Lucrarea 1

ALEGEREA ELEMENTELOR CONDUCTOARE

Grupa: 141ID Studenti:

Data efectuare laborator: 27.03.2023 GÎSCAN Timotei
NICULESCU Catalin
SPIRIDON Andi
ȘERBAN Mihai
STĂNESCU Alexandru
 Elementele conductoare au rolul de a alimenta receptoarele sau punctele de
distribuţie de la posturile de transformare sau din posturile de alimentare.
Conductoarele reţelei de distribuţie pot fi: conductoare de linie sau conductoare de
fază, respectiv conductor de nul, conductor de protecţie, conductor combinat.
Conductoarele de linie sau conductoare de fază reprezintă conductoarele de la care
se realizează alimentarea consumatorilor şi care se simbolizează cu R, S, T sau A, B, C.
Conductorul neutru sau nulul de lucru este conductorul legat la punctul de nul al
sistemului prin care poate trece curentul electric şi care este simbolizat cu N.
Conductorul de protecţie este conductorul utilizat pentru protecţia prin legare la
pământ şi legare la nul a elementelor ce în mod normal nu sunt sub tensiune dar care din
cauza defectelor pot ajunge în mod accidental sub tensiune şi este simbolizat cu PE.
Conductorul combinat este conductorul care poate fi utilizat pe unele porţini din
circuit drept conductor de protecţie, pe altele drept conductor de nul şi este simbolizat cu
PEN.

CONDUCTOARELE ELECRICE

Conductorul neizolat reprezintă materialul prin care se realizează transportul

sarcinilor electrice. Materialele utilizate pentru realizarea conductoarelor electrice sunt: cupru
(Cu), aluminiu (Al) şi oţel sau aliaje ale acestora.
Clasificarea conductoarelor electrice se poate realiza din mai multe puncte de vedere:
● din punct de vedere al materialului conductorului:
- conductoare din cupru: au rezistivitate electrică redusă ceea ce implică o

conductivitate electrică mare şi un consum mic, au cădere de tensiune mică pe

reţea, pot realiza conexiuni sigure datorită proprietăţilor lor, au rezistenţă mecanică bună.

- conductoare din aluminiu: sunt mai ieftine însă au proprietăţi mecanice mai
proaste decât cuprul (supus - 2 - unei presiuni de contact se deformează în timp) şi are ~63%
din conductivitatea electrică a cuprului.

● din punct de vedere al execuţiei, conductoarele pot fi:

- conductoare unifilare/multifilare;
- conductoare rigide/flexibile.
● din punct de vedere al formei secţiunii, conductoarele pot fi:
- conductoare circulare pentru secţiuni până în 16 mm2;
- conductoare rotunde sau sectorizate pentru secţiuni mai mari 16 mm2;
- conductoare dreptunghiulare.
 ● din punct de vedere al izolaţiei, conductoarele pot fi:
- conductoare neizolate;
- conductoare izolate cu izolaţie din PVC, cauciuc sau polietilenă.
● din punct de vedere a secţiunii standard, conductoarele electrice au secţiuni de: 0,35 mm^2,
0,5 mm^2, 0,75 mm^2, 1 mm^2, 1,5 mm^2, 2,5 mm^2, 4 mm^2, 6 mm^2, 10 mm^2,
16 mm^2, 25 mm^2, 35 mm^2, 50 mm^2, 70 mm^2, 95 mm^2, 120 mm^2, 150
mm^2, 185 mm^2, 240 mm^2.
● din punct de vedere al rolului funcţional în instalaţia electrică putem avea:

- conductoare pentru liniile de transport (LEA) şi distribuţie (LES) cu partea

centrală din oţel sau aluminiu;

- conductoare pentru transportul urban, conductoare neizolate din cupru;

- conductoare pentru instalaţiile interioare, conductoare neizolate sub formă de

bare de distribuţie în posturile de transformare sau în camerele de comandă.

CABLURILE ELECTRICE

Cablul electric reprezintă ansamblul de conductoare izolate (separate din punct de

vedere electric, dar solidare mecanic) care pot avea învelişuri şi ecrane. Izolarea onductorului
poate fi realizată din PVC (policlorură de vinil), cauciuc sau polietilenă armată.

Învelişurile pot fi realizate dintr-o împletitură de fibre textile impregnate sau nu şi

sunt utilizate pentru a proteja cablul la acţiunile fizice, chimice, mecanice.

Ecranele sunt destinate protecţiei cablului la acţiunea câmpului electric şi magnetic.

Clasificarea cablurilor se poate realiza după destinaţie în:

● cabluri de energie (sau forţă) – cabluri de joasă, medie, înaltă sau foarte înaltă
tensiune, utilizate pentru transportul şi distribuţia energiei electrice în curent continuu sau în
curent alternativ;

● cabluri de comandă şi semnalizare – cabluri realizate din conductoare de cupru,

izolate cu hârtie sau PVC, a căror secţiune standardizată este de 1,5 sau 2,5 mm2 utilizate în
instalaţiile de comandă, măsură, semnalizare, reglaj, protecţie, automatizare;
 ● cabluri de teletransmisie – cabluri utilizate în instalaţiile de telecomunicaţii,
telefonice, telex, telemăsură, avertizoare de incendiu, etc.

Cablurile de forţă şi comandă Olflex Lapp:

Simbolizarea cablurilor care au conductor de protecţie este „n G s” (4G2.5, 3G1.5)

unde „n” reprezintă numărul de elemente conductoare „G” conductor de protecţie de culoare
galben verde şi „s” secţiunea elementului conductor. Dacă un cablu nu conține în simbol
litera G acest lucru implică lipsa elementului conductor dedicat protecției. În acest caz
simbolizarea cablului va fi n x s (4x2.5, 3x1.5). În unele cazuri numele cablului prezintă
domeniul în care acesta poate fi utilizat.

Secţiunea conductorului de nul respectiv de protecţie conform Normativului I7/2011 este:

● egală cu secţiunea conductorului de linie, pentru secţiuni  16 mm2;

● aproximativ jumătate din secţiunea conductorului de linie, pentru secţiuni  25 mm2.

În conformitate cu Normativul I7/2018, pentru conductoarele electrice din cablurile

de joasă tensiune se utilizează următoarele culori de marcare:
 ● verde cu galben pentru conductoarele de protecţie PE sau PEN;

● albastru deschis pentru conductorul nul de lucru N;

● alte culori decât cele prezentate mai sus pentru conductoarele de linie A, B, C.

Dimensionarea cablurilor electrice

Alegerea secţiunii conductoarelor ce aparţin cablului electric se realizează în funcţie de tipul

şi regimul de lucru al receptorului ce trebuie alimentat.

NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND COMENZILE STANDARD DE PROGRAMARE

A INSTRUMENTELOR

Limbajului SCPI (Standard Commands for Programmable Instruments) utilizează 6 simboluri

detaliate în cele ce urmează.

“:” Când utilizăm acest simbol ca prim caracter înaintea unui cuvânt cheie ce defineşte o
comandă, acest lucru indică, că mnemonica comenzii următoare este o comandă din nivelul
rădăcină. Când utilizăm acest simbol inserat între două mnemonici de comenzi acesta mută
calea în jos cu un nivel în arborele comenzilor. Mnemonicile comenzilor trebuie despărţite
una de cealaltă prin simbolul “:”.

“;” Acest simbol se utilizează pentru separarea comenzilor corespunzătoare aceluiaşi cuvânt
cheie din nivelul rădăcină.

“,” Acest simbol este utilizat pentru a separa parametrii corespunzători unei comenzi ce
necesită mai mult de un parametru.

“” Aceste simboluri se utilizează pentru a separa un parametru de un cuvânt cheie de comandă.

Aceste caractere sunt ignorate în listele de parametrii.

“?” Acest simbol impune execuţia unei comenzi. Controller-ul de magistrală poate transmite
comenzi în orice moment, iar un instrument programabil poate doar să răspundă la comenzi
atunci când este interogat. Transmiterea unei comenzi care se termină cu simbolul “?”
impune aparatului răspunsul imediat la mesajul respectiv. Răspunsul constă într-o valoare
măsurată.
“*” Comenzile care încep cu acest simbol sunt considerate comenzi comune tuturor aparatelor
interfaţate. Aceste comenzi sunt: revenire într-o stare iniţială (reset), autotestare şi operaţii
de stare.

PROGRAMAREA MULTIMETRULUI RIGOL DM 3068 ÎN VEDEREA

MĂSURĂRII CABLURILOR ELECTRICE

Pentru măsurarea parametrilor cablurilor electrice se utilizează multimetrul DM3068. Acesta

va fi conectat serial cu calculatorul în vederea realizării automate a diverselor măsurări (Figura 1.2).
Achiziţia datelor se va realiza prin intermediul driverelor de comunicaţie scrise în limbaj SCPI. Pentru
programarea acestuia se utilizează software-ul Ultra Sigma.

Fig. 1.2 Platforma de laborator

 Pentru a realiza aplicaţiile necesare multimetrului fereastra de lucru pentru programarea
acestuia în limbaj SCPI este prezentată în figura 1.3.

Fig. 1.3 Interfaţa de comunicare în limbaj SCPI

Comenzi Agilent:

Pentru măsurarea elementelor conductoare se configurează multimetru pe funcţia de

măsurare rezistenţă prin metoda de punte datorită valorilor mici ale rezistenţei cablului. Se va utiliza
ulterior şi măsurarea clasică pentru a observa diferenţa dintre măsurări. Din tabelul de mai jos se
aleg pe rând instrucţiunile necesare celor două configurări.
Pentru preluarea la calculator a valorii medii, maxime şi minime se vor utiliza comenzile:

Pentru calculul valorii maxime, minime şi medii se introduce comanda: :CALC:STAT:STAT 1. Iar
pentru a obtine rezultatele statistice se utilizează următoarele comenzi:

Comenzi Fluke:

Se setează multimetrul pentru măsurarea de rezistenţa şi apoi se preia rezultatul măsurării

utilizând comenzile:

*RST

OHMS

:MEAS?
MĂSURAREA REZISTENŢEI CABLURILOR ELECTRICE ŞI PRELUCRAREA
STATISTICĂ A MĂSURĂRILOR