor bazine vidanjabile neetanşe la majoritatea locuinţelor din sectoarele periurbane, duc la
manifestarea riscului de poluare a pânzei freatice cu repercusiuni asupra calităţii apelor
subterane şi de suprafaţă şi, implicit, asupra sănătăţii populaţiei. Avariile şi neconformităţile
existente la nivelul reţelelor publice induce, de asemenea, fenomene cu consecinţe negative
în sistem, prin pierderile de gaz sau apă potabilă, prin calitatea defectuoasă a conductelor, cu
efecte asupra sănătăţii populaţiei (de ex. conductele de apă din azbociment), sau prin
degradarea reţelelor de canalizare şi poluarea solului şi a apelor freatice).
Activităţile antropice şi locuirea propriu-zisă induc dezechilibre majore în sistem
Anumite fenomene de risc sunt induse chiar de funcţionarea subsistemului social, necoeziv şi
care păstrează structuri ce pot duce la fenomene de criză. Ansamblul urban, prin centrii săi de
decizie, poate acţiona însă pentru reducerea riscurilor.

39
conform Raport Starea Mediului în judeţul Bacău pentru anul 2007, realizat de Agenţia de Protecţia mediului
Bacău).
220
 3.2.2. Fenomene de risc social

„Pentru anumite segmente ale populaţiei a fi într-un loc greşit nu e o problemă

de sincronizare sau de accident, ci, mai degrabă, o funcţie a structurii sociale”
(Fitzpatrick; La Gory, 2000)

O analiză sistematică a fenomenelor de risc social presupune identificarea

transformărilor care au avut loc în perioade succesive de timp asupra structurii socio-
demografice a oraşului, dar şi a integrării urbanului în structurile supraordonate şi explicarea
fenomenelor sociale în contextul teritorial mai larg. Există două componente principale ale
riscului social: una determinată de evenimentele neaşteptate, de hazarde sociale, care prin
materializare se pot transforma în catastrofe/dezastre/calamităţi pentru populaţia în cauză, iar
cea de-a doua legată de organizarea socială în sine, de structura socială.
Dacă dezvoltarea tehnologică a transportului, comunicării şi a procesării informaţiei dă
oamenilor capacitatea de a sparge bariere spaţiale, un mediu social structurat spaţial produce
noi bariere. Oraşul devine puternic segregat şi perpetuează o „ecologie a dezamăgirii”
(Fitzpatrick; La Gory, 2000). Pe de altă parte, în cazul oraşelor mici această segregare nu se
produce sau este mai puţin pregnantă, ceea ce le apropie de aşezările de tip rural – cu o
comunitate mai unitară şi cu un grad mai slab de diferenţiere intrazonală.
Într-un anumit sens, pentru cartierele rurale ale oraşelor se poate folosi expresia
„satele oraşelor” (împrumutată din literatura de specialitate engleză şi americană), care
descrie anumite comportamente sociale şi calitatea vieţii sociale pentru un spaţiu social
ajustat, aflat în tranziţie de la rural spre urban.
Evoluţia oraşului Târgu Ocna reliefează două perioade distincte, cu repercusiuni
importante asupra structurilor sociale. Prima dintre acestea a început la sfârşitul secolului
XVII, continuând până la jumătatea secolului trecut, şi are ca principală caracteristică faptul
că oraşul a reprezentat una dintre cele mai importante aşezări urbane ale Moldovei, atât prin
numărul de locuitori (la un moment dat al doilea după Iaşi), cât şi prin extinderea teritorială
remarcabilă, cu o industrie extractivă (sare şi petrol) în ascensiune, cu o structură
profesională, etnică şi confesională diversificată şi cu un comerţ activ. A doua perioadă este
una de stagnare sau chiar regres, pe fondul apariţiei şi dezvoltării unor centre concurente -
Moineştii, urmat de Comăneşti şi Dărmăneşti, pe de o parte, şi Oneştii, pe de alta, alcătuind
cei doi poli de atracţie urbană ai Văii Trotuşului. Acest fapt a bulversat puternic echilibrul
social al oraşului Târgu Ocna, devenit brusc o aşezare-dormitor, care nu mai beneficia de
investiţii şi care şi-a pierdut treptat profilul turistic, menţinându-şi doar activitatea de
exploatare a sării. În aceste condiţii, o bună parte a populaţiei a devenit navetistă, atrasă în
special de locurile de muncă create în noul oraş industrial Gheorghe Gheorghiu Dej (în
prezent Oneşti).
Perioada postdecembristă a însemnat, iniţial, un şoc pentru oraşele de talia Târgului
Ocna, cu o funcţionalitate puţin diversificată şi dependente de oraşe industriale mai mari, fapt
ce s-a resimţit în închiderea sau reducerea activităţii unora dintre puţinele unităţi industriale
din oraş şi apariţia unei categorii sociale noi şi destul de reprezentative: şomerii, mulţi dintre
ei foşti navetişti în Oneşti, concomitent cu scăderea populaţiei. Alte implicaţii de ordin
social, vizibile prin analiza datelor statistice, sunt creşterea morbidităţii şi a mortalităţii, a
patologiei sociale – violenţă, alcoolism, tabagism etc. –, ceea ce s-a reflectat în scăderea
221
semnificativă a populaţiei urbane şi relocalizarea activităţilor de producţie de multe ori, mai
ales în ultimii ani, în mediu rural.
O simplă privire asupra ratei mortalităţii în judeţul Bacău plasează Târgu Ocna pe
primul loc, alături de o altă localitate cu un caracter cvasi-rural – Dărmăneşti, cu o creştere
aproape continuă după 1989 a acestui indicator. Totuşi, aceste valori nu se datorează doar
morbidităţii generale relativ ridicate, ci şi plecării unei părţi din populaţia activă şi
îmbătrânirii de fond a populaţiei.
La polul opus, cele mai mici valori ale ratei mortalităţii (deşi, în egală măsură, cele
mai mari valori ale mortalităţii efective), le au municipiile Bacău şi Oneşti, care concentrează
cea mai mare parte a locurilor de muncă şi a populaţiei în vârstă de muncă dar şi unităţile
sanitare cele mai performante din judeţ.
Mortalitatea infantilă este unul dintre indicatorii calităţii vieţii sociale care, pentru
judeţul Bacău prezintă o tendinţă continuă de scădere, începând din anul 2000, când se situa
la valoarea de 28‰ la 21,5 ‰ în 2003, 19,3 ‰ în 2004, dar rămâne şi în prezent la un nivel
mai ridicat decât media pe ţară care se situează în ultimii ani în jurul valorii de (16,7‰).
Dintre cauzele acestui fenomen fac parte atât i numărul mare de nou născuţi cu handicapuri
biologice majore, cât şi incidenţa crescută a naşterilor premature.
Un indicator al morbidităţii generale este şi numărul de consultaţii acordate populaţiei
oraşului, care înregistrează o continuă creştere în ultimii ani – de la 22294 consultaţii în
2003, la 27294 în 2004, 36213 în 2006 şi ajungând în 2008 la un număr de la 57.964
consultaţii la medicii de familie, iar împreună cu consultaţiile de specialitate (analize
medicale) la un număr de 68.848, ceea ce indică o depreciere a stării de sănătate a populaţiei,
dar şi o deschidere mai mare spre serviciile şi mijloacele specializate de diagnoză şi
tratament medical.
În ceea ce priveşte indicatorii gradului de alfabetizare se observă că în mediul urban,
analfabetismul are o recurenţă mai scăzută comparativ cu anumite zone rurale defavorizate
(ca rată a analfabetismului nu şi ca număr efectiv), şi prin aceasta nu prezintă o relevanţă
directă în ceea ce priveşte magnitudinea fenomenelor de risc social.
După 1989, şomajul a devenit o realitate pregnantă, prin faptul că multe dintre
întreprinderile de stat au fost închise ori şi-au redus personalul. Fenomenul a atins în special
oraşele industriale din Bazinul Trotuşului, mai întâi pe cele mici, de tipul Târgului Ocna, şi
apoi pe cele cu industrie grea: Oneşti, Moineşti, Comăneşti. Implicaţii la nivel social are
raportul dintre numărul şomerilor care au mai lucrat şi sunt de mai multă vreme în cătarea
unui loc de muncă şi tinerii care nu au avut, după absolvirea unei forme oarecare de
învăţământ, posibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă. Şi în privinţa acestui aspect, Târgu
Ocna se încadrează unei valori medii, între localităţile din bazinul Trotuşului cu 12% şomeri
din populaţia totală (faţă de 35% în Cireşoaia –Slănic şi 30% în Stăneşti-Măgireşti). La
nivelul oraşului, o rată ceva mai ridicată a şomajului o are cartierul Vâlcele (13,7%). În ceea
ce priveşte numărul tinerilor în căutarea unui prim loc de muncă, Târgu Ocna se află pe
penultimul loc între oraşele de pe Valea Trotuşului, cu 157 persoane care au declarat, în
2002, că sunt în această situaţie (doar Slănic Moldova are un efectiv mai mic).

222
 Fig. 118. Şomajul în localităţile din Bazinul Trotuşului, 2002 (Sursa: RPL, 2002)

La nivelul anului 2002, corelaţia dintre rata şomajului şi populaţia plecată temporar
(de obicei în afara graniţelor, pentru muncă) relevă două aspecte diferite: pe de o parte, unele
corespondenţe, mai ales în ceea ce priveşte zonele urbane, între valori ridicate ale celor doi
indicatori (Moineşti, Comăneşti, Oneşti), dar şi aspecte aparent paradoxale, respectiv plecări
masive din localităţi fără şomaj, dar cu populaţie catolică maghiară sau de ceangăi ori, din
contra, arii cu un şomaj accentuat, dar cu o populaţie foarte stabilă (Bolătău, Hângăneşti,
Cuchiniş), mai tradiţionalistă şi (aparent) mai imobilă.
O relaţie importantă se stabileşte în ultimul timp între anumite fenomene de risc social
şi plecarea unei părţi a populaţiei active în străinătate pentru o perioadă mai mare de 1 an.
Deşi cu valori mai mici decât în anumite spaţii rurale defavorizate de la nivelul bazinului
Trotuşului, manifestarea acestui fenomen are efecte mai importante în cazul oraşelor,
concretizându-se printr-o scădere a gradului de coeziune socială, creşterea unor fenomene de
abandon şcolar, delincvenţă juvenilă, violenţă, alcoolism, tabagism, chiar narcomanie şi
suicid, pe fondul unei scăderi generale a moralităţii publice.
Cele mai mari valori în cifre absolute, ale numărului celor plecaţi pentru mai mult de
un an sunt la Oneşti -685, Adjud - 386, Moineşti - 229, Comăneşti - 128, Balcani - 84, şi
Târgu Ocna - 80. Ca procent din populaţia totală, comuna Balcani se situează pe primul loc
cu aproape 5% din populaţie plecată pentru mai mult de un an, în timp ce Târgu Ocna are
doar 0,7 % din populaţie în această situaţie. Cu toate acestea, riscul social pentru copiii,
rămaşi în grija bunicilor sau a altor rude, este mare, dezmembrarea familiilor fiind legată de o
mai mare recurenţă a abandonului şcolar, a violenţei, alcoolismului, narcomaniei şi chiar a
suicidului în rândul populaţiei tinere. Fenomenul pare a fi mai pregnant în mediul urban,
unde probabilitatea de dezrădăcinare şi de apariţie a unor deviaţii sociale este mai mare.

223
 Fig. 119. Populaţia plecată temporar din localităţile din bazinul Trotuşului,(Sursa: RPL, 2002)

Aprecieri sumare asupra delincvenţei la nivelul oraşului Târgu Ocna pot fi făcute pe
baza ultimelor rapoarte ale poliţiei locale. Astfel, cu o unitate având 26 de angajaţi,
structurată pe trei formaţiuni şi 5 compartimente, este asigurat un raport de 1 poliţist la 525
locuitori. Comparativ, la nivelul ţării, cel mai bun raport îl are Buzăul – un poliţist la 300 de
locuitori, iar cel mai slab municipiul Bistriţa – un poliţist la 1597 locuitori. Teritoriul oraşului
a fost împărţit în 8 zone de competenţă, corespunzătoare principalelor cartiere (Centru,
Gălean, Vâlcele, Poieni, Gura Slănic, Tiseşti, Mosoare-Păcurele, aria industrială estică),
dintre care una a fost preluată de către serviciul de jandarmi. Un indicator al delincvenţei este
numărul de sancţiuni contravenţionale, care a fost de 1228 în 2005 şi de 2168 în 2006, în
timp ce în 2008 numărul amenzilor a scăzut la 1588. Infracţionalitatea este apreciată ca fiind
în continuă scădere, mai ales prin diminuarea numărului delictelor majore şi sancţionarea mai
promptă şi mai drastică a micilor infracţiuni, în condiţiile în care au crescut în ultimul timp
rolul şi implicarea poliţiştilor de proximitate.
În ceea ce priveşte repartiţia spaţială a ariilor de risc, infracţionalitatea generală şi, în
special, infracţionalitatea juvenilă se manifestă cu mult mai pregnant în centrul oraşului şi, în
special, la marginea zonei centrale, în timp ce cazurile de infracţionalitate din cartierele
semirurale din aria periurbană sunt extrem de puţine. Aceasta indică un vădit caracter
tradiţionalist şi rural al acestora din urmă, păstrarea unor cutume şi a unei anumite moralităţi
specifice lumii satului.
Numărul accidentelor grave de circulaţie care au loc în intravilan este relativ redus (5
în 2005 şi 4 în 2006), însă cu mult mai mare este numărul coliziunilor uşoare, urmare a
neatenţiei, dar şi a configurării şi semaforizării defectuoase a intersecţiilor (au fost, de
exemplu, 120 coliziuni în 2005 şi 113 în 2006).
Marginalitatea şi dependenţa din punct de vedere social a unor indivizi sau a unor
grupuri constituie şi ele fenomene de risc social cuantificabil la scara oraşului. Astfel, la

224
nivelul anului 2007, un număr de 250 de persoane primeau ajutor social, în timp ce 2300
persoane cu venituri reduse beneficiau de ajutor pentru căldură (1300 - ajutor pentru lemne şi
1000 - ajutor pentru gaze). Sunt înregistrate un număr de 250 de cereri de locuinţe, care vor fi
cu greu soluţionate, într-un viitor apropiat, din lipsa unor terenuri disponibile pentru
construirea de locuinţe colective. La serviciul social al Primăriei sunt înregistrate 480 de
persoane cu dizabilităţi (90 cu gradul I, 270 cu gradul II şi 120 cu gradul III de handicap), în
timp ce 19 persoane cu dizabilităţi sunt internate în centre specializate. Cifrele depăşesc
media pentru oraşele din judeţul Bacău (raportate la populaţia totală) fapt care se datorează
prezenţei în oraş a unor unităţi sanitare specializate în îngrijirea acestui tip de bolnavi.
Fenomenele de risc social care se manifestă în localitatea Târgu Ocna sunt specifice
oraşelor mici, dar cu un oarecare dinamism recent, polarizate puternic de ariile învecinate. Se
remarcă o puternică segregare şi diferenţe importante între arealul central (urbanul propriu-
zis) şi sectoarele periferice semirurale aglutinate, dat fiind gradul redus de coeziune urbană,
datorată unor deficienţe majore în calitatea transporturilor, (respectiv datorită distanţelor)-
consecinţă a configuraţiei tentaculare a oraşului.

3.3. DEZVOLTAREA URBANA DURABILĂ ŞI ELEMENTELE DE RISC NATURAL

SAU INDUS ANTROPIC

3.3.1. Distribuţia spaţială a disfuncţionalităţilor. Studiu de caz: zona centrală

„ În orice oraş, fie el mare sau mic, vechi sau mai nou,
inima lui oferă un aspect şi probleme deosebite. Este
oarecum punctul nodal al oraşului, foarte adeseori în sens
propriu, adică răspântia principalelor axe de circulaţie la
încrucişarea cărora s-a format centrul” (Jaqueline
Beaujeau-Garnier, 1971)

Zona centrală este aria prin excelenţă urbană a oraşului Târgu Ocna, toate celelalte
„cartiere” având un caracter rural mai mult sau mai puţin pronunţat. Pe baza unor criterii
privind caracterul funcţional şi al servirii cu utilităţi publice, am identificat o zonă centrală
mai extinsă decât cea indicată în documentele cu caracter decizional, de tipul Planului
Urbanistic General al oraşului Târgu Ocna. Centrul oraşului a suferit mutaţii structurale şi
funcţionale în ultima sută de ani. Până în perioada interbelică, axa principală era Strada
Victoriei, cu numeroasele spaţii comerciale şi locuinţe evreieşti, chiar dacă incendiul de la
sfârşitul secolului al XIX-lea şi apoi Primul Război Mondial, prin distrugerile produse, au
modificat succesiv înfăţişarea acestei zone. După Al Doilea Război Mondial, centrul de
greutate s-a mutat spre principala arteră de legătură cu exteriorul, şoseaua care urmează
cursul Văii Trotuşului şi care în interiorul oraşului poartă numele de strada Republicii,
respectiv Strada Costache Negri. Din vechiul centru se mai păstrează doar relativ puţine
clădiri, aflate şi acelea într-o stare avansată de degradare. În locul acestora şi, mai ales, pe
noul Bulevard Costache Negri au fost construite, în perioada regimului comunist, în mai
multe etape, locuinţe colective – care se regăsesc exclusiv în această zonă a oraşului. Mai
puţină atenţie s-a acordat, în momentul proiectării ansamblurilor rezidenţiale, asigurării

225
acestora cu spaţii verzi şi cu locuri de joacă amenajate pentru copii. Spaţiile verzi existente
sunt de tip parcuri (Parcul Trandafirilor, parcul central) sau spaţii plantate asociate
monumentelor istorice, în pieţele pietonale ale oraşului sau în lungul străzilor.
Funcţionalitatea centrului ca arie urbană distinctă poate fi apreciată pe baza unui set de
indicatori comunitari al dezvoltării urbane elaborat de Dana Cornelia Niţulescu (2000) care
poate da o imagine obiectivă, comparabilă cu a altor oraşe similare.

55 ha = 550000 mp
Suprafaţa centrului oraşului
Numărul de tipuri de folosire specifică a terenului (construcţii, spaţii Construcţii, spaţii verzi, străzi,
verzi ş.a.); unele cu trotuare, piaţă publică,
terenuri neutilizate
Suprafaţa spaţiilor verzi din totalul suprafeţei centrului oraşului; amenajate 25255 mp; 4,59%
Procentul de clădiri destinate locuirii din totalul construcţiilor ce 81,5 %
aparţin centrului oraşului;
Procentul de clădiri comerciale din totalul construcţiilor ce aparţin 11,3 %
centrului oraşului;
Procentul de clădiri cu funcţiuni centrale (administrative, 7,2 %
internaţionale, dotări unicat) din totalul construcţiilor ce aparţin
centrului oraşului;
Raportul între spaţiul construit de folosinţă publică şi cel cu folosinţă 4,40
de locuire;
Densitatea de angajare = număr de locuri de muncă raportat la 1781 salariati/55 ha = 32,38
suprafaţa centrului oraşului; salariaţi/ ha
Ponderea populaţiei angajate pe sectoare de activitate (industrie, industrie 370 (20,77%)
comerţ, servicii); comerţ 208 (11,68%),
servicii 823 (46,21%),
administraţie publică 380
(21,33%)
Număr de intersecţii raportat la suprafaţa centrului oraşului; 0,42
Suprafaţa de circulaţie pietonală raportată la suprafaţa centrului 1,67/5,5 = 0,03 %
oraşului;
Suprafaţa de circulaţie pietonală raportată la suprafaţa destinată 0,36%
traficului
Tabel nr. 18 Schiţă de indicatori ce măsoară dezvoltarea centrului oraşului Târgu Ocna
(După Niţulescu 2000, cu modificări)

Funcţional, aria centrală este predominant rezidenţială, peste 80% din totalul clădirilor
fiind destinate locuirii, fie în blocuri (locuinţe colective) cu cel mult 5 niveluri supraterane,
fie în locuinţe individuale. În acelaşi timp este aria de maximă diversitate funcţională, unde
lucrează peste 50% din totalul salariaţilor din Târgu Ocna. Sectoarele de ocupare a forţei de
muncă sunt administraţia, industria, comerţul şi alte servicii specific urbane.
Ca procent al suprafeţelor ocupate de ariile construite ale destinaţiilor, instituţiile
administrative şi comerciale predomină, în timp ce o pondere mai redusă revine spaţiilor
aferente transporturilor şi comunicaţiilor, spaţiilor verzi şi industriei (fabricile Coşna şi
Forseco pentru fabricarea mobilei, respectiv pentru utilaje de foraj). Acestea din urmă, ca şi o
parte din aria rezidenţială cu locuinţe individuale mai vechi sau construite din materiale
nedurabile (care aparţin unei populaţii cu venituri mai scăzute) sunt amplasate pe terasa joasa
226
Trotuşului, riscul de inundaţii fiind relativ ridicat, chiar în condiţiile existenţei apărărilor de
mal cu diguri, mai ales în cazul unor viituri deosebite asociate unor evenimente pluviale
extreme.

Fig. 120. Zona centrală a oraşului Târgu Ocna. Delimitare şi zonare funcţională

La nivelul oraşului Târgu Ocna, zona centrală dispune de cea mai bună calitate a
carosabilului, inclusiv pentru străzile secundare. Cu toate acestea există încă numeroase căi
rutiere nemodernizate mai ales către marginile centrului (unele chiar din pământ), în zona cu
locuinţe individuale. Pe de altă parte, siguranţa circulaţiei este puternic diminuată de
disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte configuraţia intersecţiilor şi semnalizarea acestora. În
această categorie se încadrează intersecţiile: Str. Costache Negri cu Str. Eminescu, Str.
Victoriei cu Str. Alexandru cel Bun, Str. Republicii cu Str. Maior Roşiţă40.
Trotuarele sunt unul dintre elementele reţelei de străzi cu o calitate nesatisfăcătoare,
inclusiv în aria centrală a oraşului cu excepţia arterei principale Strada Costache Negri/
Strada Republicii, recent pavată (în 2007), şi a străzii Victoria. În lungul celorlalte străzi,
trotuarele sunt fie extrem de degradate, fie lipsesc cu desăvârşire.
Un caracter disfuncţional îl prezintă starea în care se află unele dintre construcţiile
vechi situate la marginile zonei centrale, în special locuinţe unifamiliale de pe străzile
40
De curând (2009) au fost au fost introduse în aria centrală trei semafoare, astfel încât, în două dintre cele trei intersecţii
menţionate, prima şi a treia, se rezolvă acest element de disfuncţionalitate. Acest fapt ce demonstrează caracterul extrem
de dinamic al mediului urban la microscară.
227
Trotuşului şi Gheorghe Asachi, dar şi clădirile evreieşti de pe strada Victoriei, care
constituia cu un secol în urma centrul de facto al oraşului. Au fost, în schimb reabilitate, şi
sunt folosite cu diverse destinaţii, o parte dintre clădirile vechi din aria centrală a oraşului
(clădirea Primăriei, clădirea Casei de Cultură, clădirea Bibliotecii, clădirea Liceului Costache
Negri).

Fig. 121. Zona centrală a oraşului Târgu Ocna. Disfuncţionalităţi de ordin urbanistic

În ceea ce priveşte prezenţa utilităţilor publice, zona centrală este cea mai avantajată la
nivelul oraşului, beneficiind de toate dotările necesare (reţea de apă, canalizare, reţele
electrice, inclusiv iluminat public pe cvasi-majoritatea străzilor, reţea de gaze, reţele termice,
telefonizare). Pe de altă parte, multe dintre reţele sunt vechi şi alcătuite din materiale
nefiabile (canalizare din beton, alimentare cu apă prin conducte din azbociment). Acest fapt
se constată în special la reţelele de apă şi canalizare, vechi de circa 30 de ani, ceea ce
presupune o recurenţă mare a defecţiunilor tehnice şi a avariilor, soldate cu pierderi mari de
apă potabilă (70%) şi infiltrări ale apelor uzate în sol şi în pânza freatică. În privinţa reţelelor
de apă, a fost aprobată finanţarea proiectului privind înlocuirea celei mai mari părţi din
conducte, respectiv a conductelor din azbociment, oţel şi fontă. Reţelele de canalizare, la
rândul lor vechi, nefiabile şi subdimensionate necesită dese intervenţii pentru reparaţii.
Anumite tronsoane ale canalizării menajere şi pluviale au fost înlocuite în ultimul an, fără
însă a se avea în vedere ansamblul, astfel că apar probleme frecvente în ceea ce priveşte
gestionarea reţelelor.
228
 Gestionarea deşeurilor se realizează mult mai eficient ca în alte sectoare ale oraşelor
prin densitatea mai mare a platformelor de sortare şi depozitare temporară (1 platformă/3,5
ha) şi printr-o mai mare promptitudine a serviciului de salubritate. Pe de altă parte,
amplasarea unora dintre platformele de deşeuri în apropierea unor clădiri cu valoare de
patrimoniu sau a unor monumente istorice este improprie.
Aria centrală are o poziţie privilegiată faţă de alte cartiere ale oraşului în ceea ce
priveşte acoperirea cu spaţii verzi. Cu toate acestea, unele dintre areale au mari carenţe ca
mod de amenajare, sub aspectul structurii floristice şi al gradului de îngrijire, ca şi în ceea ce
priveşte căile de acces –în special în cazul parcurilor – cu aleile aflate într-o stare avansată de
degradare (spre exemplu parcul de la intersecţia străzilor Alexandru cel Bun şi Victoriei). În
acelaşi timp, există mari carenţe în ceea ce priveşte amenajarea spaţiilor verzi din locurile de
joacă pentru copii. Pe de altă parte, aria centrală se caracterizează prin gradul ridicat de
recurenţă al anumitor fenomene sociale de risc, în special cele care afectează siguranţa
persoanei.
Prin natura sa,centrul oraşului este o arie avantajată faţă de celelalte cartiere ale
oraşului datorită atracţiei sale patrimoniale, a capacităţii polarizante sub aspect administrativ
şi de servicii şi a echipării urbane complete. Cu toate acestea zona centrală prezintă totuşi o
serie de disfuncţionalităţi şi elemente de risc „durabile”, extrem de greu de înlăturat fără
luarea unor măsuri radicale de remodelare urbană (un fond edilitar adesea decrepit - spaţiu
locativ şi reţele -, trafic auto intens, spaţii verzi dezorganizate, insuficiente şi răspândite
haotic etc.). Renovarea centrului trebuie să urmărească, pe de o parte creşterea atractivităţii
pentru populaţia locală şi pentru turişti, prin îmbunătăţirea durabilă a calităţii mediului, prin
favorizarea comerţului şi a altor activităţi din terţiar, iar pe de alta, valorificarea conservativă
a patrimoniului cultural-istoric.

3.3.2. Gestionarea riscurilor în sistem

3.3.2.1. Premise obiective ale deciziilor

„Când asupra unui sistem în echilibru se exercită o constrângere, echilibrul

se deplasează astfel încât constrângerea să fie diminuată” (Le Chatelier, 1885)

Procesul subiectiv de luare a deciziilor, în ceea ce priveşte măsurile punctuale şi

organizarea de perspectivă pe baze durabile a unui oraş, presupune sesizarea caracterului
sistemic al interrelaţiilor care există între elementele funcţionale, respectiv, disfuncţionale şi
de risc. Dacă analiza funcţionalităţii şi a riscurilor constituie un proces obiectiv şi se bazează
preponderent pe date cantitative şi pe calculul probabilităţilor, organizarea funcţională şi
gestionarea riscurilor sunt procese subiective şi calitative, de selectare şi implementare a
măsurilor de valorificare optimă a cadrului natural şi a celui social-economic, la un nivel
acceptabil al riscului şi la costuri acceptabile.
În sensul unui bun management al riscului urban este necesară identificarea corectă a
contextului structural şi funcţional, identificarea riscurilor, aprecierea lor (prin analiză,
evaluare şi ierarhizare) şi tratarea (reducerea) riscurilor. Dat fiind faptul că orice sistem, şi cu
atât mai mult unul dominat de componenta antropică, este complex şi dinamic, întregul
proces trebuie reiterat, continuu monitorizat şi revizuit, avându-se mereu în vedere
229
transparenţa şi consultarea populaţiei în cauză, respectiv a comunităţii urbane supuse riscului
(fig. 122).

Fig. 122 Modelul procesului de management al riscului (după AS/NZS 4360:2001)

Fundamentale în procesul continuu de gestionare a riscurilor sunt etapele de analiză,

evaluare şi ierarhizare a riscurilor. Erorile autorităţilor publice provin, în mare parte, din
incapacitatea integrării datelor provenind din monitorizări şi a obţinerii unei informaţii
calitativ superioare, care să dea o imagine obiectivă şi sintetică a necesităţilor şi priorităţilor
de acţiune.
Din acest motiv este necesară, pe de o parte, compararea ariilor de risc consemnate în
documentele administrative locale (de tipul Planului Urbanistic General) cu cele evidenţiate
prin analiza geografică, cartografică şi de teren, iar pe de altă parte, stabilirea unor indicatori
cantitativi în ceea ce priveşte fenomenele de risc care se manifestă în oraş, care să prezinte o
imagine sintetică asupra necesităţilor de intervenţie locală.
Documentele cu caracter decizional pentru autorităţile locale – aşa cum este Planul
Urbanistic General – stabilesc anumite măsuri necesare pentru reducerea efectelor
materializării unor riscuri de ordin natural sau antropogen. Impunerea unor restricţii de către
autorităţi trebuie să se bazeze pe o evaluare corectă a arealelor urbane în funcţie de
probabilitatea de manifestare a fenomenelor de risc. Conform Planului Urbanistic General, se
face o distincţie la nivelul intravilanului şi a fiecărei unităţi teritoriale de referinţă (UTR),
între terenurile fără interdicţii de construire (cu condiţia respectării specificului şi a
funcţionalităţii zonei) şi ariile cu terenurile cu restricţii. Acestea se împart, la rândul lor, în
suprafeţe temporar neconstruibile – dacă elementul de risc poate fi remediat în sistem într-un
interval de timp previzibil, suprafeţe considerate neutilizabile - dacă elementul de risc e
imposibil de eliminat fără transformări majore ale mediului local (aria de luncă a Trotuşului
şi afluenţilor săi principali), terenuri cu interdicţie certă de construire - când elementul de
risc este major şi foarte greu de eliminat într-un interval de timp previzibil - şi terenuri pe
care manifestarea riscului cu consecinţe probabile catastrofale este iminentă (aria unor sonde
de exploatare a sării care se pot prăbuşi în orice moment).
230
 Fig. 123. Harta zonelor cu restricţii de construire în Târgu Ocna (Cf. PUG Târgu Ocna, 2000)

Arealele cu restricţii socotite de autorităţi „temporare”, până la confirmarea sau

infirmarea, pe baza unor studii de specialitate, a existenţei şi posibilităţii de manifestare a
riscului, se suprapun câte unei părţi a cartierelor Poieni, Păcurele, Vâlcele, Mosoare şi
Gălean. Restricţii socotite a fi certe şi „definitive” sunt impuse pentru un vast areal din
cartierul Gura Slănic, unde procesele pseudocarstice naturale, dar mai ales induse antropic au
creat deja pagube însemnate, o parte dintre locuinţe fiind demolate, iar o altă parte
expropriate. În prezent, manifestarea propriu zisă a proceselor sufozionale este caracteristică
doar unui areal mai restrâns, unde există şi pericolul prăbuşirii unor sonde de sare, precum şi
sectorului în care s-a format Groapa Burlacului (4800 m2). O altă categorie de terenuri sunt
cele considerate neutilizabile, situate în principal pe şesul Trotuşului şi în albiile majore ale
afluenţilor acestuia.
Suprapunerea Hărţii restricţiilor pentru construire cu Harta riscurilor naturale,
precum şi cu arealele socotite a fi riscante din punct de vedere al activităţilor antropice (aici
sunt incluse, în principal, platforma de deşeuri orăşenească, staţia de epurare şi fabricile
Coşna şi Forseco, amplasate în zonă inundabilă), ne dă o imagine asupra gradului în care
planurile de management urban existente ţin cont de posibilitatea reală de producere a unor
evenimente nedorite.
O parte a fenomenelor cu caracter de risc natural, în special eroziunea solului şi
procesele gravitaţionale se manifestă în afara intravilanului dar, de multe ori şi în apropierea
acestuia. Evoluţia lor ar trebui să fie monitorizată pentru a putea fi ţinute sub control efectele
sistemice „în cascadă” pe care le pot induce. Pe de altă parte, astfel de procese se manifestă şi

231
în intravilan şi nu se suprapun întotdeauna zonelor cu restricţii de construire, spre exemplu în
Vâlcele sau Poieni.
În acelaşi timp, riscul legat de procesele pseudocarstice este supraevaluat ca arie de
desfăşurare, mai ales sub aspectul interzicerii definitive a construirii. Studiile făcute recent de
Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere Cluj-Napoca (2006) au demonstrat faptul că
manifestarea acestor fenomene s-a redus (în condiţiile reducerii exploatărilor de sare prin
injectare de apă în subteran), astfel încât anumite amenajări turistice uşoare ar putea fi
permise, în afara zonei cu procese sufozionale active.
Cele mai mari pagube şi efectele cele mai distructive în sistem sunt induse de
manifestarea riscului inundaţiilor. În cazul în care nu se vor lua rapid măsuri de apărare a
malurilor, de înălţare a digurilor existente şi construire a unora noi, pericolul producerii unor
evenimente aşa cum a fost cel din iulie 2005, este oricând concretizabil. Dacă la o
probabilitate de 10% (1 la 10 ani) ar fi afectate doar construcţiile de pe terasa joasă (de 5-6
m) a Trotuşului, nivelul care poate fi atins la o probabilitate de 1% (1 la 100 de ani), ar duce
la inundarea unei suprafeţe importante din intravilan.

Fig. 124 Riscuri şi interdicţii în utilizarea terenurilor în Târgu Ocna

Stabilirea arealelor de risc trebuie completată cu delimitarea unor areale funcţionale în

care aceste riscuri pot fi gestionate. O soluţie imediată o reprezintă adoptarea sistemului
oficial, constituit din unităţi teritoriale de referinţă. O astfel de abordare este însă dificilă
datorită numărul mare de unităţi cu care ar trebui să se opereze şi datorită caracterul lor
monofuncţional. Pe baza unor criterii de complementaritate funcţională şi ţinând cont de

232
limitele şi discontinuităţile geografice identificate am stabilit 11 areale urbane, care
corespund unor vechi cartiere (mahalale) cu identitate proprie în cadrul organismului urban.

Fig. 125. Arii de funcţionalitate urbană

O evaluare de sinteză a disfuncţionalităţilor şi a elementelor de risc pentru fiecare

dintre cartiere relevă, pentru ariile delimitate pe baza unor criterii funcţionale, o serie de
aspecte individualizante.
Aria centrală se suprapune, în cea mai mare parte, unui sector al terasei în rocă - de
10-15 m - a Trotuşului care nu este supus riscurilor de ordin geomorfologic sau hidrologic,
excepţie făcând sectorul inferior al frunţii, din apropierea Trotuşului, unde există riscul de
inundaţii şi un areal din zona Gării „Salina”, supus tasărilor pe sare. Dintre
disfuncţionalităţile caracteristice acestei arii se remarcă existenţa unor drumuri
nemodernizate şi a trei intersecţii conflictuale (dintre care două au fost între timp
semaforizate), existenţa unor clădiri aflate într-un stadiu avansat de degradare (cu risc de
prăbuşire, în caz de seism), lipsa de fiabilitate şi uzura materialelor din care sunt alcătuite o
parte a conductelor de apă şi canalizare (azbociment, oţel, fontă, beton degradat în timp) şi
amenajarea/întreţinerea defectuoasă a unora dintre spaţiile verzi. Toate acestea se suprapun
unei densităţi mari de populaţie şi de clădiri, ceea ce sporeşte valoarea efectivă a
vulnerabilităţii.
Cartierul pericentral vestic este situat de o parte şi de alta a Pârâului Vâlcele,
incluzând atât unele arii rezidenţiale (Văleni, Ţărăncuţa), cât şi sectorul de exploatare a sării.
Arealul se caracterizează printr-un risc mediu de inundaţii în condiţiile variaţiilor de debit ale
pârâului, în timp ce procesele geomorfologice actuale au o ocurenţă redusă. Pe de altă parte,
233
infrastructura rutieră, constituită din drumuri cu rol secundar la scara oraşului este
nemodernizată, carosabilul fiind din balast sau de pământ; nu există reţea de canalizare;
managementul deşeurilor este defectuos, cu pubele puţine, ridicate rar de firma responsabilă
de aceste servicii, locuinţele sunt predominant de tip rural, unele aflate într-un stadiu avansat
de degradare, iar spaţiile verzi sunt cvasi-inexistente. Se adaugă insuficienta serviciilor de
proximitate, aria fiind totuşi avantajată, faţă de alte cartiere, de relativa proximitate a
centrului.
Cartierul pericentral estic se suprapune parţial mahalalei Gioseni, fiind situat parţial
pe terasa în rocă de 10-15 m, parţial pe terasele joase ale Trotuşului. Probabilitatea de
manifestare a riscurilor naturale – în principal a riscului de inundaţii - este relativ mare în
condiţiile unor debite deosebite. În celelalte privinţe arealul este asemănător Cartierului
pericentral vestic, cu menţiunea că densitatea clădirilor este mai mare în această arie,
locuinţele fiind mai adunate, iar populaţia este avantajată din punct de vedere al accesului la
servicii şi la locurile de muncă de proximitatea centrului şi a ariei cu profil industrial din est.
Aria industrială estică cuprinde, ca şi cartierul pericentral estic, o parte din terasa
joasă de 5-6 m a Trotuşului cu risc ridicat de inundaţii. În interiorul acestui areal se află staţia
de epurare şi fosta platformă de deşeuri (închisă în 2005 dar ne-ecologizată), adevărate focare
de poluare. O mare parte din drumurile secundare sunt nemodernizate, managementul
deşeurilor este defectuos, zona fiind, în acelaşi timp, slab asigurată cu servicii de proximitate.
O situaţie mai dificilă, marcată de disturbări funcţionale datorate elementelor de risc
natural sau indus antropic o are cartierul Gura Slănic, situat la vărsarea Slănicului în Trotuş,
cu o suprafaţă inundabilă relativ însemnată şi cu o arie întinsă având interdicţie de construire,
datorită proceselor sufozionale, surpărilor şi prăbuşirilor provocate de exploatarea sării. Pe de
altă parte, infrastructura rutieră (drumurile secundare) este nemodernizată (carosabilul este
din balast), zona este lipsită de anumite utilităţi publice (gaz, canalizare), managementul
deşeurilor este defectuos (pubele puţine, ridicate rar de firma responsabilă de aceste servicii),
locuinţele sunt predominant de tip rural, unele în stadiu avansat de degradare, zona fiind
foarte slab asigurată cu servicii de proximitate. Pe de altă parte, arealul concentrează o
densitate mică a populaţiei şi a locuinţelor expuse, ceea ce diminuează vulnerabilitatea
generală la manifestarea fenomenelor de risc.
Cartierul Tiseşti este situat în parte pe terasa joasă de 5-6 m a Trotuşului cu risc
ridicat la inundaţii, în timp ce în partea sa înaltă există riscul de alunecări de teren.
Infrastructura rutieră este constituită dintr-o arteră principală (DJ116) asfaltată şi din drumuri
secundare nemodernizate (balast). Aria nu este utilată cu o reţea de canalizare, iar
managementul deşeurilor este defectuos, cu pubele puţine, ridicate rar de firma responsabilă
de aceste servicii. Locuinţele sunt predominant de tip rural, unele în stadiu avansat de
degradare, iar spaţiile verzi amenajate sunt quasi-inexistente. Existenţa siturilor arheologice
marcate cu indicatoare, nu este susţinută de alte amenajări în scop turistic. Se adaugă slaba
acoperire cu servicii de proximitate – spaţiile comerciale servind insuficient un areal (semi-)
urban relativ întins.
În Cartierul Gălean se manifestă riscul de alunecări de teren şi de eroziune areolară şi
concentrată în rigole, în timp ce infrastructura rutieră este în cea mai mare parte
nemodernizată, chiar la nivelul axelor principale. Managementul deşeurilor este defectuos,
locuinţele sunt predominant de tip rural, unele în stadiu avansat de degradare, iar spaţiile

234
verzi amenajate sunt cvasi-inexistente. Pe de altă parte, densitatea relativ scăzută a populaţiei
şi a locuinţelor expuse la risc diminuează vulnerabilitatea generală.
Cartierul Vâlcele este un spaţiu rural prin excelenţă, la periferia căruia se manifestă
riscul de alunecări de teren şi de eroziune areolară şi concentrată în rigole, în timp ce riscul
de inundaţii este mediu, în condiţiile variaţiilor de debit ale pârâului Vâlcele şi ale afluenţilor
acestuia. Drumurile secundare sunt nemodernizate, cu carosabilul din balast sau pământ, iar
managementul deşeurilor este defectuos. Locuinţele sunt predominant de tip rural, multe
dintre ele construite din materiale lipsite de durabilitate, iar spaţii verzi amenajate nu există.
Se adaugă slaba acoperire cu servicii de proximitate puţine spaţii comerciale şi de servire
publică. Numărul populaţiei şi densitatea clădirilor sunt relativ mari ceea ce creşte
vulnerabilitatea generală la fenomenele de risc.
Cartierul Mosoare este un spaţiu rural situat pe terasa joasă de 5-6 m a Trotuşului din
Defileul Cireşoaia, unde se manifestă risc ridicat de inundaţii. Se adaugă accesibilitatea
redusă a unei arii de discontinuitate geografică, infrastructura rutieră nemodernizată şi lipsa
utilităţilor publice (gaz, canalizare). Managementul deşeurilor este defectuos, locuinţele sunt
predominant de tip rural, unele în stadiu avansat de degradare, zona fiind foarte slab asigurată
cu servicii de proximitate şi lipsită de spaţii verzi.
Cartierul Poieni, cu o suprafaţă şi populaţie apropiate de cea a Vâlcelelor, constituie
un areal cu risc relativ ridicat în ariile marginale la alunecări de teren şi eroziune areolară şi
concentrată în rigole, în timp ce riscul de inundaţii este mare în zona de terasă joasă.
Infrastructura rutieră adiacentă drumului naţional care străbate axial cartierul este
reprezentată prin drumurile nemodernizate, cu balast. Se adaugă managementul defectuos al
deşeurilor, locuinţele sunt predominant de tip rural, iar spaţiile verzi amenajate sunt reduse ca
suprafaţă. Se adaugă servicii de proximitate precare.
Cel mai dezavantajat sub aspectul fenomenelor cu caracter de risc este Cartierul
Păcurele. Ponderea suprafeţelor ocupate de alunecări de teren şi de eroziune areolară şi
concentrată în rigole este mare, ca şi riscul de inundaţii, lipsa utilităţilor, a serviciilor de
proximitate, ineficienţa serviciului de salubritate pe fondul unei izolări extreme ( din cauza
distrugerii de către inundaţii a podului peste Trotuş), toate făcând din Păcurele aria cea mai
vulnerabilă la manifestarea fenomenelor de risc.
Aprecierile de ordin calitativ asupra disfuncţionalităţilor şi asupra fenomenelor de risc
din cele 11 arii urbane sunt necesare, dar nu şi suficiente pentru luarea deciziilor la nivelul
administraţiei locale. Prioritizarea măsurilor va trebui să ţină cont de aprecieri cantitative, fie
ele şi aproximative, privind intensitatea şi efectele posibile ale disfuncţionalităţilor sistemice
constatate.
În general se acceptă că riscul este produsul dintre posibilitatea manifestării unui
fenomen cu potenţial distructiv asupra sistemului şi vulnerabilitatea ariei asupra căreia acesta
poate acţiona. Pe de altă parte, vulnerabilitatea este exprimată de populaţia şi elementele
materiale expuse.
La nivelul ţării noastre, Târgu Ocna este unul dintre oraşele cu densitatea cea mai
mică a populaţiei (12,40 locuitori/ha). Acest fapt se datorează în principal extinderii
tentaculare, pe valea Trotuşului şi pe văile afluenţilor acestuia, prin aglutinarea unor localităţi
cu caracter strict rural şi, ca urmare, cu densităţi scăzute ale populaţiei. Extinderii deosebite i
se adaugă utilizarea agricolă a terenurilor pe o suprafaţa de peste 50% din intravilan, ca şi

235
existenţa a numeroase spaţii neconstruite sau/şi neconstruibile. Acest fapt este demonstrat de
valorile densităţii populaţiei (locuitori/hectar), ale densităţii clădirilor (clădiri/hectar) şi
locuinţelor (locuinţe/ha). Din punctul de vedere al riscului, acest aspect are valenţe pozitive,
însemnând o expunere mai scăzută, cel puţin pentru anumite cartiere ale oraşului.
Aria centrală concentrează densităţile cele mai mari de populaţie şi locuinţe, având o
medie de 79 loc./ha, şi 27 locuinţe/ha. Densitatea scade spre exterior, putând fi determinat
chiar un gradient al răsfirării locuinţelor pe măsura îndepărtării faţă de centru: ariile
pericentrale au o locuire ceva mai densă –în special cea estică Geoseni-Tăbăcari, cu 47
locuitori/ha şi 16 locuinţe/ha, (care are densităţi mai mari chiar decât aria de locuinţe
individuale din exteriorul sectorului central al oraşului). În sectoarele Zăvoi-Gară şi
Ţărăncuţa-Văleni, densităţile scad până la 11 locuitori/ha, prin includerea unor suprafeţe
agricole şi a unor terenuri neproductive tot mai întinse.
Cele două nuclee de aşezări de pe malul drept al Trotuşului şi localităţile componente
rurale au densităţi de populare specifice satelor de la contactul deal-munte, cu valori ceva mai
scăzute pentru Gura Slănic, depopulat din cauza activităţilor de exploatare desfăşurate, în
timp ce periferia estică este cea mai dispersă, cu valori de sub 5 locuitori/ha, atât în Gălean-
Viişoara cât, mai ales, în aria cu profil industrial.

(a)

236
 (b)
Fig. 126 Densitatea populaţiei (a) şi a clădirilor (b) în oraşul Târgu Ocna

Evaluarea riscurilor s-a făcut luându-se în consideraţie posibilitatea de redresare în

sistem, ţinând cont de faptul că manifestarea anumitor fenomene cu caracter de risc
presupune consecinţe greu remediabile, în timp ce altele au efecte negative mai uşor de
combătut şi de echilibrat.
Dintre riscurile cu efecte greu remediabile pe plan local, fac parte, în principal, riscurile
naturale –induse de procesele geomorfologice actuale ( gravitaţionale, procese asociate
pseudo-carstului pe sare) şi riscurile hidrologice (posibilitatea inundaţiilor).
Celelalte elemente şi conjuncturi care prezintă un pericol de risc mai uşor de combătut şi
remediat, în cazul în care există voinţă şi capacitate administrativă, sunt reprezentate de o
multitudine de disfuncţionalităţi care privesc precaritatea reţelei de comunicaţii (ca
accesibilitate şi calitate a infrastructurii de transport), calitatea deficitară a locuinţelor şi a
clădirilor de patrimoniu, lipsa sau precaritatea utilităţilor publice (alimentare cu apă,
canalizare, gaze, telefonizare, iluminat public), calitatea şi suprafaţa necorespunzătoare a
spaţiilor verzi, managementul defectuos al deşeurilor, asigurarea defectuoasă cu servicii
publice de proximitate, riscuri de ordin social.
Au fost acordate punctaje în funcţie de posibilitatea de remediere în sistem a fenomenelor
de risc şi a disfuncţionalităţilor de la 1 la 5 pentru cele greu remediabile (cel a căror cauze
naturale sunt greu sau imposibil de combătut) şi de la 1 la 3 pentru cele a căror remediere
depinde capacitatea de acţiune a centrilor de decizie şi de rezervele sistemului. Pe baza unei
formule simple de calcul s-a obţinut, după evaluarea acestor indicatori, un indicator al
riscurilor.

237
 1–5 1–3
Riscuri Procese Pseudocarstul Procese şi Reţeaua de Calitatea Utilităţi Spaţii verzi Gestionare Lipsa Fenomene
generate de: geomorfologic pe sare fenomene comunicaţi locuinţelor publice (suprafeţe a serviciilor sociale Indicator
e hidrologice i şi a (avarii, mici- deşeurilor de negative risc
gravitaţionale clădirilor insuficienţă locuitor, proximitate
de dimensional distribuţie
patrimoniu ă) neomogenă,
Arealul urban starea de
sănătate)
Aria centrală 1 1 2 1 1,5 1 1 1 1 2 1,25
Cartierul 2 1 3 2 2 1 2 2 2 2 1,9
pericentral vestic
Cartierul 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 1,7
pericentral estic
Aria cu profil 1 1 4 2 2 2 3 2 2 2 2,1
industrial estică
Gălean 3 1 1 2 2 2 2 2 2 1 1,8
Vâlcele 4 2 2 2 2 2 2 2 2 1 2,1
ARIA 2 1,17 2,17 1,83 1,92 1,67 2 1,83 1,83 1,67 1,81
CENTRALA
Gura Slănic 3 4 3 2 2 2 2 2 3 2 2,5
CARTIERUL 3 4 3 2 2 2 2 2 3 2 2,5
GURA SLĂNIC
Tiseşti 3 1 3 2 2 2 2 2 3 1 2,1
CARTIERUL 3 1 3 2 2 2 2 2 3 1 2,1
TISEŞTI
Mosoare 2 1 4 2,5 2 2 2 3 2 1 2,15
Poieni 3 1 3 2 2 2 2 2 2 1 2,0
Păcurele 4 1 4 3 2 3 3 3 3 2 2,8
CARTIERUL 3 1 3,67 2,5 2 2,33 2,33 2,67 2,33 1,33 2,32
POIENI
Tabel. nr. 19
Ir= (∑Rgr + ∑Rur) /10
Ir - indicator riscuri ; Rgr - riscuri cu efecte greu remediabile (scara 1-5) ; Rur - riscuri cu efecte mai usor de combătut (scară 1-3) ;
10 – numărul fenomenelor de risc analizate

Iv = Ir² * Ier /3 Ier = Ipe * Ibe/2

Iv = Indice vulnerabilitate Ier = Indice expunere la risc

Ipe = Indicele populaţie expusa – valori intre 0,1 şi 0,5 ; Ibe = Indicele bunuri materiale expuse (clădiri) – valori intre 0,1 şi 0,5

238
 Pentru determinarea gradului de vulnerabilitate am elaborat un indicator care ţine
seama, pe de o parte de mărimea riscului, iar pe de alta de populaţia şi bunurile expuse (au
fost luate în considerare doar clădirile de locuit, deşi, în mod firesc, dar greu cuantificabil,
clădirile care adăpostesc instituţii, spaţiile economice şi, în special, patrimoniul cultural-
istoric sunt bunuri extrem de importante expuse la risc). Indicele de expunere a fost alcătuit
ca medie a valorii indicelui populaţiei expuse şi a indicelui bunurilor materiale expuse. În
elaborarea finală a indicelui de vulnerabilitate a fost acordată o pondere mai mare
indicatorului riscurilor (prin ridicare la puterea a doua) şi mai mică indicelui de expunere.

Fig. 127. Repartiţia spaţială a valorii indicatorului risc în oraşul Târgu Ocna

Vulnerabilitatea unui spaţiu este produsul dintre probabilitatea de manifestare a unui

fenomen (riscul) şi elementele expuse reprezentate, în principal, de populaţie şi de bunurile
materiale, acest criteriu (utilitarist) fiind esenţial în luarea deciziilor administrative.
Pentru evaluarea vulnerabilităţii la risc am considerat esenţială determinarea
densităţii populaţiei şi a densităţii locuinţelor41 pentru fiecare dintre ariile funcţionale
delimitate.
În mod evident, aria centrală este cea mai expusă în cazul în care fenomenele cu
caracter de risc s-ar manifesta (ceea ce, în general nu este cazul), pe când ariile periferice,
asupra cărora riscul se manifestă în fapt, au densităţi mai reduse de populaţie şi bunuri
materiale expuse, inferioare valoric.

41
Nu doar a clădirilor deoarece clădirile mari de tipul blocurilor sunt mai vulnerabile în caz de calamităţi decât cele
individuale, datorită faptului ca adăpostesc mai multe locuinţe, deci mai multe gospodării şi persoane.
239
 suprafaţa Densitatea densitatea indice expunere densitatea indice expunere Indice
ARIA URBANA clădirilor locuinţelor locuinţe populaţiei populaţie vulnerabilitate
ha clădiri/ha locuinţe/ha locuitori/ha
1 Aria centrală 68,32 5,78 27,96 0,50 78,75 0,50 0,63
2 Cartierul 81,9 3,52 4,04 0,07 11,60 0,12 0,18
pericentral
vestic
3 Cartierul 49,7 8,95 16,18 0,30 46,96 0,47 0,65
pericentral estic
4 Aria cu profil 84,3 0,93 0,89 0,02 4,28 0,04 0,06
industrial estică
5 Gălean 105,17 1,73 2,29 0,04 4,82 0,05 0,08
6 Vâlcele 113,2 3,30 3,34 0,06 9,58 0,10 0,17
7 Gura Slănic 114,43 3,14 3,14 0,06 8,07 0,08 0,17
8 Tiseşti 69,75 4,92 4,92 0,09 18,45 0,18 0,29
9 Poieni 10,95 4,11 4,11 0,08 12,79 0,13 0,20
10 Păcurele 48,36 4,05 4,05 0,08 11,04 0,11 0,26
11 Mosoare 15,69 4,84 4,84 0,09 14,15 0,14 0,25
Tabel nr. 20 Indicatori ai vulnerabilităţii ariilor urbane din Târgu Ocna

Acest fapt scade indicele de vulnerabilitate al arealelor periferice în percepţia

colectivă şi a autorităţilor publice (care iau deciziile într-o manieră utilitaristă îngustă, în
funcţie de numărul de persoane afectate de anumite fenomene şi nu de intensitatea acestor
fenomene). Consecinţa este întârzierea luării unor măsuri necesare de prevedere, prevenire şi
diminuare a impactului unor fenomene de risc major în arealele dispuse periferic în sistem,
dar al căror rol de rezervor este incontestabil (şi care sunt de asemenea locuite).

Fig. 128. Repartiţia spaţială a indicelui de vulnerabilitate calculat inclusiv pentru

disfuncţionalităţile şi riscurile minore în oraşul Târgu Ocna

240
 Mai relevantă este repartiţia spaţială a indicelui de vulnerabilitate calculat pentru
fenomenele de risc major cele mai greu de remediat în sistem, respectiv raportat la populaţia
şi bunurile materiale expuse la astfel de riscuri. În elaborarea acestui indicator am ţinut cont,
în egală măsură, de suprafaţa supusă riscului – ariile de locuire densă fiind dezavantajate
faţă de cele cu dispersie a populaţiei şi a clădirilor - precum şi de dotările existente de
prevenire şi combatere a riscurilor (apărări de mal, diguri, lucrări de stabilizare a versanţilor
etc.). În acest sens situaţia este cu totul diferită, cele mai vulnerabile areale fiind Gura
Slănic, Păcurele şi Mosoare, urmate de cartierele Tiseşti şi Poieni cu arii relativ întinse
inundabile, dar şi cu alunecări de teren şi de ariile supuse la alunecări de teren şi curgeri
noroioase din Vâlcele. O vulnerabilitate moderată o au aria industrială estică şi aria
pericentală vestica – cu suprafeţe inundabile relativ întinse, dar care nu concentrează decât
puţine clădiri de locuit. Cele mai puţin vulnerabile la riscurile majore sunt aria centrală,
amplasată pe terasa în rocă de 10 m şi apărată împotriva inundaţiilor de diguri, aria
pericentrală estică (cu circa 9% din suprafaţă inundabilă – în sectorul Tăbăcari) şi cartierul
Gălean (relativ puţin afectat de caracterul neregulat al pârâului omonim şi de alunecări de
teren).

Fig. 129. Repartiţia spaţială a indicelui de vulnerabilitate calculat pentru fenomenele de risc major

În vederea unei dezvoltări echilibrate, capabile să asigure siguranţa propriilor

locuitori şi a bunurilor materiale este necesară realizarea unui echilibru între procesele cu
caracter de risc şi deciziile de prevenire şi apărare împotriva eventualelor dezastre, astfel
încât să se minimizeze efectele acestora, iar calitatea şi funcţionalitatea sistemului să nu fie
afectate.

241
 3.3.2.2. Evaluarea priorităţilor asumate/declarate de administraţie referitor la
gestionarea disfuncţionalităţilor şi a riscurilor

Evaluarea modului de gestionare a riscului la nivelul unei aşezări urbane se poate

realiza fie prin analiza preferinţelor exprimate de către decidenţi, pe baza unor sondaje,
interviuri etc., fie prin evidenţierea priorităţilor dezvăluite, pe de o parte, prin intenţiile
declarate în planurile, programele sau strategiile locale şi regionale sau comunicate public
prin conferinţe şi şedinţe publice, prin distribuirea de pliante sau prin activitatea punctelor
de informare publică, iar pe de altă parte prin acţiunile concrete decise/desfăşurate de
autorităţi.
La nivel regional sunt trasate direcţii şi măsuri strategice generale în vederea
reducerii „riscurilor de mediu” şi a îmbunătăţirii calităţii mediului, însă de multe ori acestea
nu se bazează pe o cunoaştere a realităţilor locale şi nu au o finalitate propriu-zisă. Astfel, în
Strategia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Bacău, pentru Târgu Ocna au fost stabilite, în
privinţa aspectelor de mediu, alături de măsurile juste de prevenire a inundaţiilor, şi unele
măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii aerului (care nu este o problemă reală aici), la fel ca şi
în celelalte oraşe de pe Valea Trotuşului, când, de fapt, se impun, în primul rând, ca şi la
Slănic Moldova, măsuri de protejare a fondului forestier.
Studierea documentelor pregătitoare pentru elaborarea Strategiei de dezvoltare
durabilă a oraşului Târgu Ocna, a Strategiei propriu-zise, a Planului Urbanistic General,
precum şi a unor informaţii diverse furnizate de autorităţile locale, inclusiv a celor care apar
pe site-ul oficial, a permis identificarea unor obiective şi priorităţi generale pentru Târgu
Ocna.
În sinteză, aceste obiective se referă la remedierea unor disfuncţionalităţi induse de
infrastructura turistică şi mediul economic, pornind de la reabilitarea infrastructurii de bază
şi asigurarea accesului populaţiei şi al agenţilor economici la servicii continui şi de calitate,
conservarea şi protecţia mediului, dar şi asigurarea accesului la patrimoniul natural şi istoric,
precum şi încurajarea coeziunii şi a incluziunii sociale.
Dezvoltarea şi diversificarea ofertei de cazare şi tratament presupune elaborarea unui
plan de reabilitare şi conservare a obiectivelor turistice, a izvoarelor minerale din Parcul
Măgura, ca şi a parcului însuşi, concomitent cu reabilitarea tehnologică a bazei de tratament,
modernizarea şi creşterea numărului de spaţii de cazare, în special în zona limitrofă oraşului,
dar şi realizarea unor puncte de informare turistică. În egală măsură a fost sesizată de către
autorităţi, importanţa accesului la infrastructura turistică, prin reabilitarea căilor de acces
(şosele/străzi de acces, trotuare, spaţii pietonale) către obiectivele turistice, din zonă,
semnalizarea obiectivelor turistice, inclusiv asigurarea condiţiilor de siguranţă, prin
semnalizarea rutieră şi restricţii de circulaţie în apropierea acestora şi, nu în ultimul rând,
asigurarea unui număr de dotări auxiliare (bănci, pubele, alte obiecte de mobilier urban şi
toalete publice).
Obiectivele propuse pentru gestionarea organizării spaţial urbanistice şi a fondului
locativ constau în actualizarea Planului Urbanistic General şi a evidenţei situaţiei legale a
terenurilor disponibile din domeniul public şi privat. În acelaşi timp sunt prevăzute măsuri

242
de sprijinire a asociaţiilor de proprietari pentru reabilitarea fondului construit, pentru
reabilitarea termică a clădirilor publice şi a celor de locuit, construirea de locuinţe sociale şi
realizarea unei zonări fiscale a teritoriului administrativ al localităţii. Sunt luate în
considerare şi aspecte de ordin estetic, precum impunerea unui design unitar al mobilierului
urban, al faţadelor clădirilor şi al formelor de publicitate stradală.
Unul dintre obiectivele prioritare ale administraţiei locale este modernizarea
infrastructurii rutiere şi de iluminat public, prin eliminarea disfuncţionalităţilor existente în
zonele de circulaţie şi transport şi prin consolidarea, refacerea şi reabilitarea drumurilor de
acces calamitate (în principal de alunecări de teren şi inundaţii). Dintre proiectele de a căror
realizare depinde asigurarea unei mai bune accesibilităţi şi creşterea fluenţei şi siguranţei
traficului pot fi enumerate: construirea unei „şosele de centură” (în fapt doar o rută
ocolitoare), modernizarea străzilor şi a trotuarelor, îmbunătăţirea semnalizării rutiere,
introducerea unui sistem de transport urban şi periurban eficace, refacerea podurilor peste
Trotuş şi Slănic, ca şi a altor poduri şi podeţe distruse de inundaţii. Modernizarea sistemului
de iluminat public şi punerea în funcţiune a unui sistem de semnalizare a obiectivelor
turistice sunt, de asemenea, proiecte a căror realizare ar completa în mod benefic obiectivele
menţionate.
Obiectivele stabilite pentru îmbunătăţirea managementului deşeurilor presupun
realizarea unui sistem integrat de colectare şi selectare a deşeurilor, de valorificare a
deşeurilor colectate selectiv, respectiv de penalizare a depozitărilor necontrolate, în paralel
cu responsabilizarea în acest sens a asociaţiilor de proprietari.
În ceea ce priveşte manifestarea unor fenomene de risc, respectiv pentru situaţii de
urgenţă, se propune realizarea unui sistem de avertizare (în caz de poluare, de inundaţii sau
seisme), concomitent cu informarea şi pregătirea populaţiei pentru astfel de situaţii, dar şi cu
educaţia „ecologică” în şcoli şi licee.
În vederea îmbunătăţirii calităţii spaţiilor verzi şi a extinderii acestora se propune
plantarea unor perdele naturale de-a lungul arterelor cu trafic intens, extinderea spaţiilor
verzi în cartiere, amenajarea şi dotarea cu spaţii verzi a locurilor de joacă pentru copii, dar şi
reîmpădurirea zonelor defrişate din apropierea oraşului şi amenajarea peisagistică a parcului
Măgura.
Încurajarea coeziunii şi a incluziunii sociale este un obiectiv care presupune
îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi a acţiunilor de asigurare a sănătăţii publice şi a asistenţei
sociale. Sunt propuse măsuri de responsabilizare faţă de persoanele defavorizate, facilitarea
investiţiilor în infrastructura de sănătate şi asistenţă socială, realizarea unor dotări pentru
cultură (oraşul nu are o Casă de cultură), sport (se propune modernizarea stadionului
orăşenesc şi realizarea unei baze sportive şi a unui ştrand) şi de agrement (finalizarea
amenajării Parcului Măgura), dar şi creşterea gradului de siguranţă a persoanei şi a
bunurilor.
În ceea ce priveşte managementul riscurilor, se pune accent pe tratarea efectelor, în
mai mare măsură decât pe înlăturarea cauzelor de producere a acestor evenimente (de
exemplu: reconstruirea podurilor, nu însă şi realizarea unor apărări sigure ale malurilor
Trotuşului, Slănicului şi Vâlcelelor).
Modul de ierarhizare a măsurilor este reflectat de ordinea priorităţii proiectelor
considerate ca fiind esenţiale pentru comunitate este ilustrat de tabelul nr. 21.

243
 Nr. crt. Proiecte în derulare în 2008-2009 în oraşul Târgu Ocna
1 Refacerea reţelelor de apă, canalizare şi a staţiei de epurare

2 Crearea Centrului de îngrijire şi asistenţă a persoanei cu dizabilităţi „C.

Negri"
3 Colectare selectivă şi transport deşeuri în Zona turistică Târgu Ocna
4 Bloc de locuinţe sociale, str. Ion Diaconescu, nr.5
5 Dezvoltarea infrastructurii pentru valorificarea şi promovarea potenţialului
turistic al staţiunii de interes naţional Târgu Ocna(Dezvoltarea şi
modernizarea zonei de agrement parc "Măgura"Târgu Ocna) din cadrul
Programului PHARE 2004-2006
6 Construire Pod Cartier Păcuri - Stadiul SF
7 Construire bloc F13, str. Victoriei Târgu Ocna - Stadiul SF
8 Pod pietonal peste râul Trotuş, în zona parcului Măgura
9 O secţie a spitalului Moineşti în locaţia fostei maternităţi
10 Înfiinţarea unui centru de zi pentru copiii şi familiile aflate în dificultate de
pe raza oraşului Târgu Ocna
Tabel nr. 21 Proiectele implementate în prezent de administraţia locală din Târgu Ocna
(Sursa: www.ghidulprimariilor.ro)

Deşi obiectivele stabilite sunt, în cea mai mare parte, justificate, ordinea priorităţilor
nu ţine însă întotdeauna cont de necesităţile reale ale funcţionării urbane şi uneori nici de
problemele percepute ca stringente de locuitorii oraşului. Astfel, construirea blocului ANL
şi a locuinţelor sociale a fost întârziată, realizarea parcului de agrement coincide cu o
relativă închidere pentru publicul larg (prin taxele de intrare restrictive practicate), în timp
ce reabilitarea infrastructurii rutiere, eficientizarea serviciilor publice sau amenajarea
spaţiilor verzi şi a şesului Trotuşului nu sunt printre priorităţile primăriei. Ca atare există un
grad relativ însemnat de nemulţumire publică faţă de decidenţii locali şi faţă de instituţiile
administrative locale.

3.3.2.3. Evaluarea percepţiei publice asupra gestionării

disfuncţionalităţilor şi a riscurilor din sistem

Percepţia publică asupra mediului, ca un concept distinct, se asociază ideii de criză în

sistem. Mediul este adesea relaţionat de către populaţie cu disfuncţionalităţile evidente,
vizibile sau care au efecte distructive (de exemplu poluarea). Din acest motiv ierarhizarea
măsurilor de îmbunătăţire a calităţii mediului se confundă, în mentalul colectiv, cu
necesităţile stringente de reducere a riscurilor. Experienţa de teren, discuţiile cu locuitorii
oraşului, dar mai ales sondajul realizat şi bazat pe tehnici sociologice de eşantionare şi
prelucrare a răspunsurilor ne-au fost deosebit de utile pentru delimitarea percepţiei colective
în ceea ce priveşte necesităţile sistemului local.
Reîmpăduririle sunt considerate principala prioritate de către 44% dintre locuitorii
Târgului Ocna, chiar în condiţiile în care procentul de acoperire cu păduri este relativ ridicat.
Areale unde se consideră necesare plantări importante de copaci sunt cele din nord-estul
oraşului şi ariile deluroase din jurul localităţii componente Vâlcele. În acelaşi timp,
244
împădurirea sectoarelor cu alunecări de teren, produse torenţiale şi curgeri noroioase, care
afectează în mod direct gospodăriile locuitorilor din Poieni, Tiseşti sau Gura Slănic, este
percepută ca o prioritate, de locuitorii respectivelor cartiere. În acest sens s-a pronunţat 56 %
, respectiv 57% din populaţia chestionată din Gura Slănic şi Tiseşti, deşi aceiaşi locuitori se
pronunţă pentru stimularea activităţilor de exploatare şi prelucrare a lemnului (mulţi dintre
ei lucrând în unităţile cu acest profil).

Fig.130 Ierarhizarea măsurilor de îmbunătăţire a condiţiilor de mediu în oraşul Târgu Ocna şi în

arealul periurban conform percepţiei publice

Gradul de dotare urbană a diverselor arii ale Târgului Ocna influenţează nu doar
calitatea locuirii ci şi calitatea mediului în general. Lipsa unor utilităţi precum cele de
canalizare este percepută acut de populaţia din cartierele extracentrale, dar sunt şi cazuri în
care această carenţă este ignorată aproape total. Astfel, în Poieni şi Tiseşti construirea unei
reţele pentru apele uzate şi a unei staţii de epurare este considerată o prioritate de 44%,
respectiv 29 % din locuitorii chestionaţi, comparativ cu doar 7% dintre cei din cartierul Gura
Slănic, deşi nici unii nici alţii nu sunt racordaţi la canalizarea orăşenească.
Promiţător pentru o evoluţie viitoare, în sensul durabilităţii, este faptul că 30% dintre
locuitorii chestionaţi, dar şi autorităţile locale, consideră că informarea şi educaţia privind
protecţia mediului este esenţială şi trebuie să se desfăşoare prin intermediul sistemului de

245
învăţământ, dar şi prin informarea permanentă a populaţiei prin campanii de conştientizare
cu privire la riscurile degradării elementelor interconectate care formează cadrul lor de viaţă.
Există o legătură indiscutabilă între elementele percepute ca disfuncţionale şi
necesitatea unor investiţii punctuale şi structurale. În acest sens, percepţia publică este un
barometru fidel al necesităţilor funcţionale ale sistemului social. Cea mai mare parte a
locuitorilor oraşului consideră îmbunătăţirea accesibilităţii, prin modernizarea sistemului
rutier, alături de scăderea riscului de accidente, prin îmbunătăţirea semnalizării stradale, ca
problemă prioritară pentru comunitate. În acest sens s-au pronunţat 22% dintre cei
intervievaţi, cu un procent mai ridicat la populaţia din aria centrală mai expusă şi mai
conştientă de necesitatea dobândirii unor atribute cu adevărat urbane de către Târgu Ocna, în
timp ce locuitorii din aria rurbană a Gurii Slănic nu consideră acesta o prioritate. În acest
cartier diminuarea sentimentului de izolare se poate face doar prin construirea de poduri
peste Trotuş şi Slănic, investiţie considerată vitală de 59 % dintre respondenţi (ca şi de 33%
dintre locuitorii Tiseştilor). A doua prioritate pentru toţi locuitorii Târgului Ocna (21%), o
reprezintă întreţinerea, extinderea şi modernizarea sistemelor de apă potabilă şi canalizare,
învechite, nefiabile şi la care sunt racordaţi doar o parte dintre locuitori.

Fig. 131 Percepţia publică asupra ierarhizării investiţiilor în oraşul Târgu Ocna

Regularizarea Trotuşului şi a afluenţilor săi ale căror variaţii de debit constituie

fenomene de risc major, responsabile de evenimente cu caracter catastrofal, care au produs
importante pierderi materiale de-a lungul timpului, este o măsură considerată drept prioritară

246
de numai 14% din populaţia oraşului, procentul scăzând pe măsură ce creşte intervalul de
timp de la ultima calamitate de acest fel (surprinzător, chiar şi în cazul celor afectaţi direct).
Proiectarea unei artere ocolitoare pentru eliminarea traficului greu din centrul oraşului, ca şi
construirea de parcări sunt considerate măsuri necesare doar de cei direct interesaţi,
respectiv de locuitorii din cartierele de pe malul stâng al Trotuşului. În mod paradoxal,
locuitorii din Poieni sesizează în procent mai mare importanţa pe termen lung a acestor
investiţii, părând a fi mai bine conectaţi la realităţile locale decât populaţia mai eterogenă
din punct de vedere al structurilor demografice, caracteristică ariei centrale şi celei din
cartierele din estul oraşului (Gălean, Gară, Zăvoi, Gioseni).
În acest punct putem concluziona că deciziile de gestionare durabilă a fenomenelor
cu caracter de risc şi a disfuncţionalităţilor generale existente în sistemul-oraş, trebuie luate
de către autorităţile responsabile diferenţiat, în funcţie de necesităţile diferitelor areale
urbane, ţinând cont atât de percepţia publică, cât şi de evaluările obiective, calitative şi
cantitative, ale riscului şi vulnerabilităţii la risc. În acelaşi timp, sunt importante nu doar
diferenţele teritoriale şi neomogenităţile structurale şi funcţionale ci şi funcţionarea generală
a sistemului, pentru care disfuncţionalităţi minore la nivel local pot fi obstacole
determinante în calea unei dezvoltări echilibrate a întregului ansamblu urban.

4. TÂRGU OCNA ÎN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII DURABILE

4.1. FAVORABILITATEA GEOGRAFICA ÎN PERSPECTIVA

DEZVOLTĂRII DURABILE

Având o valoare concluzivă la nivelul studiului nostru, formularea unor variante cât
mai apropiate de cerinţele durabilităţii, în ceea ce priveşte perspectivele sistemului
reprezentat de Târgu Ocna, impune fundamentarea demersului printr-o analiză riguroasă a
ofertei şi restricţiilor naturale, a contextului social-economic intern şi de reţea al oraşului, ca
şi a altor caracteristici ale sale, induse antropic. Prin acest demers vom încerca să integrăm
rezultatele deja obţinute anterior cu privire la structura mediului urban şi a celui regional şi
la funcţionalitatea/disfuncţionalităţile locale, respectiv la riscurile naturale şi induse
antropic, specifice Târgului Ocna şi spaţiului adiacent acestuia.
Elementele de favorabilitate naturală şi social-economică sunt identificabile la nivel local
şi la scările superioare de analiză – regională sau chiar naţională.
Valorificarea eficientă a resurselor locale ale unei comunităţi de tip urban presupune
crearea unor efecte de polarizare a teritoriului înconjurător şi de concentrare a activităţilor
din secundar şi terţiar, prin măsuri fundamentate, bazate pe cunoaşterea avantajelor şi a
dezavantajelor impuse de cadrul natural şi de sistemul socio-economic şi identificate nu doar
în interiorul „sistemului-oraş”, ci şi în contextul sistemului de aşezări din care oraşul face
parte.
În acest sens, este importantă aprecierea corectă a fluxurilor materiale, umane şi
informaţionale, respectiv a legăturilor sistemice şi rezervelor lor potenţiale, valorificabile în
sistem.

247
 4.1.1. Favorabilitatea naturală pentru locuire a oraşului Târgu Ocna

Valorificarea optimă a sitului presupune înţelegerea corectă/completă a posibilităţilor

pe care acesta le pune la dispoziţia oamenilor. Cunoaşterea ofertei morfogenetice şi
morfometrice precum şi a riscurilor morfodinamice naturale şi corelarea acestora cu
structura hidrogeologică, cu regimul hidrologic, cu microclimatele locale, cu solurile şi
vegetaţia specifice sunt etape strict necesare în analiza favorabilităţii şi a restricţiilor impuse
de cadrul natural local. Prin integrarea informaţiei geologice şi geografice preexistente, a
unor informaţii de natură tehnică şi a observaţiilor şi cartărilor directe, pe teren, s-au putut
identifica patru categorii de favorabilitate naturală pentru locuire (Ungureanu,Irina; Bănică,
Al, 2008).
Aşezat într-o zonă depresionară, la limita dintre Carpaţi (M-ţii Nemira şi Culmea
Berzunţi) şi Subcarpaţi, Târgu Ocna s-a dezvoltat pe cele două maluri ale râului Trotuş, într-
un sector de confluenţă, în care valea se lărgeşte până la peste 1 km, la contactul dintre flişul
marginal şi formaţiunile salifere miocene. Lărgirea se corelează cu dezvoltarea unor terase
largi, dintre care cea mai importantă prin extindere şi favorabilitate pentru construcţii
este cea de 10-15 m, sculptată în rocă (gresia de Tiseşti), pe care s-a şi dezvoltat nucleul
iniţial al aşezării, la confluenţa pârâului Vâlcica cu Trotuşul. Terasa are o înclinare redusă
(1-2°), o foarte bună stabilitate şi este destul de înaltă pentru a atenua hidrometeorii de
inversiune. O calitate ceva mai redusă pentru construcţii o au sectoarele sale din apropierea
confluenţelor (Vâlcica, Gălean), unde înclinarea creşte datorită depunerilor aluviale,
proluviale şi glacisurilor proluvio-coluviale, iar pe fondul unor oscilaţii verticale mai rapide
ale apelor freatice se pot produce tasări uşoare.
A doua categorie de favorabilitate este diferenţiată, în ordinea descrescătoare a
calităţii, fiind reprezentată prin versanţii cu înclinare moderată (5-10°), mai ales cei însoriţi
şi cu dinamică actuală mai uşor controlabilă şi şesurile secundare ale afluenţilor Trotuşului,
supraînălţate prin conuri aluviale, glacisuri coluviale sau popine, care nu înlătură însă riscul
de inundaţii, mai ales în condiţiile în care cursurile afluenţilor nu sunt amenajate. Aceste
şesuri sunt în general înguste şi se lărgesc în sectoarele de confluenţă, unde pot fi mai bine
valorificate, în condiţiile unui disconfort microclimatic şi hidrogeologic moderat. Din
aceeaşi categorie mai fac parte podul terasei de 5-6 m şi treptele în şes (2-4 m), plane şi cu
mari rezerve de apă, dar inundabile şi situate la baza stratului de inversiune termică.
În a treia categorie, cu o favorabilitate modestă, se încadrează terasa de 85-90 m
altitudine relativă, care are o extindere importantă şi se dezvoltă mai mult pe dreapta
Trotuşului, fiind stabilă şi foarte favorabilă sub aspect microclimatic. Dezavantajele constau
în limitarea accesului datorită frunţii abrupte, greu amenajabilă pentru căi de comunicaţii, ca
şi alţi versanţi adiacenţi, fragmentaţi de către organisme torenţiale, favorizate atât de
alimentarea specifică orientării nord - nord-vestice, cât şi de friabilitatea depozitelor
superficiale, acumulate aluvial sau formate pe alternanţe de roci slab rezistente (marno-
argile şi gresii friabile).

248
 Fig. 132 Irina Ungureanu, Al. Bănică, 2008

LEGENDA Categorii de favorabilitate pentru locuire:

1. Terenuri foarte favorabile 2. Terenuri cu favorabilitate medie ( a,b,c)
3. Terenuri cu favorabilitate modestă 4. Terenuri nefavorabile (a, b)
1. Pod de terasă în rocă (10-15 m altitudine relativă), plană, foarte slab înclinată (0°-2°), cu stabilitate permanentă,
suprafaţă mare, suficient de înaltă pentru atenuarea hidrometeorilor de inversiune; restricţii minime, în sectoarele cu acumulări
fluviale de la confluenţe şi proluvio-coluviale în părţile laterale, unde oscilaţiile nivelului freatic pot produce tasări uşoare.
1 a. Sectoare de versant cu înclinare moderată (5°-10°) şi dinamică actuală moderată, stabilitate moderată, favorabilitate
maximă pe versanţi însoriţi
b. Şesuri secundare frecvent supraînălţate prin conuri aluviale; glacisuri coluviale; popine - terenuri slab înclinate (2°-3°),
cu deschideri utile de 100-250 m, mai largi la confluenţe; restricţii – inundabilitate moderată, disconfort microclimatic
moderat, oscilaţii importante ale nivelului freatic
c. Poduri de terase joase (5-6 m altitudine relativă) şi trepte în şes (2-4 m), plane, cu rezerve importante de apă la mică
adâncime şi rezerve de materiale de construcţie uşor accesibile; risc accentuat de inundaţii; disconfort microclimatic impus
de poziţia în partea inferioară a stratului de inversiune.
3. Podul terasei de 85-90 m altitudine relativă, slab înclinată, stabilă, cu rezerve de apă şi de material de construcţii
(aluviuni grosiere); confort microclimatic indus de poziţia la partea superioară sau deasupra stratului de inversiune; restricţii –
accesibilitate redusă prin energia mare a reliefului (fragmentare verticală 90 m şi înclinarea terenului de acces 15°-35°,)
implică dificultăţi pentru infrastructura de transport şi alte servicii, dinamică activă în partea frontală, atacată de torenţi.
4. a. Şesul principal plan/suborizontal, cu rezerve permanente de apă şi rezervele cele mai accesibile de materiale de
construcţie, cu accesibilitate maximă pentru infrastructură de comunicaţii; restricţii – inundabilitate maximă; nivelul freatic
subsuperficial; efecte negative maxime ale fenomenelor hidrometeorologice determinate de poziţia la baza stratului de
inversiune
b. Versanţi înalţi, cu înclinări de la 15°-35° până la abrupturi şi martori de eroziune diferenţială, cu favorabilitate
forestieră şi valoare peisagistică; restricţii – accesibilitate foarte redusă şi dinamică actuală foarte activă, manifestată prin
alunecări de teren, eroziune torenţială, prăbuşiri, surpări, curgeri de glod şi de grohotiş; disconfort microclimatic maxim pe
versanţii umbriţi.
249
 Din ultima categorie de favorabilitate naturală face parte şesul principal care, deşi
foarte accesibil pentru căi de comunicaţie şi cu rezerve mari de materiale de construcţie şi de
apă, este cu totul dezavantajos pentru locuire, din cauza inundabilităţii induse de nivelul
freatic superficial şi de poziţia la baza stratului de inversiune. Un alt areal defavorabil
locuirii este cel reprezentat de versanţii înalţi cu înclinări de 15-35°, până la abrupturi şi
de martorii de eroziune diferenţială, care au o deosebită importanţă peisagistică şi
forestieră, dar sunt absolut defavorabili locuirii, prin accesibilitatea redusă şi dinamica
actuală foarte activă (prăbuşiri, surpări, eroziune torenţială, alunecări, curgeri de glod).

4.1.2. Favorabilitatea socio-economică pentru dezvoltare durabilă

Aria geografică în care s-a format şi a evoluat oraşul Târgu Ocna este caracterizată
prin continuitatea locuirii, condiţionată, pe de o parte, de propriile resurse (sare, petrol,
materiale de construcţie, izvoare minerale, păduri), iar pe de alta, de situarea într-un punct
nodal, spre care converg cele mai importante căi de comunicaţie din bazinul Trotuşului şi de
nivelul de integrare în reţeaua regională de aşezări permanente. Căile de comunicaţie au fost
mereu determinante în configurarea spaţială: drumul sării şi drumul Ghimeşului, în secolele
XVI-XVII, drumurile secundare pe Valea Slănicului, Găleanului, Vâlcelei şi apropierea
drumului Braşovului, în secolele XVIII-XIX, sau, mai târziu, construirea căii ferate, a
drumului naţional 12A şi a drumurilor judeţene asfaltate.
Pe lângă de poziţia favorabilă, de convergenţă în cadrul bazinului Trotuşului,
elemente importante de favorabilitate socio-economică pentru dezvoltare sunt şi potenţialul
demografic important al zonei, existenţa unei populaţii cu spirit de antrepriză, tradiţia locală
în ceea ce priveşte activităţile de ordin turistic şi balneoclimatic, elementele de patrimoniu
cultural, etc.
Pe de altă parte, trebuie subliniată, ca o caracteristică generală, concentrarea modestă
a activităţilor socio-economice şi densitatea redusă a clădirilor explicabile, în bună măsură,
unei slabe tradiţii urbane, generală în Moldova secolelor trecute, când Târgu Ocna era,
totuşi, unul dintre cele mai populate şi dinamice oraşe, dar mai ales stagnării din ultimul
secol, când s-au dezvoltat în apropiere alte centre industriale polarizatoare, respectiv Oneşti
şi gruparea Moineşti-Comăneşti-Dărmăneşti.
Teritoriul oraşului Târgu Ocna se structurează în jurul unui nucleu central, la care se
adaugă câteva zone polarizatoare secundare (cvasi-urbane), rezidenţiale, turistice,
economice sau de învăţământ-sănătate. Cea mai mare parte a intravilanului este locuit
dispers, semi-rural sau rural adiţionat/aglutinat nucleului principal al oraşului (cartierele
Vâlcele, Tiseşti, Mosoare, Poieni, Gura Slănic, Gălean, Văleni, Gioseni).
Dacă în zona centrală, între gară („Gara Mare”) şi pârâul Vâlcica, se menţine un
caracter urban relativ pronunţat, în zona adiacentă se delimitează o arie semiurbană,
rezidenţială, cu construcţii tip parter şi vile, iar în exteriorul acesteia o arie semi-rurală, în
Tiseşti şi Gălean, cu locuinţe adunate la intersecţia dintre drumurile principale şi risipite
printre livezi şi vii. O dispersie specific rurală caracterizează şi cartierele periurbane Vâlcele
şi Poieni.
Deficienţele în ceea ce priveşte coerenţa şi coeziunea spaţiului urban sunt strâns
legate de o slabă calitate a infrastructurii de comunicaţie caracterizată prin ponderea încă

250
scăzută a străzilor modernizate (cca 35 % şi doar 25% asfaltate), prin lăţimea insuficientă a
acestora - cu excepţia zonei centrale, circulaţia se realizează pe câte o bandă pe sens, fapt ce
produce reale dificultăţi traficului, în special la intrarea şi ieşirea din oraş, la toate acestea
adăugându-se calitatea slabă a îmbrăcămintei stradale. În plus, deficienţele în ceea ce
priveşte transportul urban în comun face ca anumite zone (Gălean,Vâlcele, Tiseşti) să
rămână relativ izolate de restul oraşului.
Pe baza celor constatate, se poate aprecia că teritoriul oraşului prezintă o
favorabilitate socio-economică pentru dezvoltare diferenţiată spaţial în funcţie de
caracteristicile vieţii şi activităţii urbane, apreciate conform mai multor indicatori. Aceştia
exprimă accesul la reţeaua de comunicaţii rutiere şi feroviare externe, dar şi calitatea
mediului urban (calitatea spaţiului locativ, calitatea infrastructurii de comunicaţii şi transport
public în intravilan, dotările edilitare, infrastructura de servicii, cultural-educaţională, de
sănătate, comercială, de agrement, bancară, de administraţie publică), în relaţie cu funcţiile
oraşului (rezidenţială, industrială, de servicii, turistică, agricolă).
Ca areal urban beneficiind de cel mai favorabil context socio-economic pentru
dezvoltare se remarcă doar zona centrală, cu acces la şoselele principale, inclusiv la
singurul bulevard cu patru benzi de circulaţie, cu prezenţa tuturor utilităţilor urbane (apă,
canal, electricitate, termoficare, gaz, telefonie), construcţii preponderent din cărămidă şi
beton, în principal clădiri colective, cu posibilitate de acces rapid la servicii (poştă, spaţii
comerciale, administraţie publică), beneficiind de spaţii verzi amenajate, dar şi de existenţa
unor obiective de patrimoniu. Favorabil amplasării activităţilor terţiare şi cuaternare, acest
areal prezintă totuşi şi unele disfuncţionalităţi, respectiv iluminatul public deficitar în afara
arterelor principale, traficul auto greu, impus de lipsa unei artere ocolitoare, cât şi calitatea
deficitară a trotuarelor şi a carosabilului.
Cu o dotare urbanistică mai slabă, dar din aceeaşi categorie de calitate, zona
rezidenţială limitrofă celei centrale se caracterizează printr-un peisaj urban cu locuinţe
individuale (case şi vile cu 1-2 niveluri), fără inserarea unor activităţi de tip industrial,
printr-o accesibilitate bună în raport cu reţeaua de căi de comunicaţie principale, rutiere şi
feroviare, beneficiind de unele utilităţi, dar fără iluminat public şi, în parte, fără termoficare
şi canalizare centralizată, şi cu o dotare medie cu servicii de proximitate, spaţii comerciale,
străzile secundare fiind de o mai modestă, cu trotuare necorespunzătoare, prin stare şi
dimensiuni, sau fără trotuare.
Cea mai mare parte a intravilanului are o favorabilitate medie de dezvoltare. Se
înscriu în această categorie, în primul rând, zonele cvasi-urbane cu funcţionalitate
industrială, dar şi rezidenţială, cu acces uşor la reţeaua de comunicaţii principale şi dotări
edilitare medii, şi cu rezerve importante de teren construibil. Accesul la servicii se situează
la un nivel mediu, în schimb se remarcă prezenţa, în proximitate, a unor obiective edilitare
amplasate necorespunzător (staţia de epurare, platforma de depozitare a deşeurilor
menajere), cât şi calitatea slabă a carosabilului străzilor secundare.
În aceeaşi clasă de favorabilitate sunt incluse şi sectoarele periurbane fără acces
direct la şoseaua principală (DN), propice amplasării locuinţelor, cu o tramă stradală
ramificată şi structură răsfirată, având o reţea relativ bine reprezentată de unităţi de sănătate
şi învăţământ (spitale, sanatorii, şcoli, grădiniţe) şi dotări edilitare medii, cu un trafic
moderat, în schimb cu servicii de proximitate, în special comerciale, insuficiente.

251
 Fig. 133
LEGENDA
1. Favorabilitate ridicată
a. ZONA CENTRALĂ- cu acces la şoselele principale, inclusiv la singurul bulevard cu 4 benzi de circulaţie, calitate relativ bună a drumurilor
secundare şi a trotuarelor, cu prezenţa tuturor utilităţilor urbane (apă, canal, gaz, termoficare, telefonie, electricitate), construcţii preponderent din
cărămidă şi beton, cu posibilitatea de acces rapid la servicii (poşta, spaţii comerciale, autorităţi publice), cu spaţii verz i amenajate, cu obiective de
interes cultural-istoric şi de cult, favorabilă amplasării activităţilor din terţiar şi cuaternar, dar cu o preponderenţă a clădirilor colecti ve şi cu iluminat
public doar pe arterele principale, cu prezenţa traficului greu, dată fiind lipsa unei căi ocolitoare.
b. ZONA REZIDENŢIALĂ LIMITROFĂ CELEI CENTRALE - case şi vile cu 1-2 niveluri, fără interferenţa activităţilor de tip industrial, cu o
bună accesibilitate la reţeaua de drumuri principale rutiere şi feroviare, cu existenţa utilităţilor publice, mai puţin a iluminatului public şi, parţial, a
termoficării şi canalizării, dotarea medie cu servicii de proximitate, în special cu spaţii comerciale, calitate medie a stră zilor secundare, inexistenţa sau
calitatea slabă a trotuarelor, insuficienta dotare cu spaţii verzi amenajate.
2. Favorabilitate medie
a. ZONE CVASI-URBANE cu locuire în clădiri individuale, cu buna accesibilitate la reţelele de comunicaţii principale, dotări edilitare medii
(lipsa canalizării şi a termoficării), cu disponibilitate de terenuri libere, cu acces mediu la servicii, cu activităţi de tip industrial în
desfăşurare, dar cu prezenţa în proximitate a unor obiective amplasate necorespunzător (staţia de epurare, platforma de depozitare a
deşeurilor), o reprezentare medie a serviciilor şi o calitate slabă a carosabilului străzilor secundare
b. ZONE PERIURBANE FĂRA ACCES DIRECT LA ŞOSEAUA PRINCIPALĂ (DN 12A), cu o tramă stradală ramificată, şi construcţii
răsfirate, cu clădiri pentru sănătate (spitale, sanatorii), cu dotări edilitare medii, fără trafic greu, cu insuficienţă a serviciilor de proximitate
(în special a celor comerciale)
c. ZONE SEMIRURALE SITUATE LA ŞOSEAUA PRINCIPALA (DN 12A) bine acoperite din punct de vedere al transportului public, cu
o dotare edilitară medie, cu preponderenţă a activităţilor agricole (în special zootehnice), cu aglomerarea locuinţelor în lungul drumului
principal, cu o slaba dezvoltare şi dotare a drumurilor secundare;
d. ZONELE SEMIRURALE CU ACCES DIRECT LA DRUMURI NAŢIONALE DE IMPORTANŢĂ SECUNDARĂ (DN 12B) SAU
JUDEŢENE, dotate edilitar la un nivel mediu, cu terenuri disponibile pentru construcţii, profil predominant agricol (suprareprezentar e a
activităţilor zootehnice), caracterizate de o locuire concentrată în lungul drumurilor principale şi dispersă pe cele secundare, insuficient
acoperite prin transport public şi cu o dotare relativ modestă cu servicii de proximitate, în special cu spaţii comerciale
e. ZONE NECONSTRUITE SAU CU UN PROCENT REDUS DE OCUPARE A TERENULUI, VALORIFICABILE TURISTIC, cu
acces la căile principale de comunicaţie rutieră, cu spaţii verzi şi valoare peisagistică, dar cu dotări edilitare şi servicii sub medie
3. Favorabilitate redusă/defavorabile socio-economic
a. ZONE CU CARACTER RURAL relativ izolate, cu construcţii din chirpici sau paiantă, cu predominarea activităţilor agricole, cu acces
restricţionat pe căile de comunicaţie – înguste şi de slabă calitate, lipsa multora dintre utilităţile urbane, cu deficienţe în ceea ce priveşte accesul la
servicii, spaţii comerciale
b. ZONE CU DEGRADARE A SUPORTULUI DE CONSTRUIRE prin activităţi antropice (exploatarea zăcămintelor de sare prin injecţii de
apă) cu sufoziuni şi prăbuşiri, cu acces la căile de comunicaţie, bună dotare cu spaţii verzi şi de recreere, dotări balneare, valoare peisagistică,
dotare edilitară medie, dar cu interdicţie totală de construire valorificabilă turistic în anumite condiţii

252
 Ariile semirurale au o favorabilitate medie aparte pentru dezvoltare, chiar dacă în
prezent au relativ puţine caracteristici urbane, diferenţiindu-se după accesul la căile de
comunicaţie. Situarea la şoseaua principală (DN12A) avantajează cartierul Poieni sub
aspectul accesibilităţii, dar nu şi sub cel al calităţii locuirii. Amplasarea la o distanţă relativ
mare faţă de nucleul principal al oraşului, de care este separat printr-o zonă de defileu al
Trotuşului (Cireşoaia), induce dificultăţi în extinderea reţelelor de utilităţi în zonă.
Alte arii semirurale situate la drumuri secundare (judeţene, comunale) de calitate
mai modestă au atât dezavantajul unui transport public deficitar, cât şi cel al dotării relativ
slabe cu servicii de proximitate, mai ales cu spaţii comerciale. În schimb, au avantajul unei
mai bune dotări edilitare (apă, gaz, iluminat) şi sunt ferite de inconvenientele traficului de
tonaj mare.
În aceeaşi clasă de favorabilitate medie se încadrează şi ariile neconstruite sau cu un
procent redus de ocupare a terenului, valorificabile turistic, din apropierea Parcului
Măgura, cu un bun acces la căile principale de comunicaţie rutieră, cu spaţii verzi şi valoare
peisagistică, dar, în prezent, cu dotări edilitare şi servicii sub medie.
Ultima categorie evidenţiată este una de favorabilitate redusă până la defavorabil,
fie din cauza ponderii însemnate a unor caracteristici socio-economice profund rurale
(construcţii din chirpici sau paiantă, predominarea activităţilor agricole, mobilitate foarte
slabă pe căile de comunicaţie, lipsa multora dintre utilităţile urbane, dificultăţi în ceea ce
priveşte accesul la servicii de învăţământ, sănătate şi la spaţii comerciale), fie din cauza
nivelului unor indicatori eliminatorii, respectiv degradarea terenurilor de construcţie, ca
efect al tehnologiei utilizate pentru exploatarea sării (şi anume, prin injecţie cu apă), care a
avut puternice efecte negative asupra substratului, prin declanşarea unor sufoziuni şi
prăbuşiri în zona Gura Slănic.

4.1.3. Favorabilitatea geografică pentru dezvoltare durabilă a oraşului Târgu Ocna

Analiza favorabilităţii naturale şi social-economice pentru locuire şi, respectiv,

dezvoltare a fost realizată în acest studiu în scopul constituirii unei baze mai temeinic
fundamentate pentru demersul aplicativ de dezvoltare durabilă. Pentru realizarea acestui
deziderat devine extrem de utilă integrarea informaţiilor oferite de cele două analize
precedente sub forma unei imagini de sinteză. Bazele metodologice ale unei astfel de
integrări sunt oferite de metoda vizualizării progresive în cartografia geosistemului
(Ungureanu, Irina, 1995).
Aplicarea acestei metode în cazul informaţiei structurate până la acest punct, privind
premisele dezvoltării urbane a oraşului Târgu Ocna, pune în evidenţă un nou decupaj, ce
reflectă favorabilitatea pentru dezvoltare sau, din contra, caracterul impropriu al sectoarelor
ce alcătuiesc în prezent intravilanul localităţii.

253
 Fig. 134
LEGENDA Categorii de favorabilitate:
I. Areale cu favorabilitate mare
II. Areale cu favorabilitate medie
III. Areale cu favorabilitate modestă
I a. Sectorul central şi al locuinţelor colective, diversificat funcţional şi bine dotat edilitar, cu condiţiile naturale
cele mai favorabile construirii, datorită situării pe terasa în rocă a Trotuşului;
I b. Areale situate periferic în intravilan, cu dotări edilitare relativ modeste, dar beneficiind de condiţiile naturale
cele mai favorabile pentru construire, cu acces direct la şoseaua principală (DN), cu rezerve de terenuri libere ce pot fi
valorificate în vederea unei dezvoltări urbane viitoare;
I c. Arii semirurale, cu acces la drumurile secundare, situate pe terasa în rocă a Trotuşului, favorabile construirii,
beneficiind de terenuri libere, dar, în prezent, relativ modest dotate din punct de vedere edilitar.
II a. Areale cu caracter pericentral, amplasate în condiţii naturale ce impun anumite restricţii (pe terasa joasă de
5-6 m sau în şesurile secundare supraînalţate), având un important potenţial de dezvoltare socio-economică, cu condiţia
completării utilităţilor urbane şi a realizării unor restructurări interne;
II b. Zone cu caracter semi-rural, dar cu bune posibilităţi de dezvoltare echilibrată în cazul echipării edilitare
corespunzătoare şi a diversificării funcţionale, situate în condiţii naturale cu favorabilitate medie, pe terasa inferioară a
Trotuşului sau pe şesurile supraînălţate ale afluenţilor acestuia;
II c. Areale cu interdicţie temporară sau permanentă de construire, dar situate avantajos în perspectiva unei
viitoare dezvoltări turistice, valorificabile în principal prin realizarea de construcţii uşoare, amenajarea de spaţii verzi,
reabilitarea izvoarelor minerale şi a aleilor pietonale.
III a. Areale situate peri-central, beneficiind de utilităţile urbane, dar situate pe terenuri nefavorabile construirii,
în şesul principal, inundabil, al Trotuşului, valorificabile optim prin amenajarea de spaţii verzi, ca zonă de agrement;
III b. Areale situate periferic, greu utilizabile pentru construcţii sau pentru alte activităţi antropice, dată fiind
situarea în şesul aluvial sau pe versanţi abrupţi, a căror valorificare corectă presupune păstrarea cadrului natural de
pădure, respectiv de luncă, prin aceasta menţinându-li-se valoarea peisagistică;
III c. Zone nefavorabile pentru dezvoltare urbană, datorită nefavorabilităţii suportului natural, reprezentat de
versanţi abrupţi cu dinamică activă, ce se suprapune fie izolării faţă de restul intravilanului, fie situării în areale cu
interdicţie definitivă de construire.

254
 Se conturează trei categorii de favorabilitate în ceea ce priveşte oportunităţile
oferite dezvoltării urbane durabile de către sistemul complex natural şi socio-economic.
Terenurile care se încadrează în prima categorie de favorabilitate se suprapun arealelor
de veche locuire urbană corespunzătoare terasei în rocă a Trotuşului, foarte netedă,
stabilă şi propice construirii. A doua categorie de favorabilitate se suprapune arealului
cu funcţionalitate industrială, ariilor periferice şi celor semi-rurale situate pe terenuri cu
favorabilitate naturală medie. Restructurările urbane, prin diversificare funcţională şi o
mai bună deservire cu servicii şi utilităţi, reprezintă o necesitate pentru ca aceste areale să
se armonizeze cu centrul oraşului, pentru a spori coerenţa teritorială, premisă importantă
a dezvoltării durabile. Cele mai defavorabile areale, sub aspectul premiselor naturale şi
social economice de dezvoltare, sunt sectoarele care suprapun ostilitatea cadrului natural,
de multe ori indusă antropic (procese gravitaţionale active, despăduriri, terenuri
inundabile sau versanţi abrupţi) şi elemente repulsive socio-economic, ca izolarea şi
interdicţia definitivă sau temporară pentru construire.
Defavorabilitatea acestor sectoare nu presupune imposibilitatea unei dezvoltări
durabile ci, de cele mai multe ori, necesitatea adoptării unor măsuri ne-intrusive, astfel
încât, prin menţinerea caracterului (semi-) natural sau prin redobândirea acestuia,
sistemul să aibă o mai mare capacitate de autoreglare.
Cele două decupaje analitice (fig.132 şi fig. 133) şi imaginea lor de sinteză (fig.
134) redau în expresie grafică, variabilităţi teritoriale caracteristice diferitelor sectoare
ale oraşului, confirmând existenţa unui spaţiu care păstrează însuşiri naturale aflate, în
general, la un nivel mediu de antropizare şi care a evoluat conform unei dinamici social-
economice marcate de vechimea şi permanenţa populării, de fluctuaţiile funcţionale
specifice aşezărilor urbane mici şi de incertitudinea social-economică a ultimului
deceniu.

Aplicabilitatea favorabilităţii pentru dezvoltare urbană la nivel zonal. Studii de caz

Identităţile spaţiale de favorabilitate, considerate atât separat, dar, mai ales,

integrate, conturează în areale concrete, premisele complexe, naturale şi social-
economice, interpretabile drept rezerve potenţiale în sistemul urban durabil, care se
doreşte a fi oraşul Târgu Ocna. În mod evident, ele devin operante în evoluţia urbană
conform deciziei în sistem, structurată şi ritmată administrativ. Forma imediată şi cea mai
explicită a acestei decizii este decupajul funcţional de referinţă stabilit prin Planul
Urbanistic General.
Suprapunerea zonelor funcţionale şi a reglementărilor pentru perioada de
perspectivă stabilite de P.U.G. peste imaginea de sinteză a favorabilităţii geografice
pentru dezvoltare, reflectă similarităţi evidente, dar şi discordanţe. În acest mod au fost
analizate trei eşantioane (marcate pe ambele hărţi de mai sus) reprezentând areale de
interes special din intravilanul oraşului Târgu Ocna, prezentate în continuare cu
propuneri concrete, rezultate în urma unei evaluări comparative a informaţiilor cuprinse
în cele două hărţi

255
Fig. 135. Favorabilitatea geografică conform analizei geografice şi situaţia ilustrată de PUG

Pentru sectorul Gura Slănic este evident inconvenientul generat de imposibilitatea

construirii pe o suprafaţă însemnată şi de salinizarea solului. Totuşi, aria prezintă o
favorabilitate medie pentru dezvoltare, în cazul valorificării poziţiei favorabile în raport
cu axele de transport şi cu oraşul turistic Slănic Moldova, precum şi a cadrului natural
atractiv.
În PUG, cartierul corespunde unităţii teritoriale 15 (UTR 15) şi este destinat
exclusiv locuirii de tip rural şi industriei extractive (extracţia sării prin dizolvare).
Regulamentul local de urbanism permite construirea de locuinţe individuale cu un singur
nivel, a unor extinderi şi anexe gospodăreşti, însă numai în arealul exterior ariei puse sub
interdicţie şi a celei în care sunt prezente sonde. Pe de altă parte harta favorabilităţii
geografice indică anumite oportunităţi – favorabilitate generală medie şi un areal mai
favorabil în partea nord-vestică a cartierului - care ar putea fi valorificate ţinându-se cont
de mărimea reală a riscurilor (evaluată de studii specializate).
Gura Slănic are posibilitatea ca, prin amenajări turistice „uşoare”, să devină o arie
extrem de atractivă pentru turism şi recreere. Deja au fost puse în folosinţă Parcul
Măgura şi Sanatoriul Balnear, reamenajate prin contribuţia fondurilor guvernamentale şi
europene. Totuşi viitoarele amenajări vor avea în vedere să nu declanşeze/agraveze

256
procesele geomorfologice naturale şi induse antropic specifice sectorului şi să nu fie
supuse riscului de inundaţii (este necesară apărarea malurilor Trotuşului şi Slănicului).

(a) (b)
Fig. 136. Arealul Gura Slănic: (a) eşantion din Reglementări urbanistice pentru oraşul Târgu Ocna
(Sursa: P.U.G. Târgu Ocna, 2000); (b) eşantion din Harta favorabilităţii geografice pentru dezvoltare

Pe de altă parte, este importantă asigurarea unui acces mai uşor al populaţiei la
servicii comerciale, de învăţământ, sanitare sau administrative din aria centrală (în acest
scop fiind construite două noi poduri de legătură cu aria centrală şi cu Tiseşti - unul
dintre poduri este pietonal) şi amplasarea unor astfel de servicii de servire a populaţiei în
interiorul cartierului (spaţii comerciale, şcoală, farmacie etc.). Este necesară completarea
acestor iniţiative prin implementarea altor proiecte de restructurare urbană, prin
modificarea tramei stradale (străzile nemodernizate din cartierul Gura Slănic urmează un
traseul longitudinal, paralel cu cel al drumului naţional 12B Târgu Ocna-Slănic, însă
legăturile transversale cu acesta sunt foarte puţine), prin îmbunătăţirea transportului
public (în special pentru copiii de vârstă şcolară), prin construirea unor obiective de
servire turistică (spaţii comerciale, pensiuni, restaurante).
În cazul cartierului Tiseşti în P.U.G. se recomandă o dezvoltare complexă a
arealului corespunzător terasei joase prin construirea de locuinţe unifamiliale, de spaţii
comerciale, productive neintrusive şi de servicii spaţii verzi, parcări şi drumuri de acces
pietonale şi carosabile. Aceasta va trebui însă să ţină cont de riscurile corespunzătoare şi,
în principal, de cel de inundare.
Probabilitatea de producere a acestora ridicată în şesul Trotuşului (care are o
favorabilitate geografică redusă), dar prin amenajarea/reamenajarea digurilor o mai mare
parte a terenurilor neconstruite din Tiseşti pot fi utilizate (are o favorabilitate medie de
dezvoltare durabilă), aria putând evolua de la un sat cvasi-liniar, în lungul drumului
judeţean spre un cartier rezidenţial cu locuinţe durabile, ferite de inconfortul concentrării
urbane şi de cel indus de prezenţa traficului greu.

257
 (a) (b)
Fig. 137. Arealul Tiseşti: (a)eşantion din Reglementări urbanistice pentru oraşul Târgu Ocna (Sursa:
P.U.G. Târgu Ocna, 2000), (b) eşantion din Harta favorabilităţii geografice pentru dezvoltare

Considerăm că nu ar fi lipsită de interes utilizarea turistică a vechilor situri

preistorice şi a sitului dacic (Podei, Titelca, Coşna) şi a dealului Tiseşti ca areal turistic
de recreere şi belvedere, construirea a cel puţin unei pensiuni turistice, a unor trasee de
promenadă, a unui circuit de ATV şi a unor spaţii de servire a turiştilor (eventual, în
punctele de belvedere).
Este posibilă şi necesară integrarea celor două cartiere susmenţionate într-un
circuit turistic prin amenajarea de spaţii de cazare şi servire, de trasee turistice
extraurbane, inclusiv a unui traseu de altitudine/belvedere în special în Tiseşti – printr-o
telegondolă – care să traverseze valea Trotuşului spre aria centrală din Târgu Ocna.

(a) (b)
Fig. 138. Arealul Gălean –Viişoara- zona industrială: (a) eşantion din Reglementări urbanistice pentru
oraşul Târgu Ocna (Sursa: P.U.G. Târgu Ocna, 2000), (b) eşantion din Harta favorabilităţii naturale şi
social-economice pentru dezvoltare

258
 Cartierele Gălean-Viişoara constituie o arie de certă favorabilitate pentru
dezvoltare urbană, cu condiţia restructurării tramei stradale/modernizării drumurilor
secundare şi a voinţei/capacităţii proprietarilor legali ai terenurilor de a investi sau de a
vinde unor posibili investitori. Deja au apărut anumite amenajări turistice („Casa
Creangă”) şi de mică industrie (ateliere de tâmplărie, depozite) de cele mai multe ori prin
restructurarea unor foste arii agricole (CAP) sau industriale, însă posibilităţile sunt cu
mult mai mari, arealul de maximă favorabilitate fiind cel de contact dintre conul aluvial
şi terasa în rocă. În acest sector, se cumulează favorabilitatea naturală ridicată a terasei de
10-12 m, cu situarea avantajoasă faţă de căile de comunicaţie (fără disconfortul
proximităţii drumului naţional, dar accesibil de la acesta şi cu accesibilitate mare spre
Gălean-Brăteşti şi Viişoara -Târgu Trotuş). Planul Urbanistic General sesizează
necesitatea, nu însă şi căile de restructurare a acestei zone, o mare parte dintre terenuri
continuând să fie utilizate exclusiv în scop agricol. Prin Regulamentul local de urbanism
se recomandă diversificarea funcţională a acestei arii limitată la est de pârâul Gălean prin
promovarea unor activităţi comerciale, productive, amenajarea de spaţii verzi (inclusiv o
perdea de protecţie anti-fonică şi împotriva noxelor de la DN 12A) şi de dotări turistice.
S-a încercat amenajarea unui motel, a unei arii de agrement şi sport (terenuri de golf,
tenis, volei) în apropierea zonei de protecţie faţă de incinta staţiei meteorologice însă
investiţia nu a fost finalizată, iar funcţionalitatea turistică s-a concretizat în această arie
urbană prin construirea în cartierul Gălean a unui sat de vacanță care va intra in funcțiune
în curând (2010).
Prin urmare, aceste indicaţii ale documentului oficial elaborat în 2000 nu au fost
urmate de acţiuni concrete, respectiv de investiţii de diversificare funcţională. În schimb
se conturează o creştere a importanţei funcţiei de locuire. Potenţialul acestei arii a fost
perceput ca atare de către investitori, astfel încât, din anul 2008, au demarat construirea
unui ansamblu rezidenţial („Măgura”) în această arie, iar un alt proiect asemănător a fost
aprobat recent (2009).

4.2. TÂRGU OCNA. DEZVOLTAREA DURABILĂ A SISTEMULUI URBAN

4.2.1. Indicatori ai dezvoltării durabile

pentru oraşul Târgu Ocna în context regional

Oraşul este o realitate structurală şi dinamică extrem de complexă astfel încât este
greu de găsit combinaţia corectă de elemente determinante, raportul optim între
intervenţie şi neintervenţie şi momentul propice al luării măsurilor necesare, astfel încât
acestea să se încadreze în ritmul funcţional al sistemului.
Rolul indicatorilor dezvoltării durabile este acela de a fundamenta deciziile
furnizând informaţia de bază pentru definirea obiectivelor/scopurilor şi pentru
identificarea acţiunilor necesare îndeplinirii acestora. În egală măsură, sunt utilizabili
pentru monitorizarea şi evaluarea performanţei în procesul de dezvoltare urbană şi pentru
comunicarea unor rezultate concrete, fapt util în vederea implicării actorilor sociali, a
publicului interesat în luarea deciziilor. Indicatorii pot măsura aspecte cantitative sau
estima calitativ anumite stări sau fenomene. Ei sunt constituiţi din date brute sau
procesate, dar pot fi agregaţi, astfel încât să formeze indici complecşi care cuantifică şi
simplifică fenomene şi care au, de multe ori, o semnificaţie care se extinde dincolo de
cea direct asociată cu valoarea parametrilor luaţi în considerare.
259
 Elaborarea unui set de indicatori ai dezvoltării durabile trebuie să ţină cont de
specificul funcţional urban. Orice indicator, oricât de elaborat, este o simplificare a
realităţii şi doar „o indicaţie” asupra unui fenomen care nu poate fi surprins în
integralitatea sa (decât întâmplător, sau în situaţii excepţionale – deci pasagere) de o
analiză, oricât de detaliată ar fi aceasta. În sensul acesta, considerăm că este mai utilă
găsirea unui set de indicatori simpli, dar care să fie integraţi şi care să poată fi
monitorizaţi permanent, decât „înecarea” demersului analitic în seturi complicate de
intercondiţionări, ale căror pondere este dificil de determinat în condiţiile dinamismului
intern şi extern al sistemelor organizate ierarhic din care oraşul face parte.
Există o mare varietate de tipuri de indicatori ai dezvoltării durabile, fiecare
reuşind să surprindă anumite aspecte ale stării funcţionale sau disfuncţionale a
sistemului. Pot fi diferenţiaţi: indicatori ai elementelor determinante în funcţionalitatea
urbană (creşterea populaţiei, nivelul de prosperitate), indicatori de stare (calitatea aerului,
nivelul zgomotului), indicatori ai presiunii asupra sistemului (emisii de dioxid de
carbon), indicatori de impact (procent de copii suferind de diverse afecţiuni), indicatori ai
răspunsului sistemului (număr de maşini care respectă normele euro 4), indicatori
graduali (scăderea calităţii aerului o dată cu trecerea timpului), indicatori ai scopurilor
propuse (standarde pentru calitatea apei) etc.
Aplicarea acestor indicatori ţine cont de scara de analiză, putând fi diferenţiaţi
indicatori ai dezvoltării în context judeţean, indicatori la scara oraşului, a centrului
acestuia sau a vecinătăţilor urbane de locuire (cartiere). Din punct de vedere al structurii
urbane propriu-zise, se acceptă azi că, indicatorii dezvoltării urbane sunt de trei tipuri:
indicatori socio-demografici, indicatori socio-economici şi indicatori spaţial urbanistici.
(Niţulescu, 2000)
În literatura de specialitate au fost formulate o sumă întreagă de metode de
evaluare a gradului de urbanitate al oraşelor şi au fost stabiliţi, în mod oficial, indicatori
ai dezvoltării durabile. Termenul de urbanitate poate primi şi sensul mai larg de
dezvoltare generală bazată pe dotarea cu anumite comodităţi de tip urban şi se poate
aplica, în mod egal, tuturor aşezărilor, fie ele urbane sau rurale.
Indicatorii dezvoltării identificaţi pentru comunele din judeţul Bacău în Planul de
Amenajare a Teritoriului Judeţean, respectiv în Strategia de Dezvoltare Durabilă a
judeţului Bacău, sunt clasificaţi în patru categorii, care se configurează ca premise
favorabile/defavorabile unei dezvoltări durabile:
- Infrastructură care include utilităţi publice, infrastructura de transport,
sănătate, educaţie, resurse naturale, mediu natural
- Economie cu servicii financiare şi asigurări, agenţi economici, forţă de
muncă şi buget public
- Administraţie publică cuprinzând management public, servicii şi sprijin
pentru IMM-uri, planuri urbanistice, comunicare şi diseminare de informaţii
- Mediu comunitar indicat de spiritul comunitar, siguranţa cetăţenilor,
dotări de cazare (turistice), magazine alimentare şi nealimentare, dotări
culturale/facilităţi sportive, patrimoniu istoric şi cultural
Evaluarea acestor indicatori s-a făcut pe baza datelor statistice şi, în cazul unora
dintre comune, cu ajutorul unor chestionare. Dându-se fiecăruia dintre indicatori valori
de la 1-4, a rezultat o matrice extinsă care, deşi surprinde analitic anumite aspecte, este
greu de operaţionalizat sub această formă, din cauza lipsei agregării factorilor analizaţi.

260
 Fig. 139. Extras din matricea factorilor dezvoltării unităţilor administrativ teritoriale
din judeţul Bacău (conform PATJ Bacău, 2005)

Considerând că se impune realizarea unui indicator integrat, care să dea o anumită

pondere fiecăruia dintre elementele componente şi care să ofere o imagine sintetică şi
reprezentabilă cartografic, am acordat credit, în mai mare măsură, efectelor vizibile şi,
eventual, cuantificabile şi am cotat cu punctajul cel mai mare categoria infrastructură
(4), urmată de economie (3), mediu comunitar (2) şi, în final, administraţia publică (1).

Idl = [(Ii x 4) + (Ie x 3) + (Imc x 2) + (Iap x 1)]/ 10

Idl – indice dezvoltare locală

Ie – indice economie
Imc – indice mediu comunitar
Iap – indice administraţie publică

Calculul acestui indice al dezvoltării a oferit o imagine parţial surprinzătoare a

gradului de dezvoltare a unităţilor administrative corespunzătoare bazinului Trotuşului
(fig. 140).
Valorile cele mai mari ale indicatorului luat în considerare le au, în ordine, Târgu
Ocna, Oneşti şi Moineşti. Dacă plasarea pe o poziţie avantajoasă a ultimelor două este
firească, prima poziţie ocupată de « oraşul sării » pare mai greu explicabilă. Târgu Ocna
are valorile cele mai avantajoase ale indiciilor la capitolele economie, administraţie
publică şi mediu comunitar; singura rezervă exprimată se referă la capitolul
infrastructură, în condiţiile în care un procent mare dintre drumuri sunt nemodernizate,
iar transportul urban este deficitar.

261
 Fig.140. Evaluarea factorilor dezvoltării pentru unităţile administrative din bazinul Trotuşului

După cele trei localităţi amintite, urmează două comune dinamice din bazinul
superior al Trotuşului, respectiv Zemeş şi Asău, urmate de Ştefan cel Mare şi Slănic
Moldova. Surprinzătoare, dar într-o oarecare măsură explicabilă, prin evoluţia recentă,
este poziţia Comăneştilor (13) cu o infrastructură cu totul deficitară şi cu o economie
aflată în regres. Ultimele poziţii sunt ocupate de comunele Brusturoasa şi Scorţeni, în
care deficienţele de antrepriză locală (proasta gestionare a resurselor materiale şi umane)
se împletesc cu efectele evidente ale izolării.
Amplasarea în poziţie de lider a oraşului Târgu Ocna reflectă un anumit
dinamism, evident în ultimii ani, dar, este, în acelaşi timp, dovada anumitor carenţe ale
indicatorului realizat de noi şi a subiectivismului şi lipsei de veridicitate a datelor pe care
s-a bazat Strategia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Bacău, obţinute nu doar statistic
(şi acestea conţinând un grad de subiectivitate şi inexactitate) ci, în unele cazuri şi pe
baza unor chestionare completate într-o modalitate « idealizantă » de reprezentanţii
consiliilor locale. De altfel este greu de comparat evoluţia unor localităţi extrem de
diferite, şi de disociat de ansamblul teritorial din care ele fac parte.
Dacă ne referim strict la aspectele de urbanitate şi la indicii dezvoltării urbane,
este util să pornim de la un set de indicatori minimali 42. Gradul de dotare urbană43
reflectă cerinţele minimale specifice pe care ar trebui să le îndeplinească toate aşezările
care tind spre un astfel de statut. Pornind de la un extras din proiectul de legi privind
reţeaua de localităţi urbane din 1993 (J. Şuler, 2005) am analizat modul în care Târgu
Ocna se înscrie în cerinţele minime pentru o aşezare urbană. Demersul a urmărit

42
Chiar dacă ei nu se aplică în realitate în România, multe dintre oraşele nou-declarate neîndeplinind nici un fel de
criterii urbanistice şi edilitare (v. Murgeni, Liteni, Broşteni, Milişăuţi, Cajvana, Dolhasca, Dăbuleni etc.)
16
Conform NTPA 001/2002 stabilit prin Hotărârea nr. 188 publicată în Monitorul Oficial nr. 187 din data de
03/20/2002

262
modificarea anumitor indicatori sau eliminarea altora, care astăzi nu mai sunt la fel de
relevanţi ca în urmă cu 15 ani (de exemplu numărul de abonamente telefonice, dotarea
locuinţelor cu încălzire centrală etc.) ori actualizarea unor indicatori, aşa cum este cazul
celui referitor la staţiile de epurare (în 1993 cerinţa era ca staţia de epurare să aibă treapta
mecanică, în cazul oraşelor, şi treptele mecanică şi biologică, în cazul municipiilor.
Astăzi modernizarea tehnologiilor face ca singurul criteriu să rămână îndeplinirea
normelor de calitate la evacuare).

Nr. Indicatori ai dezvoltării Valori minimale Valori minimale Valoarea

crt. pentru municipii pentru oraşe indicatorului în
cazul oraşului
Târgu Ocna
1.1. Indicatori de populaţie şi forţă de munc
Număr de locuitori 20.000 5.000 13576
Densitatea locuitorilor în intravilan 50 40 17
(locuitori/hectar)
Locuri de muncă la 1000 locuitori 420 400 361
Ponderea populaţiei ocupate în terţiar 40 30 49
1.2. Indicatori de locuire şi condiţii de viaţă
Numărul locuinţelor la 1000 locuitori 320 300 383
Dotarea locuinţelor cu instalaţii de 80 70 56
alimentare cu apă (% din locuinţe)
Numărul de autoturisme personale la 120 100 78
1000 locuitori
Dotarea locuinţelor cu baie şi WC în 75 55 56
locuinţă(% din locuinţe)
Nr. paturi în spitale la 1000 de 18 15 33
locuitori
Nr. de medici care revin la 1000 de 2,5 2,0 1,5
persoane
Instituţii financiar-bancare Sedii Puncte de lucru Puncte de lucru
Accesibilitatea la căi de comunicaţie Gară CF, autogară, Gară CF, Gară CF
eventual aeroport autogară,
sau port fluvial eventual port
fluvial

1.3. Indicatori de dotare social-culturală şi de recreere

Unităţi de învăţământ Postliceal Liceal sau altă Liceal,
formă de postliceal
învăţământ
secundar
Gradul de cuprindere în învăţământul 90 85 90
secundar, ciclul gimnazial (%)

Dotări culturale şi sportive Săli de spectacol Săli de spectacol Bibliotecă

Eventual teatre, Biblioteci publice publică,
instituţii muzicale Spaţii pentru Stadion, săli de
Biblioteci publice activităţi sportive sport la două
Stadion, săli de şcoli, Stadion
sport (nemodernizat),
săli de sport (la
2 şcoli)
Spaţii de cazare la 1000 de locuitori 25 10 26,22

263
 Indicatori privind reţelele edilitare
Străzi modernizate (% din lungimea 60 50 52
totală a străzilor)
Lungime străzi cu reţele de distribuţie 70 60 78
a apei (% din lungimea străzilor)
Lungime străzi cu conducte de 60 50 28,83
canalizare (% din lungimea străzilor)
Epurare ape uzate Staţie de epurare Staţie de epurare Staţie de
fiabilă fiabilă epurare
nefiabilă
Gaze distribuite pentru uz casnic (% 45 35 59,66
din lungimea străzilor)
Autovehicule de salubrizare la 100 km 7 5 5
străzi
Autogunoiere la 10000 locuitori 3 2 3
Suprafaţă spaţii verzi mp/locuitor 15 10 13
Parc public Grădină publică Grădină publică
Tabel nr. 22 Indicatori minimali ai statutului urban aplicaţi oraşului Târgu Ocna

Compararea valorii indicatorilor pentru Târgu Ocna cu limitele minime impuse de

statutul de oraş indică situaţii paradoxale. Astfel, oraşul are o densitate a populaţiei mult
sub limita propusă, dar un număr suficient de locuinţe raportat la numărul total de
locuitori, ceea ce atestă o medie scăzută a persoanelor care locuiesc în comun (sub 3
persoane/locuinţă). Pe de altă parte, procentul de locuinţe cu alimentare cu apă şi
canalizare este deficitar, nu însă şi lungimea totală a reţelei de apă (pe 78% din lungimea
străzilor), dovedind slaba racordare a persoanelor la aceste utilităţi, oamenii preferând,
din motive economice şi de mentalitate, să folosească surse proprii. Printre deficienţele
din sistem se numără şi lipsa unei staţii de epurare care să se înscrie în parametrii minimi
de calitate. În domeniul sanitar, se remarcă o rată ridicată a numărului de paturi la mia de
locuitori, dar o valoare mică a numărului de medici raportat la populaţia totală. Numărul
de locuri de muncă este limitat şi insuficient în raport cu populaţia în vârstă de muncă, în
plus deficienţele căilor de comunicaţie şi ale transporturilor (drumuri nemodernizate,
absenţa unei autogări etc.), îngreunează mult accesibilitatea urbană. Între domeniile
funcţionale, învăţământul, dotările de cazare şi de recreere (mai puţin lipsa unei săli de
spectacol) creează un mediu local atractiv şi premisele consolidării statutului de staţiune
turistică.
Un set exhaustiv de indicatori ai dezvoltării urbane durabile îl oferă programul
Comisiei Europene SUD-LAB44, care deţine o bază de date impresionantă la nivelul
oraşelor europene. Indicatorii dezvoltării urbane durabile sunt împărţiţi pe mai multe
categorii : calitatea aerului, mediul construit, dotări culturale, disparităţi sociale, calitatea
transporturilor, administrare urbană şi management al deşeurilor. Pentru fiecare dintre
aceste capitole sunt formulaţi un set de indici care reflectă gradul de funcţionalitate
urbană. Un alt program al Comisiei Europene - TISSUE – utilizează indicatori adoptaţi
oficial în 15 dintre ţările UE. Cele patru tipuri de indicatori propuşi sunt: managementul
urban durabil (indicatori descriptivi), transport urban durabil, construcţii urbane durabile
şi design urban durabil.
În mod evident, indicatorii dezvoltării durabile trebuie adaptaţi fiecărei situaţii, în
funcţie de caracteristicile locale şi de configuraţia specifică a sistemului urban respectiv.

44
Proiect de cercetare creat în 2003 de Comisia Europeană cu titlul Al 5-lea Program Cadru – Acţiunea cheie 4 :
Oraşul de mâine şi moştenirea culturală Sursa : http://www.sud-lab.com
264
Standardizarea lor este utilă din raţiuni comparative şi normative, însă un studiu aplicat
va ţine cont de specificitatea locală.
Deficienţele Târgului Ocna se regăsesc mai puţin la nivelul calităţii aerului, al
dotărilor culturale şi în mai mare măsură în cea ce priveşte mediul construit şi calitatea
transporturilor, în timp ce în celelalte domenii, oraşul se înscrie - pe un nivel mediu al
dezvoltării funcţionale. Evident, este nevoie de găsirea unui set de indicatori relevanţi
pentru situaţia specifică a Târgului Ocna. În acest sens un raport tehnic al Comisiei
Europene45 (2001) poate fi o sursă fiabilă propunând un set de indicatori ai dezvoltării
durabile locale. Aceşti indicatori pot fi relaţionaţi şi cu modelul durabilităţii obţinut pe
baza sistemelor de ecuaţii structurale (J. Guardia, E. Pol, 2002) care stabileşte o legătură
directă între dezvoltarea durabilă şi identitatea teritorială ca expresie integrală a
identificări elementelor, a coeziunii spaţiale şi satisfacţiei componentei umane.
Am considerat că adaptarea indicatorilor Comisiei Europene şi ai celor propuşi de
SUD-LAB la problematica complexă impusă de structura şi funcţionalitatea oraşului
Târgu Ocna poate oferi o perspectivă asupra priorităţilor de acţiune în perspectiva unei
dezvoltări durabile.

A INDICATORI PRINCIPALI Aplicabilitate pentru oraşul Târgu Ocna

(obligatorii)
1 Satisfacţia cetăţenilor faţă de comunitatea
locală
Satisfacţia generală a locuitorilor privind
diversele trăsături ale oraşului
2 Calitatea locuinţelor şi a infrastructurii
edilitare şi integritatea clădirilor cu valoare
de patrimoniu
Durabilitatea materialelor, rezistenţa sau
gradul de vulnerabilitate al construcţiilor,
proiecte de densificare şi regenerare a
spaţiului urban construit, calitatea şi
accesul la utilităţile edilitare
3 Contribuţia locală la schimbările climatice
Emisiile de C02 - pe termen lung, când va fi
identificată o metodologie simplificata,
acest indicator se va concentra pe impactul
ecologic
Opinia publică nu este caracterizată prin omogenitate,
deoarece reflectă diferenţele socio-economice şi
psiho-sociale dintre locuitori. Se pot disocia opiniile în
funcţie de vârstă (tinerii sunt mai mulţumiţi decât
vârstnicii), sex (femeile sunt mai nemulţumite decât
bărbaţii), nivel de educaţie (cei cu studii superioare
sunt mai nemulţumiţi decât cei cu studii medii),
ocupaţie (cei din servicii sunt mai mulţumiţi decât cei
din industrie), arie de rezidenţă (cei din Poieni şi Gura
Slănic sunt mai nemulţumiţi decât cei din aria centrală
şi decât cei din aria pericentrală estică) privind
aspectele generale ale vieţii urbane sau referindu-ne la
probleme punctuale (cf. rezultate sondaj de opinie).
Densitatea scăzută a clădirilor în aria extra-centrală,
existenţa unor construcţii amplasate în arii de risc şi
alcătuite din materiale nedurabile, starea de degradare
avansată a multora dintre clădirile vechi, dintre care
unele cu valoare de patrimoniu, insuficienta
valorificare a capitalului cultural-istoric local, lipsa
unor utilităţi urbane în cartierele periferice indică
evidente disfuncţionalităţi locale. Pe de altă parte,
investiţiile în infrastructura edilitară (apă, canal, gaze)
şi proiectele aprobate recent de restructurare urbană
sunt dovada unei dinamici recente promiţătoare
Contribuţia industriei locale la emisiile de CO2 este
redusă, dat fiind faptul că există un număr limitat de
unităţi poluatoare, în schimb noxele emise de
mijloacele de transport auto care tranzitează localitatea
şi de cele din localitate şi metanul emis în urma arderii
combustibililor solizi în gospodăriile private
contribuie pe termen lung la efectul de seră

45
Raportul ”Către un Profil al Dezvoltării Durabile Locale —Indicatori Comuni Europeni” a fost diseminat
începând din anul 2001 Sursa: www.ubc-environment.net
265
4 Mobilitatea locală şi transportul pasagerilor Zilnic populaţia din cartierele periferice se deplasează
Distanţele zilnice de transport al spre ariile industriale şi de servicii amplasate în
pasagerilor şi modalităţile de transport centrul oraşului, în estul acestuia şi pe terasele joase
ale Trotuşului, cu mijloace proprii, prin transportul
public sau pe jos. Este necesară eficientizarea
transportului public, pentru diminuarea distanţei-timp,
însă forma oraşului este defavorabilă realizării unor
circuite de transport, mai eficiente energetic decât
traseele liniare.
5 Existenţa spaţiilor verzi publice şi a Deşi raportate la suprafaţa totală a intravilanului
serviciilor locale spaţiile verzi publice deţin o pondere scăzută, evoluţia
Accesul cetăţenilor la spaţiile verzi locale recentă este pozitivă, prin investiţiile majore realizate
din vecinătate şi servicii de bază pentru modernizarea Parcului Măgura şi pentru
asigurarea accesului la acesta (construirea unui pod
peste Trotuş), arealul din nordul cartierului Gura
Slănic redevenind principala arie de relaxare în aer
liber pentru turişti şi citadini. Celelalte două parcuri
existente în aria centrală a oraşului necesită, în egală
măsură, lucrări de reabilitare în special a trotuarelor şi
a mobilierului urban. Serviciile de bază – comerciale,
sanitare (farmacii), de învăţământ sunt accesibile
locuitorilor din aria centrală şi pericentrală, nu însă şi
celorlalte cariere periferice şi localităţilor componente,
care au un nivel scăzut de urbanitate

6 Calitatea aerului în localitate Transporturile rutiere sunt singurul factor intern care
Numărul de zile cu aer de bună calitate şi modifică în sens negativ calitatea aerului. Cantităţi
sănătos semnificative de noxe sunt produse mai ales la orele
de trafic intens, în lungul axei centrale a drumului
naţional 12 A, fiind necesară realizarea unei rute
ocolitoare. Alte episoade disfuncţionale în ceea ce
priveşte calitatea aerului sunt produse de emisii (în
special de clor, de pe platforma industrială Borzeşti-
Oneşti)

B INDICATORI ADIŢIONALI (opţionali)

7 Transportul copiilor la şi de la şcoală Elevii din localităţile componente Vâlcele şi Poieni
Modalitatea de transport folosită de copii (inclusiv cei din Păcurele şi Mosoare), ca şi cei din
pentru transportul dintre şcoală şi casă Gălean -Viişoara şi Tiseşti, beneficiază de transportul
public cu microbuze, respectiv de curse programate la
intervale convenabile, însă cei din Gura Slănic nu
beneficiază de mijloace de transport directe spre aria
centrală şi nici de o grădiniţă/scoală primară în cartier.
Pe de altă parte, nu există forme speciale de transport
pentru copii la/de la şcoli.
8 Managementul durabil al autorităţilor locale În Târgu Ocna există un număr 4 asociaţii de
şi economiei locale proprietari, 3 sindicate (învăţământ, Salina, unitatea de
Câte organizaţii publice şi private care foraj), o societate civilă medicală şi 5 organizaţii non-
adoptă şi utilizează proceduri de guvernamentale, dar activitatea acestora este puţin
management social şi de mediu există vizibilă în planul luării deciziilor locale. La nivelul
oraşului funcţionează, în egală măsură, două centre
pentru copii cu dizabilităţi, dar şi un centru de
reeducare, iar Primăria are un compartiment special
pentru protecţia socială. Deşi formele asociative sunt
structuri funcţionale, este necesară o mai bună
implicare a acestora în viaţa comunităţii.
266
9 Poluare sonoră Sunt mai puternic expuşi la poluare sonoră datorată
Numărul populaţiei expuse la un nivel traficului, locuitorii din ariile rezidenţiale situate de o
periculos al zgomotului parte şi de alta a drumului naţional 11 A, în număr de
488446 şi cei din aria centrală, ariile pericentrale estică
şi vestică şi cartierul Poieni. Prin realizarea şoselei
ocolitoare numărul acestora se va reduce la 576 (în
cazul adoptării variantei sudice, prin Tăbăcari – Tiseşti
- Gura Slănic).
10 Utilizarea durabilă a terenului Utilizarea durabilă a terenurilor urbane se poate
Dezvoltarea durabilă, refacerea şi protecţia realiza prin depoluarea ariilor contaminate cu
terenului şi a parcelelor în oraş reziduuri petroliere, colectarea deşeurilor, amenajarea
ariilor degradate ale teraselor inferioare şi ale luncii
Trotuşului, densificarea construcţiilor în aria centrală
şi în unele arii periferice şi reorganizarea acestora din
punct de vedere urbanistic, reabilitarea şi utilizarea
economică a ariilor foste industriale cu construcţii
neutilizate în prezent, realizarea unor dotări turistice
pentru agrement (pârtie schi, telegondolă, pistă pentru
ATV etc.)
11 Produse care promovează dezvoltarea În prezent se încearcă implementarea sortării
durabilă diferenţiate a deşeurilor, pe platforme de depozitare
Numărul de produse organice, eco- temporară a deşeurilor realizate în acest scop. Există
etichetate din totalul consumului unităţi agroturistice (de exemplu „Casa Creangă”),
care promovează produsele obţinute prin metode
tradiţionale, organice, însă este necesară o mai bună
valorificare a acestui potenţial intern. Faptul că
anumite arii nu au fost contaminate cu produşi
reziduali industriali sau cu poluanţi rezultaţi în urma
mecanizării este o şansă pentru valorificarea locală
(eventual turistică, integrat cu Slănic Moldova) printr-
o ofertă turistică „alternativă”, „ecologică” care ar
atrage treptat o clientelă fidelă
Tabel nr. 23. Indicatori ai dezvoltării durabile pentru oraşul Târgu Ocna

Indicatorii dezvoltării urbane sunt jaloane cu scop orientativ şi cu un evident caracter

general. Ei oferă o imagine contrastantă a stării momentane a sistemului Târgu Ocna,
utilă pentru identificarea elementelor discordante şi disfuncţionale (indici specifici simpli
sau foarte complecşi priviţi evolutiv, în funcţie de configurarea elementelor identitare ale
mediului urban), dar şi pentru compararea cu alte sisteme sau cu etaloane standard de
calitate (în acest sens este necesară aplicarea unor indici comuni, comparabili,
standardizarea acestora pentru toate oraşele din aceeaşi categorie). În funcţie de scara
urbană de analiză (cartier, intravilan, oraşul în sistemul urban regional/
naţional/internaţional) se modifică seturile de indicatori utili în evidenţierea caracterelor
dezvoltării urbane. Disponibilitatea datelor este esenţială pentru elaborarea şi folosirea
seturilor de indicatori, în acest scop, realizarea unui sistem de management urban
necesită modificarea/amendarea seturilor de date existente şi a sistemelor informaţionale.
Este necesar însă ca demersul analitic, structurat statistic şi bazat şi pe aprecieri
calitative, să aibă ca finalitate acţiuni concertate din partea actorilor sistemului urban şi
măsuri riguros planificate ale decidenţilor, pentru o poziţionare corectă pe drumul unei
dezvoltări care să se înscrie în cerinţele durabilităţii.

46
Conform datelor demografice la nivel de străzi obţinute la Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din anul
2002 (cifrele nu s-au modificat foarte mult de atunci)
267
 4.2.2. Direcţii optime de dezvoltare durabilă pe termen scurt, mediu şi lung

„La ville est le seul être vivant capable de rajeunir vraiment”

(Jacques Attali)

Între oraşul istoric şi actuala dezvoltare a aşezărilor urbane diferenţele sunt

fundamentale. Dacă oraşul istoric avea un centru – „se constituia ca o imagine spaţial-
finită a infinitei temporalităţi prin constanta sa referire la centru –centrul ideal” (Assunto,
1988), oraşele actuale, fie ele mici sau mari se configurează ca o extensiune fără
limitare, uniformitate în pofida unităţii în diversitate: „şiruri de cutii – numite case -
intercalate cu unităţi industriale şi locuite de automate umane, care furnizează imensa
armată a experţilor, groparii civilizaţiei noastre. Nici în aceste oraşe străzile nu au vreun
raport logic cu casele printre care se ramifică asemeni unor canioane, dispărând uneori în
hău” (ibid.). Este importantă, în acest sens, redescoperirea identităţii urbane şi inducerea
unui tip de dezvoltare, care să ţină cont de „logica oraşului”(Paul Claval) de dinamica
elementelor care îl compun şi care formează un întreg al cărui coerenţă depinde de buna
coordonare şi colaborare dintre actorii determinanţi : autorităţile publice, agenţii
economici şi populaţie.
Trebuie făcută o distincţie clară între creşterea populaţiei din oraşe şi extinderea
comportamentelor de tip urban în aria rurală, pe de o parte, şi încercarea deliberată de a
induce procesul de urbanizare prin construirea după anumite reguli urbanistice şi prin
praguri de acţiune în ceea ce priveşte aspectele fizice, sociale şi economice ale vieţii
urbane, pe de altă parte.
Luarea unor măsuri concrete este premisa transformărilor necesare pentru ca
oraşul Târgu Ocna să devină un etalon al alternativei la oraşul industrial, expansiv şi
producător de dezechilibre în sistemul teritorial. Individualitatea şi tezaurizarea unei
istorii bogate şi plină de elemente contrastante, aşa cum nici unul dintre oraşele judeţului
Bacău nu are, este principalul atu, dar şi o piedică în calea acceptării noului. Împotrivirea
unor proprietari ai unor terenuri neutilizate şi a unor clădiri total degradate de a accepta
exproprierea pentru construirea unor obiective de interes general (de exemplu locuinţe
colective pentru tineri) este de notorietate. Numeroşi locuitori al ariilor pericentrale şi
periferice cu locuinţe părăginite şi cu o reţea stradală rău structurată au devenit apărători
înfocaţi ai dreptului sacru şi inviolabil al proprietăţii, fapt ce face greu aplicabile măsurile
radicale necesare regenerării urbane. Remodelarea centrului şi a cartierelor pericentrale
este considerată prioritară de către decidenţi, în acest sens fiind deja demarate câteva
proiecte importante (privind utilităţile urbane, amenajarea străzilor şi a parcurilor), însă
este necesară, în acelaşi timp, elaborarea de proiecte şi luarea de măsuri concrete de
urbanizare durabilă a ariilor extracentrale pentru a elimina discordanţele evidente şi lipsa
coerenţei interne a mediului urban. Modelul unităţilor de vecinătate (neighborhood unit)
elaborat de Clarence Perry (G. Broadband, 1995) este aplicabil prin adaptare la condiţiile
locale al Târgului Ocna. El are în vedere dezvoltarea unui model de tip fractal, în care
funcţiile centrului sunt „copiate” la o altă scară de către cartiere, astfel încât fiecare arie
omogenă să dispună de utilităţi publice, de servicii sanitare, de învăţământ, comerciale,
precum şi de spaţii de relaxare. Această dezvoltare polinucleară nu ar scădea rolul ariei
centrale, ci, din contra, ar fi utilă unei dezvoltări durabile a oraşului în ansamblu.
Analiza sectoarelor cu favorabilitate naturală diferită (valorificabile în mod
diferenţiat) şi cu potenţial social-economic diferit (dar ameliorabil), împreună cu
diagnoza funcţionalităţilor şi a disfuncţionalităţilor urbane ca şi a percepţiei publice
268
asupra mediului urban şi stabilirea unor indicatori transparenţi şi relevanţi ai stării actuale
a sistemului, permite documentarea unei astfel de traiectorii nu neapărat uşoare, dar
realiste, a evoluţiei oraşului Târgu Ocna în spiritul conceptului de dezvoltare durabilă.
Dezvoltarea durabilă poate fi considerată ca fiind, în acelaşi timp, un concept
descriptiv, un proiect dar, mai ales, o idee operaţionalizabilă al cărei scop este instituirea
unui sistem de reglementare şi de informare care să integreze toate aspectele proceselor
colective urbane de luare a deciziilor.
Durabilitatea mediului urban este, în mare măsură, legată de aplicarea unor măsuri de
amenajare a teritoriului optime, pe termen scurt, mediu şi lung şi care să ţină cont de
temporalitatea fiecărei folosinţe. Măsurile pentru o dezvoltare urbană durabilă vor avea
un caracter cronotopic, fiind adaptate logicii locurilor şi a fluxurilor (ţinând cont de
ritmurile urbane). În fapt administraţia locală este tributară, pe de o parte, unei viziuni
neintegrative şi atomizate asupra realităţii urbane, iar pe de altă parte interpretării şi
supunerii la seturi de reguli, regulamente sau legi elaborate în eşaloanele ierarhice
superioare administrativ şi care nu ţin cont de aceste realităţi. În ambele situaţii decidenţii
locali se găsesc fie închişi în propriul lor turn de fildeş întrebându-se de ce procesul de
dezvoltare nu urmează viziunile lor pe termen lung, fie prinşi în dilema de a alege între a
tolera realitatea sau a impune măsuri drastice. Se adaugă anumite motivaţii impure de
ordin privat, individual sau de grup, care devin uneori prioritare în faţa interesului
comunităţii locale.
Obiectivele de dezvoltare durabilă pot fi realizate doar printr-o justă etapizare. I.
Ianoş delimitează trei astfel de etape(I. Ianoş, 2000):
 Dezvoltarea pe termen scurt (1-5 ani) va avea ca obiective atenuarea sau
eliminarea unor dezechilibre apărute în evoluţia societăţii şi stimularea componentelor
care ar putea declanşa în lanţ fenomene sau noi structuri, utile în dezvoltarea viitoare
 Dezvoltarea pe termen mediu (6-10 ani)
 Dezvoltarea pe termen lung (10-20 de ani) asigură fundamentul dezvoltări
durabile. În acest caz esenţiale sunt conservarea sistemului de valori, comutabilitatea
relaţiilor om-mediu şi conceptul de utilitate publică.

Fig. 141. Efectele dezvoltării în timp real (după I. Ianoş, 2000)

269
 Măsurile pe termen scurt pot avea efecte importante la scară mare, respectiv pe
plan local, însă fundamentul dezvoltării durabile îl reprezintă acţiunile planificate pe
termen mediu şi lung, care pot deveni vizibile la orice nivel de analiză.
Planul Strategic de Dezvoltare Durabilă al oraşului Târgu Ocna (2007) identifică
în mod incomplet şi slab structurat problemele cu care se confruntă comunitatea locală şi
a căror soluţionare devine un obiectiv de atins. Aceste puncte critice, de care depinde o
viitoare dezvoltare durabilă, se referă la necesitatea creării unui mediu economic
competitiv, în general, şi a dezvoltării turismului, în special, la îmbunătăţirea
infrastructurii tehnico-edilitare şi a accesului populaţiei şi agenţilor economici la
serviciile de utilitate publică, la protejarea şi conservarea mediului precum şi la luarea
unor măsuri pentru asigurarea echităţii sociale.
E important ca noile locuinţe şi infrastructura de suport, dar şi măsurile
dinamizante economic sau social, să reflecte viitoarele nevoi potenţiale ale sistemului,
mai ales că este nevoie de un interval de timp semnificativ între momentul creării
dezechilibrului dinamic în sistem şi cel în care noile structuri, superioare calitativ, devin
funcţionale. Nevoile şi constrângerile societăţii viitoare sunt greu de previzionat, astfel
încât planurile prezente trebuie să încorporeze un anumit grad de flexibilitate, şi o
balanţă justă între nevoile curente şi cele ale viitoarelor generaţii.
Dincolo de stabilirea acestor obiective şi a măsurilor concrete trebuie să se aibă în
vedere faptul că principalele carenţele ale viziunii strategice locale constau în lipsa unei
imagini de ansamblu, sistemice, care să ţină cont de „interacţiunile dintre măsuri” (efecte
de potenţare, efecte în cascadă) în momentul etapizării stricte şi al stabilirii unor termene
precise de punere în aplicare a acestora. Inflaţia de obiective şi măsuri posibil a fi
aplicate nu este utilă sistemului, în absenţa unei ierarhizări stricte în funcţie de rolul în
funcţionalitatea generală a sistemului şi de momentul optim de punere în aplicare.
Obiectivele declarate ale administraţiei locale (conform Planului strategic de
dezvoltare durabilă 2007-2013) au în vedere dezvoltarea economică prin turism şi un
mediu economic local competitiv susţinut de o infrastructură de bază performantă şi de
servicii publice de calitate, protecţia şi conservarea mediului dar cu accesul la
patrimoniul natural şi istoric, precum şi realizarea unei mai bune coeziuni sociale prin
programe de protecţie socială şi de implicare a publicului interesat în luarea deciziilor.
Este necesară totuşi corelarea unor obiective şi măsuri stabilite, într-o certă măsură, a
priori, fără o analiză detaliată premergătoare, de către elaboratorii Strategiei cu
rezultatele analizei geografice detaliate, care ţine cont de caracterul sistemic,
interconectat al oraşului.
Obiectivele stabilite în urma analizei geografice urmăresc domeniile
individualizante care fundamentează dezvoltarea urbană a oraşului Târgu Ocna respectiv
consolidarea rolului de echilibru şi de alternativă funcţională urbană în cadrul
Bazinului hidrografic al Trotuşului (1), restructurarea morfologiei urbane (2) în
sensul unei mai bune funcţionalităţi şi a unei coerenţe interne superioare, exploatarea în
sensul durabilităţii a resurselor naturale şi umane (3), valorificarea sustenabilă a
potenţialului turistic prin dezvoltarea turistică integrată în contextul local şi regional
(4), dar şi promovarea unui mediu social-economic competitiv şi echitabil (5), în
condiţiile păstrării caracterelor identitare locale (6).
Pentru atingerea acestor obiective generale, pe termen lung, este necesară
identificarea subdomeniilor de intervenţie, a actorilor determinanţi şi a acţiunilor
integrate şi ritmate în funcţie de capacitatea sistemului de a-şi ajusta comportamentul şi

270
de a transmite feed-back-ul necesar pentru ca centrul de decizie să-şi poată, la rândul său,
remodela acţiunile.
1. Statutul de oraş minier, de oraş-dormitor sau oraş-etapă nu reflectă potenţialul
real în sistem al oraşului. Valorificarea importantului potenţial turistic este o
oportunitate, dar nu un panaceu. Încă subordonat, din acest punct de vedere, Slănicului
Moldova, Târgu Ocna ar trebui să-şi consolideze poziţia de mediator al fluxurilor diverse
care se manifestă în sistemul Bazinului Trotuşului. Aflat într-o arie de maximă
accesibilitate în cadrul Bazinului Trotuşului pe artera care urmăreşte cursul principalului
râu (DN12A) şi într-o poziţie de intersecţie, vechiul oraş al sării se poate transforma într-
un coordonator al dezvoltării regionale. Cooperarea cu Slănic Moldova în domenii de
interes comun, aşa cum sunt utilităţile edilitare, managementul deşeurilor sau
valorificarea integrată a potenţialului turistic de excepţie, constituie un obiectiv al cărui
realizare ar contribui la o mai bună poziţie în context regional şi naţional. Colaborarea
intercomunală este, de altfel, un obiectiv sine qua non pentru rezolvarea unor probleme
trans-locale ale localităţilor trotuşene (alimentarea cu apă, gestionarea integrată a
deşeurilor, exploatarea de materiale de construcţie din albiile râurilor şi exploatarea
forestieră, dar şi managementul general al riscurilor), în condiţiile unei funcţionalităţi de
tip amonte-aval (exploatare-transformare). Este nevoie de funcţionarea unor instituţii
abilitate, care să poată da relaţiilor o bază normativă şi administrativă şi care să fie un
mediator eficient între autorităţile locale. Poziţia centrală în cadrul sistemului urban al
Trotuşului recomandă Târgu Ocna pentru amplasarea sediului unor astfel de organisme.
Aflat între două arii urbane care au evoluat în sens regresiv şi în mijlocul unui rural
relativ dinamic şi bine polarizat, dar eterogen, oraşul Târgu Ocna îşi poate redobândi
parţial rolul principal în acest context, în cazul în care îşi asumă iniţiativa de coordonator
şi devine o arie de atracţie turistică (şi un punct de plecare spre alte destinaţii turistice),
de servicii şi de desfacere a produselor pentru spaţiul rural adiacent, cu o industrie
neintrusivă şi cu o agricultură eficientă. O măsură utilă în acest sens este modernizarea
drumurilor judeţene şi comunale prin proiecte comune cu primăriile din comunele
învecinate (spre exemplu cu Primăria Pârgăreşti, sau chiar cu cea din Bârsăneşti) pentru
creşterea accesibilităţii urbane a spaţiilor rurale învecinate. 47
2. Între măsurile utile pentru parcurgerea traiectoriei spre o dezvoltare durabilă, se
impune restructurarea urbană (regândirea intravilanului) prin densificarea
construcţiilor, în special pe podul terasei în rocă a Trotuşului şi în şesul secundar al
pârâului Gălean, prin modificarea şi modernizarea tramei stradale (în special prin
crearea unei rute ocolitoare pentru traficul greu, prin lărgirea străzii principale la patru
benzi de circulaţie, lărgirea şi modernizarea unor străzi secundare precum M. Eminescu,
V. Alecsandri, N. Arbănaş, etc., crearea unei esplanade pietonale pe str. Victoriei,
vechiul centru al oraşului, semaforizarea intersecţiilor), prin diversificarea funcţională a
unor areale, de exemplu zona industrială estică de la intrarea dinspre Oneşti, dar şi
dotarea cu servicii proximale de calitate şi cu spaţii verzi amenajate a cartierelor semi-
rurale. Între măsurile necesare se situează şi: modificarea (cu efect sanogen pentru
confortul urban) amplasamentului unor unităţi industriale (spre exemplu, fabrica de
mobilă Coşna, situată azi în şesul Trotuşului, în imediata apropiere a parcului Măgura),
al staţiei de epurare şi al platformei de deşeuri (ultima oficial închisă din 2005), situate
în acelaşi şes; amenajarea complexă a unor arii cu potenţial de continuitate spaţial-
47
Pot fi propuse şi analizate prin prisma fezabilităţii, proiecte mai îndrăzneţe aşa cum este o posibilă autostradă care
ar lega Bacăul de Braşov şi care ar avea un traseu tangenţial teritoriului administrativ Târgu Ocna : Bacău –
Bârsăneşti - Viişoara –Târgu Trotuş – Tuta – Pârâul Boghii – Oituz – Braşov
271
funcţională Târgu Ocna - Slănic Moldova, prin instituirea unui statut de arie protejată,
cu vegetaţie halofilă, microrelief antropic şi trasee turistice supravegheate; amenajarea
turistică a terasei de 85-90 m a Trotuşului de la Tiseşti şi a versantului adiacent (pentru
calităţile microclimatice, peisajere şi pentru sporturi de iarnă, eventual cu construirea
unei telegondole şi a unor circuite pentru ATV); amenajarea unor spaţii verzi, în special
în zonele corespunzătoare unităţilor industriale, dar şi reabilitarea celor existente şi
degradate, precum cele din lunca Trotuşului.
3. Dezvoltarea durabilă presupune, printre altele, exploatarea optimă/sustenabilă a
potenţialului intern al sistemului. Târgu Ocna poate deveni un model de dezvoltare
urbană echilibrată prin valorificarea raţională/conservativă a resurselor prin
intermediul industriei, turismului şi serviciilor, dar în condiţiile reducerii probabilităţii de
manifestare a fenomenelor de risc şi a vulnerabilităţii ariilor supuse riscului. Exploatarea
conservativă a resurselor de sare, materiale de construcţie sau a pădurilor trebuie să ţină
cont de condiţiile de echilibru ale sistemului, pentru a nu depăşi capacitatea de
autoreglare a acestuia. Transformarea ariilor de exploatare salină în situri
vizitabile/valorificabile turistic, depoluarea şi utilarea urbană a ariilor cu foste
exploatări petroliere sau folosirea în scop turistic, după reamenajare, a arealelor
forestiere şi a păşunilor degradate sunt tot atâtea măsuri de reconversie a spaţiilor
supuse la diferite fenomene de risc. Pe de altă parte, sistemul îşi poate asigura, într-o mai
mare măsură, necesarul de consum din surse proprii, în cazul în care antreprenorii locali
sunt susţinuţi prin acordarea de stimulente şi consultanţă pentru unităţile mici de
producţie ale unei industrii neinvazive, dar şi pentru activităţi specifice agriculturii
tradiţionale, în prezent, sub-dotate şi organizate la un nivel apropiat de cel subzistenţial
(încurajarea formelor de agricultură asociative, respectiv a construirii de ferme pentru
aprovizionarea urbană, dar şi a altor ramuri tradiţionale - apicultura, colectarea de fructe
de pădure şi ciuperci etc.). Reabilitarea reţelelor edilitare constituie un demers valoros
pentru eliminarea pierderilor din sistem, în timp ce extinderea acestora este o cale spre o
distribuţie echitabilă din punct de vedere social.
4. Valorificarea potenţialului turistic în regim integrat se poate realiza prin acţiuni
structurale, care vor avea în vedere, pe de o parte îmbunătăţirea ofertei turistice, iar pe de
altă parte asigurarea unei mai bune accesibilităţi turistice. Creşterea capacităţii de cazare
poate avea premise durabile mai ales în cazul în care este legată de valorificarea
produselor economiei locale şi a identităţii reflectate de patrimoniul etnofolcloric, în
special prin construirea şi punerea în funcţiune a unor noi pensiuni agroturistice.
Îmbunătăţirea calităţii prin reabilitarea structurilor de primire şi a serviciilor turistice,
inclusiv în ceea ce priveşte tratamentul balnear, realizarea unor circuite turistice ghidate
şi marcarea traseelor turistice extraurbane. Creşterea atractivităţii şi a accesibilităţii
pentru turişti este legată de crearea unui „brand” Târgu Ocna, cu rezonanţe la nivel
naţional şi chiar internaţional prin campanii de informare şi promovare, pe plan local dar
şi extralocal. Cooperarea cu celelalte localităţi urbane şi rurale din Bazinul Trotuşului,
cu obiective turistice de interes general (Slănic Moldova, Oneşti, Moineşti, Comăneşti,
Dărmăneşti, dar şi Dofteana, Sălătruc, Poiana Uzului, Târgu Trotuş, Borzeşti, Caşin,
Oituz sau Tescani) în vederea realizării unor circuite turistice integrate este o premisă
de creştere a atractivităţii regionale a unei arii supranumite, în prezent, în mod prea puţin
fundamentat, „Valea Prahovei a Moldovei”.
5. Chiar dacă dezvoltarea durabilă a turismului constituie, în condiţiile specifice ale
oraşului Târgu Ocna, un obiectiv pe termen lung specific, el nu poate fi desprins de o
evoluţie generală social-economică în sensul dobândirii echilibrului funcţional.
272
Populaţia, elementul sistemic cel mai dinamic, poate deveni vectorul unei dinamici
ascendente, în cazul în care sunt luate măsurile necesare în privinţa promovării coeziunii
şi incluziunii sociale prin asigurarea accesibilităţii la serviciile sanitare, de învăţământ,
cultură şi relaxare inclusiv în cartierele periferice, prin reconversia profesională (prin
recalificare în turism şi alte servicii) cu scopul diminuării şomajului, aplicarea unor
programe realizate prin parteneriat public-privat de sprijinire a celor defavorizaţi
(locuitori cu venituri scăzute, persoane cu dizabilităţi) şi de reintegrare socială (în cazul
infractorilor, inclusiv a celor minori). Aceste măsuri vizează reducerea probabilităţii de
manifestare a fenomenelor de risc social şi pot fi potenţate de responsabilizarea socială în
privinţa luării deciziilor. De asemenea, sunt necesare acţiuni de stimulare a investiţiilor
în industrii nepoluante, amenajarea altor spaţii de desfacere pentru locuitorii din aria
rurală şi semi-rurală, crearea unor instituţii de consultanţă pentru populaţia agricolă,
în vederea elaborării unor proiecte de ferme agricole etc.
6. Dezvoltarea economică şi înscrierea într-o dinamică a competiţiei economice
regionale, naţionale (sau chiar globale) nu vor ignora păstrarea caracterelor identitare
locale. Dintre măsurile cu rol de conservare a memoriei colective se impune
stimularea/revitalizarea unor activităţi culturale de tipul festivalurilor locale, a
comemorării întâmplărilor remarcabile din viaţa comunităţii şi a personalităţilor
locale sau a altor evenimente culturale (desfăşurate în spaţii care să aibă o destinaţie
specifică acestui scop) sau polarizarea unor acţiuni de valorificare a patrimoniului
etnofolcloric al ariei învecinate. În egală măsură reabilitarea unor obiective cu valoare
patrimonială (Casa C. Negri, în prezent pavilionul central al spitalului orăşenesc,
Biserica Sf. Nicolae şi monumentul eroilor din primul Război Mondial, Biserica
Răducanu, Biserica Domnească, Casa de cultura, Staţiile CFR Gara Mare şi CFR Salina)
ar contribui la păstrarea tezaurizată a unei istorii locale bogate. Păstrarea identităţii locale
este strâns legată de participarea constantă a publicului la luarea deciziilor prin instituirea
unui cadru propice unui parteneriat între sectorul public, cel privat şi comunitatea
locală. Rolul de decizie al locuitorilor, care sunt şi principalii beneficiari ai măsurilor de
dezvoltare urbană, este esenţial pentru eliminarea conflictelor şi a intereselor divergente
care se pot manifesta latent şi care pot induce, subversiv, criza (identitară) în sistem.
Între caracteristicile critice ale traiectoriei evolutive menţionate (generatoare de
praguri pe parcursul etapelor următoare) se pot menţiona: cuantumul apreciabil
investiţiilor necesare pentru reabilitarea căilor de comunicaţie - în special a celor
secundare, a sistemului de alimentare cu apă, a reţelei de canalizare (veche şi
neperformantă) şi a staţiei de epurare (subdimensionată şi nefiabilă), a sistemului de
gestionare a deşeurilor şi a iluminatului public; dificultăţile financiare şi de
comunicare impuse de re-sistematizarea tramei stradale preexistente (frecvent haotică,
greu şi scump de întreţinut şi parcurs) şi de re-sistematizarea intravilanului (incoerent
spaţial, exagerat extins tentacular şi astfel segregat calitativ, în special datorită distanţelor
fizice faţă de centrul administrativ, distanţe greu de parcurs cu un transport urban
ineficient); caracterul durabil al voluntarismelor administrative preferenţiale (cu
investiţii în general pentru sectorul central sau pentru anumite cartiere) şi precaritatea
educaţiei civice a locuitorilor prea puţin interesaţi, în prezent, de a participa activ la
luarea deciziilor în privinţa viitorului sistemului de locuire din care fac parte.
Este necesar să se aibă în vedere faptul că centrii de decizie vor acţiona pe baza unei
strategii de amenajare pe termen scurt, mediu şi lung a localităţii, integratoare, pentru a
răspunde tuturor necesităţilor sistemului, şi integrată planurilor corespunzătoare
nivelurilor teritoriale ierarhic superioare. Totodată obiectivele şi măsurile ierarhizate şi
273
ritmate vor trebui să fie adaptabile dinamicii, adesea imprevizibile, a mediului urban,
doar astfel putându-se asigura eficienţa lor reală.

CONCLUZII

„Oraşele poartă stigmatul trecerii

timpului şi, ocazional, promisiunile epocilor viitoare”
(Marguerite Yourcenar)

Fundamentarea standardului de viaţă pe capacitatea de suport a naturii,

dezvoltarea durabilă nu este doar un cadru general, de altfel destul de controversat, ci a
devenit un adevărat model cultural, o schimbare profundă, la nivelul individului şi al
societăţii. În acelaşi timp conceptul presupune acţiuni pragmatice cu caracter cronotopic,
reglate în funcţie de ritmurile urbane, de echilibrare a sistemului social, economic şi de
mediu, respectiv de valorificare maximală, dar nu dincolo de limitele sustenabilităţii, a
sistemului teritorial.
Încercarea de a defini identitatea sistemică a unui oraş de rang inferior în ierarhia
urbană actuală, dar cu o istorie bogată şi cu o evoluţie complexă, aşa cum este Târgu
Ocna, presupune un excurs holistic şi confruntarea cu o problematică extinsă şi diversă.
Un astfel de demers impune analiza structurilor teritoriale profunde şi a interacţiunilor
specifice privite multi-scalar şi trans-scalar şi a pilonilor obiectivi şi subiectivi care pun
bazele funcţionalităţii organismului urban.
Târgu Ocna este un oraş cu o puternică personalitate, creată în decursul unei lungi
evoluţii în ansamblul unui teritoriu regional, Bazinul Trotuşului, la rândul său, puternic
individualizat şi complex. Analiza mediului urban porneşte, nu întâmplător, de la
identificarea particularităţilor structurale şi funcţionale ale oraşului în contextul
organizării locale şi a celei regionale. Considerat un ansamblu sistemic integrat într-un
sistem de aşezări mai vast, Târgu Ocna este analizat prin prisma structurii şi dinamicii
mediului natural şi a celui socio-economic.
Dezvoltat într-o mică prelungire a Depresiunii Caşin, într-o zonă de contact a
flişului extern carpatic cu molasa Subcarpaţilor, înconjurat de culmi montane şi deluroase
care îi oferă un climat de adăpost şi o vegetaţie forestieră încă abundentă, oraşul este
fragmentat, dar şi conectat sistemic de cursul cu debite fluctuante al Trotuşului şi de
cursurile afluenţilor săi. Un rol esenţial în conturarea identităţii locale o au, nu doar
situarea într-un spaţiu de tranziţie, confluenţă şi comunicare, la contactul unor
ansambluri naturale diferite şi poziţionarea avantajoasă faţă de resurse (sare, dar şi petrol,
păduri, materiale de construcţie, izvoare minerale), ci şi limitele/discontinuităţile naturale
sau induse de diversele configuraţii politico-administrative locale, extrem de mobile.
Remanierile succesive ale acestora sunt dovezi ale precarităţii solidarităţilor locale, dar şi
ale unor recentrări locale. Târgu Ocna a beneficiat de un loc central în cadrul ţinuturilor
din care a făcut parte - Trotuş, respectiv Bacău - şi de unul de «graniţă» în cadrul
subunităţilor de tip ocol sau plasă.
Coeziunea teritorială, analizabilă în cadru regional şi local, este o premisă
esenţială a analizei mediului urban, prin esenţa sa, una deschisă spre exterior, către
sistemele care îl pot aproviziona sau cu care poate avea interacţiuni dintre cele mai
274
diverse. Accesibilitatea şi conexitatea prin intermediul căilor (şi mijloacelor) de
comunicaţie sunt atribute importante, care îi oferă oraşului posibilitatea inter-relaţionării.
Pentru Târgu Ocna, existenţa drumurilor comerciale, inclusiv a celor transcarpatice şi,
mai târziu, a căilor rutiere şi feroviare, a permis intense fluxuri umane şi materiale, care
au modificat continuu configuraţiile structurale locale, conferind dinamism aşezării, care
a evoluat de la un simplu sat minier la un oraş prosper şi cosmopolit, pentru ca apoi să
cadă într-un cvasi-anonimat datorită voinţei politice de a dezvolta centre concurente.
O analiză de tip sistemic presupune identificarea unei structuri interne a oraşului şi
a funcţionalităţii lui, dar şi descifrarea integrării urbanului în structurile supraordonate.
Evaluarea identităţii sistemice a oraşului sării are ca fundament analiza sistematică, chiar
dacă nu exhaustivă, a morfologiei urbane –cu elementele sale (locuinţe, clădiri
administrative, industriale şi de servicii, spaţii verzi), integrate sistemic prin intermediul
reţelelor (rutieră, reţele utilitare). Târgu Ocna este un oraş difuz cu un centru prea puţin
dens şi o arie extra-centrală vastă, dar cu densităţi apropiate de cele rurale.
Structura funcţională reflectă anumite trăsături perene, relaţii de durată care se
stabilesc între organismul urban şi locuitorii săi. Ca dovadă, zonele funcţionale ale
oraşului Târgu Ocna s-au menţinut, în linii mari neschimbate, lungi perioade de timp,
locurile păstrând, în mai mare măsură decât oamenii, amprenta timpului şi a inerţiei
istorice.
Cu toate acestea, analiza elementelor, a reţelelor, a resurselor şi a funcţiilor urbane
relevă o situaţie contrastantă şi un dinamism pronunţat al sistemului urban în anumite
perioade şi stagnări „durabile” în altele. Transformările funcţionale pot fi extrem de
rapide (chiar la nivelul unui stagiu de doctorat de numai trei ani, au fost numeroase
modificări care au vizat funcţionalitatea mediului urban, prin punerea în aplicare a unor
proiecte privind, de exemplu, utilităţile publice sau reţeaua rutieră) sau, din contra, foarte
lente (anumite aspecte ale stării unor clădiri vechi, de patrimoniu, de exemplu, au rămas
neschimbate).
Analizate transcalar şi comparativ cu alte oraşe din judeţul Bacău şi din ţară,
componentele structurale şi funcţionale ale morfologiei urbane se configurează sub două
aspecte fundamentale, al dotărilor urbane şi al accesibilităţii acestora, fie că este vorba de
locuinţe, fie de instituţii şi utilităţi publice, de obiective turistice sau de spaţii verzi.
Disfuncţionalităţi sistemice sunt relevate de amenajarea urbană şi calitatea
construcţiilor, de infrastructură edilitară, de căi şi mijloace de transport sau de
gestionarea deşeurilor. Astfel, sunt semnificative: locuirea de tip quasi-rural, dispersă şi
slab conectată într-o mare parte a localităţii, lipsa unui echilibru între zonele funcţionale
ale oraşului, construcţiile vechi şi extrem de degradate, spaţiile verzi defectuos amenajate
şi răspândite inegal pe suprafaţa oraşului, lipsurile evidente în ceea ce priveşte accesul la
instituţiile de interes public (de către cei din cartierele periferice), la unele obiective
turistice, anumite utilităţi precum canalizarea, gazele şi termoficarea sau cu reţele vechi
şi neperformante (apa şi canalizare), gestionarea defectuoasă a deşeurilor solide şi a
apelor reziduale, care transformă staţia de epurare şi platforma de deşeuri în focare de
poluare. Aceste aspecte disfuncţionale se adaugă altor elemente de risc, – natural
(inundaţii, alunecări de teren, eroziunea solului etc.) sau antropic, condiţionate de
situarea la nivel regional între arii industriale şi de locuire poluatoare.
Responsabilă şi care suferă în urma manifestării elementelor disfuncţionale şi de
risc, populaţia este elementul cel mai dinamic al unei structuri urbane şi senzorul cel mai
fin al transformărilor acesteia. În Târgu Ocna, structura demografică este echilibrată şi
diversă (ca origine, etnic şi confesional), specializată în activităţi industriale, dar care
275
poate fi reconvertită profesional în domeniul serviciilor şi, în special, în turism. Este
important să se ţină cont de diferenţele sociale, intra-urbane, care reflectă tipologii şi
comportamente diferite şi, uneori, greu armonizabile (între ariile periferice şi cea centrală
sau între localităţile componente şi corpul principal al intravilanului).
Dincolo de evidenţierea caracteristicilor structurale şi funcţionale sistemice, în
vederea operaţionalizării conceptului-cadru de dezvoltare urbană durabilă a oraşului
Târgu Ocna sunt necesare acţiuni concrete de stimulare a elementelor şi legăturilor
funcţionale şi de contracarare a fenomenelor cu caracter de risc, induse din exterior sau
din interior, ca premise ale unei evoluţii disfuncţionale. Maximizarea punctelor tari şi a
oportunităţilor, în paralel cu minimizarea riscurilor, presupune o valorificare corectă a
favorabilităţii naturale şi social-economice, în cadrul local şi regional.
Analiza fenomenelor de risc şi a disfuncţionalităţilor de tip urban, porneşte de la
necesităţi de ordin practic de amenajare urbană. În acest sens este extrem de importantă
aplicarea diagnozei (şi a prognozei) atât la scara întregului oraş, cât şi pentru arii mai
restrânse de tipul cartierelor sau a centrului oraşului. În egală măsură, înţelegerea
modului în care autorităţile îşi planifică gestionarea problemelor cu care se confruntă
oraşul (priorităţile şi intenţiile dezvăluite) are un rol important în identificarea modului în
care practicile oficiale ar trebui amendate sau modificate în profunzime. O expresie de
sinteză sistemică a potenţialului întregului ansamblu urban este favorabilitatea naturală şi
social-economică pentru locuire şi pentru o dezvoltare urbană durabilă.
Demersul de fundamentare a impus o analiză riguroasă a ofertei şi restricţiilor
naturale, a contextului social-economic intern şi de reţea al oraşului, ca şi a altor
caracteristici ale sale induse antropic. Analiza favorabilităţii şi a restricţiilor impuse de
cadrul natural local presupune cunoaşterea ofertei morfogenetice şi morfometrice precum
şi a riscurilor morfodinamice naturale, în relaţie cu structura hidrogeologică, cu regimul
hidrologic, cu microclimatele locale, cu solurile şi vegetaţia specifice. Expresia
cartografică a favorabilităţii naturale a oraşului Târgu Ocna reflectă diferenţieri spaţiale
intra-urbane relevante şi valorificabile în planul amenajării teritoriului urban.
Alături şi simultan cu favorabilitatea naturală a sitului, factorii socio-economici au
un rol esenţial, pe de o parte, pentru că modifică, nu totdeauna benefic, favorabilitatea
naturală, iar pe de alta, pentru că devin ei înşişi premise favorabile sau defavorabile de
dezvoltare. Favorabilitatea socio-economică pentru dezvoltare este reflectată de accesul
la reţeaua externă de comunicaţii rutiere, dar şi feroviare, şi de calitatea mediului urban
(calitatea spaţiului locuit, calitatea infrastructurii de comunicaţii şi transport public în
intravilan, dotări edilitare, infrastructura de servicii, cultural-educaţională, de sănătate,
comercială, de agrement, bancară, de administraţie publică), inevitabil relaţionată cu
funcţiile oraşului (rezidenţială, industrială, de servicii, turistica, agricolă).
Imaginea de sinteză a favorabilităţii naturale şi social-economice (denumită de noi
„favorabilitate geografică”- Ungureanu, Irina; Bănică, Al.,2008), folosind metoda
vizualizării progresive în cartografia geosistemului, constituie un demers de un real folos
pentru înţelegerea caracterului organic al funcţionării unei astfel de aşezări şi de
identificare a unor direcţii fundamentate pentru identificarea în vederea dezvoltării
urbane durabile.
Rezultatele studiului geografic privind disfuncţionalităţile şi riscurile naturale şi
antropice, respectiv favorabilitatea geografică, confruntate cu traiectoria care derivă din
planurile oficiale de amenajare urbană, duc la concluzii privind pertinenţa sau, din
contra, necesitatea ajustării acestor instrumente cu caracter decizional de către autorităţile
locale. În acest sens, a fost realizată o evaluare a indicatorilor dezvoltării durabile la
276
diferite niveluri de analiză (al întregului oraş, al cartierelor şi al centrului oraşului,
respectiv al contextului regional).
Cu privire la devenirea funcţionala urbană, studiul nostru constată că evoluţia
oraşului Târgu Ocna reliefează două perioade distincte : prima dintre acestea a început la
sfârşitul secolului XVII, continuând până la jumătatea secolului trecut, în care oraşul a
reprezentat una dintre cele mai importante aşezări urbane ale Moldovei, atât prin numărul
de locuitori (la un moment dat al doilea după Iaşi), cât şi prin extinderea teritorială
remarcabilă, cu o industrie extractivă (sare şi petrol) în ascensiune, cu o structură
profesională, etnică şi confesională diversificată şi cu un comerţ activ. A doua perioadă
este una de stagnare sau chiar regres pe fondul apariţiei şi dezvoltării unor centre
concurente - Moineştii, urmat de Comăneşti şi Dărmăneşti, pe de o parte, şi Oneştii, pe
de alta, alcătuind cei doi poli de atracţie urbană ai Văii Trotuşului.
Dintre aceştia, Oneşti, provenind dintr-un târg periodic satelit al Târgului Ocna,
dar beneficiind de o poziţie de confluenţă şi de maximă accesibilitate în cadrul Bazinului
Trotuşului, a devenit principalul oraş – creaţie a epocii socialiste -, care, cu o identitate
formată artificial şi rapid, a dereglat în bună măsură structurile teritoriale în mijlocul
cărora s-a inserat. O dovadă în acest sens sunt fluxurile de populaţie atrase permanent sau
în sistem navetist, de platforma industriei grele, Borzeşti, care au destabilizat demografic
unele aşezări trotuşene.
Chiar Târgu Ocna, situat în proximitate, a devenit brusc o aşezare-dormitor, care
nu mai beneficia de investiţii şi care şi-a pierdut treptat profilul turistic, menţinându-şi
doar activitatea de exploatare a sării. Chiar şi această unică activitate productivă de
amploare a fost subordonată în mare măsură aceleiaşi platforme industriale, prin
aprovizionarea combinatului de produse clorosodice cu soluţie salină obţinută la Târgu
Ocna prin procedee ce au dus la o semnificativă degradare a mediului local.
Perioada postdecembristă a însemnat, iniţial, un şoc pentru oraşele de talia
Târgului Ocna, cu o funcţionalitate puţin diversificată şi dependente de oraşe industriale
mai mari, fapt ce s-a resimţit în închiderea sau reducerea activităţii unora dintre puţinele
unităţi industriale din oraş şi apariţia unei categorii sociale «noi» şi destul de
reprezentative: şomerii, mulţi dintre ei foşti navetişti în Oneşti, concomitent cu reducerea
numărului populaţiei.
Rolul oraşului Târgu Ocna s-a transformat dintr-unul de oraş-dormitor, într-un
statut de oraş-etapă între cei doi poli urbani ai Văii Trotuşului, echipat cu servicii de
bază şi comerţ. Treptat, a început să se dezvolte o mică industrie locală şi, după anul
2000, au debutat unele investiţii ale autorităţilor locale, finanţate cu fonduri
guvernamentale sau europene. în principal privind refacerea infrastructurii edilitare şi
turistice. Deşi joacă un rol strict local, polarizând doar comunele învecinate, Târgu Ocna
a ajuns unul dintre cele mai dinamice oraşe din judeţul Bacău, fapt reflectat de
productivitatea muncii, de investiţiile relative, de indicele producţiei industriale şi de
numărul de locuinţe construite, raportat la numărul de locuitori. Cu toate acestea criza
globală din ultima perioadă se resimte cu acuitate şi în Târgu Ocna (scăderea cifrei de
afaceri a firmelor, a investiţiilor din sectorul privat, diminuarea numărului de salariaţi).
Şansa oraşului este valorificarea rolului dinamic şi de echilibru pe care îl are în sistemul
regional, prin atragerea de fluxuri din aria rurală înconjurătoare şi preluarea energiilor
care îl tranzitează.
O acţiune concertată a autorităţilor în parteneriat cu sectorul economic privat şi cu
societatea civilă şi fundamentată pe planuri şi strategii concrete pe termen scurt mediu şi
lung, ritmate în funcţie de necesităţile generale ale sistemului şi de capacitarea sa de
277
ajustare, ar putea avea ca rezultat crearea unui cadru urban atractiv. În aria centrală este
necesară restructurarea totală a zonelor marginale, cu o populaţie săracă care locuieşte în
clădiri vechi şi insalubre. Aceasta nu va exclude valorificarea clădirilor de patrimoniu,
dar va avea în vedere şi demolarea unor construcţii total degradate.
Imaginea de perspectivă asupra mediului urban al Târgului Ocna, conturată în
urma studiului de faţă, va avea ca axă principală transformarea sa într-un oraş turistic şi
de servicii, cu o industrie uşoară, neintrusivă, şi cu o structură suplă de cartiere
rezidenţiale modernizate şi bine dotate cu toate utilităţile de tip urban şi cu servicii de
proximitate eficiente (farmacii, şcoli primare şi gimnaziale, grădiniţe, spaţii comerciale,
parcuri şi terenuri de sport) şi interconectate prin transporturi publice (cu microbuze
electrice) pe căi rutiere asfaltate (inclusiv cele secundare), cu spaţii verzi generoase şi
bine amenajate (după modelul „oraşului grădină”, mai apropiat de cel propus de
culturalişti –v. E. Howard, Ruskin, W. Morris -, decât de cel progresist – v. Tony
Garnier, Le Corbusier - sau naturalist – v. Thomas A. Jefferson, W. Emerson, Thoreau,
H. Adam), cu trasee turistice ghidate şi marcate. Astfel de trasee ar include, în egală
măsură, spaţiul intravilan şi pe cel extravilan, valorificând potenţialul peisagistic şi de
relaxare al ariilor împădurite şi cu păşuni. În sensul unei mai bune valorificări, ar fi
necesară amenajarea drumurilor de acces spre ariile de belvedere şi a unor unităţi de
deservire publică în aceste areale. Interiorul oraşului ar avea o ofertă turistică variată cu
structuri amenajate pe ambele maluri ale Trotuşului, cu Salina Trotuş (valorificată
eficient în scop turistic de tratament, ecleziastic, de relaxare şi cultural – cu un festival
folcloric şi concursuri de sculptură în sare) şi cu alte foste saline amenajate pe dealul
Stupina (Chichilău), vechile clădiri istorice renovate, monumentele istorice puse în
evidenţă de spaţii verzi complementare, parcurile bine amenajate, bisericile vechi din
oraş şi cele extraurbane, aria Tiseştilor cu reşedinţa lui Costache Negri - transformată în
casă memorială şi muzeu „al ţinutului Trotuşului” (istoric, etnografic)-, siturile istorice
reconstituite şi un traseu de telegondolă care ar lega acest cartier de Gura Slănic, dar şi de
centrul oraşului. Acesta din urmă ar fi în esenţă un sector turistic (de tipul „edge town”),
cu o arie floristică protejată (specifică solurilor salinizate), dar şi cu numeroase amenajări
turistice uşoare (pensiuni, terase, terenuri de sport, un parc extins, machete ale sondelor
de foraj de sare şi petroliere), care ar completa în mod fericit ansamblul turistic
multifuncţional al Parcului Măgura cu un Complex balnear, cu ştrand, parc, stadion şi
terenuri de sport, lacul de sufoziune în sare amenajat pentru agrement (Groapa Burlacu),
dar şi Ansamblul monahal şi turistic Măgura (cu Monumentul Eroilor, Mânăstirea şi
lacul pe sare). Malurile Trotuşului ar fi îndiguite, iar „faleza” amenajată cu alei betonate
şi iluminate, cu piste pentru biciclişti, cu spaţii verzi îngrijite. Structurile de primire ar fi
constituite din hotelul Măgura cu baza de tratament aferentă şi de pensiuni agroturistice
repartizate în ariile periferice, care ar valorifica produsele locale şi cadrul natural de
excepţie.
Centrul oraşului ar fi o arie de concentrare a serviciilor de ordin superior la nivelul
Bazinului Trotuşului, cu sedii de bănci, administraţie financiară, spaţii comerciale
specializate, dar şi arii de promenadă (Strada Victoriei folosită exclusiv în acest scop), cu
spaţii verzi de-a lungul străzilor şi în parcuri, dar şi cu spaţii de joacă pentru copii
amenajate în ariile dintre locuinţele colective. Târgu Ocna ar fi şi amplasamentul ideal
pentru o unitate de învăţământ superior (de exemplu o Şcoală superioară de servicii şi
turism) care ar polariza la nivel regional.
Transportul de tranzit s-ar desfăşura prin sudul oraşului şi ar fi interconectat cu o
autostradă care ar traversa actualele comune Bârsăneşti, Târgu Trotuş şi Pârgăreşti. Din
278
Târgu Ocna, accesul la această autostradă s-ar face fie din Viişoara, fie prin Tiseşti -
Pârâu Boghii.
Oraşul ar deveni un centru de echilibru în cadrul Bazinului al Trotuşului,
coordonator al întregii regiuni. Aici s-ar putea amplasa reşedinţa unei eventuale unităţi
administrative complexe (delimitată natural de limitele bazinului hidrografic), care ar
gestiona eficient şi durabil resursele întregului bazin hidrografic. Amenajările necesare în
acest scop ar consta în apărări de mal – ziduri de sprijin pe toate sectoarele vulnerabile la
eroziune fluvială, lacuri de acumulare pe afluenţii principali ai Trotuşului (Vâlcele şi
Slănic), care să atenueze impactul viiturilor, să constituie o rezervă de apă pentru aşezări,
dar şi o sursă de peşte şi de agrement pentru citadini. Deşeurile urbane ar fi colectate pe
platformele de depozitare temporară şi sortare, după care ar fi trimise spre platforma
ecologică de depozitare din Oneşti şi către firme specializate de reciclare şi refolosire a
materialelor. Poziţia de maximă accesibilitate a oraşului, recomandă Târgu Ocna pentru
rolul de coordonare, nu doar a activităţilor turistice, ci şi a altor servicii publice de ordin
comercial sau de asigurare a securităţii şi a controlului riscului (serviciul pentru situaţii
de urgenţă).
Fără a-şi propune o analiză exhaustivă a elementelor ce ţin de morfologia urbană,
de structurile demografice şi de economia locală, în relaţie cu disfuncţionalităţile şi cu
riscurile induse natural şi antropic, pe de o parte, şi a premiselor favorabile şi
defavorabile de dezvoltare viitoare (durabilă) a oraşului Târgu Ocna, pe de altă parte,
lucrarea de faţă încearcă să fie o bază pornire pentru o apreciere realistă şi corectă a
posibilităţilor şi restricţiilor, care pot fi valorificate/gestionate într-un mod inteligent, în
cazul localităţii studiate, în perspectiva unei dezvoltări durabile.

279
 BIBLIOGRAFIE

1. ABRAHAM, D. (1978) - Dimensiuni ale cercetării zonale a localităţilor, Viitorul Social, nr. 4,
Bucureşti.
2. ABRAHAM, D. (1991) - Introducere în sociologia urbană, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
3. ALBERTI, MARINA (1999) – Urban atterns and Environmental Performance. What Do We
Know?, Journal of Planning Education and Research 19:151-163.
4. ALBU, C. (1951) - Cercetări geologice în regiunea Târgu Ocna - Moineşti, în „Comunicări de
studii geologice”, Bucureşti.
5. ALLEN, ADRIANA (2003) – Environmental planning and management of the peri-urban
interface: perspectives on an emerging field, Environment and Urbanization 2003;15; 135.
6. AMIN, A., THRIFT, N. (2002) - Cities : remaining the urban, Policy Press, Cambridge.
7. ARMAŞ, IULIANA; RASVAN DAMIAN; MIHAELA VERGA (2004) - Saline integrate
circuitului turistic. Praid, Târgu Ocna, Slănic Prahova, Cacica, Editura Cartea Universitară, Bucureşti.
8. APĂVĂLOAIEI, M. (1968) - Economia pastorală din Bazinul Trotuşului, în Analele ştiinţifice
ale Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, Serie nouă, secţiunea II, Geografie-geologie, Tom XIX.
9. APOSTOL, L. (2000) - Precipitaţii atmosferice în Subcarpaţii Moldovei, Editura Universităţii
“Ştefan cel Mare”, Suceava.
10. APOSTOL, L. (2004) - Clima Subcarpaţilor Moldovei, Editura Universităţii “Ştefan cel Mare”,
Suceava.
11. APOSTOL, L.; PÎRVULESCU, I. (2004) - Les topoclimats des Subcarpates de la Moldavie,
Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi.
12. ARMAŞ, IULIANA et al. (2004) - Saline integrate circuitului turistic. Praid, Târgu Ocna,
Slănic Prahova, Cacica, Editura Cartea Universitară, Bucureşti.
13. ARTIMON, AL. (1998) - Civilizaţia medievală urbană din secolele XIV-XVII (Bacău, Târgu
Trotuş, Adjud), Editura Documentis, Bacău.
14. ARTIMON, AL. (2003) - Oraşul medieval Trotuş in secolele XIV-XVII. Geneză şi evoluţie,
Editura Corgal Press, Bacău.
15. ASCHER, F. (2001) – Les nouveaux principes de l’urbanisme, Editions de l’Aube, La Tour
d'Aigues.
16. ASSUNTO, ROSARIO (1988) – Scrieri despre artă vol. III. Oraşul lui Amfion şi oraşul lui
Prometeu. Idei şi poetici despre oraş, Editura Meridiane, Bucureşti.
17. BAILLY, A.; BEGUIN, H. (2001) - Introduction à la géographie humaine, 8e edition, Armand
Colin, Paris.
18. BAILLY, A. (1978) - L’environnementalisme. Environnement et action, Centre national de la
recherche scientifique, Centre de documentation sciences humaines 54 Bd Raspail, BP 140, Paris.
19. BARROW, C.J. (1997) – Environmental and Social Impact Assessement. An Introduction,
Arnold, London-New York-Sydney-Auckland
20. BASSAND, MICHEL (2001) – Les espaces publics en mouvements, Villes en parallèle nr. 32-
33-34/2001
21. BĂICAN, V. (1996) - Geografia Moldovei reflectată în documentele cartografice din secolul al
XVIII-lea, Ed. Academiei, Bucureşti
22. BĂNICĂ, AL.; BASTARD, JULIE; KOSIEK MARTINA (2003)- Integrated Coastal Zone
Management: a framework to tackle environmental issues? Danish approach, Center for
Environmental Studies, Aarhus Universitet
23. BĂRBULESCU, ADRIANA (2007) - Metode şi mijloace de conştientizare a stării de
sanogeneză a unui ecosistem urban, Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea din Bucureşti, Facultatea
de Geografie.
24. BEATLEY, TIMOTHY (1995) – Planning and Sustainability : The elements of a New
(Improved ?) Paradigm; Journal of Planning Literature 1995; 9; 383.
25. BEAUJEU-GARNIER, JACQUELINE; CHABOT, GEORGES (1971) – Geografie urbană,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
26. BENEDEK, J. (1995) - Teorii de localizare şi dinamizarea lor, Studia Universitatis Babeş-
Bolyai, s. Geografie, Cluj-Napoca.
27. BENEDEK, J. (1998) - Relaţiile oraş – spaţiu rural. Abordare teoretică, Studia Universitatis
Babeş-Bolyai, Geographia, XLIII, 1, Cluj-Napoca.
280
28. BENEDEK, J (2002) – Riscurile umane, în Riscuri şi catastrofe, Editor Victor Sorocovshi,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
29. BENEDEK, J. (2003) - Adaptabilitatea unor teorii ale migraţiei rural-urban la societatea din
România. Studiu de caz în zona Bistriţa. Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Geographia, XLVIII, 2,
Cluj-Napoca.
30. BENŢEA, M., ANTONESCU, I. (1967) – Bacău - ghid turistic al regiunii, Bucureşti, Editura
Meridiane
31. BERCA, MIHAI (2005) – Reconstrucţia durabilă a ecosistemelor agricole din Bacău,
Facultatea de management şi inginerie economică, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină
Veterinară Bucureşti.
32. BÎRLĂDEANU, V. (1969) - Pe meleaguri trotuşene – ghid, Editura Meridiane, Bucureşti.
33. BODEANU, Z (1972) – Salina Târgu Ocna în ultimii 80 de ani (1892-1970), în Revista
Minelor, nr.9.
34. BOGDAN, A ; HASNAŞ, N (1973) – Sarea în România. Zăcăminte, exploatare, valorificare
industrială, Revista Terra, nr. 4/1973, Bucureşti.
35. BOJOI, IOAN (2000) – România. Geografie fizică, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi
36. BONNET, J. (2000) - Marile metropole mondiale, Institutul european, Colecţia Secolul XX, Iaşi
37. BOTEZ, M; CELAC, MARIANA (1980) - Sistemele spaţiului amenajat. Modelare-optimizare-
previziune, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti.
38. BOURDIEU, PIERRE (1977) – Outline of a Theory of Practice, Cambridge University Press
39. BRAND, RALF (2007) – Collaborative Planning in an Uncollaborative World, Planning
Theory; Vol. 6(3): 282-313.
40. BROADBAND, G (1995) - Emerging Concepts in Urban Space Design, Routledge, United
Kingdom.
41. BRUNDTLAND, G.H. (1987) - Our Common Future, Oxford University Press, Oxford.
42. CANTEMIR, D. (1970) - Descrierea Moldovei, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.
43. CARTER, HAROLD (1972) – The Study of Urban Geography, Edward Arnold (Publishers)
Ltd., London
44. CÂNDEA, MELINDA; BRAN, FLORINA; CIMPOERU, IRINA (2006) - Organizarea,
amenajarea şi dezvoltarea durabilă a spaţiului geografic, Editura Universitară, Bucureşti.
45. CHABOT, G. (1973) - La géographie urbaine en France, în Analele ştiinţifice ale Universităţii
Al. I Cuza, Iaşi, Tomul XIX, s. II c.
46. CHICUŞ, MARIA (2004) - Târgu Ocna anului 2004 – mic îndreptar turistic, Editura Didactic
Press, Bucureşti
47. CHIRILĂ, GIANINA; PREDA, AL. (2006) – Aspects Regarding Flash Floods and Floods in
the Trotus River Hydrographic Basin, Conference on water observation and information system for
decision suport, BALWOIS 2006, 23-26 May 2006, Ohrid, Republic of Macedonia
48. CHOAY, FRANÇOISE (2002) - Urbanismul. Utopii şi realităţi, Colecţia Spaţii Imaginate,
Editura Paidea, Bucureşti
49. CLAVAL, PAUL (1981) – La logique des villes. Essai d’urbanologie, LITEC (Librairies
techniques), Paris.
50. COJOCARU, V. (1998) - Toponimia Văii Mijlocii a Trotuşului. Teză de doctorat, Universitatea
Al. I. Cuza, Iaşi.
51. COCEAN, POMPEI (2007)- Amenajarea teritoriilor periurbane. Studiu de caz: Zona
periurbana Bistriţa, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
52. COLLIN, P.H. (2001) – Dicţionar de ecologie şi mediu înconjurător englez-român, Editura
Universal DALSI, Bucureşti
53. CONSTANTINESCU, ANTON (1981) – Din istoria industriei româneşti. Sarea, Editura
Tehnică, Bucureşti.
54. CONSTANTINESCU, M., STAHL, H., DRĂGAN, I. (1974) - Urban growth processes in
Romania, Editura Meridiane, Bucureşti.
55. CONTINI, EDGARDO (1974) – Problem-Solving in the Realm of Urban Planning, in
American Behavioral Scientist 1974; 18; 201.
56. CRIŞAN, RODICA (2004) – Reabilitarea locuirii urbane tradiţionale, Colecţia Spaţii
Imaginate, Editura Paidea, Bucureşti.
57. CUCU, V. (1970) - Oraşele României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
58. CUCU, V. (1976) - Geografie si urbanizare, Editura Junimea, Iaşi.
281
59. CUCU, V. (2001) - Geografia oraşului, Editura Fundaţiei culturale ”Dimitrie Bolintineanu”,
Bucureşti.
60. DAVID, M. (1932) - Relieful regiunii subcarpatice din districtele Neamţ şi Bacău, în Buletinul
Societăţii Geografice Române, II, Bucureşti.
61. DERER, P. (1985) - Locuirea urbană. Schiţă pentru o abordare evolutivă, Editura Tehnică,
Bucureşti.
62. DRĂGOI, C., SWIZEWSKI, K. (1967) - Contribuţii geografico-economice asupra aşezărilor
rurale din bazinul Trotuşului, Analele ştiinţifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Tomul
XIII.
63. DOUGLAS, J (1981) – The city as an ecosystem, Progress in Physical Geography, 5, 3.
64. DUMITRIU, D. (2007) - Sistemul aluviunilor din Bazinul Trotuş, Editura Universităţii
Suceava.
65. DUMITRIU, DAN (2007) – Sistemul aluviunilor din bazinul râului Trotuş, Editura
Universităţii Suceava.
66. DUMOLARD, P (1980) – Le concept de région: ambiguités, paradoxes ou contradictions?
Travaux de l’Institute de Reims, 41-42.
67. EFTENIE, MARIANA (2006) – Psihologia spaţiului construit urban, Curs. Ediţia a 2-a, Editura
Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti
68. ENGER, E., SMITH, B. (2002) - Environmental science : a study of interrelationships,
Mcgraw-Hill, New York.
69. FITZPARTICK, K., LAGORY, M. (2000) - Unhealthy places. The Ecology of Risk in the
Urban Landscape, Routledge, New York/London.
70. FRASER, JAMES C. (2006) – The Relevance of Human Geography for Studying Urban
Disasters, in Space and Culture, 2006; 9; 14.
71. FAUVEL C., DENIZOT D., TCHEKEMIAN A. (2005) - Le périurbain comme expérience de
gouvernance territoriale, Colloque de l’Institut de géographie de l’Université de Lausanne
“Développement urbain durable, gestion des ressources et gouvernance”, Lausanne, 21-23 septembre
2005, Université de Lausanne
72. GHIBĂNESCU, GH. (1914) - Proprietatea Ocnei, Arhiva II, Iaşi.
73. GHIBĂNESCU, GH. (1890) - Târgu Ocna. Studiu istoric, în revista Arhiva, II, 1891-1891.
74. GHIGA, C. (2004) - Infrastructură teritorială şi dezvoltare urbană, Editura Uranus, Bucureşti.
75. GIURESCU, C. C. (1967) - Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din secolul al X-lea până la
mijlocul secolului al XVI-lea, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.
76. GOCIMAN, OLGA CRISTINA (2006)- Managementul reducerii riscului la dezastre. Strategii
de arhitectură şi urbanism, Editura Universitară Ion Mincu, Bucureşti.
77. GOŢIU, DANA; SURDEANU, VIRGIL (2007) – Noţiuni fundamentale în studiul hazardelor
naturale, Editura Presa Universitară Clujeană.
78. GRECU, FLORINA (2004) – Hazarde şi riscuri naturale, Editura Universitară Bucureşti.
79. GREENSTEIN, ROSALIND; SUNG-ERYILMAZ (2004) – Recycling the City: The Use and
Reuse of Urban Land, Cambridge, MA: Lincoln Institute of Land Policy.
80. GOCIMAN, CRISTINA OLGA (2006) – Investigarea habitatului. Abordare ecosistemică. Curs
de Teoria Proiectului, Editura Universitară Ion Mincu, Bucureşti
81. GROZA, O. (2003) - Les échelles spatiales de la territoire roumaine – essai géographique sur
l’identification territoriale, New Europe College, Yearbook 2000-2001.
82. GROZA, O. (coord.) (2003) - Teritorii (Scrieri, dez-scrieri), Editura Paideia, Bucureşti.
83. GROZA, O. (2005) - Bazele teoretice ale planificării teritoriale, Editura Universităţii Alexandru
Ioan Cuza, Iaşi.
84. GROZA, O; MUNTELE, I. (2005) – Geografie umană generală (curs), Editura Universităţii Al.
I. Cuza, Iaşi.
85. GROZAVU, A. (2003) - Subcarpaţii dintre Trotuş si Şuşiţa. Studiu fizico-geografic, Editura
Corson, Iaşi.
86. GUADIA, J ; POL E. (2002) – A Critical Study of Theoretical Models of Sustainability through
Structural Equation Systems, Environment and Behaviour 2002:34:137.
87. GUGIUMAN, I SI COLAB. (1960) – Unităţi şi subunităţi climatice în partea de est a R.P.
România, Analele Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, Secţiunea 2, Tom VI, fascicolul 4.
88. HALL, T. (1998) - Urban Geography, Routledge Contemporary Human Geography Series,
London and New York.
282
89. HERELEA, ELENA; COFARU, C. (coord.) (2002) - Managementul mediului urban şi
industrial în contextul integrării europene. Simpozionul “Braşov - Mediu 2001”, Editura Universităţii
Transilvania, Braşov.
90. HEURGON, EDITH (2001) – Les espaces publics urbains: un enjeu majeur pour les villes,
Villes en parallèle nr. 32-33-34/2001.
91. HOORENS, V (1995) –Self-favoring biases, self presentation and the self-other asymetry in
social comparison, Journal of Personality, 63, 792-817
92. IANOŞ, I. (1982) - Locul şi rolul oraşelor mici în reţeaua naţională de aşezări. Terra, anul
XIV, nr.3.
93. IANOŞ, IOAN (1987) – Oraşele şi organizarea spaţiului geografic (Studiu de geografie
economică asupra teritoriului României), Editura Academiei R. S. România, Bucureşti
94. IANOŞ, I., TALANGĂ, C. (1996) - Structura şi dinamica funcţională a oraşelor mici din
România. A II-a Conferinţa regională de geografie, Univ. de Vest din Timişoara.
95. IANOŞ, IOAN; POPESCU, CLAUDIA (1997) – Organizarea spaţiului geografic la nivel de
microscară, Buletin geografic, nr. 1/1997, Bucureşti.
96. IANOŞ, I., PUMAIN, D., RACINE, J. B. (2000) - Integrated urban systems and sustainable
urban life, Editura Tehnică, Bucureşti.
97. IANOŞ, IOAN ; HUMEAU, JEAN BAPTISTE (2000) – Teoria sistemelor de aşezări umane.
Studiu introductiv, Editura Tehnică, Bucureşti
98. IANOŞ, I. (2004) - Dinamica Urbană. Editura Tehnică, Bucureşti.
99. IANOŞ, I., HELLER, W. (2006) - Spaţiu, economie şi sisteme de aşezări, Editura Tehnică,
Bucureşti.
100. ICHIM, D. (1983) - Zona etnografică Trotuş, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
101. IELENICZ M., PĂTRU ILEANA, GHINCEA MIOARA (2003) - Subcarpaţii României,
Editura Universitaria, Bucureşti
102. IORGA, N. (1915) - Privilegiile şangăilor de la Târgu Ocna, Analele Academiei Române,
Memoriile Secţiunii Istorice, s.II, t. XXXVII, nr. 9, Bucureşti
103. ISTRATE, MARINELA (2008) – Relaţiile urban-rural în Moldova în perioada contemporană,
Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi
104. JEPSON, EDWARD J, JR. (2001) - Sustainability and Planning: Diverse Concepts and Close
Associations, Journal of Planning Literature 2001; 15; 499.
105. JOHNSON, JAMES H. (1972) – Urban Geography. An Introductory Analysis, 2nd Edition,
Pergamon Press Oxford-New York-Toronto-Sydney-Paris-Frankfurt
106. LABORDE, P. (1994) - Les espaces urbains dans le monde, Editions Nathan, Paris.
107. LESENCIUC, MIHAELA (2006) - Calitatea mediului urban în municipiul Focşani, Teza de
doctorat, coordonator prof. dr. Irina Ungureanu, Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.
108. LITVINOV, N.N. (1955) – Urban Planning and Construction, în The Journal of the Royal
Society for the Promotion of Health 1955; 75; 629.
109. LUPU, N; VĂCĂRAŞU, IULIA; BRÂNDUŞ, C. (1972) - Judeţul Bacău, Editura Academiei,
Bucureşti.
110. LUPU, N., VĂCĂRAŞU, IULIA (1972) - Resursele umane din zona oraşului Gheorghe
Gheorghiu-Dej, Revista Terra nr. 5/1972.
111. LYNCH, KEVIN (1958)– The Image of the City, MIT Press Cambridge
112. MAC, I; PETREA, D (2003) – Sistemele geografice la risc, în „Riscuri şi catastrofe”, vol. I,
Editor Sorocovschi V., Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
113. MABILEAU, ALBERT coord. (1993) – A la recherche du ‘local’, L’Harmattan, Paris
114. MAGHIAR, N., OLTEANU, ŞT. (1970) - Din istoria mineritului din România, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti.
115. MARDARE, MIRABELA (2005) – Particularităţi climatice ale oraşului Târgu Ocna, Lucrare
de licenţa, Facultatea de Geografie, Univ. Spiru Haret, Coord. Povară Rodica, Bucureşti
116. MARINESCU, ILEANA (1973) – Unele aspecte fizico-geografice ale oraşului Târgu Ocna,
Studii şi cercetări geografice, p. 177-183
117. MĂRTINAŞ, D. (1985) - Originea ceangăilor din Moldova, Bucureşti.
118. McDONALD, GEOFFREY T. (1996) – Planning as Sustainable Development, Journal of
Planning Education and Reasearch 1996; 15; 225.
119. McMANUS, PHIL; HAUGHTON (2006) – Planning with Ecological Footprints: a sympathetic
critique of theory and practice; Environment and Urbanization 2006; 18; 113.
283
120. MIHAI, GH., BARABAŞ,VICTORIA (1971) - Cercetări asupra florei biologice a dealului
Măgura-Târgu Ocna, în Studii şi comunicări – Biologie vegetală, nr. 4.
121. MIHĂILESCU, V. (1928) - Câteva observaţii asupra geografiei oraşelor, Buletinul Societăţii
Regale Române de Geografie, XLVII.
122. MIHĂILESCU, V. (1941) - Oraşul ca fenomen antropogeografic. Cercetări şi Studii
Geografice, s.II, vol. I, Bucureşti.
123. MIHĂILESCU, V. (1964) - Methods of geographical research of towns in Romania. Rev.
Roumaine de Geol., Geoph. et Geogr., s.Geogr., VIII, Bucureşti.
124. MINEA, I (2005) – Riscuri hidrice induse de activităţi antropice. Studiu de caz : poluarea apei
râului Trotuş, Riscuri şi catastrofe, Editor Victor Sorocovschi, An IV, nr. 2/2005
125. MITITELU, D., BARABAŞ, N. (1975) - Caracterizarea geobotanică a Văii Trotuşului, în
Studii şi comunicări –Biologie vegetală.
126. MITITELU, D., BARABAŞ, N. (1976, 1977) - Flora şi vegetaţia judeţului Bacău, în Studii şi
comunicări – Biologie vegetală, 9-10
127. MITITELU, D., BARABAŞ, N. (1971-1974) - Vegetaţia Văii Trotuşului, în Studii şi
comunicări – Biologie vegetală.
128. MORARU, R; BĂBUŢ,G.; GOLDON T.; BĂBUŢ, S. (2000) – Evaluarea riscului ecologic,
Editura INFOMIN, Deva
129. MUJA, A; MUJA, S. (1981) - O problemă de analiză multicriterială în amenajarea spaţiilor
verzi, în vol. Prognoza şi reconstrucţia ecologică, Academia R.S. România, Filiala Cluj-Napoca, Cluj-
Napoca.
130. MULLIGAN, GORDON F. (1984) – Agglomeration and Central Place Theory: A Review of
Literature, International Regional Science Review 1984; 9; 1.
131. MUNTEAN, O. L., BACIU, N., CORPADE, C., (2005) - Strategii de dezvoltare durabilă pentru
mediul urban, Environment & Progress, 4, Editura EFES, Cluj-Napoca.
132. MUNTELE, I. (1992) - Diferenţieri spaţiale în dinamica populaţiei judeţului Bacău în secolul
al XX-lea, Lucrările Seminarului geografic “Dimitrie Cantemir”, nr.6, Universitatea Al. I. Cuza,
Facultatea de Geografie-Geologie, Secţia de Geografie, Iaşi.
133. MUNTELE, I. (1998) - Populaţia Moldovei în ultimele două secole, Editura Corson, Iaşi.
134. MUNTELE, I., TANASA, MARINELA (2000) - Reseau urbain et accessibilite en Moldavie.
An. Şt. ale Univ. “Al. I. Cuza”, t. XLVI, Iaşi
135. MUNTELE, IONEL (2002), - ‘La Roumanie a l’heure de la “contreurbanisation” ’ în vol.
Moldova – populaţia, forţa de muncă şi aşezările umane în tranziţie, Editura Corson, Iaşi
136. MUNTELE, IONEL; GROZA, OCTAVIAN; ŢURCĂNAŞU, GEORGE (2002), - Regionarea
spaţiilor rurale din Moldova în perioada de tranziţie. Fundamentul geografic al strategiilor de
dezvoltare în vol. Moldova – populaţia, forţa de munca şi aşezările umane în tranziţie, Editura Corson,
Iaşi.
137. MUSTAŢĂ, MARIANA, MUSTAŢĂ, GH. (2003) - Probleme de ecologie generală şi umană,
Editura Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.
138. NAE, MIRELA (2006) - Geografia calităţii vieţii urbane. Metode de analiză, Editura
Universitară, Bucureşti.
139. NEGRUŢI, ECATERINA (1975) - Clasificarea localităţilor urbane din Moldova în prima
jumătate a secolului al XIX-lea. Consideraţii demografice, Anuarul Institutului de istorie şi arheologie,
A.D. Xenopol, Iaşi.
140. NEGRUŢI, ECATERINA (1997) - Structura demografică a oraşelor şi târgurilor din Moldova
1800-1859 (contribuţii), Fundaţia Academică A.D. Xenopol, Iaşi.
141. NEGRUŢI, ECATERINA (1996) - Imigrarea evreilor în Moldova de la sfârşitul secolului al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în Itinerarii istoriografice, Iaşi.
142. NICULESCU, GH. (1988) - Procese şi forme de sufoziune la confluenţa Trotuşului cu
Slănicul, în Studii şi cercetări de Geologie, Geofizică, Geografie, XXXV, Bucureşti.
143. NIŢULESCU, DANA CORNELIA (2000) - Indicatori comunitari ai dezvoltării urbane în
Revista Calitatea vieţii, XII, nr. 1-4, p.71-77, Bucureşti.
144. OCHINCIUC, CRISTINA VICTORIA (2006) – Propunere de introducere a indicatorilor
pentru clădirile durabile, Editura Universitară Ion Mincu, Bucureşti.
145. PAULET, J.P. (2006) - Géographie urbaine, Armand Colin, Paris.
146. PELIN, ŞT. (2002) - Târgu Ocna. Monumente şi personalităţi, Editura Apollon, Constanţa.

284
147. PETRIŞOR, AL. IONUŢ (1997) - Modele de dezvoltare durabilă a oraşelor, Catedra UNESCO-
Custeau de ecologie sistmică şi managementul mediului.
148. PETRIŞOR, AL. I. (2006) - Dezvoltarea durabilă a oraşelor: noi concepte europene, Revista
Amenajarea teritoriului şi urbanismul, editată de Asociaţia arhitecţilor şefi din judeţele României, anul
VI, nr. 3-4, Bucureşti.
149. PIKE, A., RODRIGUEZ-POSE A., TOMANEY, J. (2006) - Local and Regional Development,
Routledge, London and New York.
150. PLATON, GH. (1970) - Populaţia oraşului moldovenesc în mijlocul secolului al XIX-lea, în
Carpica, III.
151. POP, GR. (2000) - Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor româneşti, Editura Presa Universitară
Clujeana, Cluj-Napoca.
152. POPA, NICOLAE (2000)– Identitate, teritorialitate şi prestigiu cultural în spaţiul românesc
pag. 87-95 în “Regionalism si Integrare. Cultura. Spaţiu. Dezvoltare” A IV a Conferinţă regională de
geografie, Timişoara, 12-14 mai 2000, Timişoara-Tubingen-Angers, Ed. Brumar.
153. POPESCU-VOITEŞTI, I. (1943) - Sarea regiunilor carpatice româneşti, Fundaţia Regală pentru
literatură şi artă, Bucureşti.
154. POPOVICI, EVELINE (1998) - Studiul mediului înconjurător. Dimensiuni europene, Editura
Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.
155. POPP, NICOLAE (1965) – Dealurile subcarpatice din România, Revista Natura – Seria
Geografie-Geologie, nr. 6/1965, Bucureşti.
156. PARKINSON, JONATHAN; TAYLER, KEVIN (2003) – Descentralized wastewater
management in peri-urban areas in low-income countries, în Environment and Urbanization 2003; 15;
75.
157. PUŞCAŞU, VIOLETA (2005)– Planificarea sistemelor teritoriale, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti.
158. RACOVIŢĂ, ORTENZIA (1895) - Oraşul Târgu Ocna, în Revista societăţii ”Tinerimea
română”, nr. XIII.
159. REY, VIOLETTE ; GROZA, OCTAVIAN; IANOŞ, IOAN ; PĂTROESCU, MARIA (2006)–
Atlasul României, Editura RAO, Bucureşti
160. RIZEA, M. (2004) - Surse de agresiune ale mediului planetar: Risc şi siguranţă în exploatarea
sării prin dizolvare, Editura A.N.I., Bucureşti.
161. ROMANESCU, GH. (2006) - Inundaţiile ca factor de risc : studiu de caz pentru viiturile
Siretului din iulie 2005, Editura Terra Nostra, Iaşi.
162. RONCAYOLO, M., (2002) - Lectures des villes. Formes et temps. Éditions Parenthèses,72,
Cours Julien, 13006, Marseille.
163. SANDU, DUMITRU (2005) – Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie, Seria
Collegium. Sociologie.Antropologie, Editura Polirom, Iaşi.
164. SATMARI, ALINA (2009) – Analiza geosistemică a spaţiului urban şi periurban Anina,
Editura EUROBIT, Timişoara.
165. SIMPSON, DAVID M.(2001)– Virtual Reality and Urban Simulation in Planning: A Literatur
Review and Topical Bibliography; Journal of Planning Literature 2001: 15: 359.
166. SION-GHEREY, GEORGIE (1881) - Târgu Ocna, în Buciumul român, Iaşi.
167. SMITH, DAVID M. (2007) – Moral Aspect of Place, in Planning Theory 2007; 6; 7.
168. SMITH, K (2001) – Environmental hazards. Assessing risk and reducing disaster, Third
Edition, Routledge, London and New York.
169. STANGA, IULIAN CATALIN (2006) – Tendances des désastres naturels. De modèle à la
realité, Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, Tom LII; s II, c. Geografie.
170. STOICA, C. (1988) - Târgu Ocna - Monografie, Târgu Ocna.
171. STOICA, C. (1990) - Evoluţia localităţii Târgu Ocna în Evul mediu (până la mijlocul secolului
al XVIII-lea, în „Carpica”, XXI.
172. STOICA, C. (1992) - Monumente istorice bisericeşti din Târgu Ocna, Târgu Ocna.
173. STOICA, C. (1993) - Dezvoltarea economico-socială a oraşului Târgu Ocna în epoca
modernă, în „Carpica”, XXIV.
174. STOICA, C. (1997) - Dicţionarul istoric al localităţilor trotuşene, Editura Aristarc, Oneşti.
175. STOICA, C. (2003) - Istoria ilustrată a oraşului Târgu Ocna. Din cele mai vechi timpuri până
în 1918, Asociaţia Costache Negri, Editura Aristarc, Oneşti
176. STOICA, C. (2005) - Târgu Ocna, oraş istoric şi turistic, Ghid turistic, pliant Târgu Ocna.
285
177. STOICA, C. (2006) - Valea Trotuşului. Enciclopedie, Editura Magic Print, Oneşti.
178. STOICA, C (2007) - Târgu-Ocna, oraş istoric şi turistic, Ghid turistic, 2007
179. SURD, VASILE (2005) – Amenajarea teritoriului şi a infrastructurii tehnice, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
180. ŞANDRU, I. (1944) - Temperatura la Târgu Ocna, în Revista Adamachi, Iaşi.
181. ŞANDRU, I. (1952) – Contribuţii geografico-economice asupra exploatării salinelor în
Bucovina de Sud, Studii şi cercetări ştiinţifice Vol. III (1952), Fasciculele 1-4, Editura Academiei
Republicii Populare România, Bucureşti
182. ŞANDRU, I. (1962) - Contributions de géographie historique à la connaissance de l’évolution
des établissements humains de la dépression subcarpatique d’Oneşti, Analele ştiinţifice ale Universităţii
Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, Secţiunea II, Tomul VIII
183. ŞANDRU, I. (1956) - Regiunea subcarpatică Oneşti-Bacău, studiu de geografie fizică şi
economică, Analele ştiinţifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, Tomul II, fascicolul 2.
184. ŞANDRU, I., RUŞĂNESCU, C. (1961) - Regiunea Bacău – o regiune în plin avânt de
dezvoltare industrială, Natura nr. 2, Bucureşti.
185. ŞANDRU, I (1961) – Contribuţii geografice economice aspra evoluţiei aşezărilor omeneşti în
depresiunea subcarpatică Oneşti, Analele ştiinţifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza, , Tomul VII,
fascicolul 1, Iaşi.
186. ŞANDRU, I. (1964) - Rolul pasurilor şi trecătorilor carpatice în mobilitatea populaţiei în
Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi.
187. ŞANDRU, I. (1966)- Târgu Ocna. Consideraţii de geografie urbană, Analele ştiinţifice ale
Universităţii Al. I. Cuza, s. II, t. XII, Iaşi.
188. ŞANDRU, I., TOMA, C-TIN., AUR, N. (1989) - Oraşele trotuşene. Studiu de geografie umană
vol. II, Editat de Comitetul de Cultură al judeţului Bacău.
189. ŞLAPAC, MARIANA (2006) - Urbanismul Moldovei medievale. Principalele caracteristici,
Revista Moldova Urbană, nr. 8-9/2006.
190. ŞULER, JANA (2005) - Metode de fundamentare pentru elaborarea şi implementarea
strategiilor de urbanizare, Editura Tehnică, Bucureşti.
191. STAGNER, ROSS (1970) – Perceptions, Aspirations, Frustrations and Satisfations: An
Approach to Urban Indicators, The Annals of the American Academy of Political and Social Science
1970: 388: 59.
192. THOMPSON, WILBUR R. (1972) – A preface to urban economics, Resources for the future,
Inc. by The Johns Hopkins Press, Baltimore and London.
193. TROESKEN, WERNER (2006) – Water and Urban Development; Journal of Urban Histoy
2006; 32; 619.
194. TUAN, YI-FU (1977) - Space and Place : Humanistic Perspective, University of Minnesota
Press, Minneapolis, MN.
195. TUDORA, D, BĂNICĂ AL. (2009)- Distribuţia spaţială şi accesibilitatea utilităţilor edilitare din
Bazinul Trotuşului în contextul necesităţii absorbţiei fondurilor de preaderare la Uniunea Europeană,
volumul “Europe`s Challenges in a Globalizeed World”, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi
196. TUFESCU, V. (1938) - Câteva observaţiuni cu privire la târguşoarele din Moldova, Fundaţia
culturală regală "Principele Carol", Bucureşti.
197. TUFESCU, V. (1941) - Târguşoarele din Moldova şi importanţa lor economică. Buletinul
Societăţii Regale Române de Geografie, tomul LX, Bucureşti.
198. TUFESCU, V. (1966) - Subcarpaţii şi depresiunile marginale ale Transilvaniei, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti.
199. ŢOPA, LEON (1968) – Istoria oraşului, Colecţia orizonturi, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
200. ŢURCĂNAŞU, G. (2006) - Evoluţia şi starea actuală a sistemului de aşezări din Moldova,
Casa Editorială Demiurg, Iaşi.
201. UNGUREANU, AL., GROZA, O., MUNTELE, I. (coord.) (2002) - Moldova – populaţia, forţa
de muncă şi aşezările umane în tranziţie, Editura Corson, Iaşi.
202. UNGUREANU AL. (1964) - Aspecte geografice în evoluţia aşezărilor urbane mici din
Moldova.
203. UNGUREANU, AL. (1968) – Unele observaţii asupra structurii populaţiei oraşelor din
Moldova după originea geografică, Analele ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, tomul XIX, pag.
105-114.

286
204. UNGUREANU, AL. (1971) - Unele observaţii asupra puterii de atracţie a oraşelor din
Moldova în secolele XIX şi XX, Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza, t.XVII, s.II.
205. UNGUREANU, AL. (1971) – Unele observaţii asupra evoluţiei puterii de atracţie a oraşelor
din Moldova în secolele XIX şi XX, Analele ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, Secţiunea II c)
Geografie, tomul XVII.
206. UNGUREANU AL. (1974) - Aşezări omeneşti din Carpaţii Orientali, Cursurile de vară
internaţionale 15 -30 iulie 1974, Iaşi - Piatra Neamţ, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi.
207. UNGUREANU, AL. (1980) - Oraşele din Moldova. Studiu de geografie economică, Editura
Academiei RSR, Bucureşti.
208. UNGUREANU, AL. (1987) - Asupra unor probleme ale specializării agriculturii din
Subcarpaţii Moldovei. Lucrările Seminarului Geografic ”D. Cantemir”, nr.8, Iaşi.
209. UNGUREANU, AL. (1992) - Le processus de selection chrono-spatiale descentres urbaines
elementaires de Moldavie. Revue Roumaine de Geologie, Geophilie et Geographie, s. Geographie, t.36,
Bucureşti.
210. UNGUREANU, AL. ; ŢURCĂNAŞU, G. (2008)– Geografia aşezărilor umane, Editura
Performantica, Iaşi.
211. UNGUREANU, IRINA (1995a) - Considérations sur certains concepts et termes utilise dans
l’étude du geosysteme, Analele ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, Tom XL-XLI, s. II. c.
Geografie 1994-1995.
212. UNGUREANU, IRINA (1995b) - La visualisation progressive dans la cartographie du
geosysteme, Analele ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, Tom XL-XLI, s. II. c. Geografie 1994-
1995.
213. UNGUREANU, IRINA (coord.) (2003) - Geografia mediului. Omul şi natura la început de
mileniu, Institutul European, Iaşi.
214. UNGUREANU, IRINA (2004) - Sur quelques repères de la qualité de l’environnement,
Analele ştiinţifice ale Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi
215. UNGUREANU, IRINA (2004) - Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor, Facultatea de Geografie
şi Geologie, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi.
216. UNGUREANU, IRINA, UNGUREANU, AL. (2004) - Contributions au problème de
l’aménagement du territoire. Application a la Moldavie de l’ouest du Siret în Analele ştiinţifice ale
Universităţii Al. I.Cuza Iaşi, Tom XLIX-L, s. II. c. Geografie, 2003-2004.
217. UNGUREANU, IRINA (2005) - Geografia mediului, Editura Univ. Al. I Cuza, Iaşi.
218. UNGUREANU, IRINA , BĂNICĂ AL. (2008) – Possibilities of Operationalizing the Concept of
Sustainable Development in the Spatial and Functional Evolution of Târgu Ocna Town, volumul 2,
Present Environment and Sustainable Development, Editura Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.
219. UNGUREANU, GH. (1957) – Rufetul ocnelor din Moldova şi revolta şavgăilor în 1843, în
Studii şi materiale de istorie modernă, I, Bucureşti
220. VĂCĂRAŞU, IULIA (1970) - Depresiunea Dărmăneşti. Studiu de geografie economică,
Rezumatul tezei de doctorat, Iaşi.
221. VACARASU, IULIA (1972) - Contribuţii la studiul viiturilor din Bazinul râului Trotuş,
extras, Studii şi cercetări ştiinţifice, Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Institutul Pedagogic, Bacău.
222. VĂCĂRAŞU, IULIA (1980) - Valea Trotuşului, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
223. VĂCĂRAŞU, IULIA (1986) – Unele aspecte privind repartiţia geografica a populaţiei
judeţului Bacău, Lucrările Seminarului geografic “Dimitrie Cantemir”, nr. 6 – 1985, Universitatea Al. I.
Cuza, Facultatea de Biologie-Geografie-Geologie, Iaşi.
224. VĂCĂRAŞU, IULIA (1982) - Unele probleme geografice privind urbanizarea bazinului
Trotuş, Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir”, nr.3, Iaşi.
225. VĂDINEANU, A. (1998) - Dezvoltarea durabilă, Editura Universităţii Bucureşti.
226. VĂDINEANU, A. (1999) - Dezvoltare durabilă teorie şi practică, voi. 1, Editura Universităţii
Bucureşti.
227. VELCEA, VALERIA; SAVU, AL. (1982) - Geografia Carpaţilor şi a Subcarpaţilor Româneşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
228. VERNEZ MOUDON, ANNE (1995) – Teaching Urban Form, Journal of planning Education
and Research 1995, 14, 123.
229. VEYRET, YVETTE (2001) - Géo-environnement, Armand Colin/VUEF ,Paris
230. VITCU, D. (1974) - Exploatarea sării in Moldova până în 1828, în Anuarul Institutului de
Istorie şi Arheologie “A.D. Xenopol”, XI, Iaşi.
287
231. VITCU, D. (1987) - Istoria salinelor Moldovei în epoca modernă, Anuarul Institutului de Istorie
şi Arheologie “A.D. Xenopol”, Suplimentul IX, Iaşi.
232. VLĂSCEANU, GH., IANOŞ, I. (1998) - Oraşele Romaniei. Mică enciclopedie, Casa Editorială
Odeon, Bucureşti.
233. WEILAND, U. (2006): Sustainability Indicators and Sustainable Development. În: Wuyi, W.,
Krafft, T., Kraas, F.: Global Change, Urbanization and Health. China Meteorological Press, Beijing, pp.
241- 250.
234. WOLCH, JENNIFER (2002) – Anima urbis, în Progress in Human Geography 2002; 26; 721.
235. ZAMFIR, CĂTĂLIN; STĂNESCU, SIMONA (2007) – Enciclopedia dezvoltării sociale, Seria
Collegium. Sociologie. Antropologie, Editura Polirom, Iaşi.
236. ZĂVOIANU, I.; DRAGOMIRESCU, Ş (1994) – Asupra terminologiei folosite în studiul
fenomenelor naturale extreme. Studii şi cercetări de Geografie tom XLI, Editura Academiei, Bucureşti.
237. *** The Worldwatch Institute (2008)– Starea lumii 2007. Viitorul nostru urban, Editura
Tehnică, Bucureşti.
238. *** Royal Commision on Environmetal Pollution (2007) - The Urban Environment , 26th
Report.
239. *** Riscuri şi catastrofe (2002-2006), editor Victor Sorocovschi, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj Napoca.
240. *** AS/NZS 4360:2001 – Risk Management. Standards Australia/ Standards New Zeeland,
Sydney/Wellington, 2001.
241. *** Revista INFOSTAT (2004-2007) editată de Institutul Judeţean de Statistică Bacău.
242. *** Planul urbanistic General al oraşului Târgu Ocna, 2000.
243. *** Sarea, Timpul şi Omul (2006), Editura Angustia, Sfântu Gheorghe.
244. *** Strategia de dezvoltare durabilă a oraşului Târgu Ocna, 2007.
245. *** Strategia pentru dezvoltare durabilă a judeţului Bacău, 2005.
246. *** Rapoartele lunare, semestriale şi anuale ale Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bacău privind
Starea mediului în judeţul Bacău (2002-2008).
247. *** Planul de management al spaţiului hidrografic Trotuş, DAS Siret, 2004.
248. *** Anuarul statistic al judeţului Bacău – 2009, Direcţia Judeţeana de Statistică Bacău.

Dicţionare, atlase, enciclopedii

DONISĂ, I. (coord.) (1992) - Atlasul Geografic informatizat al Moldovei. Partea a II-a. Judeţele.
Judeţul Bacău, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi.
ŞERBAN, LUCIAN (2006) - Dicţionar geografic al judeţului Bacău, Editura „Egal” Bacău.
GHINEA, D. (1998) - Enciclopedia geografică a României, Volumul III (R-Z), Editura Enciclopedică,
Bucureşti
IELENICZ, M. (2000) - Geografia României. Mică enciclopedie, Editura Corint, Bucureşti.
REY, VIOLETTE, GROZA, O., IANOŞ, I., PĂTROESCU, MARIA (2006) - Atlasul Românei, Editura
RAO, Bucureşti.
*** Geografia României, vol. I – II - III (1983, 1984, 1987), Editura Academiei, Bucureşti.
***Atlas du 21e siècle- nouvelle édition 2005, Atlas Nathan, Coord. J. Charlier.

288
ANEXE – IMAGINI DIN TÂRGU OCNA ȘI DIN ÎMPREJURIMI (Al. Bănică, 2008-2009)

Primaria orașului Târgu Ocna / Biserica Precista din centrul orașului

Monumente ale eroilor din Primul respectiv al Doilea Război mondial, amplasate pe dealul
Măgura, respectiv în centrul orașului

Vechiul centru rezidenţial şi comercial evreiesc / Ansamblul rezidenţial Victoriei

289
 Intrarea în Mina Trotuș / Biserica subterană Sfânta Varvara

Biserica Raducanu / Sanatoriul balnear reabilitat (2009)

Lacul Fără Fund (Groapa Burlacu) din cartierul Gura Slănic/ Macheta primei sonde de
foraj mecanic din România din Mosoare

290
 Hogback-ul Drăcoaia (M-ţii Berzunţi) privit dinspre Păcurele. / Dealurile subcarpatice
Feţele Târgului (D-lul Chichilău) şi Brăteşti

Curs temporar de apă („Pârâul”) în Cartierul Tiseşti / Pârâul Vâlcele cu amenajări de praguri

„Chelituri” şi eflorescenţe saline în cartierul Viişoara./ Aluncare detrusivă de mari dimensiuni

la limita cartierului Vâlcele

Albia Trotuşului la Târgu Ocna – acumulare pe malul stâng şi eroziunea malului drept
291
Sol erodat în lungul drumurilor pastorale din Vâlcele / Surparea malului pârâului Vâlcele

Şesul inundabil şi neamenajat al Trotuşului în dreptul ariei centrale a Târgului Ocna /

Amplasarea improprie a pubelelor în aria centrală

Funicularul cu acţionare manuală singurul mijloc de transport, în prezent, pentru

locuitorii din Păcurele / (Re)construirea unui pod peste Trotuș

Târgu Ocna. Vedere dinspre Tiseşti. Se observă modul „extensiv” de utilizare a terenurilor

292