3.

Metode de interpretare a datelor rezultate din cercetarea

hidrodinamicǎ a sondelor

3.1. Bazele teoretice ale cercetarii hidrodinamice a sondelor

3.1.1Compresibilitatea
Compresibilitatea izotermǎ este variaţia volumului de substanţǎ ce se
obţine variind presiunea şi menţinând temperatura constantǎ.
1 d
=− ∙
d
Fluidele compresibile prezintǎ o variaţie mare a volumului sau densitǎţii
ca rǎspuns la variaţia presiunii. Exemplul gazelor care au o compresibilitate
foarte mare.
Compresibilitatea globalã a unui element unitar de volum poros este datã
de compresibilitatea elementelor sale componente şi anume: ţiţei, apã şi
pori:

cT  ct st  c a s a  c p
st , sa - saturatiile in titei, respective in titei

3.1.2 Ecuatiile de curgere a fluidelor prin mediul poros

Necesita informaţii despre: tipul şi numǎrul de faze ale fluidului, geometria
zǎcǎmântului şi regimul de curgere.
Din punct de vedere matematic, ecuaţiile de curgere prin mediul poros
considerǎ fluidele incompresibile, puţin compresibile şi foarte compresibile.
Pentru fiecare dintre aceste tipuri de fluide, rezultǎ o formǎ particularǎ a
ecuaţiei de curgere.
Numǎrul de faze care curg simultan prin zǎcǎmânt depinde de saturaţia
fazelor prezente în mediul poros.
Dacǎ se ţine seama de tipul sistemului de coordonate pe care îl putem folosi
în descrierea curgerii şi se simplificǎ geometria zǎcǎmântului, atunci curgerea
poate fi de următoarele tipuri:
curgere liniarǎ;
curgere radialǎ;
curgere sfericǎ sau semisfericǎ.
Regimurile de curgere
1
Regimul tranzitoriu –zona compresibila nu a atins limita zacamantului sau
nu a perceput influenta unei alte sonde- zacamantul se comporta in timpul
testului ca si cum ar fi infint.
Regimul semistationar- zona compresibila atinge un ansamblu de limite
de flux nul-cazul unui zacamant inchis nealimentat;
regimul stationar- zona compresibila este supusa efectului unui ansamblu
de limite de presiune - cazul unui zacamant cu cap de gaze sau acvifer

Pentru obţinerea ecuaţiei fundamentale de curgere a unui fluid prin mediul

poros, denumitǎ şi ecuaţie de filtraţie sau difuzie se folosesc urmǎtoarele
ecuaţii:
ecuaţia lui Darcy;
ecuaţia de bilanţ material (ecuaţia de continuitate sau legea de
conservare a masei);
ecuaţia constitutivǎ a fluidului (ecuaţia de stare).

Legea lui Darcy

Legea lui Darcy -utilizatã pentru descrierea curgerii fluidelor prin mediul
poros.
Conform legii lui Darcy: debitul de fluid care traverseazã un eşantion de
rocã este proporţional cu :
Gradientul de presiune exercitat asupra eşantionului;
Secţiunea eşantionului;
Mobilitatea fluidului.

2
Legea lui Darcy se aplicǎ în cazul curgerii unui fluid incompresibil
printr-o formaţiune de roci omogenǎ; curgerea fiind laminarǎ şi staţionarǎ.
Expresia matematica a legii lui Darcy este:
d
v= =− ∙
d

k - permeabilitatea;
μ- viscozitea fluidului;
А - suprafaţa de curgere;
dp/dx – gradientul de presiune.
A

x
Se determina viteza de filtrare a fluidului şi debitul sondei în cazul
curgerii plan radiale:
v
v q
v
A
2kh pc  pd
q 
 r
ln c
rs
Ecuatia de continuitate
px px+Δx

(ρv)x (ρv)x+Δx

x x+Δx

Ecuaţia de continuitate sau ecuaţia de bilanţ material, indicǎ conservarea

masei de fluid care curge prin mediul poros permeabil.
„Masa de fluid intratǎ în elementul de volum, în intervalul de timp, ∆ ,
minus masa ieşitǎ din elementul de volum în acelaşi interval de timp este
egalǎ cu masa acumulatǎ în acelaşi interval de timp, ∆ în elementul de
volum”.
ă− ş ă = ă

3
 −!"#$%&'∆& − "#$%& (∆)∆*∆+ = !",#% +'∆+ − ",#%+ (∆&∆)∆*
-#$& -#$) -#$* -"#,%
− − − =
-& -) -* -+
-"#,%
−."#v% =
-+
Pentru curgerea radiala
1 0 "/1v % 0 "12%
− ∙ =
/ 0/ 0
2 −porozitatea
Ecuaţia de stare: variaţia densitãţii fluidului cu presiunea care se poate
exprima prin compresibilitatea echivalentã a fluidului
1   
ce   
  p T
Din combinarea ecuatiilor de mai sus rezulta ecuatia difuziei pentru
curgerea monofazicǎ unidimensionalǎ:
0 0 06 0 "12%
31 4 − 15 78 =
0 0 0 0
Ecuatia de mai sus scrisa in coordonate cilindrice are urmatoarea forma:
1 0 0 06 0 "12%
∙ 3/1 4 − 15 78 =
/ 0/ 0/ 0/ 0
0 "12% 01 02 01 0 02 0
=2 +1 =2 ∙ +1 ∙
0 0 0 0 0 0 0
0
= 12: + ; <
0
Dacă se consideră că permeabilitatea absolută a mediului poros şi
viscozitatea dinamică, a fluidului nu depind de timp, poziţie sau presiune,
>? A
neglijând efectele gravitaţionale si termenul ; = > @ ecuatia difuziei in
coordonate cilindrice devine:
0A 1 0 2: + ; < 0
+ ∙ = ∙
0/ A / 0/ 0
0 A
1 0 2 B 0
+ ∙ = ∙
0/ A / 0/ 0
0 A
1 0 1 0
+ ∙ = ∙
0/ A / 0/ C 0

4
 D
= C difuzivitatea hidraulică a mediului poros
EF G

Pentru gaze se defineste pseudo-presiunea gazelor reale de catre Al

Hussainy, Ramey şi Crawford:
? A?
H = I? 4 7d
LMN FJ K

În acest caz dacă se derivează pseudo-presiunea gazelor reale în raport cu

raza, / şi timpul , rezultand ecuatia difuziei pentru gaze:
1 0 0H 1 0H
∙ 4/ 7= ∙
/ 0/ 0/ C 0
3.1.3 Rezolvarea ecutiei difuziei
Regim stationar-fluide incompresibile- presiunea constanta
0A 1 0
+ ∙ =0
0/ A / 0/
Soluţia acestei ecuaţii pentru regimul de curgere staţionar, se poate deduce
simplu doar din ecuaţia lui Darcy
0
P= = = ∙
2R/ℎ 0/
Debitul volumic de ţiţei în condiţii de zăcământ, este legat de debitul în
condiţii standard, T, prin factorul de volum al ţiţeiului, U
= T∙U
TU 0
= ∙
2R/ℎ 0/
Se separa variabilele si se integreaza:
X T W/ ?X
V ∙ =V W
Y
2Rℎ / ?Z
U
Rezulta debitul Q si distributia presiunii in jurul gaurii de sonda.
2R ℎ
T= / " − ^%
U[\ = @
/]
T U /
= ^+ [\ 4 7
2R ℎ /]

Regim stationar-fluide compresibile

Se pleaca de la relatia lui Darcy
T_ U_ 0
= ∙
2R/ℎ _ 0/

5
 Dacă se defineşte factorul de volum al gazelor, U_ ca fiind raportul dintre
volumul de gaze, _ în condiţii de zăcământ (la presiunea, şi temperatura, `) şi
volumul de gaze în condiţii standard, _] şi se ţine seama de ecuaţia de stare a
gazelor, rezultă:

_ \ab` ] a` ]
U_ = = ∙ = ∙
_] \b`] `]
în care: \ reprezintă numărul de moli de gaze;
b − constanta universală a gazelor, b = 8314,472 J/kmol ∙ K;
] , `] −presiunea, respectiv temperatura corespunzătoare condiţiilor
standard

T_ ` ] X W/ ?X 2
∙ V =V o pW
R ℎ `] Y
/ ?Z _ a
T_ ` ] /
∙ [\ 4 7 = H − H^
R ℎ `] /]
R ℎ `]
T_ = / ` "H − H^ %
∙
[\ = @ ]
/]
Pseudo-presiunea gazelor, H la o rază oarecare, /
T_ ` ] /
H = H^ + ∙ [\ 4 7
R ℎ `] /]
Regimul semistationar
0
= q\
0
Pornind de la relatia de definitie a compresibilitatii rezulta expresia
derivatei presiunii in raport cu timpul:
d
=− =−
d ℎ2
1 0 0 2
∙ 4/ 7 = − ∙ =−
/ 0/ 0/ ℎ2 ℎ
Prin integrare si punand conditiile la limita de frontiera
>?
impermeabila = @ = 0 rezulta:
> r X

0 1 /
= 4 − A7
0/ 2R ℎ / /

6
 s
Se integreaza si se neglijeaza termenul = Ys @
X
?
1 /
V W = V 4 − A7 W/
?Z 2R ℎ ] / /
/tuv[ :
/ 1 /A
− = x[\ 4 7 − ∙ Ay
^
2R ℎ /] 2 /
Presiunea medie pe zăcământ, ̅ se defineşte cu relaţia urmǎtoare
I
X
d
̅= Y

I Xd
Y

W = 2R/ℎ2d/
2 X
̅= A V /d/
"/ − /]A% Y
/ A − /]A ≅ / A
2 X / 1 /A
̅− = A∙ V / x[\ 4 7 − ∙ Ay d/
^
/ 2R ℎ Y /] 2 /
Se neglijeaza termenii în /]A
/ 3
̅= ^ + |[\ 4 7 − }
2R ℎ /] 4
Ecuaţia de mai sus permite calculul presiunii medii pe zǎcǎmânt, ̅ în
cazul curgerii semi-staţionare a unui fluid incompresibil sau puţin compresibil
printr-un zǎcǎmânt cilindric.
Pentru a se ţine seama de forma zǎcǎmântului şi poziţia sondei în aria de
drenaj, s-a introdus un factor de formă, denumit factorul de formă Dietz, notat
cu ~• .
1 4
̅= ^+ ∙ [\ 4 7
2R ℎ 2 €~• /] A
€ = t •,‚ƒƒA = 1,781

Regim tranzitoriu-fluide incompresibile

Ipoteze:
zăcământ omogen, izotrop, de grosime constantă şi limitat de formaţiuni
impermeabile, în care sonda traversează stratul productiv pe toată
grosimea acestuia, iar compresibilitatea şi viscozitatea fluidelor sunt
constante şi uniforme.

7
 condiţiile la limită sunt:
presiunea iniţială uniformă ;
zăcământ infinit;
debit constant în sonda considerată având o rază infinitezimală
Ecuaţia difuziei poate fi rezolvată în acest caz, dacă se utilizează o
schimbare de variabilă denumitǎ transformarea Boltzmann.
Variabila utilizatǎ în transformarea Boltzmann notatǎ cu „ are urmǎtoarea
expresie:
/A
„=
4C
1 0 0 0„ 0„ 1 0 0„
∙ 4/ ∙ 7 = ∙ ∙
/ 0„ 0„ 0/ 0/ C 0„ 0
0 T U e†‡
= ∙
0„ 4R ℎ „
Limitele de integrare, în acest caz, sunt:
când → 0 din transformarea Boltzmann rezultǎ „ → ∞, iar pentru
valoarea curentă a lui t, rezultǎ valoarea corespunzǎtoare a lui y;
între presiunea iniţială existentă la momentul = 0 şi o presiune arbitrară,
.
s
? ‹Œ T U e†‡
V d =V ∙ d„
?Š • 4R ℎ „
T U • e†‡
= − V d„
4R ℎ s „
‹Œ
Functia exponentiala integrala
• e†]
−E• "− % = V d
•
T U /A
= − x−E• o− py
4R ℎ 4C
• e†] A ”
−E• " % = V d = −ln" % − 0,5772 + − + −⋯
• 2 ∙ 2! 3 ∙ 3!
−E• " % = −ln" % − 0,5772 pentru x<0.01
− E• " % ≅ −ln"€ %; pentru < 0,010
/tuv[ :

8
 T U 4
= − ln 4 7
4R ℎ €2 B /]A
€ = e•,‚ƒƒA = 1,781
0,5772 este constanta lui Euler
O manierǎ avantajoasǎ de rezolvare a aplicaţiilor practice şi de
recunoaştere a modelelor analitice în interpretarea măsurătorilor de presiune,
este aceea de utilizare a variabilelor adimensionale.
În cele ce urmeazǎ se prezintǎ relaţiile de calcul ale razei adimensionale,
/œ , timpului adimensional, œ și presiunii adimensionale, œ .
/
/œ =
/]

=
œ
2 B /]A
2R ℎ
œ = " − %
T U
Pentru r=rs considerarea a primilor 2 termeni din dezvoltarea in serie a
functiei Ei(x)
1 1 1 1
= − E 4− 7 ≅ − 4ln 4 7 + €7 =
^œ
2 • 4œ 2 4œ
1
− "ln"1% − ln"4% − ln" œ % + €%
2
1
= "ln" œ % + 0,80907%
^œ
2
1 T U
− ^" % = ∙ |ln 4 7 + 0,80907}
2 2R ℎ 2 B /]A

Regimul tranzitoriu –fluide compresibile

1 T_ ] `
" % − H: ^ " %< = ∙ ∙ xln o Ap + 0,80907y
2 R ℎ `] 2 _ B /]

3.1.4 Raza de investigare

Evoluţia presiunii în sondă reflectă proprietăţile zonei compresibile a
zăcământului. Prin urmare este important de a carateriza poziţia acestei
zone.
Noţiunea de rază de investigare care este definită ca fiind zona din
zăcământ unde evoluţia presiunii reprezintă 1% din evoluţia acesteia
observate în sondă(definiţia după Jones) sau zona din zăcământ traversată
de un debit egal cu 1% din debitul sondei (definiţia după Poettmann)
9
Raza de investigare după Jones :
kt
ri  4
cT 
Raza de investigare după Poettmann:
kt
ri  4,29
cT 
Raza de investigare după J.Lee şi Muskat
kt
ri  2
cT 

3.1.5Principiul superpoziţiei
Principiul superpoziţiei presupune că variaţia presiunii în cazul mai
multor valori ale debitului este egală cu suma variaţiei presiunilor
consecutive corespunzătoare fiecărui debit.
Orice modificare a debitului de curgere în sondă va avea ca efect o
variaţie a presiunii în sondă care este independentă de variaţia presiunii
cauzată de precedentele modificări ale debitului de curger
Cazul a două debite
Q1b Q  Q1
pi  p t   pD (t )  2 p D t  t1 
2kh 2kh
Q

Q2

Q1

t1 t

Un istoric de producţie oarecare

− ^" % = ∆ " %
ž D − D†ž
= Ÿ∆ œ" % + ∆ œ" − D†ž %¡
2R ℎ ž
DrA

10
 Q

Q2 Qi+1
Qn-1

Q1
Qi Qn

t1 t2 ti ti+1 tn-1 t

3.1.6 Efectul de înmagazinare(wellbore storage)

O cercetare a sondei începe printr-o variaţie a debitului sondei.
Această variaţie se produce în sondă la capul sondei si aproape de
formaţia productivă în cazul testului DST(drill steam testing).
Debitul produs de formaţia productivă are o variaţie progresivă ca urmare
a compresibilitătii coloanei de fluid din tubing.
In timpul punerii în producţie debitul în capul de erupţie se presupune că
variază de la 0 laQ . Debitul la nivelul perforaturilor nu trece instantaneu
de la0 la QB, ci creşte progresiv.

Capacitatea de înmagazinare a sondei

V
C
p
C
C D
2cT hrs2
Ordinul de mǎrime al coeficientului de înmagazinare este în funcţie de
tipul testului și de sistemul de producţie al sondei. Prin urmare:
 pentru sondele eruptive, ~ ∈ !0,01; 0,1( m3/bar;
 sonde în pompaj, ~ ∈ !0,1; 1( m3/bar;
 testele DST(Drill Stem Test), ~ ∈ !0,0001; 0,001( m3/bar.
 Dacă capacitatea de înmagazinare este constantă si are effect
dominant, presiunea de fund are o creştere liniară în funcţie de
timp.
11
 Panta dreptei obţinută din reprezentarea grafică a presiunii de fund
în funcţie de timp permite calcularea capacităţii de înmagazinare

∆p

Sfârşitul perioadei în care se manifestă efectul de înmagazinare se poate

determina cu următoarele criterii:
criteriul Ramey si Cobb:
œ > "60 + 3,5 %~œ
s- factorul skin
criteriul lui Chen şi Brigham
œ > 50~œ ∙ exp"0,14 %

3.2 Metode de interpretare a datelor rezultate din cercetarea

hidrodinamicǎ a sondelor

Etapele de lucru principale pentru cercetarea hidrodinamică a unei sonde

sunt:
 colectarea datelor de presiune si debit
 verificarea şi revizuirea acestora;
 etapa de evaluare- alegerea unei perioade de analiză unde datele sunt
clare şi corecte şi analiza acestor date pe perioada de interes selectată;
 calibrarea modelului pentru sondă şi pentru zăcământ, care - mai întâi
necesita alegerea unui model ce va fi calibrat ulterior, astfel încât
valorile presiunii simulate să fie similare cu cele provenite din
măsurători pe perioada de timp selectată;
 validarea modelului calibrat

Metodele de analiză şi interpretare a datelor provenite din măsurătorile de

presiune şi debit efectuate în sondă se împart în:
 metode convenţionale (clasice);
12
  metode ce utilizează curbele tip;
 metode moderne ce utilizează derivata Bourdet a presiunii şi modele
de simulare.

3.2.1 Metodele convenţionale

 Cercetarea hidrodinamică a sondei la deschidere (drawndown) ;
 Cercetarea hidrodinamică a sondei la închidere(buildup);
 Cercetarea hidrodinamică a sondei în condiţiile unei variaţii oarecare de
debit.
Cercetarea hidrodinamicǎ a unei sonde la deschidere
Cercetarea hidrodinamicǎ a unei sonde la deschidere (draw- down test )
constǎ în mǎsurarea presiunii dinamice în sondǎ în timp ce sonda produce la un
debit constant, dupǎ ce în prealabil aceasta a fost închisǎ o perioadǎ suficientǎ
de timp pentru a permite presiunii sǎ se stabilizeze şi sǎ atingǎ presiunea staticǎ
(de zǎcǎmânt). Principalele obiective in acest caz sunt:
 determinarea permeabilităţii medii a zăcământului din zona de
drenaj a sondei.
 evaluarea gradului de alterare a zonei din jurul sondei, altfel spus de
a determina factorul skin al sondei.

250

200
Presiunea, bar

150

100

50

20
Debitul de fluid, m 3/zi

15

10

0
0 20 40 60 80
Timpul, ore

Figura1. Variaţia presiunii şi debitului de fluid în timpul

cercetării hidrodinamice a unei sonde la deschidere.
Dezavantajele acestei metode:
 debitul de producţie este dificil să fie menţinut constant, ceea ce induce o
împrǎştiere mare a valorilor de presiune mǎsurate.
 necesita o perioada prealabilǎ de închidere a sondei, astfel încât presiunea sǎ
se stabilizeze la presiunea staticǎ, fapt ce face ca aceastǎ metodǎ să fie
aplicabilǎ la punerea în producţie a sondei sau dupǎ o cercetare
hidrodinamicǎ extinsǎ la închidere.
Avantaj: nu necesitǎ pierderi de producţiei cauzate de închiderea sondei.
13
 Dacă o sondă produce un debit, T, constant măsurat în condiţii standard,
iar zăcămâtul este omogen şi infinit, atunci ecuaţia care descrie variaţia
presiunii în funcţie de timp exprimata adimensional în cazul regimului de
curgere nestaţionar este:
1
^œ = !ln" œ % + 0,80907 + 2 (
2
unde variabilele adimensionale sunt date de urmǎtoarele relaţii
/ 2R ℎ
/œ = ; = A; = " − %
/] œ
2 B /]
œ
T U
În cazul în care nu folosesc variabilele adimensionale şi se utilizează
sistemul de unităţi de măsură metric de şantier, ecuaţia care descrie variaţia
presiunii în funcţie de timp este:
21,5 T U
− ^" % = |log" % + log 4 A7 − 3,1 + 0,87 }
ℎ 2 B /]
(1)

Relaţia (1)arată că presiunea dinamică în sondă variază liniar cu

logaritmul timpului.
310

300
Presiunea dinamică în sondă, bar

290

280

270

260

250

240
(pd)t=1h
230

220
0,01 0,1 1 10 100

Timpul, ore

Figura-1. Variaţia presiunii în funcţie de log(timp) în cazul cercetǎrii

hidrodinamice a unei sonde la deschidere.
Dacă presiunea măsurată în sondă este reprezentată grafic în funcţie de
logaritmul timpului, se observă că punctele de presiune se vor aşeza pe o
dreaptă, după ce efectele înmagazinării fluidului în sondă vor dispare (Figura 2).
Panta, a acelei drepte va fi dată de relaţia:
2,303 T U
=
4R ℎ
(2)

În relaţia (2) unităţile de măsură ale parametrilor sunt cele

corespunzătoare sistemului internaţional.
În Figura 2 se prezintă diagrama caracteristică cercetării hidrodinamice a
sondelor la deschidere şi este denumită diagrama Miller-Dyes-Hutchinson.

14
Aceasta este o reprezentare grafică a presiunii sau a căderii de presiune în
funcţie de logaritmul timpului, fiind folosită şi la cercetarea hidrodinamică a
sondei la închidere.
Capacitatea de curgere, se poate determina cu relaţia de mai jos în cazul
utilizării sistemului de unităţi de măsură metric de şantier:
21,5 T U
ℎ= (2)

Pe baza capacităţii de curgere, ℎ, se poate calcula imediat

permeabilitatea medie în zona de drenaj, , dacǎ se cunoaşte grosimea stratului
productiv, ℎ.
Daca se ţine seama de ecuaţia (2)2) , atunci ecuaţia (1) devine:

− ^" %= |log" % + log 4 A7 − 3,1 + 0,87 }

2 B /]
Din relaţia de mai sus se poate obţine pentru determinarea factorului skin
următoarea ecuaţie:
− ^
= 1,151 | − log" % − log 4 A7 +
3,1}
2 B /]
Dacă se consideră timpul în mod convenabil, de exemplu 1 oră, atunci
rezultǎ cǎ log" % = 0. Prin urmare, relaţia de mai sus pentru calculul factorului
skin, în condiţiile utilizării sistemului de unităţi de măsură internaţional,
respectiv metric de şantier devine:
−" ^ % rž§
= 1,151 x − log 4 A7 +
3,1y
2 B /]
(3)

Se menţionează că la determinarea factorului skin trebuie să se ţină seama

de faptul că presiunea la o oră, " ^ % rž§ , se determină de pe prelungirea dreptei
pe care se aşează punctele de presiune şi nu din datele măsurate în sondă.
Această determinare a presiunii, " ^ % rž§ se realizează în acest mod, deoarece
uneori la timpul de o oră există posibilitatea ca efectele de înmagazinare ale
fluidului în sondă să nu fi dispărut.
Căderea de presiune cauzată de efectul skin, "∆ %]D exprimată în bar se
calculează cu relaţia:
"∆ %]D = 0,868 ∙ | | ∙ (4)
Dacă sonda a produs suficient timp pentru ca regimul de curgere semi-
staţionar să aibă loc, este posibil să se determine forma şi aria suprafeţei de
drenaj a sondei.

15
 Astfel, reprezentarea graficǎ în coordonate semi-logaritmice a presiunii în
funcţie de log(timp) va conţine trei zone distincte aşa cum se prezintă în Fig. 3

Figura 2. Diagrama în coordonate semi-logaritmice care conţine

şi perioada de curgere semi-staţionară.
Pe baza măsurătorilor de presiune corespunzătoare perioadei tranzitorii,
reprezentate grafic în funcţie de timp pe o diagramă în coordonate semi-
logaritmice, se determină panta dreptei, şi valoarea presiunii la timpul, t =1orǎ,
notată cu " ^ % rž§ . Din analiza în coordonate carteziene a perioadei semi-
staţionare de curgere, se determină panta dreptei, ©© şi intersecţia acesteia cu
axa Oy notată cu •©© .
Earlougher a propus următoarea relaţie de calcul pentru factorul de formă
a lui Dietz:
" ^ % rž§ − •©©
~• = 5,456 exp o2,303 p (5)
©©

Pe baza pantei dreptei de analiză pentru perioada semi-staţionară se poate

determina volumul de pori, respectiv aria suprafeţei de drenaj a sondei.
ª« -®
? =− =
§E
(6)
¬¬

În perioada de timp în care curgerea este dominată de efectele

înmagazinării fluidului în sondă, valorile presiunii măsurate în sondă şi
reprezentate grafic în funcţie de timp, pe o diagramă în coordonate semi-
logaritmice, nu se înscriu pe o dreaptă.
Coeficientul de înmagazinare adimensional, ~œ , este definit de relaţia:
~
~œ =
2Rℎ2 B /]A
(7)

Determinarea coeficientului de înmagazinare, C se face prin reprezentarea

graficǎ în coordonate dublu logaritmice a diferenţei de presiune ( − ^ % în
funcţie de timpul, . Pe acest grafic, regimul de curgere dominat de efectele de
16
înmagazinare în sondǎ este caracterizat de o dreaptǎ de pantǎ unitarǎ. Calculul
coeficientului de înmagazinare, ~ se face prin alegerea unui punct de pe dreapta
de pantă unitară şi citirea coordonatelor acestui punct "Δ = − ^ ; %. Pe
baza coordonatelor punctului ales, coeficientul de înmagazinare se determină cu
următoarea relaţie:
TU
~=
24Δ
(8)

Cea mai folositǎ metodǎ de determinare a timpului de la care efectele de

înmagazinare nu mai sunt importante, este metoda practică ce constǎ în
determinarea timpului la care primul punct se abate de pe dreapta de pantă
unitară în coordonate log-log şi adăugarea a 1 sau 1½ cicli logaritmici la acest
timp.
Pentru a determina timpul cât zăcământul se comportă ca un zăcământ
infinit, Earlougher[10] sugerează următoarea relaţie:

2 B
=| } " œ% (9)

unde " œ % este timpul adimensional, œ estimat pentru comportarea zăcă-

mântului ca un zăcământ infinit determinat din Figura 2-12
Forma Condiţii Forma Condiţii
zǎcǎmântului stabilizate zǎcǎmântului stabilizate
CA SCA CA S CA
și poziţia pentru și poziţia pentru
sondei tD sondei tD

31,62 0,000 0,1 1 10,84 0,535 0,3

2

30,88 0,012 0,1 1 4,514 0,973 1,0

2

31,60 0,000 0,1 1 2,177 1,361 0,8

2

27,60 0,068 0,2 1 2,690 1,232 0,8

4

600 27,10 0,077 0,2 1 0,232 2,458 2,5

4

1/3
21,90 0,184 0,4 1 0,115 2,808 3,0
1 4

1
2 21,84 0,185 0,2 3,39 1,116 0,6

1
1
5,379 0,886 0,7 3,13 1,156 0,3
4 2

1 1
2,361 1,298 0,7 0,607 1,976 1,0
5 2

1
12,98 0,445 0,6 0,111 2,826 1,2
2

4,513 0,973 0,5 3

4 0,098 2,888 0,9

Zǎcǎmânt
cu împingere
de apǎ 1,91 0,252 0,1

Zǎcǎmânt
cu regim 25 0,117 0,1
necunoscut

Figura 2-12

17
 3.2.2 Cercetarea hidrodinamică a unei sonde la închidere
Cercetarea hidrodinamică a unei sonde la închidere se mai numeşte şi test
de refacere a presiunii, (build- up test). Presiunea este măsurată în sondă imediat
după ce sonda a fost închisă şi este înregistrată în funcţie de timp pe toată durata
de închidere a acesteia. Pe durata închiderii sondei, presiunea măsurată în sondă
începe să crească până se stabilizează la o valoare reprezentând presiunea medie
de zăcământ a zonei de drenaj a sondei (Fig.4 ). Această curbă se numeşte curba
de refacere a presiunii.
250

200
Presiunea, bar

150

100

50

0
20
Debitul de fluid, m3 /zi

15

10

0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80
Timpul, ore

Figura -3. Variaţia presiunii şi debitului unei sonde

în timpul cercetării hidrodinamice la închidere.
Din analiza datelor de presiune măsurate în sondă se pot determina
următoarele date caracteristice atât pentru sondă cât şi pentru zăcământ:
permeabilitatea zonei de drenaj a sondei, forma şi dimensiunile zăcământului,
precum şi condiţiile sondei (factorul skin, coeficientul de înmagazinare,
caracteristicile fisurilor generate printr-o operaţie de fisurare hidraulicǎ).
Avantaj: se cunoaşte precis debitul de producţie ca fiind nul, neinducând
valori anormale pentru presiune.
Dezavantaj: au loc pierderile de producţie asociate cu închiderea sondei pe
câteva zile sau sǎptǎmâni.
Pentru analiza datelor rezultate din cercetarea hidrodinamică a unei sonde
la închidere, există două metode convenţionale:
 metoda Horner;
 metoda Miller-Dyes- Hutchinson (MDH).
Metoda Horner
În cadrul acestei metode se presupune că sonda este închisă după ce a
produs un anumit timp, ? cu debitul constant, T. Tradiţional, în toată literatura
de specialitate timpul de închidere este notat cu ∆ . Prin aplicarea principiului
superpoziţiei, soluţia generală a presiunii se determină din superpoziţia unei
perioade de timp, " ? + ∆ % în care sonda a produs cu debitul, T şi o perioadă de
timp, ∆ când sonda a produs cu debitul "– T%. Prin urmare, se poate scrie că:
− ^ = "∆ % ± = "∆ % ® '∆
+ "∆ %∆ (10)

18
unde căderea de presiune pe întreaga perioadă de timp "∆ % ® '∆ este datorată
producţiei cu debitul, "T − 0%, iar căderea de presiune pe intervalul de timp de
închidere, ∆ , "∆ %∆ este datorată producţiei cu debitul "0 − T %. Prin urmare,
rezultă ca:
21,5 T U ? +∆
− ^" |log 4 7} %=
ℎ ∆
(11)

Relaţia (11) arată dependenţa liniară între căderea de presiune şi

® '∆
∆
logaritmul din . Dacă se reprezintă grafic în coordonate semi-logaritmice
® '∆
presiunea măsurată în sondă în funcţie de log = @, la un moment dat punctele
∆
se vor înscrie pe o dreaptă, iar panta dreptei, este dată de relaţia:
2,303 T U
=
4R ℎ
Intersecţia dreptei cu axa Oy se noteazǎ cu ∗, aşa cum se prezintǎ în
Figura -4.

170

165
Presiunea dinamică în sondă, bar

(pD) Δt=1 h
160

155
p*
150

145

140

135

130

125

120
1 10 100 1000

(tp +t)/t

Figura -4. Diagrama Horner pentru cercetarea hidrodinamicǎ

la închidere a unei sonde.
Din expresia pantei, prezentatǎ mai sus, se va calcula capacitatea de
curgere, ℎ cu relaţia de mai jos în cazul utilizării sistemului de unităţi de
măsură metric de şantier:
21,5 T U
ℎ=

Din relaţia de calcul a capacitǎţii de curgere se poate determina permeabilitatea

medie a zonei de drenaj a sondei, cunoscând grosimea stratului productiv.
Factorul skin afectează presiunea în sondă doar înainte de închiderea
sondei si se calculează pe baza diferenţei dintre valoarea presiunii după o oră de
la începutul testului, " ^ %∆ rž§ citită pe dreapta semi-logaritmică şi valoarea
presiunii în momentul închiderii sondei " ^ % ® :
19
 " ^ %∆ rž§ −" ^% ? +1
= 1,151 x + log o p
®

?
(12)
−log 4 7 + 3,10}
2 B /]
A

Căderea de presiune suplimentară determinată de efectul skin, "∆ %]D

exprimată în bar şi de asemenea în psi se calculează cu relaţia:
"∆ %]D = 0,868 ∙ | | ∙
Intersecţia dreptei pe care se înscriu punctele de presiune, cu axa Oy unde
® '∆
log = @ = 1 se numeşte presiune extrapolată şi se notează cu ∗ (Figura -4).
∆
Aceasta este presiunea care se obţine teoretic la timpul infinit de închidere a
sondei.
În cazul unui zăcământ infinit cu o singură sondă, presiunea, ∗ este chiar
presiunea iniţială a zăcământului. Dacă zăcământul conţine mai multe sonde sau
zăcământul este finit, presiunea ∗ este mai mică decât presiunea iniţială a
zăcământului şi reprezintă aproximativ presiunea medie în zona de drenaj a
sondei.
O sondă este închisă de regulă de la suprafaţă şi nu de la perforaturi. Din
acestă cauză, chiar dacă sonda este închisă, din zăcământ fluidul continuă să
curgă o perioadă de timp, acesta acumulându-se în sondă. Această perioadă de
curgere durează până când se acumulează suficient de mult fluid în sondă, astfel
încât să se poată transmite efectul opriri sondei şi la nivelul formaţiunii
productive. Pe diagrama semi-logaritmică de tip Horner, punctele din perioada
de înmagazinare a fluidului în sondă nu se înscriu pe o dreaptă, acestea situându-
se mai jos decât dreapta respectivă.
La fel ca şi în cazul cercetării hidrodinamice a unei sonde la deschidere,
durata efectului de înmagazinare a fluidului în sondă se poate determina din
analiza unei reprezentări grafice în coordonate dublu logaritmice a diferenţei de
presiune, ( ^ − ^ % în funcţie de timpul, ∆ . Presiunea, ^ este presiunea
măsurată în sondă imediat după închidere.
Atunci când efectul de înmagazinare în sondă este dominant, punctele se
înscriu pe o dreaptă cu panta unitară. Primul punct care se abate de la această
dreaptă cu panta unitară marchează sfârşitul perioadei de înmagazinare. Timpul
corespunzător acestui punct se incrementează cu un ciclu logaritmic sau un ciclu
şi jumătate pentru a stabili punctele care vor fi considerate în coordonate semi-
logaritmice în scopul determinării pantei, capacităţii de curgere şi
permeabilităţii.

20
 Alternativ, acest timp de la care se poate trasa dreapta în coordonate semi-
logaritmice se poate estima utilizând sistemul de unitǎţi de mǎsurǎ practic anglo-
saxon, cu următoarea relaţie[10]:
170000~e•,ž‹]
∆ >
ℎ
= @

unde ~ este coeficientul de înmagazinare al sondei.

Coeficientul de înmagazinare, ~ se determina prin alegerea unui punct de
pe dreapta de pantă unitară care are coordonatele "Δ ; ∆ %şi aplicând următoarea
relaţie:
TU∆
~=
24Δ
(13)

unde Δ este diferenţa de presiune " ^ − ^ %, iar Qîn m3/zi sau bbl/zi, iar
timpul de regulă se consideră în ore
Metoda Miller-Dyes-Hutchinson (MDH)
Reprezentarea grafică corespunzătoare metodei Horner poate fi
simplificată dacă sonda a produs suficient de mult timp pentru ca fluidul să
curgă în regim semi-staţionar. Presupunând că timpul de producţie, ? este mult
mai mare decât timpul maxim de închidere, ∆ , adică ? ≫ ∆ , rezultă că:
? +∆ ≅ ?

ceea ce conduce la următoarea relaţie:

® '∆
log = @ = log = ® @ = log: ? < − log"∆ %
∆ ∆
(14)
Prin rezultă următoarea ecuaţie:
21,5 T U
− ^" %= ´log: ? < − log"∆ %µ
ℎ
(15)

Dacă se reprezintă grafic presiunea în funcţie de logaritmul timpului de

închidere, la un moment dat punctele se vor înscrie pe o dreaptă a cărei pantă,
se poate determina (Figura -5). Panta, în cazul metodei Miller-Dyes-
Hutchinson (MDH) are relaţia de calcul identică cu cea corespunzătoare metodei
Horner. Cunoscând valoarea pantei, se poate determina capacitatea de curgere
şi permeabilitatea medie în zona de drenaj a sondei.

21
 170

165

Presiunea dinamică în sondă, bar

160

155

150

145

140

135

130

125

120
0,01 0,1 1 10

Timpul, ore

Figura -5. Diagrama MDH pentru cercetarea hidrodinamică

la închidere a unei sonde.
Capacitatea de curgere in cazul sistemului de unităţi de măsură metric de
şantier:
21,5 T U
ℎ=

De asemenea, factorul skin se calculează identic ca în cazul metodei

Horner. Prin urmare, relaţia de calcul ale factorului skin este pentru sistemul de
unităţi de măsură metric de şantier:
" ^ %∆ rž§ −" ^% ? +1
= 1,151 x + log o p − log o Ap + 3,10y
®

? 2 B /^

Metoda MDH este mult mai simplă decât metoda Horner. Aceasta are
totuşi dezavantajul că nu poate fi utilizată direct pentru găsirea presiunii medii a
zăcământului şi poate fi utilizată doar dacă timpul de producţie este mult mai
mare decât timpul de închidere.
Pentru a calcula presiunea, p* se foloseşte următoarea relaţie:
∗
=" ^ %∆¶rž§ + ∙ log: ? + 1< (16)
în care presiunea " ^ %∆¶rž§ este citită la ∆ = 1 ora pe dreapta sau pe
prelungirea dreptei pe care se înscriu punctele de presiune reprezentate pe
diagrama de tip MDH.
Dacă timpul de producţie este comparabil cu timpul de închidere sau chiar
mai mic decât acesta, ultimele puncte de pe diagrama semi-logaritmică de tip
MDH se abat de la dreaptǎ, fiind de regulǎ sub aceastǎ dreaptă. Prin urmare,
determinarea acestei drepte este mai dificil de realizat.
La fel ca în cazul metodei Horner, timpul ce marchează începutul dreptei
în cazul metodei MDH se determină tot din reprezentarea grafică în coordonate
dublu logaritmice a variaţiei presiunii, ∆ (∆ = " ^ − ^ %) în funcţie de
timpul, ∆ . Presiunea, ^ este presiunea în sondă măsurată imediat după
închidere. Timpul estimat este acela unde punctele se abat de la dreapta de pantă
unitară, la care se adaugă un ciclu logaritmic sau un ciclu şi jumătate.

22
 Miller, Dyes şi Hutchinson[16] au prezentat o metodă simplă de estimare
a presiunii medii, ¸ din zona de drenaj a sondei, pentru o zonă de drenaj
circulară sau pătrată ce a produs anterior în condiţii semi-staţionare. Algoritmul
de urmat este simplu şi constă în următorii paşi:
1. Se selectează un timp, ∆ în zona punctelor ce se înscriu pe dreapta
obţinută în cazul reprezentării grafice de tip MDH, căruia îi corespunde o
presiune ^ .
2. Se calculează un timp adimensional de închidere, œ¹œº bazat pe aria de
drenaj, A cu relaţia de mai jos:
0,0002637 ∙ ∙∆
=
(17)
œ¹œº
2 B
3. Se determină presiunea adimensională, œ¹œº din diagramele tip MDH
(Figura -6) în funcţie de valoarea timpului adimensional, œ¹œº .
4. Se calculează presiunea medie, ̅ din zona de drenaj utilizând relaţia:
∙ œ¹œº
̅= ^ +
(18)
1,1513
în care este panta dreptei obţinută din reprezentarea grafică a punctelor de
presiune în coordonate semi-logaritmice de tip MDH.

Figura -6. Presiunea adimensională MDH pentru calculul presiunii medii[10].

3.2.3 Cercetarea hidrodinamică a sondei la închidere în
condiţiile existenţei unui istoric de debite înainte de
închidere
În cazul în care înainte de oprirea sondei, aceasta a produs cu debite
variabile (Figura -7) se va aplica metoda superpoziţiei pentru fiecare din
perioadele de producţie şi pentru perioada de închidere a sondei.

23
 Figura -7. Variaţia debitelor de producţie anterioare închiderii sondei.
Prin urmare, căderea de presiune totală, " − ^% se poate exprima astfel:
− ^ = "∆ % ±
"∆ % ± = "∆ % » '∆
+ "∆ %∆ + "∆ % » '∆ † »¼½
+ ⋯ + "∆ % » '∆ † ½

în care: "∆ % ± reprezintă căderea de presiune pe întreaga perioadă de timp

datorată producţiei sondei cu debitul, Tž pe toată perioada de producţie;
"∆ %∆ − căderea de presiune pe intervalul de timp de închidere, ∆ , este
datorată producţiei sondei cu debitul, "0 − T¾ %;
"∆ % » '∆ † »¼½ −căderea de presiune datorată producţiei sondei cu
debitul "T¾ − T¾†ž% pe intervalul de timp, ( ¾ + ∆ − ¾†ž) şi aşa mai
departe.
Prin aplicarea principiului superpoziţiei, căderea de
presiune, "∆ % » '∆ † ½ este datorată producţiei sondei cu debitul, "TA − Tž % în
intervalul de timp, " ¾ + ∆ − A ).
În aceste condiţii, căderea de presiune totală, " − ^ % va avea
următoarea expresie:
¾
21,5 T¾ U T +∆ −
¾ †ž
− ^" % = ¿ |log 4 7}À
ℎ T¾ ¾+∆ −
(19)
rž
în condiţiile utilizării sistemului de unităţi de măsură metric de şantier
Prin urmare, în cazul cercetării hidrodinamice a unei sonde la închidere
atunci când aceasta a produs cu debite variabile înainte de închidere,
interpretarea măsurătorilor de presiune este similară cu cea în situaţia în care
sonda a produs cu un debit constant înainte de închidere, adică prin metoda
Horner.
Pentru aceasta, se trasează graficul de variaţie a presiunii în funcţie de
timp în coordonate semi-logaritmice, doar că pentru axa Ox a timpului, se
® '∆
înlocuieşte log = @ cu următoarea funcţie de superpoziţie, FS:
∆
¾
T ¾+∆ − †ž
FS = 3log 4 78
T¾ ¾+∆ −
rž

24
 Panta dreptei, pe care se vor înscrie punctele după ce efectul înmagazinării
în sondă dispare, va fi aceiaşi ca în cazul metodei Horner sau MDH, iar pe baza
valorii ei se va calcula capacitatea de curgere, ℎ, respectiv permeabilitatea, .
Factorul skin se calculează în mod similar cu cel determinat la metoda Horner.
Cel mai simplu mod de lucru este înlocuirea istoricului cu debite variabile
de producţie cu un singur debit şi utilizarea metodei Horner pentru interpretare.
Una dintre metodele utilizate[5] presupune considerarea ultimului debit al
sondei şi calcularea unui timp de producţie echivalent, ? cu următoarea relaţie:
∑¾rž T " − †ž %
=
?
T¾
Această metodă de simplificare a istoricului de producţie poate fi folosită,
introducând erori neglijabile, dacă timpul de închidere este mai mic decât dublul
perioadei de producţie cu ultimul debit[5].
3.3 Metoda curbelor tip
O curbă tip este o reprezentare grafică în coordonate adimensionale
(presiunea adimensională în funcţie de timpul adimensional) a soluţiei teoretice
a ecuaţiei de curgere prin medii poroase pentru anumite condiţii specificate
(permeabilitate, raza de drenaj a sondei, factor skin, forma zăcământului, poziţia
sondei, etc.). Aceste curbe tip au fost introduse de Agarwal şi alţii în 1970[2].
Analiza datelor obţinute în urma cercetării hidrodinamice a unei sonde cu
ajutorul curbelor tip constă în gasirea curbei tip teoretice care se potriveşte cel
mai bine cu reprezentarea reală obţinută prin trasarea graficului (în aceleaşi
coordonate adimensionale) de variaţie a presiunii măsurate în sondă în funcţie de
timp.
Curbele tip sunt reprezentate în coordonate adimensionale pentru a
elimina influenţa valorilor fizice a parametrilor din ecuaţia curgerii (debitul de
curgere, proprietăţile fluidului sau ale rocii) şi a sistemului de unităţi măsură
folosit.
Dacă se utilizează sistemul de unitǎţi de mǎsurǎ metric de şantier,
variabilele adimensionale vor fi date de relaţiile:
ℎ
œ = " − %
18,665T U

= 0,00036
œ
2 B /]
A

De la apariţia lor, în 1970, au apărut multe serii de curbe tip cum ar fi cele
lui Argawal, McKinley, Earlougher şi Kersch, Gringarten şi alţii. Cele mai
folosite sunt curbele tip ale lui Gringarten[12].

25
 Curbele lui Gringarten şi alţii[12] pentru modelul analitic a unui zăcământ
omogen infinit cu o sondă verticală situată în centru foloseşte în afară de
presiunea adimensională, œ şi timpul adimensional, œ şi coeficientul
adimensional de înmagazinare, ~œ corespunzător sistemului internaţional de
unităţi de măsură:
1
~œ = ~
2R2ℎ B /]A
Pe curba tip sunt identificate două regimuri de curgere şi anume:
 regimul de curgere dominat de efectele de înmagazinare în sondă;
 regimul de curgere determinat de zăcământul radial infinit cu sonda
verticală plasată în centru.
În cazul regimului dominat de efectele de înmagazinare în sondă,
presiunea adimensională, œ este datǎ de relaţia:
œ
=
œ
~œ
Regimul de curgere determinat de zăcământul radial infinit cu sonda
verticală plasată în centru este descris de soluţia ecuaţiei de curgere prin medii
poroase şi anume:
1 œ
= |ln 4 7 + ln"~œ eA] % + 0,80907}
œ
2 ~œ
(20)

Ä
ÅÄ
în care este un factor adimensional in cazul sistemului de unităţi de măsură
metric de şantier se poate determina cu relaţia:
œ 2R ℎ
= 0,00036
~œ ~

Ecuaţia (20) reprezintă soluţia presiunii într-o sondă care prezintă efect de
înmagazinare şi factor skin, plasată într-un zăcământ omogen nemărginit.
Reprezentarea grafică a logaritmului presiunii adimensionale, log" œ % rezultat
din această ecuaţie, în funcţie de log = Ä @ pentru diferite valori ale produsului,
ÅÄ
~œ e ne conduce la obţinerea curbelor tip Gringarten pentru zăcăminte infinite
A]

omogene prezentate în Figura 8.

26
 Figura 8. Curbele tip pentru un zăcământ infinit omogen[4].
Curbele tip din Figura 8 au marcat cu linie întreruptă sfârşitul perioadei de
înmagazinare a fluidelor în sondǎ. Curbele superioare corespund valorilor mari
ale parametrului de caracterizare a sondei, ~œ eA] şi în consecinţǎ unui factor
skin mare.
Curbele tip Gringarten pot fi utilizate fără nici o restricţie sau modificare
la interpretarea datelor rezultate din cercetarea hidrodinamică a unei sonde la
deschidere dacă timpul de producţie anterior închiderii sondei a fost suficient de
lung.
Pentru timpi de producţie mici, anteriori închiderii sondei, în locul
timpului de închidere a sondei, ∆ , se poate utiliza timpul echivalent, ∆
introdus de Agarwal[1] care este definit de relaţia:
∆ ∆
∆ = =o +∆ p
∆ ?
1+ ?
?

În relaţia de mai sus ∆ reprezintă timpul de închidere a sondei, ? este

timpul de producţie al sondei anterior închiderii acesteia, iar ∆ este timpul
echivalent al lui Agarwal.
3.4 Metoda derivatei Bourdet a presiunii
Metoda derivatei Bourdet a presiunii a apărut pentru a înlătura unele din
dezavantajele metodei curbelor tip în a identifica corect regimurile de curgere şi
a rezoluţiei mici în ceea ce priveşte variaţiile de presiune a reprezentării dublu
logaritmice.
Derivata presiunii introdusă de Bourdet pentru a evidenţia regimul de
curgere radial nestaţionar este calculată în raport cu logaritmul timpului. Prin
utilizarea logaritmului natural, derivata Bourdet, "∆ %Æ va fi exprimată ca
produsul dintre timp şi derivata în funcţie de timp a presiunii:

27
 d∆ d∆
"∆ %Æ = =∆
d"ln"∆ %% d∆

Proprietatile derivatei Bourdet a presiunii

Cazul perioadei curgerii radiale
d pD
1 p'D   0,5
pD  ln t D  0,81  2s  dln
tD
2 CD

 Cazul perioadei de înmagazinare

t d pD t dp tD
pD  D p'D   D  D p'D 
CD t t
dln D CD d D CD
CD CD
Derivata presiunii are o asimptotă de pantă 1 care trece prin originea
axelor de coordonate ale unei diagrame logaritmice.
Relaţia de mai sus indică faptul că reprezentarea grafică în coordonate
dublu logaritmice a derivatei Bourdet a presiunii pentru regimul de curgere
radial plan infinit va avea ca asimptotă o dreapta orizontală la valoarea presiunii
adimensionale de 0,5.

Efectele de
înmagazinare Curgerea radial-planǎ
a sondei Zona de tranziţie Dreapta semilogaritmicǎ

101 Dreapta Maxim ce depinde

de pantǎ unitarǎ de C D exp(2s)
pD

Dreapta orizontalǎ

100
0,5

10-1 100 101 103

10-1 102 104
tD/CD
Figura 9 Curba tip teoretică pentru derivata Bourdet a presiunii[5].
Combinând cele două regimuri în coordonate dublu logaritmice obţinem o
curbă tip pentru derivata Bourdet a presiunii aşa cum se prezintǎ în Figura 9.
Pe curba tip a derivativei Bourdet a presiunii ( Figura 910) pot fi distinse
clar următoarele zone:
 zona în care efectele de înmagazinare sunt dominante,
reprezentată de o dreaptă cu pantă unitară;
 zona în care regimul de curgere este radial plan infinit,
reprezentată de o dreaptă orizontală.

28
 Între cele două regimuri de curgere se află o zonă de tranziţie reprezentată
de o curbă ce prezintă un maxim care depinde de parametrul ~œ eA] aşa cum se
poate observa şi din Figura -10.

Derivata Bourdet a presiunii adimensionale, p'D 100

CD e2s
1040
1030
10
1020
1015

109
1010

108
104
106
1
100
103
3 10
0,3

0,1
0,1 1 10 100 1000 10000
Timpul adimensional, tD / CD

Figura -10. Curbele tip pentru derivata Bourdet a presiunii[6].

Avantajele folosirii derivatei Bourdet a presiunii:

 heterogenităţile care sunt dificil de identificat pe curbele convenţionale
sunt amplificate prin folosirea derivatei şi astfel mai uşor de identificat;
 regimurile de curgere au forme caracteristice clare pe curba derivatei
Bourdet a presiunii;
 permite ca într-o singură reprezentare grafică să fie cuprinse mai multe
caracteristici separate, care altfel necesitau utilizarea mai multor
reprezentări grafice;
 extinde procesul de analiză a datelor rezultate din măsurătorile de
presiune în sondă ceea ce conduce la creştera calităţii interpretării.
Bourdet şi alţii[8] au reunit curbele tip ale lui Gringarten şi curbele tip ale
derivatelor Bourdet a presiunii pe aceiaşi diagramă dublu logaritmică, astfel
încât să se poată identifica foarte uşor regimurile de curgere, aşa cum sunt
prezentate înFigura 1112.
Utilizarea curbelor tip din Figura 1112 permit simultan potrivirea datelor
de presiune măsurate în sondă, precum şi a derivatei Bourdet a presiunii
calculate pe baza acestora. Acest lucru permite identificarea mai precisă decât în
cazul curbelor Gringarten, a punctelor de referinţă pentru presiune, timp şi a
parametrului ~œ eA] .

29
 Figura 11 Curbele tip care includ şi derivativa Bourdet a presiunii[7].

3.5 Metode moderne de analiză

Metodele moderne utilizează interpretarea asistată de calculator a
măsurătorilor de presiune provenite din cercetarea hidrodinamică a sondelor.
Astfel, s-au dezvoltat tehnici de interpretare care nu mai utilizează toate
curbele tip pentru variaţia presiunii în sondă sau curbele derivatei Bourdet a
presiunii, ci generează doar curbele de variaţie a presiunii şi derivatei Bourdet a
acesteia, care se potrivesc cel mai bine cu măsurătorile efectuate în sondă.
Factorii principali care au contribuit decisiv la dezvoltarea rapidă a
metodelor de interpretare asistate de calculator[18] sunt:
 creşterea capacităţii de prelucrare a datelor de către calculatoarele
moderne;
 utilizarea unor metode numerice eficiente de generare a curbelor tip (de
exemplu algoritmul numeric Stehfest de inversare a transformatei
Laplace necesară rezolvării ecuaţiilor diferenţiale cu derivate parţiale);
 utilizarea simulării numerice a zăcămintelor pentru a furniza variaţia
presiunii în sondă când se utilizează diverşi parametrii de zăcământ;
 utilizarea unor algoritmi eficienţi de optimizare necesari potrivirii curbei
tip cu măsurătorile de presiune.
Metodele moderne de analiză se bazează deci pe reprezentarea în
coordonate dublu logaritmice a variaţiei presiunii şi a derivatei Bourdet a
presiunii în funcţie de timp (sau timp echivalent pentru cercetarea la închidere cu
timpi de producţie mici anteriori opriri sondei). Cu ajutorul acestora se
determină diferitele regimuri de curgere întâlnite în timpul testării sondei,
identificându-se astfel modelul de sondă, respectiv de zăcământ (modelul de
interpretare).

30
 Utilizarea reprezentării dublu logaritmice nu exclude şi utilizarea
metodelor clasice bazate pe reprezentarea grafică în coordonate semi-logaritmice
a variaţiei presiunii în funcţie de timp.
Ultimele realizări în domeniul cercetării hidrodinamice a sondelor
facilitează utilizarea metodelor de deconvoluţie în interpretarea măsurătorilor de
presiune din sonde.
Metodele moderne de analiză bazate pe interpretarea asistată de calculator
presupun parcurgerea a trei etape principale și anume:
1. încărcarea măsurătorilor de presiune şi a datelor adiacente
referitoare la producţia sondei şi caracteristicilor fluidului (analiza
PVT);
2. identificarea modelului de interpretare din analiza datelor introduse;
3. calculul parametrilor de sondă şi zăcământ.
La aceste etape principale se pot adăuga şi altele cum ar fi:
 revizuirea datelor încărcate pentru eliminarea valorilor evident
eronate,
 testarea calităţii datelor încărcate,
 rafinarea modelului de interpretare a datelor, etc.

31