Laborator 5.

Necesarul de frig

Aplicație

O cameră frigorifică realizată din panouri de poliuretan cu grosimea δiz=80 mm este utilizată
pentru refrigerarea fructelor de pădure. Dimensiunile camerei sunt: lungime L=3m, lățime l=3m și
înălțime h=2,5 m. Camera este amplasată într-o hală în care temperatura ambiantă este tamb=28 oC.
Cantitatea de produse ce urmează a fi refrigerată (m) este de 500 kg coacăze cu temperatura inițială
ti=25 oC. Temperatura finală la care trebuie adus produsul este tf=6 oC. Camera este prevăzută cu două
corpuri de iluminat (nlampa=2) având fiecare puterea ( Q& lampa ) de 75 W.
1. Să se determine puterea frigorifică necesară instalației frigorifice pentru a realiza procesul
de refrigerare în 6 ore, respectiv 12 ore știind:
- căldura specifică a coacăzelor înainte de solidificare c=3,852 kJ/(kgK) [12];
- coeficientul de conductivitate termică al poliuretanului λiz=0,025 W/(mK) [1];
- temperatura medie a solului tsol=15 oC;
- temperatura interioară tint se consideră egală cu temperatura finală a produsului tf;
- podeaua este neizolată fiind realizată din beton cu grosimea δbeton=150 mm și un coeficient
de conductivitate termică λbeton=0,59 W/(mK) [13];
- coeficientul de convecție la interiorul camerei αint=80 W/(m2K) [2];
- coeficientul de convecție la exteriorul camerei αext=30 W/(m2K) [2];

2. Cât ar trebui să fie grosimea pereților, dacă ar fi confecționați din beton, pentru a avea
aceeași rezistență termică?

Soluție – punctul 1

Definiție

Necesarul de frig reprezintă fluxul total de căldură ce trebuie extras din spaţiul frigorific sau mediul
răcit a cărui temperatură trebuie menţinută sub valoarea temperaturii ambiante.

Pentru a răspunde la întrebările de mai sus, se pornește de la schema propusă în Fig. 5.1.

a) b)
Fig. 5.1 Schema camerei frigorifice a) secțiune frontală b) secțiune transversală
 Conform Fig. 5.1 și a definiției de mai sus, necesarul de frig se poate scrie:

Q& nec = Q& pereti + Q& podea + Q& ilu min at + Q& produs (5.1)

Unde: Q& pereti - reprezintă fluxul de căldură care pătrunde prin pereți;
Q& podea - reprezintă fluxul de căldură care pătrunde prin podea;
Q& - reprezintă fluxul de căldură provenit de la corpurile de iluminat;
ilu min at

Q& produs - reprezintă fluxul de căldură provenit de la produs.

În continuare, se va calcula fiecare termen din expresia (5.1).

Fluxul de căldură care pătrunde prin pereți

Fluxul de căldură care pătrunde prin pereți se calculează conform relației (5.2), care arată că
acesta este suma dintre fluxurile de căldură ce pătrund prin fiecare perete.
5
Q& pereti = ∑ Q& p ,i (5.2)
i =1
După cum s-a prezentat în primul laborator, fluxul de căldură schimbat de două medii separate
de un perete se calculează cu relația (5.3).

Q& = k ⋅ S ⋅ ∆T (5.3)
 W 
Unde: - k  2  este coeficienul global de schimb de căldură;
m K 
[ ]
- S m 2 este suprafața de schimb de căldură;
- ∆T [K ] este diferența de temperatură datorită căreia se instalează schimbul de căldură.
Coeficientul global de schimb de căldură se calculează folosind expresia (5.4).
1
k= (5.4)
1 n δi 1
+∑ +
α int i =1 λ i α ext
Termenii din expresia (5.4) reprezintă:
 W 
- α int  2  coeficientul de convecție la interior și caracterizează transferul de căldură dintre
m K 
fluidul interior (în acest caz, aer) și peretele interior;
- δ [m] grosimea peretelui;
 W 
-λ coeficientul de conductivitate termică.
 m ⋅ K 
 W 
- α ext  2  coeficientul de convecție la exterior și caracterizează transferul de căldură
m K 
dintre perete și fluidul exterior (în acest caz, aer);

Fluxul de căldură care pătrunde prin pereți se calculează aplicând expresiile (5.3) și (5.4)
pentru fiecare perete.
Peretele nordic

1 1 W
knord = = = 0 ,309 2
1 δ 1 1 80 ⋅ 10 − 3 1 m K
+ iz + + +
α int λiz α ext 80 0 ,025 30

∆Tnord = (tamb + 273,15 ) − (tint + 273,15 ) = 22 K

Snord = L ⋅ h = 3 ⋅ 2 ,5 = 7 ,5 m 2

Q& nord = knord ⋅ S nord ⋅ ∆Tnord = 0 ,309 ⋅ 22 ⋅ 7 ,5 ≅ 51 W

Peretele sudic

1 1 W
k sud = = = 0 ,309 2
1 δ 1 1 80 ⋅ 10 − 3 1 m K
+ iz + + +
α int λiz α ext 80 0 ,025 30

∆Tsud = (tamb + 273 ,15 ) − (tint + 273 ,15 ) = 22 K

S sud = L ⋅ h = 3 ⋅ 2 ,5 = 7 ,5 m 2

Q& sud = ksud ⋅ S sud ⋅ ∆Tsud = 0 ,309 ⋅ 22 ⋅ 7 ,5 ≅ 51 W

Peretele estic
1 1 W
kest = = = 0 ,309 2
1 δ iz 1 1 80 ⋅ 10 −3
1 m K
+ + + +
α int λiz α ext 80 0 ,025 30

∆Test = (tamb + 273,15 ) − (tint + 273 ,15 ) = 22 K

Sest = l ⋅ h = 3 ⋅ 2 ,5 = 7 ,5 m 2

Q& est = kest ⋅ Sest ⋅ ∆Test = 0 ,309 ⋅ 22 ⋅ 7 ,5 ≅ 51 W

Peretele vestic
1 1 W
kvest = = = 0 ,309 2
1 δ iz 1 1 80 ⋅ 10 −3
1 m K
+ + + +
α int λiz α ext 80 0 ,025 30

∆Tvest = (tamb + 273,15 ) − (tint + 273 ,15 ) = 22 K

 Svest = l ⋅ h = 3 ⋅ 2 ,5 = 7 ,5 m 2

Q& vest = kvest ⋅ Svest ⋅ ∆Tvest = 0 ,309 ⋅ 22 ⋅ 7 ,5 ≅ 51 W

Plafon
1 1 W
k plafon = = = 0 ,309 2
1 δ 1 1 80 ⋅ 10 −3
1 m K
+ iz + + +
α int λiz α ext 80 0 ,025 30

∆Tplafon = (tamb + 273,15) − (tint + 273,15 ) = 22 K

S plafon = L ⋅ l = 3 ⋅ 3 = 9 m 2

Q& plafon = k plafon ⋅ S plafon ⋅ ∆Tplafon = 0 ,309 ⋅ 22 ⋅ 9 ≅ 62 W

Folosinf relația (5.2), rezultă fluxul de căldură care pătrunde prin pereți:

5
Q& pereti = ∑ Q& p ,i = Q& nord + Q& sud + Q& est + Q& vest + Q& plafon ≅ 51 + 51 + 51 + 51 + 62 ≅ 266 W ≅ 0,27 kW
i =1

Fluxul de căldură care pătrunde prin podea

Fluxul de căldură care pătrunde prin podea se obține folosind expresiile (5.3) și (5.4) cu
observația că în această situație, nu se mai consideră transferul de căldură prin convecție la exterior,
deoarece podeaua din beton este în contact direct cu pământul. În consecință, nu există un fluid la
exteriorul acesteia.
1 1 W
k podea = = ≅ 3,71 2
1 δ beton 1 150 ⋅ 10 −3
m K
+ +
α int λbeton 80 0 ,59

∆Tpodea = (tsol + 273,15) − (tint + 273,15) = 9 K

S podea = L ⋅ l = 3 ⋅ 3 = 9 m 2

Q& podea = k podea ⋅ S podea ⋅ ∆Tpodea = 3,71 ⋅ 9 ⋅ 9 ≅ 300 W = 0 ,3 kW

Fluxul de căldură care provine de la corpurile de iluminat

Fluxul de căldură care provine de la corpurile de iluminat se poate calcula folosind relația:
Q& iluminat = ∑ nlampa ⋅ Q& lampa (5.5)
Unde: niluminat – este numărul corpurilor de iluminat;
Q& lampa [kW ] - fluxul de căldură provenit de la corpul de iluminat care se consideră de regulă egal
cu puterea electrică a acestuia.
 Folosind expresia (5.5) pentru aplicația dată, rezultă:
Q& iluminat = 2 ⋅ 75 = 150 W = 0 ,15 kW
Fluxul de căldură care provine de la produs

Fluxul de căsldură care provine de la produs se calculează cu expresia de mai jos:

Q
Q& produs = produs (5.5)
τ
Unde: Qprodus[kJ ] - reprezintă căldura extrasă în procesul de răcire;
τ [s ] - timpul de realizare al procesului de răcire.

Căldura extrasă în timpul procesului de răcire se calculează folosind expresia:

Qprodus = H i − H f = m ⋅ c ⋅ Ti − m ⋅ c ⋅ T f = m ⋅ c ⋅ (Ti − T f ) (5.6)
Unde H i [kJ ] este entalpia inițială a produsului, iar H f [kJ ] cea finală.

Aplicând relațiile (5.5) și (5.6) pentru situația dată și transformând mărimile ce intervin în
unități SI se obține fluxul de căldură provenit de la produs corespunzător răcirii în 6 ore și 12 ore.

Q produs 500 ⋅ 3 ,852 ⋅ (25 − 6 ) 36595

Q& 6h
produs = = = ≅ 1,69 kW
τ6h 6 ⋅ 3600 21600

Q produs 500 ⋅ 3 ,852 ⋅ (25 − 6 ) 36595

Q& 12h
produs = = = ≅ 0 ,85 kW
τ 12 h 12 ⋅ 3600 43200

Calculul necesarului de frig

Folosind expresia (5.1), se poate determina necesarul de frig ce corespunde celor două
situații propuse (răcire în 6 ore sau 12 ore)

Q& nec
6h
= Q& pereti + Q& podea + Q& ilu min at + Q& 6h
produs ≅ 0 ,27 + 0 ,3 + 0 ,15 + 1,69 ≅ 2 ,41 kW

Q& nec
12h
= Q& pereti + Q& podea + Q& ilu min at + Q& 12h
produs ≅ 0 ,27 + 0 ,3 + 0 ,15 + 0 ,85 ≅ 1,57 kW
 Fig. 5.2 Diagrama de tip Sankey a necesarului de frig pentru cazul răcirii în 6 ore
După cum se observă din Fig. 5.2 cea mai mare pondere corespunde Q& produs 70 %, urmată de
6h

Q& podea 12,5 %, Q& pereti 11,2 %și 6.3 % Q& ilu min at . De asemena, se observă că prin pereți pătrunde un flux
de căldură mai mic decât cel care pătrunde prin podea, de unde rezultă posibilitatea izolării termice a
podelei. Această investiție va conduce la scăderea necesarului de frig și în final a consumului de
energie pentru realizarea efectului util.

Soluție – punctul 2
Grosimea pereților confecționați din beton care ar conduce la acceași rezistență termică cu
cea a pereților realizați din poliuretan se determină folosind relația de mai jos:

perete
δ beton δ λ ⋅δ 0 ,59 ⋅ 80 ⋅ 10 −3
Rtperete beton = Rtperete poliure tan ⇔ = poliure tan ⇒ δ beton
perete
= beton poliure tan = = 1,888 m
λbeton λ poliure tan λ poliure tan 0 ,025

Temă propusă
Să se refacă aplicația de mai sus pentru refrigerare unei cantități de 700 kg:
fragi
portocale
piersici
cireșe
banane
cartofi
roșii
ceapă
mazăre boabe
varză
vită slabă
oaie grasă
pasăre
porc grasă
și o grosime a izolației de 100 mm. Temperatura finală la care trebuie adus produsul și căldura specifică
masică depind de natura produsului și vor fi căutate în literatura de specialitate de către studenți.
Celelalte date rămân neschimbate.