MATERIALE ELECTROTEHNICE

APLICAŢII NUMERICE 4

Conducţia electrică a izolatorilor

Problema AN4.1. Ştiind că oxidul de calciu (CaO) are o structură de tip NaCl şi că
valorile coeficientului de difuzie a ionilor de calciu (Ca2+) sunt D1 = 10 −14 m2/s la
temperatura T1 = 2000 K şi D2 = 1,58  10 −16 m2/s la T2 = 1666 K, să se calculeze:
a) energia de activare corespunzătoare difuziei ionilor de calciu (Ca2+) în oxidul de
calciu wb ;
b) valoarea coeficientului de difuzie D0 , corespunzătoare unor valori foarte mari ale
temperaturii (T →  );
c) valorile conductivităţii electrice corespunzătoare ionilor de calciu la T1 , T2 şi
T3 = 300 K, respectiv 1, 2 şi 3 .
−23
Se cunosc: constanta lui Boltzmann k = 1,38  10 J/K şi constanta reţelei a = 4,81 Å.

Figura 2.7. Structura oxidului de calciu.

Soluţie:
a) Coeficientul de difuzie D a ionilor într-un cristal se determină cu relaţia:

D = D0 exp(− wb / kT ) .

Din expresia coeficientului de difuzie scrisă pentru valorile T1 şi T2 ale

temperaturii, rezultă:
 ln D1 = ln D0 − wb / kT1 ,

ln D2 = ln D0 − wb / kT2 ,
şi deci
T1 T2 D
wb = k   ln 1 ,
T1 − T2 D2

respectiv,
2000  1666 10 −14
wb = 1,38  10 −23   ln = 5,71  10 −19 J,
2000 − 1666 1,58  10 −16

wb = 5,71 10−19 J = 3,564 eV.

b) Pentru T = T1 , rezultă:

D0 = D1 exp(− wb / kT1 ) ,
respectiv,
5,71 10 −19
D0 = 10 −14  exp − 23
= 9,65 10 −6 m2/s.
1,38 10  2000

c) Conductivitatea electrică k - corespunzătoare difuziei ionilor de o anumită specie k
are expresia:
N k qk 2  w  N q
2
 k = D0k   exp  − bk  = k k  Dk ,
kT  kT  kT

unde N k reprezintă concentraţia volumică a purtătorilor de sarcină de specie k, q k -

sarcina electrică a unui purtător de sarcină şi Dk - coeficientul de difuzie corespunzător
ionilor de specie k.
În cazul ionilor Ca2+, q k = 2  q0 , iar N k se determină în funcţie de structura
reţelei oxidului de calciu (figura 2.7)

unde Vcel = a 3 reprezintă volumul celulei elementare, iar -

numărul de atomi din celula elementară.

Rezultă:
4 4
N= = = 3,6  10 28 m-3
a 3
(
4,81  10 −10 )3

şi apoi,

1 =
N (2q0 )2
 D1 =
(
3,6  1028  2  1,6  10 −19 )
2
 10 −14 = 1,33  10 −3 S/m,
kT1 1,38  10 −23  2000
 2 =
N (2q0 )2
 D2 =
(
3,6  1028 2  1,6  10 −19 )2
 1,58  10 −16 = 2,53  10 −5 S/m,
kT2 1,38  10 −23  1666

respectiv,
N (2 q0 )2  w 
 3 = D0  exp  − b  ,
kT3  kT3 

3 = 9,65  10 −6 
(
3,6  10 28  2  1,6  10 −19 )
2

 exp  −
5,71  10 −19 
= 1,08  10 −53 S/m.
1,38  10 −23  300  1,38  10 −23  300 
 

Observaţie: Conductivitatea ionică are valori foarte reduse (practic, zero) dacă corpurile
se află la temperatura camerei şi valori egale cu cele ale conductivităţii semionductorilor
- când temperatura corpurilor ia valori mari (1700ºC). Această creştere a conductivităţii
este deosebit de importantă în cazul sticlelor şi ceramicelor, materiale cu conţinut mare
de oxizi şi care sunt utilizate în instalaţii cu solicitări termice intense.

Problema AN4.2. Conductivitatea electrică corespunzătoare ionilor Na + în NaCl

−6 −4
are valorile 1 = 1,96  10 S/m la T1 = 550 ºC şi  2 = 2  10 S/m la T2 = 727 ºC. Să
se calculeze:
a) energia de activare corespunzătoare ionilor de sodiu (wb'), măsurată în cal/mol;
b) valorile coeficientului de difuzie D1 la T1 şi D2 la T2 ;
c) valorile constantelor D0 şi 0.
Se cunosc: numărul lui Avogadro N A = 6,022  10 23 mol-1, constanta lui Boltzmann
k = 1,38  10−23 J/K şi constanta de reţea a clorurii de sodiu a = 5,63 Å.

Soluţie:
a) Din expresia conductivităţii ionice

 = 0  exp( − wb / kT ) ,

rezultă, pentru cele două valori ale temperaturii

1 = 0  exp( − wb / kT1 ) ,

2 = 0  exp( − wb / kT2 ) ,
şi deci,
T1 T2 
wb = k   ln 2 ,
T2 − T1 1
 − 23 550  727 2  10 −4
wb = 1,38  10   ln −6
= 1,442  10 −19 J,
727 − 550 1,96  10

wb = 0,9001 eV,
respectiv,
−19 6,022  10
23
NA
wb ' = wb  = 1,442  10  = 20784 cal/mol.
4,18 4,18

b) Dependenţa conductivităţii electrice de coeficientul de difuzie D este dată de relaţia

Nq 2
= D ,
kT
unde
m-3,

reprezintă concentraţia volumică a ionilor Na+, iar q = q0.

Rezultă:

kT1 1,38 10−23  550

D1 =   = 1,96 10−6 = 2,59 10−17 m2/s,
Nq 2 1
(
2,24 1028  1,6 10−19
2
)
kT2 1,38  10 −23  727
D2 =   =  2  10 −4 = 3,499  10−15 m2/s.
Nq 2 2
(
2,24  1028  1,6  10−19
2
)
c) Din relaţia de definiţie a coeficientului de difuzie

D = D0  exp(−wb / kT ) ,
rezultă

 1,442  10 −19 
D0 = D1  exp(− wb / kT1 ) = 2,59  10 −17  exp − 23
 = 4,61  10 −9 m2/s,
 1,38  10  550 

D0 = 4,61 10−9 m2/s.

Valoarea conductivităţii 0 este:

1,442  10 −19
 0 = 1  exp( − wb / kT1 ) = 1,96  10 −6  exp − 23
= 3,49  102 S/m.
1,38  10  550

Observaţie: Pentru valori ridicate ale temperaturii (superioare temperaturii de topire),

clorura de sodiu trece, practic, într-o stare conductoare.
 Tema AN4

Valoarea coeficientului de difuzie a ionilor Mg2 + în MgO, la temperatura de 2000 K,

este D = 10-19 m2/s. Ştiind că ionii de magneziu se afla intr-o rețea de tipul CFC să se
calculeze conductivitatea ionică a cristalului.
Se cunosc:
−23
- constanta lui Boltzmann k = 1,38  10 J/K;
- constanta rețelei cristaline (latura celulei elementare pentru MgO) a = 4,2 Å;
- sarcina electrică elementară q0 = 1,6·10-19 C.