DESCRIERE-CONCEPT DINAMICA BULEI CAVITAŢIONALE – ECUAŢIA RAYLEIGH-

PLESSET

NOTAȚII CONCEPT- DINAMICA BULEI CAVITAŢIONALE – ECUAŢIA RAYLEIGH-

PLESSET

R-raza peretelui bulei, <m>

r- variabilă, distanța din centrul bulei la un punct oarecare din mediu lichid, <m>
p-presiunea din mediu lichid, <N/m2>
pg,v- presiunea gazului, vaporilor din interiorul bulei cavitaționale, <N/m2>
p- presiunea din mediul lichid neperturbat, departe de bula cavitațională, <N/m2>
- vâscozitatea cinematică <m2/s>
t-variabila timp, <s>
1. Introducere
Cunoașterea dinamicii bulei cavitaționale singulare simetrice sau asimetrice, in diverse lichide,
funcționând la temperaturi joase, normale sau ridicate, copnstituie, astăzi, o problemă de mare
importanță practică, Acestă importanță derivă din faptul ca la surparea bulelor cavitaționale apar
suprapresiuni apreciabile ce solicită și erodează pereții și frontierele solide, precum și oscilații de
presiuni ce se transmit structurilor mașinilor hidraulice, elicelor și vapoarelor, în general tuturor
sitemelor ce funcționează în medii lichide cu curgeri puternic necontrolate. Problema fundamanetală a
dinamicii bulei cavitaționale singulare constă în determinarea câmpurilor de presiune și viteze, inclusiv
viteza peretelui bulei ce se surpă sau crește, sub influența diferenței de presiuni sau temperaturi.
Modelul matematic Reyleigh-Plesset are la bază ipotezele bulelor singulare sferice. Acesta model
teoretic, de bază, admite o cavitate (goală sau umplută cu gaze și vapori) de formă sferică, izolată într-
un lichid nelimitat. Reyleigh a stabilit ecuația ce descrie surparea peretelui bulei cavitaționale sferice.
Prin modificările de structură, adecvate, acest model a fost extins și la bulele cavitaționale asimetrice
care suferă perturbații arbitrare, variabile în timp.

În acest capitol vom analiza evoluţia dinamică a unui balon sferic, cu o centrul fix, care suferă
variaţii uniforme de presiune la infinit. Acest model simplu demonstrează principalele caracteristici ale
multor cazuri practice, cum ar fi prăbuşirea unei bule, formarea de bule, oscilaţii cu bule, etc.
Experienţa arată că în situaţii mai complicate, care implică mişcarea peretelui bulei, de exemplu, poate
fi tratat, aproximativ, cu ajutorul acestui model. Din punct de vedere istoric, propunerea că într-un
lichid (mediu infinit) poate indusă o cavitate sferică sub presiune uniformă la infinit a fost propusă de
Besant în 1859. Problema, a fost însă rezolvată pentru un lichid nevâscos de Rayleigh (1917), cu scopul
de a interpreta fenomenul de eroziune a cavitaţie. PLESSET (1954) a considerat cazul general de
evoluţie a bulei într-un lichid vâscos şi incompresibile.

2. Ipoteze

Ipotezele principale sunt:

- lichidul este incompresibil şi fie newtonian sau nevâscos;
- greutatea se neglijează;
 - conţinutul de aer în bulă este constant, inerţia este de neglijată și de asemenea orice schimb de
căldură cu mediul înconjurător. Aceasta presupune că transformarea este adiabatică și este
valabilă atunci când bulele devin destul de mari;
- bula este saturată cu vapori a căror presiune parţială este presiunea vaporilor la temperatura de
lichidului considerat.
Funcţiile care urmează să fie stabilite, în domeniul lichid r ≥ R (T), sunt viteza de variație a
peretelui bulei u(r, t) şi presiunea p(r, t) induse de evoluţia bulei (fig. 1).

Fig. 1 Schema de principiu

3. Condițiile inițiale și la limită

Transferul de masă prin intermediul interfeţei este neglijat, astfel că viteza lichidului de la
interfață u(R, T) este egal cu viteza de interfaţă .
În cazul unui fluid vâscos, de vâscozitate cinematică , tensiunea superficială la interfață este:

Echilibrul de forţe normale este dat de:

în cazul în care pg reprezintă presiunea parţială a gazelor în interiorul bulei, presupunând o

transformarea adiabatică a gazului, presiunea gazului, instantanee, este funcție de presiunea iniţială pgo
prin următoarea expresie:

unde  este raportul capacităţilor de căldură cpg şi cvg ale gazului.

Astfel, presiunea pe interfața/peretele bulei este dată de:
Departe de bulă, se presupune că lichidul se află în repaus, caraterizat prin u(, t) 0 şi presiunea p(,
t), respectiv la care p(t) se presupune dată. Pentru condiţiile iniţiale (indice 0), bula se presupune a fi
în echilibru, de exemplu, , astfel că este satisfăcută ecuația:

4. Ecuația Reyleigh-Plesset
Datorită simetriei sferice, câmpul de viteze este irotațional. Ecuaţia de conservare a masei,
pentru un fluid incompresibil, este div și conduce la:

În acest caz, termenul de vâscos din ecuaţia Navier-Stokes este zero. Astfel, atât pentru un fluid
vascos cât și pentru cel nevâscos, ecuaţia impuls devine:

luând în considerare ecuaţia (3.6) rezultă:

Integrând, variabila fiind r şi luând în considerare condiţiile de la infinit, se obţine:

Această ecuaţie este echivalentă cu ecuaţia Bernoulli pentru un flux de fluid nevâscos. Pe
interfața r = R, ecuaţia (3.9) dă:

În final, cu expresia (3.4), pentru presiunea de la interfaţă, şi având în vedere că:

ecuaţia (3.10) devine:

 Această ecuaţie, este cunoscută sub numele de ecuaţia Rayleigh-PLESSET și permite să se
determine evoluţia în timp a razei R şi, prin urmare, câmpul de presiune în mediul lichid prin legea dată
p(t). Pentru un lichid nevâscos, ultimul termen din partea dreaptă dispare. Ecuaţia corespunzătoare
este cunoscută sub numele de Rayleigh ecuaţie.
Ambele sunt ecuaţii diferenţiale şi neliniare, din cauza condiţiilor inerţiale.
În majoritatea cazurilor, forţele de inerţie sunt dominante şi vâscozitatea nu joacă un rol
important. Rolul de tensiune superficială este adesea secundară, în cazul colapsului bulei.

5. Interpretarea energetică a termenilor ecuației Rayleigh-Plesset

Știind că:

ecuaţia Rayleigh-PLESSET (3.12) poate fi scrisă după cum urmează:

Termenul din partea stângă reprezintă variaţia energiei cinetică a lichidului. Primul termen din
partea dreaptă reprezintă forţe de presiune cu care acţionează lichidul, în timp ce forţele de tensiune
superficială sunt reprezentate de al doilea termen. Disiparea datorita vâscozității este exprimată prin
, unde eij reprezintă viteza de deformare. Aceasta este dată de ultimul termen.