ECUAȚIILE FUNDAMENTALE ALE

MIȘCĂRII FLUIDELOR ÎN
ZĂCĂMINTELE DE HIDROCARBURI

DRD.ING DIANA-ANDREEA LUPU

 Cuprins

Obiectivele cursului
Ecuațiile fundamentale ale mișcării fluidelor în zăcămintele de hidrocarburi
1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.1 Ecuația liniară a filtrării unui fluid monofazic
1.2 Domeniul de existență a ecuației lui Darcy
1.3 Ecuația neliniară a filtrării
1.4 Ecuația lui Darcy pentru un fluid multifazic
2.Ecuația continuității
2.1 Ecuația microscopică a continuității pentru un fluid monofazic
2.2 Ecuația macroscopică a continuității pentru un fluid monofazic
3.Ecuațiile de stare
4.Ecuațiile bilanțului de căldură

Aplicații
Bibliografie
 Obiectivele cursului

 Înțelegerea și însușirea noțiunilor legate de ecuațiile fundamentale ale mișcării

fluidelor în zăcămintele de hidrocarburi: ecuația lui Darcy, ecuația microscopică
și macroscopică a continuității, ecuațiile de stare și ecuațiile bilanțului de
căldură.
 Introducere

• În cazul miscării unui fluid monofazic într-un mediu poros, sistemul de ecuaţii fundamentale este
format din ecuaţia echilibrului dinamic al forţelor predominante (cunoscută sub numele de ecuaţia
filtrării), ecuaţia continuităţii (numită si ecuaţia conservării masei sau ecuaţia de bilanţ material),
ecuaţia de stare si ecuaţia bilanţului de căldură (scrisă atunci când temperatura în zăcământ variază
în timpul exploatării, ca urmare a aplicării metodelor termice de recuperare a ţiţeiului).
• Rezolvarea acestui sistem de patru ecuaţii fundamentale permite, atunci când este posibilă,
determinarea legilor de variaţie în timp si spaţiu a presiunii, vitezei (ca mărime vectorială), densităţii
si temperaturii.
• Odată stabilit câmpul vectorial al vitezei, debitul volumic de fluid care traversează o suprafaţă
oarecare (sau, în particular, peretele sondei) se obţine ca fluxul vectorului viteză relativ la acea
suprafaţă, flux care, în cazul vitezei uniforme, normale la suprafaţă, este egal cu produsul dintre
mărimea vitezei si aria acelei suprafeţe.
• Ecuaţiile filtrării, continuităţii si bilanţului de căldură pot fi scrise în formă diferenţială (microscopică)
dacă se consideră miscarea fluidului prin mediul poros ca aparţinând mecanicii mediilor fluide
continue, prin definirea porozităţii, permeabilităţii si vitezei de filtrare ca funcţii continue.
• În cazul miscării unui fluid multifazic printr-un mediu poros, sistemul de ecuaţii fundamentale este
constituit din ecuaţia filtrării (acceptată a fi ecuaţia lui DARCY) si ecuaţia continuităţii, scrise pentru
fiecare fază a fluidului multifazic, la care se adaugă ecuaţiile de stare, cu sau fără transfer interfazic
de masă, împreună cu ecuaţiile bilanţului de căldură, saturaţiilor de fază si presiunilor capilare.
 1. Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase

• Ecuaţia dinamicii fluidelor în medii poroase este ecuaţia vectorială care exprimă condiţia
de echilibru dinamic (în fiecare punct, în cazul formei microscopice) al forţelor
predominante care acţionează asupra fluidului aflat în miscare într-un mediu poros.

• Dacă forţele predominante sunt cele de frecare, de presiune si gravitaţionale, în timp ce

forţele de inerţie sunt neglijabile, ecuaţia dinamicii fluidelor se numeste ecuaţia liniară
a filtrării sau ecuaţia lui Darcy.

• Dacă forţele de inerţie au acelasi ordin de mărime cu forţele de frecare, de presiune si,
eventual, cu forţele gravitaţionale, ecuaţia dinamicii fluidelor într-un mediu poros se
numeste ecuaţia neliniară a filtrării.
 1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.1 Ecuația liniară a filtrării unui fluid monofazic

• Ecuaţia dinamicii fluidelor monofazice în medii poroase a fost stabilită pe cale

experimentală, sub formă macroscopică, de către inginerul francez HENRI PHILIBERT
GASPARD DARCY (1856), în cadrul unor experimente de filtrare a apei de alimentare a
orasului Dijon. Ecuaţia astfel obţinută se numeste ecuaţia lui DARCY.
• Experimentele lui DARCY au constat din filtrarea apei printr-un strat de nisip aflat într-un
tub cilindric vertical, prevăzut la capete cu două capace perforate (dotate cu site), două
prize manometrice si două racorduri destinate circulaţiei apei prin nisip, de sus în jos.
Valorile debitului volumic de apă, Q, măsurate pentru diferite diferenţe de nivel h1 – h2
(indicate de cele două tuburi manometrice) si pentru anumite valori ale lungimii l a stratului
de nisip dintre prizele manometrice au condus la dependenţa:
ℎ2 −ℎ1
𝑄=𝐶 (1.1.1)
𝑙

cunoscută sub numele de ecuaţia lui DARCY, unde (h1 – h2)/l este gradientul sarcinii hidraulice,
iar C – un coeficient care, pentru experimentele de filtrare izotermă a apei, depinde doar de
permeabilitatea k a stratului de nisip.
Prin folosirea vitezei de filtrare, definită astfel:
𝑄
𝑣=𝐴 (1.1.2)
unde A este aria totală (brută) a secţiunii transversale a tubului cu nisip, miscarea fluidului în
mediul poros este definită în orice punct al acestuia si ecuaţia(1.1) devine:
 1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.1 Ecuația liniară a filtrării unui fluid monofazic
ℎ2 −ℎ1 𝐶
𝑣 = 𝑘𝑓𝑖𝑙 ∙ , (1.1.3) unde coeficientul de filtrare este 𝑘𝑓𝑖𝑙 = 𝐴 (1.1.4)
𝑙

Notând cu vr viteza reală a fluidului în mediul poros si cu Ap aria suprafeţei porilor din secţiunea
de arie brută A, se poate scrie ecuaţia:
𝑄 = 𝑣𝑟 ∙ 𝐴𝑝 = v ∙ 𝐴 (1.1.5)
din care rezultă că între viteza reală si viteza de filtrare există relaţia
𝑣
𝑣𝑟 = 𝑚 (1.1.6)
unde m este coeficientul de porozitate volumică.
Folosind notaţiile din figura 1, gradientul sarcinii hidraulice
poate fi exprimat astfel:
ℎ2 −ℎ1 ℎ− ℎ−𝑑ℎ
= (1.1.7) , din care se obține
𝑙 𝑥−(𝑥+𝑑𝑥)
ℎ2 −ℎ1 𝑑ℎ
= − 𝑑𝑥 (1.1.8)
𝑙
Relația 1.1.3 ia forma:
𝑑ℎ
𝑣 = −𝑘𝑓𝑖𝑙 ∙ 𝑑𝑥 (1.1.9a)
𝑘𝜌𝑔
𝑘𝑓𝑖𝑙 = (1.1.9b) (alți cercetători)
𝜇
1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.1 Ecuația liniară a filtrării unui fluid monofazic

𝑝
Scriind ℎ = 𝜌∙𝑔 + 𝑧 (1.1.10)

Se poate exprima relația (1.1.9a) astfel:

𝑘𝑓𝑖𝑙 𝑑 𝑝
𝑣=− + 𝑔𝑧 (1.1.11) și corespunde fluidelor incompresibile
𝜌𝑔 𝑑𝑥 𝜌
Și se reduce la forma:

𝑘𝑓𝑖𝑙 𝑑𝑝∗
𝑣=− (1.1.12)
𝜌𝑔 𝑑𝑥
Pe baza expresiei (1.1.9b) devine:

𝑘 𝑑𝑝∗
𝑣= − 𝜇 𝑑𝑥 (1.1.13)

Unde p* se numește presiune redusă la un plan de referinţă si are expresia:

𝑝∗ = 𝑝 ± 𝜌𝑔𝑧 (1.1.14)
 1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.2 Domeniul de existență a ecuației lui DARCY

• Dacă, în cadrul miscării fluidelor monofazice în medii poroase, există si alte forţe care
au acelasi ordin de mărime cu forţele de frecare, de presiune si, eventual,
gravitaţionale, atunci miscarea nu mai este guvernată de ecuaţia lui DARCY.
• Considerând filtrarea unidimensională, se defineste gradientul sarcinii hidraulice prin
relaţia:
𝑑ℎ
𝑖 = − 𝑑𝑥 (1.2.1)
Ca urmare, relația ( 1.1.9a) devine:
𝑣 = 𝑘𝑓𝑖𝑙 ∙ 𝑖 (1.2.2)

• Domeniul de existenţă a ecuaţiei liniare a filtrării este mărginit inferior si superior de

valorile limită ii si is ale gradientului sarcinii hidraulice.
 1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.2 Domeniul de existență a ecuației lui DARCY

a) În cazul general (Figura 2)

• Zona de repaus poate exista numai în cazul mediilor poroase cu un conţinut ridicat de
particule coloidale (foarte fine), când forţele superficiale dintre lichid si particulele solide sunt
suficient de puternice pentru a echilibra gradientul sarcinii hidraulice aplicat fluidului. Această
zonă se întinde de la i = 0 până la gradientul i0 necesar iniţierii miscării fluidului.
• Zona preliniară apare în cazul mediilor
poroase care conţin minerale superficial active
(argile si marne), în prezenţa apei. Moleculele
polare de apă, constând din ioni negativi de
oxigen si ioni pozitivi de hidrogen, în contact cu
mineralele argiloase, sunt orientate sub
acţiunea câmpului electric existent pe suprafaţa
particulelor de argilă si formează apa legată
puternic (adsorbită) sau slab. Limita superioară
a zonei preliniare este reprezentată de valoarea
ii a gradientului sarcinii hidraulice, care poate
varia între 0,086 si 0,42 pentru argile, respectiv
între 10–5 si 0,1 pentru nisipuri mâloase.
 1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.2 Domeniul de existență a ecuației lui DARCY

a) În cazul general (Figura 2)

• Zona liniară sau zona lui DARCY este descrisă de:
– ecuaţia (1.2.2) când i0 = 0, deoarece efectele forţelor electrostatice si forţelor de inerţie
asupra filtrării fluidului sunt neglijabile în raport cu cele ale forţelor de frecare : dreapta a din
figura 2;
– ecuaţia (1.2.3) când ii ≠ 0, corespunzător
dreptei b din figura 2

𝑣 = 𝑘𝑓𝑖𝑙 𝑖 − 𝑖0 , cu i0≤i≤is (2.1.3)

• Limita superioară a domeniului de existenţă

a ecuaţiei lui DARCY corespunde cresterii
forţelor de inerţie până la nivelul forţelor de
frecare, deci este definită de o valoare critică,
Rec, a numărului REYNOLDS.

𝜌𝑣𝑑𝑒
𝑅𝑒 =
𝜇
10 𝜌 ∙ 𝑣 ∙ 𝑘
𝑅𝑒 = 2,3
𝑚 𝜇
 1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.2 Domeniul de existență a ecuației lui DARCY

a) În cazul general (Figura 2)

• Zona postliniară laminară corespunde intervalului de valori ale gradientului hidraulic în care
miscarea fluidului este încă laminară, dar cresterea progresivă a forţelor de inerţie determină
abaterea graficului v(i) de la dreapta lui DARCY.

• Zona postliniară turbulentă începe de la o

valoare a gradientului hidraulic it (greu de
precizat), de la care miscările pulsatorii
provocate de neregularităţile interstiţiilor nu
mai pot fi amortizate de vâscozitatea fluidului si,
ca urmare, ele se propagă în întreaga masă a
fluidului, iar filtrarea devine turbulentă.

• În funcţie de specificul mediului poros,

acesta poate prezenta una, două sau trei din
cele cinci zone menţionate.
• Astfel, în cazul argilelor, ultimele două zone
sunt absente, iar pentru nisipuri, gresii si alte
medii poroase superficial inactive, primele
două zone pot lipsi sau pot fi inobservabile.
 1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.2 Domeniul de existență a ecuației lui DARCY

a) În zăcămintelor de hidrocarburi (Figura 2)

De regulă, la filtrarea lichidelor este

prezentă doar zona lui DARCY, iar la
filtrarea gazelor pot apărea ultimele
trei zone.
Ca urmare, în cadrul hidraulicii
zăcămintelor de hidrocarburi se
admite că legile filtrării sunt descrise
de graficul a (figura 2), ceea ce
corespunde unui domeniu de
existenţă a ecuaţiei lui Darcy mărginit
de valorile gradientului sarcinii
hidraulice i = 0 si is.
 1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.3 Ecuația neliniară a filtrării

• Dacă efectele forţelor electrostatice asupra filtrării fluidului sunt neglijabile, domeniul
legilor filtrării (graficul a din figura 2) este format din domeniul legii liniare (legea lui
DARCY, descrisă de ecuaţia (2.1.3)), urmat de domeniile legilor postliniare laminară,
respectiv turbulentă; acestea din urmă sunt considerate împreună sub denumirea de
domeniul legii neliniare a filtrării.
• Ecuaţia filtrării neliniare unidimensionale staţionare a fost exprimată de FORCHHEIMER
sub forma:

𝑑𝑝
= 𝑎𝑣 + 𝑏𝑣 2 (1.3.1)
𝑑𝑥
Unde:
𝑘
𝑎 = − 𝜇, 𝑏 = 𝜌 ∙ 𝛽ℎ , iar βh este un coeficient de rezistență hidraulică.
• Pentru valori relativ mici ale vitezei de filtrare v, termenul bv2 devine neglijabil, iar ecuaţia
(1.2.4) se identifică cu ecuaţia lui DARCY scrisă sub forma:
𝑑𝑝 𝜇
= − 𝑣 = 𝑎𝑣 (1.3.2)
𝑑𝑥 𝑘
• Întrucât vâscozitatea gazelor este mult mai mică decât vâscozitatea ţiţeiului, pentru acelasi
mediu poros si aceeasi valoare a vitezei de filtrare va rezulta o valoare a numărului REYNOLDS
mult mai mare decât în cazul ţiţeiului sau, în general, al unui lichid, ceea ce duce la concluzia,
dovedită experimental, că miscarea gazelor generată de sonde în zăcăminte poate fi guvernată
de legea neliniară a filtrării.
 1.Ecuația dinamicii fluidelor în medii poroase
1.4 Ecuația lui Darcy pentru un fluid multifazic

• Prin definirea permeabilităţilor efective ale mediului poros faţă de fiecare din fazele fluide
prezente, ecuaţia (1.1.13) poate fi extinsă la cazul miscării fazei fluide f a unui fluid
multifazic într-un mediu poros, sub forma:

𝑘𝑓
𝑣 = − 𝜇 𝛻𝑝𝑓∗ (1.4.1)
𝑓
unde presiunea redusă la un plan de referinţă a fazei f are expresia:

𝑝𝑓∗ = 𝑝𝑓 ± 𝜌𝑓 𝑔𝑧 (1.4.2)

în care pf este presiunea fazei f într-un punct oarecare al interfeţei comune cu o altă fază a
fluidului multifazic, iar ρf –densitatea fazei f.

• Ecuaţia lui Darcy este acceptată ca ecuaţie de filtrare valabilă pentru oricare din fazele
fluidului multifazic (inclusiv cea gazoasă, pentru care filtrarea ar putea fi neliniară), în
scopul simplificării studiului miscării fluidelor multifazice prin medii poroase.
 2. Ecuația continuității
• Prin folosirea noţiunii de viteză de filtrare, studiul miscării fluidelor în medii poroase se transferă din
domeniul mediilor fluide discontinue în cel al mediilor fluide continue, fapt care conferă tuturor
parametrilor miscării atributul de continuitate.
• Ecuaţia microscopică de bilanţ material care exprimă matematic legea conservării masei fluidului
dintr-un volum de control de dimensiuni infinitezimale, pentru un fluid monofazic sau pentru orice
fază a unui fluid multifazic, poartă numele de ecuaţia microscopică a continuităţii fluidului sau fazei
respective.
• Dacă volumul de control are dimensiuni finite, ecuaţia de bilanţ masic rezultată se numeste ecuaţia
macroscopică a continuităţii si poate fi obţinută, de asemenea, prin integrarea ecuaţiei microscopice
a continuităţii pe volumul macroscopic considerat.
Ecuaţia de bilanţ masic a unei faze aparţinând unui fluid multifazic care traversează si ocupă un domeniu
de control microscopic sau macroscopic, în condiţiile existenţei unor surse de fluid pozitive sau negative,
ale transferului interfazic de masă si ale reacţiilor chimice se exprimă, în raport cu un interval de timp
precizat, astfel:

masa intrată – masa iesită + masa datorată surselor + masa transferată interfazic (2.1)
+ masa de reacţie chimică = masa acumulată
• Această formulare a ecuaţiei de continuitate este valabilă si în cazul miscării unui fluid monofazic, cu
observaţia că masa transferată între faze si masa de reacţie chimică sunt, în mod evident, nule.
• Termenul masei de reacţie chimică apare, spre exemplu, în cazul combustiei subterane, caz în care unele
din hidrocarburile din componenţa ţiţeiului suferă transformări chimice, sub acţiunea temperaturilor
ridicate.
 2. Ecuația continuității
2.1 Ecuația microscopică a continuității pentru un fluid monofazic

Pentru obţinerea ecuaţiei microscopice a continuităţii în coordonate carteziene este

avantajos să se aleagă, ca domeniu de control, un paralelipiped de dimensiuni infinitezimale,
raportat la un sistem de axe carteziene paralele cu muchiile paralelipipedului.(Figura 3)
Notând densitatea fluidului si componentele vitezei în punctul P cu ρ, vx, vy, vz si stiind că
dimensiunile paralelipipedului sunt dx, dy, dz, ecuaţia (2.1) ia forma:
𝛿 𝛿
𝜌𝑣𝑥 𝑑𝑦𝑑𝑧 + 𝜌𝑣𝑦 𝑑𝑥𝑑𝑧 + 𝜌𝑣𝑧 𝑑𝑥𝑑𝑦 𝑑𝑡 − ቄ 𝜌𝑣𝑥 + 𝜌𝑣𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑦𝑑𝑧 + 𝜌𝑣𝑦 + 𝜌𝑣𝑦 𝑑𝑦 𝑑𝑥𝑑𝑧 +
𝛿𝑥 𝛿𝑦

care, după reducerea termenilor asemenea, împărţire

prin dxdydz dt si gruparea termenilor într-un singur
membru, devine:
𝛿 𝛿 𝛿 𝛿
𝜌𝑣𝑥 + 𝜌𝑣𝑦 + 𝜌𝑣𝑧 + 𝑄𝑚𝑠 + 𝑚𝜌 = 0 (2.1.2)
𝛿𝑥 𝛿𝑦 𝛿𝑧 𝛿𝑡

*Dacă miscarea fluidului este axial simetrică sau radial

sferică, este convenabil să se folosească ecuaţia
continuităţii în coordonate cilindrice.
 2. Ecuația continuității
2.2 Ecuația macroscopică a continuității pentru un fluid monofazic

• Considerând un domeniu macroscopic de control (figura 4) si notând cu Qmi, Qme debitele

masice medii care intră printr-o parte din suprafaţa domeniului, respectiv iese prin cealaltă
parte a acestei suprafeţe în intervalul de timp infinitezimal dt, ecuaţia macroscopică a
bilanţului material se exprimă astfel:
𝑑𝑀
𝑄𝑚𝑖 −𝑄𝑚𝑒 + 𝑄𝑚𝑠 = (2.2.1)
𝑑𝑡
unde Qms este debitul masic datorat surselor, M – masa totală a fluidului din
volumul de control la timpul t, iar dM –masa acumulată în timpul dt.

Această ecuaţie mai poate fi scrisă sub forma:

𝑀𝑖 − 𝑀𝑒 + 𝑀𝑠 = 𝑀𝑡+∆𝑡 − 𝑀𝑡 (2.2.2)
Ecuaţia (2.2.2) se exprimă, în mod frecvent, în condiţii standard si, prin simplificare cu
densitatea fluidului în condiţii standard, devine o ecuaţie volumică, de forma:
volumul de fluid intrat prin frontiera zăcământului – volumul de fluid iesit prin această
frontieră + volumul de fluid datorat surselor = volumul de fluid existent în zăcământ la timpul
de exploatare t –volumul de fluid aflat în zăcământ în momentul iniţial,
utilizată în cadrul modelelor zerodimensionale (de tip volumic) asociate miscării fluidelor
monofazice în medii poroase.
 3. Ecuațiile de stare
• Ecuaţia de stare reprezintă o corelaţie între parametrii de stare (presiune, volum sau
densitate si temperatură) ai unui fluid. În cazul fluidelor monofazice, ecuaţia de stare are
forma generală implicită:

f (p,ρ,T ) = 0 (3.1)

si se particularizează, în funcţie de tipul fluidului, astfel:

𝜌 = 𝜌0 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡 (3.2) (pentru fluide incompresibile);

𝛽 𝑝−𝑝0
𝜌 = 𝜌0 𝑒 (3.3) (pentru fluide compresibile);
𝜌 = 𝜌0 1 + 𝛽 𝑝 − 𝑝0 (3.4) (Taylor-fluide compresibile)
𝑝
= 𝑍𝑅𝑇 (3.5) (pentru gaze reale);
𝜌

Unde 𝑅 = 𝑅𝑢 /𝑀𝑚
este constanta gazului, exprimată în J/(kg·K), Mm – masa molară, iar Ru = 8.314,3 J/(kmol·K)
reprezintă constanta universală a gazelor.
• În cazul fluidelor multifazice, ecuaţiile de stare ale fazelor pot fi reprezentate de relaţiile
factorilor de volum si raţiei de soluţie ca funcţii de presiune (pentru un proces izoterm),
obţinute din analizele PVT ale fluidelor de zăcământ.
 4. Ecuațiile bilanțului de căldură
În cadrul miscării fluidelor monofazice sau multifazice prin medii poroase în câmp de
temperatură variabilă, transferul de căldură poate avea loc prin trei mecanisme: conducţie,
convecţie si radiaţie.
• Transferul de căldură prin conducţie constă în transmiterea căldurii între particulele unui
corp aflate în contact si având temperaturi diferite. Cantitatea de căldură transferată prin
conducţie, pe unitatea de arie în unitatea de timp, este definită de legea lui FOURIER,
exprimată astfel:
𝛿𝑇
𝑞 = −𝜆 𝛿𝑛 (4.1)
unde q (J/(m2·s) = W/m2) se numeste flux termic specific (sau unitar), λ (W/(m·K)) este coeficientul de conductivitate
termică, T – temperatura absolută, n – variabila spaţială corespunzătoare normalei la suprafaţa considerată.
• Transferul de căldură prin convecţie constă din transportul căldurii de către fluidele aflate în
miscare. Fluxul termic specific transportat de un fluid are expresia:
𝑞 = 𝑐𝜌𝑣𝑇 (4.2)
unde c (J/(kg·K)) este căldura specifică masică a fluidului, ρ – densitatea, v – componenta vitezei pe direcţia normalei la
elementul de suprafaţă cu aria unitară, iar T – temperatura absolută a fluidului.

• Transferul de căldură prin radiaţie se bazează pe fenomene electromagnetice care au loc la

nivel atomic.
 Aplicații

1. Printr-o carotă de formă cilindrică, având lungimea l = 10 cm, raza r = 3 cm, porozitatea m
= 0,2 si permeabilitatea k = 2 D, filtrează debitul Q = 2,88 dm3/h de apă sărată cu densitatea
ρ = 1,07 kg/dm3 si vâscozitatea cinematică ν= 1,01 cSt.
Să se scrie ecuaţia filtrării.
𝑘 𝑑𝑝 𝑑𝑝 𝜇 𝑑𝑝 𝜌𝜈 𝑃𝑎
𝑣=− => =− ∙𝑣 = =− ∙𝑣[ ]
𝜇 𝑑𝑥 𝑑𝑥 𝑘 𝑑𝑥 𝑘 𝑚
𝑄 𝑄 𝑄 ∙ 10−3 m
𝑣= = 2= [ ]
𝐴 𝜋𝑟 3600 ∙ 𝜋 ∙ 𝑟 2 s
10 𝜌∙𝑣∙ 𝑘 10 𝜌∙𝑣∙ 𝑘
𝑅𝑒 = =
𝑚2,3 𝜇 𝑚2,3 𝜈
Daca : Re < 1 (lichide), filtrarea este liniara
Re<12 (gaze)
Stiind ca 1 darcy=1D=10-12 m2
1 cSt=1 mm2/s=10-6 m2/s
ν-vascozitatea cinematica (cSt)
 Aplicații

2. Să se scrie ecuaţia filtrării unidimensionale a ţiţeiului cu densitatea ρ = 820 kg/m3 si

vâscozitatea dinamică μ = 2 cP printr-o carotă de formă cilindrică, caracterizată prin: raza r
= 2 cm, lungimea l = 10 cm, permeabilitatea k = 50 D si diametrul echivalent al granulelor
de = 1,4 mm, stiind că, la presiunea diferenţială Δp = 2 bar, s-a măsurat debitul Q = 12,5
cm3/s.
𝑑𝑝 ∆𝑝 𝑘 ∆𝑝 𝑎
≅ = 𝑎𝑣 + 𝑏𝑣 ; 2 𝑎 = − , 𝑏 = 𝜌 ∙ 𝛽 =
ℎ 𝑙∙𝑣 2 +
𝜇 𝑣
𝑑𝑥 𝑙

𝑄 𝑄 𝑄 ∙ 10−6 m
𝑣= = 2= [ ]
𝐴 𝜋𝑟 𝜋 ∙ 𝑟2 s
𝜌𝑣𝑑𝑒 𝜌𝑣𝑑𝑒 ∙ 10−3
𝑅𝑒 = =
𝜇 𝜇 ∙ 10−3
Daca : Re > 1 (lichide), filtrarea este neliniara
1cP=10-3 Pa*s
 Aplicații

3. Să se calculeze permeabilitatea unei carote de formă cilindrică, cu lungimea l = 5 cm, aria

suprafeţei secţiunii transversale A = 4 cm2 si diametrul echivalent al granulelor de = 0,2
mm, stiind că, la filtrarea unidimensională prin carotă a apei sărate cu densitatea ρ = 1,1
kg/dm3 si vâscozitatea dinamică μ = 1,05 cP, s-a măsurat, pentru o diferenţă de presiune
corespunzătoare unei coloane de mercur cu înălţimea h = 500 mm (ρHg = 13 600 kg/m3),
debitul Q= 0,2 cm3/s. Să se determine si valoarea coeficientului de filtrare kfil.
𝑄∙𝜇∙𝐿
𝑘= [m 2] 𝑘𝜌𝑔 𝑚
𝐴∙∆𝑝 𝑘𝑓𝑖𝑙 = [ ]
𝜇 𝑠

𝑄 𝑄 ∙ 10−6 𝑚
𝑣= =
𝐴 𝐴 ∙ 10−4 𝑠
∆𝑝 = 𝜌𝐻𝑔 ∙ 𝑔 ∙ ℎ
𝜌𝑣𝑑𝑒
𝑅𝑒 = (se verifica daca filtrarea e liniara, Re < 1 (lichide), filtrarea este liniara)
𝜇
 Bibliografie

[1]. Crețu I., ”Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi”, Volumul 1, Ed. Tehnică, București, 1987.

[2]. Goldfracht., Th., ”Probleme de Hidraulică Subterană”, Editura Tehnică, 1955.

[3]. Ionescu, M.E, ”Hidraulică Subterană”, 2013.

[4]. Ștefănescu, D-P.,”Introducere în Ingineria Zăcămintelor de Hidrocarburi”, Editura ULBS, 2009.