GEODEZIE PROIECT

REALIZAREA BAZEI GEODEZICE NECESARĂ EFECTUĂRII UNOR

OPERAŢIUNI CADASTRALE PE SUPRAFEŢE MARI

CUPRINS

1.VERIFICAREA REŢELEI DE TRIANGULAŢIE

1.1.Compensarea unghiurilor.
1.1.1.Stabilitea numărului ecuaţiilor de condiţie.
1.1.2.Scrierea condiţiilor geometrice.
1.1.3. Scrierea ecuaţiilor de corecţii.
1.1.4. Scrierea sistemului ecuaţiilor normale.
1.1.5. Calculul coeficienţilor ecuaţiilor normale.
1.1.6. Rezolvarea sistemului normal a corelatelor, prin metoda Gauss-
Doolittle.
1.1.7. Calculul corecţiilor elementelor măsurate.
1.1.8. Verificarea condiţiilor geometrice.
1.1.9. Verificarea matriceală a corelatelor şi corecţiilor.
1.2. Calculul orientărilor.
1.3. Calculul laturilor.
1.4. Calculul coordonatelor.
1.5. Calculul cotelor punctelor reţelei.

2. DEZVOLTAREA REŢELEI DE TRIANGULAŢIE PRIN METODA

INTERSECŢIILOR MULTIPLE
2.1. Încadrarea provizorie a punctelor prin metode topografice.
2.2. Calculul corecţiilor la încadrarea simultană a punctelor.
2.2.1.Scrierea sistemului ecuaţiilor de corecţii.
2.2.2. Scrierea sistemului echivalent.
2.2.3.Calculul coeficienţilor de direcţie.
2.2.4. Calculul termenilor liberi.
2.2.5. Calculul coeficienţilor ecuaţiilor normale.
2.2.6. Rezolvarea sistemului normal de corecţii prin medoda Gauss-Doolittle.
2.2.7. Calculul indicilor de precizie.
2.2.8. Verificarea matriceală a corecţiilor coordonatelor provizorii.

3. ÎNCADRAREA NIVELITICĂ A PUNCTELOR.

3.1. Calculul cotelor punctelor încadrate prin nivelment geometric de la mijloc.

1.VERIFICAREA REŢELEI DE TRIANGULAŢIE

1.1. Compensarea rețelei de triangulație

Rețeaua de triangulație
 2. DEZVOLTAREA REŢELEI DE TRIANGULAŢIE PRIN METODA INTERSECŢIEI
COMBINATE

2.1. Încadrarea provizorie a punctelor prin metode topografice.

Metoda topografică aleasă pentru determinarea coordonatelor punctului nou (28) a fost
metoda intersecției înapoi, folosind procedeul analitic Delambre/metoda coordonatelor
baricentrice.

2.2. Calculul corecţiilor la încadrarea punctului nou

Încadrarea punctului nou prin metoda măsurătorilor indirecte constă în determinarea

variației coordonatelor rectangulare punctului luat în considerare.
Valorile cele mai probabile ale coordonatelor punctului P se obţin cu relaţiile:
(XP) = XP + dxP
(YP) = YP + dyP
,unde: (XP), (YP) – valorile cele mai probabile ale coordonatelor
XP, YP – valorile provizorii ale coordonatelor punctului
dxP, dyP – corecţiile coordonatelor
Se cunosc direcţiile din fiecare punct de staţie spre fiecare punct vizat, coordonatele
reţelei de triangulaţie şi coordonatele provizorii ale punctului îndesit.
La o variație a coordonatelor dx, dy a punctului P, se înregistrează o variație a orientării
dθ.

2.2.1 Scrierea sistemului ecuaţiilor de corecţii

Pentru utilizarea teoriei măsurătorilor indirecte la rezolvarea rețelei geodezice se va

porni de la principiul că sistemul ecuațiilor de corecții este format dintr-un număr de ecuații
egal cu numărul mărimilor măsurate.

În cadrul acestei metode se impun ecuații de corecții în funcție de natura punctului de

stație și punctul vizat. Aceste puncte pot fi de două feluri: puncte de coordonate cunoscute
(vechi) și puncte cu coordonate necunoscute (noi).
 Forma ecuațiilor fiind în funcție de natura punctelor geodezice legate printr-o direcție
de viză, în cazul intersecțiilor combinate apar toate tipurile de ecuații prezentate.
Pentru a calcula corecţiile de încadrare a punctului P, se vor scrie ecuaţiile de corecţie
corespunzătoare reprezentării grafice. Astfel, în fiecare direcţie măsurată se va scrie o ecuaţie
de corecţie.
Sistemul ecuaţiilor de corecţii conform figurii este format din 17 de ecuaţii cu 7 necunoscute.
Aceste necunoscute sunt: Δz pentru fiecare stație și Δx, Δy pentru punctul nou.

 3 ecuaţii corespunzătoare celor 3 direcţii măsurate din punctul DP;

 3 ecuaţii pentru cele 3 direcţii vizate din punctul S;
 3 ecuaţii corespunzătoare celor 3 direcţii măsurate din punctul DH;
 3 ecuaţii pentru cele 3 direcţii vizate din punctul B;
 5 ecuaţii corespunzătoare celor 5 direcţii măsurate din punctul P;
 −𝑑𝑧𝐷𝑃 + 𝑙1 = 𝑣1
DP {−𝑑𝑧𝐷𝑃 + 𝑎2 𝑑𝑥𝑃 + 𝑏2 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙2 = 𝑣2
−𝑑𝑧𝐷𝑃 + 𝑙3 = 𝑣3

−𝑑𝑧𝑆 + 𝑙4 = 𝑣4
S {−𝑑𝑧𝑆 + 𝑎5 𝑑𝑥𝑃 + 𝑏5 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙5 = 𝑣5
−𝑑𝑧𝑆 + 𝑙6 = 𝑣6

−𝑑𝑧𝐷𝐻 + 𝑙7 = 𝑣7
DH {−𝑑𝑧𝐷𝐻 + 𝑎8 𝑑𝑥𝑃 + 𝑏8 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙8 = 𝑣8
−𝑑𝑧𝐷𝐻 + 𝑙9 = 𝑣9

−𝑑𝑧𝐵 + 𝑙10 = 𝑣10

B {−𝑑𝑧𝐵 + 𝑎11 𝑑𝑥𝑃 + 𝑏11 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙11 = 𝑣11
−𝑑𝑧𝐵 + 𝑙12 = 𝑣12

−𝑑𝑧𝑃1 − 𝑎13 𝑑𝑥𝑃 − 𝑏13 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙13 = 𝑣13

−𝑑𝑧𝑃1 − 𝑎14 𝑑𝑥𝑃 − 𝑏14 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙14 = 𝑣14
−𝑑𝑧𝑃1 − 𝑎15 𝑑𝑥𝑃 − 𝑏15 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙15 = 𝑣15
P
−𝑑𝑧𝑃1 − 𝑎16 𝑑𝑥𝑃 − 𝑏16 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙16 = 𝑣16
−𝑑𝑧𝑃1 − 𝑎17 𝑑𝑥𝑃 − 𝑏17 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙17 = 𝑣17
{

dz- corecția orientării stației

v- corecția direcției măsurate
a, b, - coeficienți de direcție, prin intermediul cărora se exprimă variația orientării pe
unitatea de lungime considerată

Sistemul de ecuații reprezintă forma generală de definire a măsurătorilor indirecte și

poartă numele de sistemul ecuațiilor de erori sau sistemul ecuațiilor de corecții.
Datorită erorilor inerente ce apar la măsurare, valorile mărimilor măsurate nu sunt cele
adevărate, iar erorile acestor mărimi dau erorile ecuațiilor de corecții. Ponderile ecuațiilor de
erori sunt date de ponderile mărimilor măsurate sau de ponderile termenilor liberi.
În funcție de erorile ce apar, respectiv de ponderile ecuațiilor de erori, măsurătorile
indirecte sunt de aceeași precizie sau precizii diferite.

Se consideră că ecuaţiile au aceeaşi pondere (egală cu 1), în ideea că măsurarea

direcţiilor s-a efectuat cu aceeaşi precizie.
 2.2.2. Scrierea sistemului echivalent

Având în vedere faptul că, practic nu ne interesează corecțiile dz (pentru fiecare

stație), sistemul de ecuații poate fi transformat într-un sistem echivalent de ecuații care să
conțină numai corecțiile dx și dy.
Aplicând regulile de echivalență ale lui Schreiber ( regulile 1 si 3) se va obține un sistem
de 14 ecuații cu 2 necunoscute:

𝑎2 𝑑𝑥𝑃 + 𝑏2 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙2 = 𝑣2 → 𝑝 = 1
Pentru punctul de staţie DP:{ 𝑎2 𝑏
𝑑𝑥𝑃 + 2 𝑑𝑦𝑃 = 𝑣2′ → 𝑝 = −1
√3 √3

𝑎5 𝑑𝑥𝑃 + 𝑏5 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙5 = 𝑣5 → 𝑝 = 1
Pentru punctul de staţie S:{ 𝑎5 𝑏
𝑑𝑥𝑃 + 5 𝑑𝑦𝑃 = 𝑣5′ → 𝑝 = −1
√3 √3

𝑎8 𝑑𝑥𝑃 + 𝑏8 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙8 = 𝑣8 → 𝑝 = 1
Pentru punctul de staţie DH:{𝑎8 𝑏
𝑑𝑥𝑃 + 8 𝑑𝑦𝑃 = 𝑣8 ′ → 𝑝 = −1
√3 √3

𝑎11 𝑑𝑥𝑃 + 𝑏11 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙11 = 𝑣11 → 𝑝 = 1

Pentru punctul de staţie B:{𝑎11 𝑏 ′
𝑑𝑥𝑃 + 11 𝑑𝑦𝑃 = 𝑣11 → 𝑝 = −1
√3 √3

−𝑎13 𝑑𝑥𝑃 − 𝑏13 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙13 = 𝑣13 →𝑝=1

−𝑎14 𝑑𝑥𝑃 − 𝑏14 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙14 = 𝑣14 →𝑝=1
−𝑎15 𝑑𝑥𝑃 − 𝑏15 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙15 = 𝑣15 →𝑝=1
Pentru punctul de staţie P: −𝑎16 𝑑𝑥𝑃 − 𝑏16 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙16 = 𝑣16 →𝑝=1
−𝑎17 𝑑𝑥𝑃 − 𝑏17 𝑑𝑦𝑃 + 𝑙17 = 𝑣17 →𝑝=1

[𝑎] [𝑏]
{− √5 𝑑𝑥𝑃 − √5 𝑑𝑦𝑃 = 𝑣′ → 𝑝 = −1

Pentru a înlătura inconvenientul de a lucra cu coeficienți imaginari în ecuațiile sumă,

acestea se pot considera ecuații de pondere -1.
Rezolvarea acestui sistem se va face aplicând metodologia de rezolvare de la
măsurătorile indirecte de precizii diferite. În cazul când erorile ecuațiilor sau ponderile lor sunt
diferite, măsurătorile indirecte sunt de precizii diferite.
Ataşând condiţia [pvv] →min, se obţine sistemul normal de ecuaţii:
[𝑝𝑎𝑎]𝑑𝑥𝑃 + [𝑝𝑎𝑏]𝑑𝑦𝑃 + [𝑝𝑎𝑙] = 0
[𝑝𝑏𝑏]𝑑𝑦𝑃 + [𝑝𝑏𝑙] = 0
Prin rezolvarea sistemului rezultă dxP, dyP.
În mod similar cu măsurătorile condiționate de aceeași precizie etapele de rezolvare sunt
următoarele:
 se calculează coeficienții ecuațiilor normale;
 se rezolvă sistemul ecuațiilor normale, rezultând corecțiile
 se determină valorile cele mai probabile ale mărimilor măsurate;

2.2.3 Calculul coeficienţilor de direcţie

Coeficienții de direcție se vor calcula, în funcție de coordonatele punctelor cunoscute cu

relațiile:
sin  ij
aij    cc
Dij
cos ij
bij   cc
Dij

Controlul calculelor coeficienţilor de direcţie se realizează cu relaţiile:

a
 tg
b
b
 ctg
a

Pentru ca aij și bij să nu aibă valori foarte mari, acestea se împart cu 100, obținând valorile lui
Δx și Δy exprimate în centimetri.
În tabelul se prezintă calculul orientărilor, distanțelor, coeficienților de direcție și verificarea
acestora.
Tabel
Calculul orientărilor, distanțelor și coeficienţilor de direcţie

2.2.4. Calculul termenilor liberi din sistemul ecuaţiilor de erori

 În tabelul se calculează orientarea direcției zero a limbului (modulul stației) și termenii
liberi.
Termenii liberi li se calculează din orientările calculate θc și orientările măsurate θm :
l
ij

( 
ij
m c
)
ij 
c

ij 
m
ij(*10000)

Orientarea direcției zero a limbului zm pentru o stație i, se obține ca o medie aritmetică

a diferențelor dintre orientările calculate θc și lecturile direcțiilor ri :
[c ri]
zm  , unde n - nr. de vize din stația respectivă
n
Valoarea orientării măsurate θim se exprimă în funcție de orientarea direcției zero a limbului

zm pentru stația respectivă și direcțiile măsurate ri : im zm ri

Tabel
Calculul termenilor liberi

Se remarcă faptul că suma termenilor liberi este egală cu zero ([l]=0) deoarece termenii liberi
se calculează față de o medie aritmetică.

Calculul coeficienţilor ecuaţiilor echivalente

Coeficienţii ecuaţiilor echivalente şi termenii liberi corespunzători celor 17 de direcţii

măsurate sunt prezentaţi ȋn tabelul .

Tabelul
Calculul coeficienţilor ecuaţiilor echivalente

2.2.5. Calculul coeficienţilor ecuaţiilor normale

Relaţiile de control ale coeficienţilor ecuaţiilor normale au forma:

a  b  c  d   l   s

 paa   pab   pac   pad    pal    pas

 pab   pbb   pbc   pbd    pbl   bs
.....................................................
 pal    pbl    pcl   pdl    pll    pls
 pas   pbs   pcs   pds   pls   pss
Calculul coeficienţilor ecuaţiilor normale se realizează cu ajutorul funcţiei SUMPRODUCT,
dar la efectuarea produselor apare o coloană în plus cu ponderile ecuaţiilor de erori.
Tabelul
Calculul coeficienţilor ecuaţiilor normale

Pe baza coeficientilor calculați se poate scrie sistemul redus al ecuațiilor normale:

21.28676𝑑𝑥𝑃 + (−5.440444)𝑑𝑦𝑃 + (−4.228228) = 0

17.0343586𝑑𝑦𝑃 + 27.0318409 = 0

2.2.6. Rezolvarea sistemului normal de ecuaţii prin metoda Gauss-Doolittle

Sistemul de ecuaţii normale se rezolvă utilizând schema triunghiulară Gauss-

Doolittle, după cum urmează ȋn tabelul de mai jos:

Tabel
Schema Gauss-Doolittle

Rezolvând sistemului normal de ecuaţii, se obţin corecţiile dx P şi dyP ale

coordonatelor punctului P.

Tabel
Corecţiile coordonatelor punctului P

dxP
dyP

2.2.7. Calculul indicilor de precizie

Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători ȋn cazul măsurătorilor indirecte,

denumită şi eroarea unităţii de pondere, se determină cu formula:

[ pvv]
m0    ±1cc,83
nk

n - numărul ecuaţiilor de corecţii din sistemul de ecuaţii nesimplificat (n=17)

k - numărul de necunoscute aparţinând aceluiaşi sistem de ecuaţii (k=7)
m0 - abaterea standard
 Erorile individuale ale coordonatelor punctului nou :

m dxR   m0  Q11 

mdyR   m0  Q22 

Q11 ,Q22 - coeficienţi de pondere care se obţin prin ataşarea a două coloane la schema Gauss
mdxR , mdyR - eroarea medie pătratică a unei singure observaţii
2

 S1
1
Q11 
[ paa] [ pbb.1]

1
Q22 
[ pbb.1]
 Ȋn urma obţinerii acestor valori preliminare, se vor determina corecţiile coordonatelor
punctului P şi prin metoda matriceală ȋn scopul asigurării preciziei rezultatelor.

2.2.8. Verificarea matriceală a corecţiilor coordonatelor provizorii

Sistemul ecuaţiilor de erori ȋn cazul măsurătorilor indirecte de precizii diferite ia

forma:
vi  ai x1  bi x2  li de pondere p i
̅̅̅̅̅̅
𝑖 = 1,17

Sub formă matriceală, sistemul ecuaţiilor de erori devine:

v  ( Ax  l ) de pondere p

Ştiind că elementele matricei „ l ” au erori diferite, rezultă că ecuaţiile sistemului au

de asemenea erori distincte, ceea ce duce la un sistem de ponderi inegale.

Matriceal sistemul de ecuaţii se poate scrie:

𝑥 = (𝐴𝑇 𝑝𝐴)−1 𝐴𝑇 𝑝𝑙

unde:

𝑎1 𝑏1
𝑎2 𝑏2 𝑎1 𝑎2 . . . 𝑎14
A(14,2)( ) AT(2,14)( 𝑏 𝑏2 . . . 𝑏14 )
... ... 1
𝑎14 𝑏14

−𝑙1 1 0 ... 0
−𝑙2 0 −1 . . . 0 ∆𝑋
l(14,1) = ( ) P(14,14) ( ) X(2,1)( 𝑃 )
⋮ ... ... ... ... ∆𝑌𝑃
−𝑙14 0 0 . . . −1

unde:

X= matricea necunoscutelor

A= matricea formată din coeficienţii ecuaţiior normale

AT= transpusa matricei A

l= matricea termenilor liberi

P= matricea ponderilor

Se aplică principiul celor mai mici pătrate, iar astfel se scrie:

F  [ pvv]  v T pv  minim

Dacă se ţine cont de relaţia (3.15), se poate scrie:

F  ( x T AT  l T )  p  ( Ax  l )  x T AT pAx  2 x T AT pl  l T pl  minim

Derinvând funcţia de mai sus, se ajunge la:

AT pAx  AT pl  0

de unde rezultă:
x  ( AT pA) 1  AT pl

Matricea coeficienţilor ecuaţiilor echivalente

A=
(14,2)

Matricea termenilor liberi

l=
(14,1)
 Matricea diagonală (matricea ponderilor)

P=

(14,14)

Transpusa matricei A

AT =
(2,14)

Produsul dintre transpusa matricei A şi matricea ponderilor

AT*P
=
(2,14
))

Produsul dintre transpusa matricei A, matricea ponderilor şi matricea A

AT*P*A =
(2,2)

Inversa matricii produs dintre matricea A transpusă, matricea ponderilor şi matricea A

(AT*P*A)-1 =
(2,2)

Produsul dintre inversa matricii (AT*P*A) şi matricea (AT*P)

 (AT*P*A)-1*(AT*P) =
(2,14)

Rezultatul matriceal (matricea necunoscutelor)

X=(AT*P*A)-1*(AT*P)*l
(2,1)

Având determinate şi prin procedeul matriceal corecţiile dxP şi dyP (valorile conţinute
de matricea X), se poate trece la compararea acestor rezultate cu cele obţinute prin Gauss-
Doolittle pentru a evidenţia acurateţea lor. Se menţionează faptul că valorile corecţiilor vor fi
ȋmpărţite cu 100 pentru a realiza transformarea unităţii de măsură din cm ȋn m.
ppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppp

Compararea rezultatelor obţinute cu cele două metode

Gauss Matriceal
dxP
dyP

Se cunosc corecţiile dxP şi dyP, iar astfel se pot determina valorile cele mai probabile
ale coordonatelor punctului de ȋncadrat P: