Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Notiuni introductive
Cuprins Pagina
1.0.Conductoare
Prevederi generale
Conductoare neizolate
Conductoarele neizolate se folosesc la nave îndeosebi sub formă de
bare şi conductoare numai pentru montajul interior al instalaŃiilor electrice. Montajul exterior cu
astfel de conductoare, se admite numai cu condiŃia ca acestea să fie bine protejate prin apărători.
Barele se folosesc la tablourile principale de distribuŃie şi tablourile auxiliare.
Barele şi conductoarele neizolate din tablourile de distribuŃie trebuie să aibă o suficientă
rezistenŃă dinamică şi termică la trecerea curenŃilor de scurcircuit care apar în locurile respective
de circuit.
Eforturile electrodinamice care apar la scurcircuit, în bare şi conductoare neizolate se vor
determina conform standardelor naŃionale.
Izolatoarele şi alte elemente destinate pentru menŃinerea barelor şi conductoarelor
neizolate trebuie să reziste la eforturile ce apar la scurcircuite.
FrecvenŃa oscilaŃiilor proprii ale barelor de cupru nu trebuie să se afle în intervalele 40-60
Hz şi 90-110 Hz, pentru frecvenŃa nominală a curentului de 50 Hz, şi în intervalele 50-70 Hz şi
101-150 Hz pentru frecvenŃa nominală a curentului de 60 Hz.
Barele şi conductoarele neizolate la instalaŃiile de curent continuu se
vor marca cu următoarele culori:
roşu – polul pozitiv;
albastru – polul negativ;
verde – galben – pentru conductoarele de legare la pământ.
Conductorul de compensaŃie se va vopsi în culoarea la care se află acesta şi suplimentar
cu dungi albe transversale.
Barele şi conductoarele neizolate la instalaŃiile de curent alternativ trebuie să fie marcate
cu următoarele culori distinctive:
verde - faza 1;(R); (A)
galben - faza 2;(S); (B)
violet - faza 3;(T); (C)
Legarea barelor trebuie să se facă astfel încât să se excludă posibilitatea iei coroziunii în
locurile de îmbinare.
Conductoare
Conductoarele cablurilor destinate alimentării instalaŃiilor esenŃiale
trebuie să fie formate din mai multe fire.
Firele separate ale conductoarelor de cupru, care au o izolaŃie de cauciuc, trebuie să
fie acoperite cu un strat de cositor sau cu alte aliaje corespunzătoare.
Se poate renunŃa la cositorire sau la o acoperire de protecŃie contra coroziunii a
împletiturii exterioare sau a tuturor firelor izolate cu cauciuc, dacă uzina constructoare a luat
măsuri care garantează că izolaŃia de cauciuc
nu va influenŃa negativ asupra metalului firelor.
Învelisuri (mantale)
Acoperiri de protectie
Marcarea
1.1.1.Introducere
1.1.2.Semne convenţionale
Tabelul 1.1
Comutator complex.
OBS: În schemă se
precizează tabelul de
comutare a contactelor
Bobină de releu sau
contactor
Bobine de releu cu
temporizare :
a – la acţionare ;
b – la revenire
Lampă de semnalizare
Traductoare de mărimi
B neelectrice în mărimi electrice
şi invers
Termocuplu Tahogenerator
C Condensatoare
Elemente binare, dispozitive
D de temporizare şi memorare
Circuit logic ŞI Memorie cu ferite
E Dispozitive diverse
Generatoare (dispozitive de
G alimentare)
K Relee şi contactoare
L Bobine
M
Motoare
N Dispozitive de calcul,
regulatoare
Regulator
Instrumente de măsură,
P dispozitive de încercare
Contor Osciloscop
Q Aparate de comutaţie pentru
circuite electrice de forţă
R Rezistoare
Aparate de comutaţie
S mecanică pentru circuite
electrice
Comutator
Transformatoare
T
U Modulatoare, convertoare
Convertor analog-numeric
Tuburi electronice,
V semiconductoare
Indicator cu neon
Modul de alcătuire a reperelor de identificare rezultă din cele 5 exemple prezentate în tabelul 1.2.
În schemele de circuite relativ simple este suficientă indicarea categoriei şi a numărului de ordine, cu
precizarea în anumite cazuri a funcţiei generale a elementului (K1 – contactor cu numărul de ordine 1;
K1M – contactorul principal 1). Schemele de conexiuni implică utilizarea unui reper care conţine
obligatoriu codul de marcare a bornei (K1M:2 – borna 2 a contactorului principal 1). Identificarea
elementelor în instalaţiile electrice de mare complexitate se face cu repere alcătuite din trei sau patru
blocuri (=1S+3A-K1M:2, reprezintă reperul de identificare complet pentru borna 2 a contactorului
principal 1 din subansamblul A al ansamblului 3, cuprins în instalaţia 1S).
Documentaţiile tehnice existente în întreprinderi conţin diferite sisteme de identificare a
elementelor, în funcţie de provenienţa utilajului şi anul fabricaţiei. Sistemul de simboluri literal-
numerice folosite în ţara noastră până în 1983 este prezentat în tabelul 1.5. şi exemplificat prin schema
din figura următoare.
Comparaţia între vechiul şi noul sistem de simbolizare evidenţiază următoarele aspecte: - noua
simbolizare grupează elementele în 23 familii şi are în vedere ponderea mare a electronicii în
instalaţiile electrice moderne;
- codurile utilizate pentru identificarea unor categorii importante de elemente, revin în notaţia
nouă, la simbolurile uzuale în electrotehnică : R-rezistor, L-bobină, C-condensator, G-generator, M-
motor, T-transformator;
- literele mari şi cifrele alăturate din noua simbolizare uşurează prelucrarea documentaţiei pe
calculator;
- semnale convenţionale simple din actualele standarde reduc substanţial timpul necesar
desenării unei scheme electrice.
Întrerupătoare S
auxiliare b
X
Contactoare c K
Contactoare d K
auxiliare
Dispozitive de e F
protecţie
Transformatoare f T
de măsură
Aparate de g P
măsură pentru
mărimi electrice
Avertizoare h H
luminoase şi
acustice
Condensatoare şi C
bobine k
L
G
Maşini,
Redresoare n G
Tuburi p V
electronice,
semiconductoare
Rezistoare r R
Alte dispozitive s Y
de acţionare
Dispozitive A
complexe
Amplificator
D
Memorie cu ferite
u
E
Cuptor electric
N
Regulator
U
Convertor de frecvenţă
Elemente logice y D
1.2.1.Simplitatea comenzii
1.2.2.Siguranţa comenzii
Un sistem de comandă este cu atât mai flexibil cu cât este mai uşoară trecerea de la un ciclu de
lucru al SAE la un alt ciclu, de la comanda manuală la cea automată sau invers. Comanda este mai
comodă când poate fi realizată din mai multe puncte ale maşinii şi când este asigurat un control vizual
al funcţionării de către operator.
La proiectarea instalaţiei trebuie avut în vedere ca amplasarea aparatelor de comandă să fie
astfel încât operatorul să consume un minim de timp şi energie pentru comandă.
Fig.1.4. Schemă de circuite a motorului asincron comandat prin buton normal deschis.
Calculul unui circuit sau a unui element de circuit se realizează cu ajutorul unor scheme
echivalente prezentate în fig.1.5.
Fig.1.8. Reprezentare unei scheme de circuite: (a) asamblată, (b) semiasamblată şi (c) desfăşurată.
În circuitele de comandă sunt conectate bobinele releelor sau bobinele unor aparate de
conectare mecanică, hidraulică sau pneumatică (electromagneţi, cuplaje electromagnetice, ventile
etc.). În comanda electrică cel mai frecvent sunt utilizate releele cu contacte, în ultima perioadă se
utilizează însă tot mai mult elementele de comandă fără contacte, în special la maşinile cu comandă
numerică pentru transmiterea informaţiilor primite de la purtătorul de program şi de la traductoarele
de deplasare. În cazul unui număr mic de aparate în sistem, alimentarea cu curent se realizează de
obicei direct de la reţeaua electrică (între o fază şi nul), iar atunci când sistemul de comandă este mai
complicat cu ajutorul unui transformator de coborâre.
Utilizarea tensiuni de fază de 220 V are avantajul că micşorează nomenclatorul bobinelor
aparatelor privind tensiunea de alimentare şi uşurează exploatarea instalaţiilor electrice. În multe
situaţii se utilizează tensiunea de 220 V obţinută printr-un transformator cu raportul de transformare
1:1. Acest mod de obţinere a tensiunii de comandă are avantaje deoarece dispare conductorul neutru al
reţelei generale de alimentare şi astfel scade şi pericolul de electrocutare. La utilizarea tensiunii directe
dintre fază şi nul există posibilitatea de electrocutare a persoanelor venite în contact cu partea sub
tensiune din schemă şi masele metalice legate la pământ. La folosirea unui transformator,
electrocutarea este posibilă numai la atingerea concomitentă a celor două fire de ieşire de la
transformator.
Prin utilizarea unui transformator de coborâre se pot obţine tensiuni mai mici decât 220 V. Se
utilizează tensiunile de 24, 48, 110. Pentru coborârea tensiunii este obligatorie utilizarea
transformatoarelor cu înfăşurare primară separată de cea secundară. Utilizarea autotransformatoarelor,
a coborâtoarelor de tensiune cu rezistenţe sau a altor dispozitive, care nu au izolarea galvanică de
sursa de curent, este interzisă.
1.1.
U N 6,21P( RK RC )
unde:
- P - este puterea electromagneţilor aparatajului din circuit, în VA ;
- RK - rezistenţa contactelor legate în serie cu bobina aparatelor de putere, P, în Ω;
- Rc - rezistenţa cablului, în Ω.
Deoarece RK şi Rc sunt în general mici (exemplu la 44 contacte RK = l, l Ω şi Rc = 1,86 Ω
pentru cablul cu secţiune de 0,75 mm2 în lungime de 75 m), din relaţie se observă că o mare
importanţă o are puterea aparatului conectat, în general pentru P ≤ 5 VA rezultă UN < 20 V, pentru P <
(130—150) VA, UN < 100 V, iar pentru P = (300 . . .800) VA, UN = (100. . .200) V.
Asupra stabilităţii funcţionării sistemelor de comandă cu relee cu contacte influenţează şi
oscilarea tensiunii reţelei. Conform standardelor, tensiunea ce trebuie să ajungă la aparat trebuie să fie
egală cu 0,95...1,1 UN, iar aparatul trebuie să lucreze stabil la tensiunea de 0,85. . .1,1 UN.
De reţinut!
Fiecare circuit de comandă este destinat de regulă alimentării unei bobine a electromagnetului
aparatului electric.
Pentru legarea bobinei la reţea se pot utiliza în principiu atât elemente de comandă cu revenire
automată (butoane, limitatoare de cursă etc.), cât şi elemente care necesită o nouă acţionare pentru a
Figura 1.9. Scheme pentru legarea la reţea a unei bobine cu ajutorul unui buton
a – legare fără contact de memorie;
b – legarea cu contact de memorie.
În cazul când este necesară menţinerea alimentării bobinei şi după ce butonul nu mai este
acţionat, în paralel cu contactul butonului b1 se leagă un contact normal deschis al releului acţionat
de bobina d (figura 1.9., b). Contactul se va nota tot cu d şi el se va închide la alimentarea bobinei d
de la reţeaua electrică. Contactul d poartă denumirea de contact de automenţinere sau contact de
memorizare.
Pentru întreruperea alimentării bobinei d este necesar un buton cu contact normal închis legat
în scrie cu bobina respectivă. Când se acţionează butonul b2 se întrerupe alimentarea bobinei d şi
toate contactele acestui releu vor reveni în poziţia normală. Prin urmare, contactul normal deschis d
se va deschide şi va face posibilă menţinerea întreruperii alimentării bobinei d şi după
încetarea acţiunii asupra butonului b2.
În cazul când sunt necesare conectarea şi deconectarea de la reţea a unei bobine de releu din
mai multe locuri (caz frecvent întâlnit la unele SAE) se utilizează circuitul din figura 1.10. Se observă
că la acţionarea oricărui buton de pornire b3 sau b4, bobina c este alimentată, închizându-se astfel
contactul c al releului care asigură alimentarea bobinei chiar după ce încetează acţiunea butonului b3
sau b4. Oprirea se poate realiza prin acţionarea fie a butonului bl fie a lui b2.
Prin urmare, butoanele de conectare a unui element la reţea se leagă întotdeauna în paralel iar
butoanele de oprire în serie.
Comanda alimentării de la reţea a unui element de execuţie numai atâta timp cât se acţionează
butonul de pornire, fără să se stabilească circuitul de automenţinere (pornirea în impulsuri sau de
reglare), se întâlneşte frecvent în instalaţiile electrice ale maşinilor-unelte pentru a se putea realiza
reglarea maşinii. Este însă necesar ca după executarea reglajului să existe totuşi o posibilitate de
stabilire a comenzii de durată (cu automenţinere). Un asemenea circuit este dat în figura 1.11.
Astfel, când comutatorul b0, se găseşte pe poziţia II (contactele 1—2 închise) funcţionarea este
aceeaşi ca a schemei din figura 1.13. Prin trecerea comutatorului b0 în poziţia I (contactele 1 —3
închise) este posibilă pornirea separată a fiecărui motor în parte.
Acelaşi lucru se poate realiza prin utilizarea unui simplu comutator (fig. 1.17.) sau a unui releu
intermediar (fig. 1.18.).
În acest ultim caz funcţionarea condiţionată a celor două motoare se va realiza când în
prealabil se acţionează butonul b5 urmat de acţionarea butonului b1. Utilizarea unui releu intermediar
se justifică mai ales atunci când este necesară închiderea sau deschiderea simultană a mai multor
circuite.
Blocajele de condiţionare se realizează în general prin contacte normal deschise, iar cele de
excludere prin contacte normal închise.
Curent alternativ
Curent continuu
Circuitul din figura 1.21., a este destinat alimentării electromagneţilor de curent alternativ.
Conectarea electromagnetului s la reţea se face prin închiderea contactului d. Pentru electromagneţi de
curent continuu se utilizează circuitul din figura 1.21., b. Rezistorul r şi dioda p au rolul de a micşora
fenomenele de autoinducţie care se produc la închiderea şi deschiderea circuitului în care se găseşte
electromagnetul s.
Test de autoevaluare 1
Lucrare de verificare :
U N 6,21P( RK RC ) 43,47V
Recapitulare
Concluzie