1.Apa.Structura si compozitia moleculei de apa.

Molecula de apa H2O este formata dintr-un atom de oxigen si doi atomi de
hidrogen, uniti de atomul de oxigen prin legaturi covalente. Prin metoda difractiei
cu raze X s-a constatat ca molecula de apa poseda o forma triunghiulara. Este
considerata o asociere a unui ion O2- si a doi ioni H+ Legaturile OH formeaza
intre ele un unghi de 10428.
Structura triunghiulara a moleculei de apa poate fi argumentata si de existenta
proprietatilor de dipol electric.

2. Momentul electric al dipolului moleculei de apa. Dependenta densitatii apei

de temperatura
Un dipol electric este un ansamblu de doua sarcini electrice egale si de semn
contrar ale caror centre de greutate nu coincid. Directia momentului este orientata
de la sarcina negativa spre sarcina pozitiva, in directia axei dipolului. Momentul
dipolar rezultant al moleculei de apa este de 1,84 debye (D) 1D = 3,336x10-30 C m
Densitatea apei se modifica cu cresterea temperaturii, intre 0oC si 4oC creste cu
temperatura, apoi scade astfel incit densitatea maxima a apei este, la 4oC, de
1g/cm3. Apa isi mareste volumul la solidificare, gheata are densitate mai mica decit
densitatea apei la 0oC. Aceste proprietati au o importanta deosebita in natura. Cind
timpul se raceste, apele lacurilor, riurilor etc. se racesc la suprafata pina la 4oC.
Cum apa la aceasta temperatura are densitatea maxima se lasa la fund iar la
suprafata ajunge apa cu temperatura mai mare. Dupa ce toata masa de apa a ajuns
la 4oC stratul de la suprafata se raceste si la 0oC ingheata. Gheata fiind mai usoara
decit apa lichida ramine la suprafata. Stratul de apa de pe fundul lacului sau riului
va ramine lichid si la o temperatura in jur de 4oC, permitind existenta vietii
subacvatice.

3.Disocierea molecule de apa.Notiune de PH.Valorile PH in lichidurile

Biologice.
1. Apa se disociaza in ioni H+ si OH-.Ionul H+nu are invelis electronic,Poseda
o mare capacitate de hidratare.Daca se leaga de o molecula de apa formeaza
ionul de hidroniu (H3O+)avind si o mare mobilitate,protonul trece de la o
0
molecula la alta.Gradul de disociere al apei la t=25
[ H+]=[OH-]=10-7mol/l.
2. Logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen se
numeste PH
PH=-lg[H+]
Daca: PH=7 solutie neutral
PH>7 solutie bazica
PH<7 solutie acida La om PH=7,4
 Solutie tampon sunt acele lichide biologice unde se poate adauga cantitati
relative rari de acizi sau baze fara ca PH-ul sa se schimbe simtitor.In singe
solutiile tampon sunt Seroproteinele.
3. PH-ul in unele lichide biologice:
Lichidul PH
Singe 7,4
Sucul gastric 1,8
Urina 5,6
Sucul pancreatic 8,0

4. Proprietatile apei H2O si D2O.Apa grea si apa triata

Apa naturala este fomata din 18 specii de molecule de apa
rezultate prin combinarea speciilor de izotopi:
1H Hidrogen 16O
2H Deuteriu si 17O
3H Tritiu 18O
Specia predominanta are formula H2O, cu compozitia masica H:O de 1:8.
Exista doua forme ale apei grele: D20 si DOH. Dotajul apei grele in apa obisnuita
poate fi determinat prin masurarea indicelui de refractie.
Apa grea(D2O) si apa tritiata(T2O).Electroliza apei obisnuite la
tensiuni ridicate mareste procentul fractiunii de apa grea.
Asociera oxigenului cu izotopii hidrogenului conduce la formarea
apei grele si a apei triate aceasta fiind radioactiva.
Sunt 2 forme a apei grele D2O si DOH.
Dotajul apei grele in apa obisnuita poate fi masurata prin
masurarea indecelui de refractie.
Apa tritiata T2O poate fi detectata pe baza emisiei radiatiei de
catre titriu.
Apa grea provoaca sterilitatea anumalelor,2duce la inhibarea
transportului active si contractiei musculare.

5 Rolul biologic al apei si repartitia ei in organismul uman.

Rolul apei in organism e determinat de faptul ca reprezinta un constituent
principal al materiei vii si participa la procesele fundamentale ale organismului:
-elementul esential care regleaza presiunea osmotica a celor 3 sectoare hidrice.
Intracelular ; - plasma sanguina ; - plasma interstitiala
-mediul in care au loc multiplele reactii chimice si biochimice in organism.
-participa la mentinerea constanta a temperaturii organismului.
-participa la eliminarea deseurilor din organism pe cale renala.
-rol in protectia mecanica a fatului.
Apa totala: 60-70%
Apa intracelulara: 40%
Apa extracelulara: 20%
Plasma: 4%
Lichidul interstitial si limfa: 15%
Lichidul transcelular: 1%
Vol. Intracelular: vol. Total vol. Extracelular
Vol. Interstitial: vol.extracelular vol. Plasmatic (intravascular)

6.Conductivitatea.Determinarea conductivitatii solutiilor cu ajutorul puntii

Colhrausch.
Conductivitatea unei substante este proprietatea acesteea de a conduce sau
transmite caldura,electrivitatea sau zgomotul.Unitatile de masura sunt Siemens pe
metru(S/m) sau microohmi pe cm.

Coductivitatea unei solutii ionice apoase solutii electrolititce sunt buni coductori de curent electric.
l
Rezistenta electrica a unei solutii electrolitice cu rezistivitatea se determina din relatia: R= S ();

RS
= l unde S supradata electrozilor in m2, l distanta dintre electrozi in m, rezistivitatea in

Conductivitatea electrica este marimea inversa a rezistivitatii si se exprima prin relatia

1 l
-1 -1
= m ; = RS ; se mai foloseste si unitatea Siemens m -1

Conductivitatea solutiei poate fi calculata din relatia lui Kohlraush, cunoscind U+ si U-(pentru un electrolit
binar, doua categorii de ioni) cu valenta Z ( numarul de legaturi dintre anioni si cationi). Ea are expresia

= FCM Z (U+ + U-) ; unde F numarul leui Faraday = 96500 C/mol; C M concentratia molara a
electrolitului in mol m-3.
Conductivitatea solutiilor poate fi determinata si experimental, utilizind schema electrica, numita puntea lui
Kohlrausch, unde R rezistenta solutiei din cuva de masurare; R 1 si R2 rezistenta variabilei; R3
rezistenta cunoscuta. Variind marimea rezistentelor R 1 si R2, puntea se echilibreaza, galvanometrul
R R2 R2
semnalizeaza lipsa curentului. In aceste conditii are loc relatia: R 1 = R3 , unde R=R 1 R 3 ;

l
Cunoscind rezistenta R, se determina coductivitatea solutiei: = RS unde l distanta dintre electrozii

din cuva de masurare; S supradata electrozilor, Raportul l/s este numit constanta cuvei.

7.Dinamica fluidelor. Ecuatia de continuitate a curgerii lichidelor. Curgerea

laminara si turbulenta. Numarul lui Reynolds.

Dinamica fluidelor studiaza comportarea fluidelor in timpul curgerii si

interactiunea lor cu frontierele solide, tinand cont atat de fortele active care intretin
starea de miscare cat si de fortele rezistente, care se opun curgerii.
Ecuatia de continuitate:S1v1=S2v2=...=Snvn
S*v=const
In conditiile daca ro este aceeashi in orice punct,si viteza nu variaza in timp atunci viteza si aria
sectiunii transversale ale tubului este aceeashi.
Curgerea laminara este un tip de curgere care are loc in straturi
plan-paralele fara intersectarea acestora. La curgerea laminara
are loc legea lui Poiseuille care stabileste volumul scurs intr-o
unitate de timp a unui lichid imperfect, indiferent de orientare:
r 4 P
V =t , unde V-volumul de lichid transportat prin sectiunea
8 l
tubului intr-o unitate de timp, r-raza tubului, P/ l gradientul
de presiune pe sectorul l al tubului.
Curgerea turbulenta are loc atunci cind curgerea e dezordonata si apar virtejuri.
In acest regim viteza particulelor variaza continuu si haotic.
Pentru a determina care este regimul de curgere se foloseste numarul lui
d
Reynolds, Re, exprimat prin relatia: Re=v ,
unde v-viteza medie de curgere a fluidului
-coeficientul de viscozotate
- densitatea fluidului
d-diametrul vasului.
In functie de valoarea acestui numar deosebim regimuri de curgere:
Re < 1000 curgere laminara;
1000 < Re < 2000 curgere nestabila;
2000 < Re curgere turbulenta.
8. Ecuatia lui Bernoulli.Aplicatia ei la sistemul vascular.Presiunea
arteriala (sistolica,diastolica si medie).
2
V
Ecuatia lui Bernouli P+ 2 +gh=const. P-presiune static

-densitatea lichidului
V-viteza de curgere
h-inaltimea punctului in
curentul de fluid
In orice loc a tubului aceasta relatie are loc

Legea lui Bernouli are drept consecinta faptul ca in portiunile inguste

ale arborelui circulator, unde viteza de circulatie este mai mare,
presiunea laterala este minima.In cazul ingustarii prin
arteroscleroza,fenomenul duce la accentuarea inchiderii lumenului
vascular in locul abstructiei,aici se aplica aceasta lege.
PA este surplusul de presiune in vasul sanguine arterial in raport cu
presiunea atmosferica,masurat l-a nivelul cordului.Cauzata de
caracterul pulsabil al sist vascular,PA variaza in timp intre valoarea
maxima in momentul sistolei Ps si valoarea minima in momentul
diastole Pd.
Ps(om sanatos)-130mm Hg(17 RPA)
Pd(om sanatos)-80mm Hg(10 KPA)
Ps+ 2 Pd
Pm(valoare medie)= 3
La om PA variaza si in spatiu:
Cord PA=13KPA
Cerebral=8,1KPA
Picioare=25,74KPA.
9. . Rezistenta vasculara
Cresterea rezistentei este direct proportionala cu lungimea vaselor de sange si invers
proportionala cu grosimea vaselor de sange. Cresterea rezistentei vasculare este intalnita atunci
cand avem de a face cu tensiuni sistolice si diastolice usor crescute, insomnie corelata cu
deficiente ale inimii si ale splinei, insomnii provocate de hipervascozitatea secretiei bronsice,
etc.
Declinul apare atunci cand avem de a face cu un declin al tensiunii sistolice si diastolice,
hipotesiune usoara, deficienta Yin si Huo, insomnia provocata de exuberanta, etc.

10. Elasticitatea peretilor vasculari.Unda pulsatila.

1. Elasticitatea este capacitatea unui corp de ashi modifica dimensiunile in urma
aplicarii unei forte si de a reveni la starea initiala dupa inlaturarea fortei.
l 1 F
In cazul corpurilor elastice are loc legea lui Hooke: =
l E S unde delta
l-alungirea,l-lungimea initiala a corpului, F-forta care
produce alungirea, S-aria sect transv
Endoteliu
 Fibra de elastina
Fibre de colagen
Fibre musculare netede
2. Unda pulsatila:
Modelul fizic al sistemului cardio-vascular reprezinta serie
de tuburi cu pereti elastici, ce se ramifica treptat, umplute cu un
lichid real, curgerea caruia este sustinuta de lucrul unei pompe in
regim ritmic. In figura 6.11 este reprezentat un tub cu pereti
elastici, umplut cu lichid real, la capatul caruia este plasat un
piston condus de actiunea unei forte periodice: F = F0 cos w t.

tub

elastic
viteza
Fig. 6.11. Mecanismul formarii undei pulsatile.
Datorita elasticitatii peretilor, frontul de presiune creat in vecinatatea
pistonului se va deplasa sea lungul tubului sub forma de unda
pulsatila.
Viteza undei depinde de mai multi factori, printre care densitatea lichidului(p)
modulul de elasticitate (E) a peretilor.
Determinarea vitezei de deplasare a undei pulsatile este utila in deagnosticarea
unor maladii cardiovasculare.

11.Difuzia simpla.Legea lui Fick.Coeficientul de difuzie.Relatia lui Einshtein.

Difuzia este un proces de amestecare spontan initiat a particulelor a doua
substante, actionind treptat pina la completa si ireversibila omogenitate a
acestora.Daca intro eprubeta cu apa pura turnam solutie de Eozina.Se
observa ca Ionii sau Moleculele treptat migreaza din solutie in apa pura
fenomenul se numeste Difuzie simpla de oarece nu este actioanata de fortele
exterioare. legea lui Fick are urmatoarea forma: masa de substanta
ce se difuzeaza normal pritnro suprafata oarecare este
proportionala cu aria suprafetei,gradientul de concentratie si
 durata timpului
cm
m=DS t
x
cm
unde, D-coefic de difuzie, S-aria supr de difuzie, x -
gradient de concentratie, t-timp
Coeficientul de difuzie :cantitatea de substanta care difuzeaza intro unitate de timp
prin unitatea de suprafata,cind gradientul de concentratie este unitar.
Intrun mediu fluid,coeficientul de difuzie se determina din relatia lui Einshtein
KT
D=
f
Unde: T-temperatura absoluta
K- constanta lui Boltzman(1,38*10-23J*0k-1)
F Coeficient de frecare

.12.Difuzia prin membrane artificial.Membrana pentru dializa.

1. Membranele artificiale pot fi semipermiabile sau selective permeabile.cele
semipermeabile permit trecerea moleculelor solventului,insa nu si trecerea
moleculelor solvitului.ca urmare are loc difuzia solventului din
compartimentrul cu solutie hipotonica in compartimentul cu solutie
hipertonica.asa solutie se numeste osmoza.M.A. cum sunt cele din celofana
sau de masa plastic sunt intrebuintate in practica medicala.Proprietatea lor
este ca sunt substante poroase ce permit trecerea micromoleculelor si retin
macromoleculele.
2. In medicina se foloseste pe larg membrane artificial pentru Dializa.Ca
exemplu poate servi principiul functionarii rinichiului artificialsi permite de a
purifica,odata la 2-3 zile single pacientului cu insuficienta renala.
Aceste membrane de dialize pot fi utilizate pentru purificarea solutiilor ce
contin particule de dimensiuni in cercetari fizico-chimice si farmaceutice.

13. Difuzia prin membrane biologice.Coeficientul de

permeabilitate.
1. Membrana celulara reprezinta o structura hidrofoba care separa
solutiile apoase intra shi extracelulare.in compozitia acestor membrane
sunt o multime de protein ioni si apa.Proteinele fiind macromoleculele
responsabile pentru organizarea spatial a membranelor celulare
precum si functionarea lor.Astfel cu ajutorul lor are loc difuzia prin
aceste membrane.
D
2. coef de permeabilitate: P= x

14. Transport pasiv.Sisteme de transport pasiv.Transportul facilitat.

1. Transportul pasiv,care se realizeaza fara consum de energie rezultata din
metabolismul celular, substantele strabatand membrane conform gradientului de
concentratie (pentru substantele neincarcate electric) sau electro-chimic pentru
ioni;
 2. substanta difuzeaza spontan din regiunea cu concentratie mai ridicata spre cea
cu concentratie scazuta, la care in cazul particulelor incarcate electric, intervine
suplimentar sarcina si diferenta de potential electric dintre cele doua suprafete
ale membranei, existand permanent tendinta deplasarii particulelor catre acea
fata a membranei incarcata cu sarcina de semn contrar).Gradient de presiune
osmotica/presiune hidrostatica (apa si substantele micromoleculare traverseaza
membrana celulara dinspre partea cu Ph mai mare spre partea cu Ph mai mica;
acest mecanism sta la baza transportului.

3. Transportul facilitat se produce de la o concentratie mai mare la una

mai mica, dar substantele transportate trec mult mai rapid (de 100.000
de ori) decat ar fi de asteptat pentru dimensiunea si solubilitatea lor in
lipide. Substantele sunt transportate de proteine specifice, care se
comporta ca niste enzime legate de membrana, deoarece difuziunea
facilitata are caracteristici comune cu cataliza enzimatica.Fiecare
proteina transportoare are un loc specific de legare a substratului
(substanta transportata). Viteza transportului atinge valoarea maxima
(Vmax) caracteristica pentru fiecare transportor, atunci cand acesta este
saturat (toate locurile de legare sunt ocupate). Apoi, fiecare
transportor are o constanta caracteristica de legare a substantei ce o
transporta, numita KM, egala cu concentratia substantei cand viteza de
transport atinge din valoarea maxima.

15. Transportul activ.Sisteme de transport activ.Pompa Na + K+

1. Transportul moleculelor si a ionilor contra gradientului electrochimic,realizat de celula

din contul energiei proceselor metabolice,se numesc transport activ.De exemplu la
om in repaos cca 30-40% din energia proceselor metabolice e cheltuita pentru
asigurarea transportului active.

2. Sistemele de transport active reprezinta cel mai efectiv mechanism ce determina

permeabilitatea selective a membranelor celulare,comunicindule totodata si anumite
proprietati.Cel mai raspindit sistem present la toate celulele vertebratelor este
pompa Na+ K+ .

3. Na + / K + pompa se gaseste in membranele de mai multe tipuri de celule. In special,

aceasta joaca un rol foarte important in membranele celulare nervoase. Observati ca
3 ioni pozitivi (Na +) sunt pompate din celula pentru fiecare 2 ioni pozitivi (K +)
pompat in celula . Acest lucru inseamna ca nu exista taxe mai pozitive care parasesc
celula decit introducind-o. Ca urmare, taxa de pozitiv se acumuleaza in afara celulei,
comparativ cu interiorul celulei.Diferenta dintre taxa in exteriorul si interiorul celulei
permite celulelor nervoase de a genera impulsuri electrice care duc la impulsuri
nervoase.Na + / K + pompa ilustreaza "transport activ", deoarece se misca Na + si K
+ impotriva gradienti de concentratie lor. Asta se datoreaza faptului ca exista deja o
concentrare mare de Na + in afara celulei si o concentratie mare de + K in interiorul
celulei. Aceasta energie este furnizata de ATP
 14. Originea potentialelor bioelectrice.Relatia lui Nernst.Biopotentialul
fibrelor nervoase ne-excitate.Ecuatia lui Goldman

1. O caracteristica de baza a celulei vii este existenta unei diferente de potential electric
intre fata interna si cea externa a membrane celulare, generate de o repartitie inegala a
sarcinilor electrice in cele doua compartimente.
Z- sarcina ionului F- numarul lui Faraday 9,652*107K*kg*mol-1
R- constanta universal a gazelor T- temperature absoluta
Ci si Ce- concentratiile categoriei de ioni pe partile respective ale membranei
2. Biopotentialul fibrelor nervoase neexcitate. Prin membrane celulara au loc in
permanenta fluxuri dionice passive in sensul reducerii gradientului electrochimic,dar acesta
sunt compensate de fluxurile active ce se desfasoara in sens contrar cu consum de energie
metabolic.potentialul membranar de repaos reprezinta acea diferenta de potential electric
dintre cele doua fete ale membrane,pentru care curentul electric total prin membrana
datorat tuturor tipurilor de ioni se anuleaza.
3. Ecuatia lui Goldman
Teoretic, potentialul de repaus al celulei se calculeaza cu relatia Goldman-Hodgkin-
Katz

15. Biopotentialul fibrelor nervoase excitate. Potentialul de actiune .Graficul potentialul

de actiune.
Biopotentialul fibrelor nervoase excitate: Aceste canale sunt inchise in cazul in care potentialul
de membrana este aproape de potentialul de repaus al celulei, dar incep rapid sa se deschida in
cazul in care potentialul de membrana creste la o valoare de prag definita cu precizie. Cind
canalele sunt deschise, acestea permit un flux activ de ioni de sodiu , ce schimba gradientul
electrochimic, care, la rindul sau, produce o crestere in continuare a potentialului de membrana.
Aceasta crestere determina decshiderea mai multor canale , se produce un curent electric mai
mare, si asa mai departe.Procesul decurge exploziv pina cind toate canalele de ioni disponibile
sunt deschise, rezultind intr-o ascensiune mare in potentialul de membrana.Afluxul rapid de ioni
de sodiu provoaca polarizarea inversa a membranei plasmatice, precum si a canalelor de ioni,
apoi inactivare rapida. In privinta canalelor de sodiu apropiate, ionii de sodiu nu mai pot intra si
sunt transportati in mod activ din membrana plasmatica. Canalele de potasiu sunt apoi activate,
si exista un curent exterior de ioni de potasiu, intervenind asupra gradientului electrochimic
activand asfel starea de repaus. Dupa un potential de actiune , exista o schimbare tranzitorie
negativa, numita afterhyperpolarization sau perioada refractara, din cauza curentilor suplimentari
de potasiu. Acesta este mecanismul care impiedica potentialul de actiune de a se reintoarce asa
cum a venit.
 1. Potentialul de actiune este o depolarizare trecatoare a membranei celulare prin care
interiorul celulei devine mai putin negative decit in stare de repaus si diferenta de
potential dintr-o parte si din alta a membranei celulare scade
2. Graficul potentialului de actiune.

AB- Faza de prepotential

BCD- Spike-ul apare numai atunci cind stimulul depaseste nivelul pragului de excitatie
DE- Potential negativ
EF- Potential pozitiv

18.Unde sonore.Parametrii undelor sonore.Analiza Fourie

undele sonore sunt vibratii mecanice ale particulelor unui mediu elastic ce se
propaga in spatiu sub forma de unde longitudinale Surse de sunete sunt obiectele capabile
sa transmita vibratiile mecanice proprii mediului material din jurul lor.

Viteza sunetului este unul dintre parametrii care descriu propagarea sunetului printr-un mediu.
Aceasta viteza depinde de proprietatile mediului de propagare, in particular de elasticitatea si
densitatea acestuia.

k
c

k este modulul de elasticitate volumic, adiabatic,
este densitatea fluidului

In fizica, lungimea de unda (notata cu ) a unei unde sinusoide este o marime fizica ce

caracterizeaza perioada spatiala a undei, adica distanta dintre doua puncte din spatiu intre
care defazajul relativ al oscilatiilor este de 2 radiani.

Lungimea de unda este legata de viteza de propagare a undei respective si de frecventa ei prin
relatia
 unde simbolurile reprezinta:

= lungimea de unda,
v = viteza de propagare a undei in mediul respectiv,
f = frecventa undei, inversa perioadei temporale,
T = perioada undei.
Amplitudinea este Distanta maxima pe care o unda o parcurge de la pozitia normala, sau zero;
aceasta corespunde cu gradul de miscare in moleculele de aer ale unei unde

Perioada (T) = timpul in care se efectuaza o oscilatie completa, adica timpul scurs intre doua treceri
consecutive ale oscilatorului prin aceeai pozitie si in acelasi sens. Perioada se masoara in secunde (s).

Frecventa unui sunet este numarul de perioade, sau oscilatii, pe care o unda sonora le efectueaza
intr-un timp dat.Frecventa este masurata in hertzi, sau perioade pe secunda.

Analiza Fourier este extrem de utila pentru procesarea datelor, deoarece descompune un
semnal intr-un sir de componente sinusoidale de frecvente diferite, facind trecerea din
domeniul timp in domeniul frecventa, realizind calculul amplitudinii si fazei variabilelor
(datelor, semnalelor) transformate.
In 1822, Fourier a demonstrat ca o functie y = f(x) poate fi exprimata intre limitele

si printr-oserie de forma:

unde

si

19.Anatomia si fiziologia urechii.receptionarea sunetului

Urechea externa este partea externa a urechii. Partea vizibila a urechii, numita pavilion sau conca
auriculara, capteaza undele sonore din aer si le transmite prin canalul auditiv spre urechea
interioara. Multe mamifere pot sa-si miste pavilionul pentru a-si concentra auzul intr-o anumita
directie, la fel cum fac cu ochii. Oamenii si-au pierdut aceasta abilitate. Trecind prin canalul auditiv,
undele sonore pun in miscare membrana timpanica aflata pe intrarea urechii medii.
Urechea medie este delimitata spre exterior de membrana timpanica. In cavitatea acesteia se afla
trei oscioare, fiecare dintre ele cu o forma caracteristica (ciocanas, nicovala, scarita).

Mamiferele sunt unicele fiinte care au trei oase in ureche. Nicovala (incus) si scarita (stapes) provin
din oasele maxilarului, si permit o detectie mai delicata a sunetului.

Vibratiile membranei timpanice se transmit mai intii la ciocanas, apoi la nicovala si scarita, iar de
acolo la fereastra ovala, situata la limita dintre urechea medie si cea interna.

Oscioarele transmit vibratiile prin membrana ferestrei ovale in fluidul din urechea interioara.

Urechea medie este cavernoasa. Daca animalul ajunge intr-un mediu cu altitudine ridicata, sau sare
in apa, se va stabili o diferenta de presiune intre urechea medie si mediul inconjurator. Aceasta
presiune expune timpanul la riscul de a se sparge daca nu este depresurizat. Acesta este unul dintre
rolurile trompei lui Eustachio, prin intermediul careia urechea medie comunica cu cavitatea nazala
(faringe).

Urechea interna cuprinde atit organul de auz (cochilia sau melcul), cit si aparatul vestibular, un
organ de echilibru format din trei canale semicirculare si vestibul.

Cochilia este o cavitate umpluta cu endolimfa, un lichid fluid care primeste undele sonore transmise
din aer prin urechea externa si medie. Cochilia are o forma spiralata si contine membrana bazilara, a
carei rezonanta este diferita pe lungimea sa, depinzind de frecventa undelor sonore. La suprafata
membranei bazilare se afla un strat celular cunoscut sub numele deorganul lui Corti, care este
format din celule senzoriale (cili). Vibratiile care trec prin canalul cochiliar pun in miscare membrana
bazala si cea tectoriala, care vor actiona asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste celule vor porni
semnalele catre creier, unde acestea din urma vor fi transformate in senzatii auditive.
Urechea este organul cu care oamenii si unele animale detecteaza sunetele. Urechea
umana este formata din 3 sectiuni principale numite urechea externa, urechea medie si
urechea interna. Sectiunea exterioara a urechii consta dintr-un tesut cartilaginos acoperit
de epiderma si numit pavilionul urechii si din canalul auditiv extern care se intinde pina
la o membrana foarte subtire, de 0,1 mm, numita timpan. Pavilionul are rolul de a capta
undele sonore si de a le transmite catre urechea medie. Odata ce undele sonore patrund in
canalul auditiv extern, se deplaseaza spre membrana timpanica, acolo unde undele
longitudinale antreneaza timpanul spre exterior sau spre interior, in functie de frecventa si
puterea sunetelor receptionate. In partea interioara a timpanului sunt localizate cele mai
mici oase ale corpului omenesc, purtind numele de ciocan, nicovala si scarita. Aceste trei
oscioare sunt conectate la timpan si au rolul de a transmite vibratiile acestuia, deci
energia undelor sonore receptionate, catre urechea interna. Rolul urechii interne este de a
converti unda sonora longitudinala intr-una electromagnetica transversala, de fapt
impulsul nervos care este transmis creierului spre analiza. Pentru aceasta, cele trei
oscioare transmit vibratiile lor fluidului care intra in componenta urechii
interne. Cohleea este cavitatea de forma spiralata care contine acest lichid
numitendolimfa si este prevazuta cu o membrana acoperita cu un strat de celule
senzoriale. Vibratiile trec prin canalul cohlear, pun in miscare aceasta membrana si astfel
sunt antrenati cilii (celulele senzoriale) care transmit semnalele catre creier prin
intermediul nervului cohlear, prin canalul auditiv intern (meatus acustic intern, pe figura
de mai jos).
 20. Caracteristicele subiective si obiective ale sunetului. Limitele de
percepere a sunetului. Campul auditiv. Curbe izosonice.
Daca urechea unei persoane tinere este testata de un audiometru, se va observa ca
este sensibila la toate sunetele de la 15-20 Hz pana la 15.000-20.000 Hz. Auzul
persoanelor in virsta este mai putin acut, mai ales la frecvente mai inalte.
In scopul stabilirii unei scari de senzatie pentru taria sonora s-au facut o serie de
studii psihoacustice asupra unor populatii de subiecti otologic normali. In 1933,
Fletcher si Munson au trasat un ansamblu de curbe, numite curbe de egala tarie
sonora sau curbe izosonice, care unesc punctele de coordonate: nivel de presiune
acustica (ordonata), in dB, si frecventa (abscisa) in Hz (intr-o scara logaritmica),
care, pentru sunetele pure, dau urechii umane o aceeasi senzatie de intensitate.
Actualmente, reteaua de curbe izosonice recomandata de normele internationale
este reteaua de curbe izosonice normalizate, obtinuta de catre Robinson si Dadson
(1956)

FENOMENE SUBIECTIVE AI.E AUDITIVITATII

Analizorul auditiv realizeaza corespondenta dintre lumea acustica fizica si lumea sonora
perceptuala.
I. Inaltimea tonala are drept corespondent fizic (obiectiv) frecventa fundamentala a semnalului
acustic. Sunetele joase au frecvente mici, iar cele inalte frecvente mari.
2. Taria sonora are drept corespondent obiectiv nivelul acustic. Sensibilitatea urechii nu e
constanta in intregul domeniu al frecventelor audibile. Ea este maxima intre 2000 si 5000 Hz si
descreste pentru frecvente mai mici si mai mari (fig. 20.7).
Pentru a tine seama de sensibilitatea diferita a urechii in functie de frecventa a fost necesara
introducerea unei unitati de masura a tariei sonore (fonul). Drept referinta se ia intensitatea
minima a unui sunet audibil de urechea normalala la frecventa respectiva. In felul acesta,
pragul de audibilitate pentru urechea normala este de 0 foni la orice frecventa. La
frecventa de 1000 Hz, 1 fon = 1 dB numai prin conventie.
3. Timbrul este caracteristica deosebit de complexa a perceptiei sonore, fiind expresia
subiectiva a mai multor caracteristici fizice ale sunetului, si anume:
- compozitia spectrala a sunetului;
evolutia intensitatii la for mare si la stingere.

21. Analizorul vizual. Ochiul ca instrument optic. Ochiul redus.

Ochiul ca instrument optic.
Analizorul vizual este un sistem biologic sensibil la radiatia electromagnetica,
din domeniul cu lungimi de unda cuprinse in limitele 400 - 750 nm, prin care
organismul uman primeste informatii despre forma, dimensiunile, pozitia,
miscarea, luminozitatea si culoarea obiectelor ambiantei, In acelasi timp el este
un organ de expresie a starilor psihice (emitator de informatie).
Componenta optica a analizorului vizual este ochiul, care reprezinta un sistem
centrat (figura.1), format din 4 medii transparente: cornea, umoarea apoasa,
cristalinul si umoarea sticloasa, cu indici de refractie (n) diferiti: cornea si
umoarea apoasa cu n = 1,337, cristalinul cu indic-ele de refractie variabil intre
1,375 -1,473 si corpul vitros cu n = 1.336
Ochiul redus: In diverse cercetari, ochiul normal se inlocuieste cu un model simplificat, numit
ochi redus.In el ansamblul dioptriilor sferici ocular se reprezinta printr-un dioptriu unic. Ochi
normal-emetrop si pathologic ametrop

22. Acuitatea vizuala. Ametropiile si corectia lor

Diametrul apparent limita, sub care imaginile celor doua puncte nu se suprapun, poarta numele
de distanta separatoare minima.
Inversul distantei separatoare minime defineste PUTEREA DE REZOLUTIE sau ACUITATE
VIZUALA. Capacitatea perceptiei vizuale: gradul in care o persoana poate distinge detalii fine

Ametropiile
Ochiul normal, in care imaginea se formeaza pe retina, se numeste emetrop. In repaus
focarul se afla pe retina. Defectele de formare a imaginei se numesc ametropii. Punctum
proximum (m) e punctul cel mai apropiat de pe axa optica principala in care un obiect se vede
clar, cu acomodare maxima. Punctum remotum (M) este punctul cel mai indepartat in care
obiectul poate fi vazut clar, fara acomodare. Pentru ochiul emetrop m = 25 cm, iar M = oo.
Miopia
Punctum proximum si punctum remotum sunt mai mici decit normal (figura. 4). Miopia
axiala este cea mai frecventa si in general, organica. Axul antero-posterior al ochiului e mai
lung.
Miopia de curbura. Curbura, frecvent cea posterioara, a cristalinului e mai mare, legata de
oboseala oculara.
Miopia de indice. Indicele de refractie creste datorita maririi concentratiei saline a mediilor
refringente.

Hipermetropia
Punctum proximum si punctum remotum sunt mai mari decit normal. Imaginea se formeaza in
spatele retinei
Hipermetropia axiala. Axul antero-posterior e mai scurt.
Hipermetropia de curbura. Cristalinul e mai alungit, deci are o convergenta mai mica.
Presbitismul - hipermetropia batrinilor (micsorarea capacitatii de acomodare).
Hipermetropia de indice: n - scade datorita micsorarii concentratiei saline. E mai mult o
abstractie, decit o realitate practica.
Astigmatismui.
Are loc atunci cind razele de curbura si implicit distantele focale, nu sunt egale de la un meridian
la altul al dioptrilor oculari (in special in cor-nee). In cazul cind raza de curbura variaza de la un
meridian la altul, in mod monoton si continuu, astegmatismul se numeste regular

Astigmatismul iregular are loc atunci cind raza de curbura variaza neregulat, intimplator, de la
un meridian la altul. Astigmatismul este insotit deseori si de o alta ametropie.
Corectia astigmatismului regular se face cu lentile cilindrice. Astigmatismul iregular pune
probleme foarte complicate : se folosesc lentile de contact,produse dupa o tehnologie
computerizata.

23. .Retina ca transductor foto-chemio-electric

.Retina ca transductor foto-chemio-electric.

Prima etapa este cea a formarii imaginii optice, in care se colecteaza fotonii si se focalizeaza pe
retina

A doua etapa, numita fototransducere, este etapa traiectului vizual, in care, la nivelul retinei,
celulele receptoare ale retinei absorb fotonii si ii transforma intr -un semnal electric, avind loc
aici o foto-chimico-transducere

A treia etapa e o continuare a traiectului fiziologic al vederii, pe care o vom discuta in

subcapitolul urmator al cartii, moment in care se prelucreaza, la nivel neuronal, mesajul electric
format la nivelul retinei

24. Mecanismul vederii colorate. Teoria tricromatica

Mecanismul vederii colorate: Reactia ochiului variaza nu numai la fluxul energetic de la
sursa de lumina, ci si la lungimea de unda a radiatiei.
Celulele retiniene sensibile la lumina, bastonasele si conurile indeplinesc roluri diferite in
realizarea senzatiilor de lumina. Bastonasele sunt mai sensibile la lumina, insa nu disting
culorile. Ele asigura vederea scotopica (gr. scotos = intuneric) la lumina slaba necolorata (alb-
negru).
Conurile asigura vederea fotopica (gr. fotos = lumina) la lumina puternica si vedere colorata.
La o luminozitate suficienta a obiectului conurile sunt sensibile la aprecierea elementelor
imaginii, de aceea puterea de rezolutie a ochiului depinde de repartizarea conurilor pe retina.
Teorema tricromatica:
A fost elaborata la inceputul secolului XIX de crtre Thomas Young, avind la baza
presupunerea existentei a trei culori fundamentale : rosu, verde si albastru.
Cu 50 ani mai tirziu Maxwell si independent de el, Helmohltz au demonstrat ca toate
culorile pe care le vedem pot fi obtinute prin mixajul, in diferite proportii, a trei lungimi de
unda, alese in mod convenabil, din domeniile respective ale culorilor primare : rosu, verde si
albastru.
Aceasta demonstrare a fost o confirmare in favoarea teoriei tricromatice.
Matematic se poate exprima orice culoare (c) ca o combinatie liniara a celor trei culori
primare R (rosu), V (verde) si A (albastru).
C = xR + yV + zA
in care x, y si z poarta numele de coeficienti cromatici si reprezinta proportia culorii primare
in culoarea C. Ei pot lua valori pozitive sau nule. O anumita senzatie de culoare se poate obtine
din combinarea unor radiatii de lungimi de unda diferite.

25. Radiatia termica. aracteristicile radiatiei termice. Legea lui Kirchhoff.

Radiatia termica este radiatia electromagnetica emisa de toate corpurile aflate in stare condensata,
la temperaturi mai mari de zero absolut. Ea este generata de agitatia termica a constituentilor
substantei (atomi, electroni, ioni) care sunt in acelasi timp purtatori de sarcini electrice. Legile lui
Kirchhoff descriu proprietatile macroscopice ale interactiei radiatiei termice cu substanta.
1. Marimi caracteristice radiatiei termice

Pentru a exprima legiile radiatiei termice de echilibru, trebuie sa definim o

serie de marimi caracteristice.

a) Fluxul radiant sau energetic ()

Repezinta energia emisa de un corp sub forma de radiatii termice, in unitatea

de timp, intr-un anumit domeniu spectral.
dW

dt
(1)

b) Puterea de emisie sau radianta energetica totala (R)

Puterea de emisie totala a unui izvor de radiatii intr-un punct al sau, este
raportul dintre fluxul energetic emis de o suprafata elementara din jurul acelui
punct si aria ei normala.

d
R
dS n
(2)
capacitatea unui corp de a absorbi energia radiatiilor electromagnetice se caracterizeaza prin
coeficientul de absorbtie(a) egal cu raportul dintre fluxul de radiatie absorbit si fluxul de radiatie
incident.:
abs
1
inc
a=
radianta energetica a unui corp intrun interval mic de lungimi de unda(delta
leamda) se exprima prin relatia:
deltaRe=rleamdadelta leamda,
unde rleamda-densitate spectrala a radiatiei energetice

Corpurile ale caror coeficienti de absorbtie sunt egali cu o unitate,pentru radiatiile

de orice lung de unda se num corpuri absolut negre.Corpurile ale caror coeficienti
de absorbtie sunt mai mici decit o unitate,insa nu depind de lung de unda a radiatiei
incidente-corpuri cenusii.

Legea lui Kirchhoff:

La temperatura constanta raportul dintre densitatea spectrala a radiantei energetice
si coeficientul monocromatic de absorbtie este acelasi pentru toate
corpurile,inclusiv pentru cele absolut negre:
r r
1( jos) 2( jos) ...
a a 1

unde -densitatea spectrala a radiantei energetice a corpului negru.Matematic formula se
exprima:

r
a
= sau r leamda=a leamda*

26. Corp absolut negru. Legile radiatiei corpului absolut negru: Legea lui
Stefan Boltzmann si si legea lui Wien.
Corpurile ale caror coeficienti de absorbtie sunt egali cu o unitate,pentru radiatiile
de orice lung de unda se num corpuri absolut negre
Legea Stefan-Boltzmann: radianta energetica a unui corp absolut negru este direct
proportionala cu puterea a patra a temperaturii absolute a corpului respectiv:
Re= T 4
unde este constanta Stefan-Boltsman =5.6710 -8W/m2*K4
pentru corpurile cenusii:
Re= aT 4
Legea lui Wien:lungimea de unda max,careia ii revine valoarea maxima a densitatii
spectrale a radiantei energetice a unui corp absolut negru,variaza invers
proportional cu temperatura absoluta a corpului respectiv:
b
max= T
unde b=0.29*10-2m*K este constanta lui Wien

27. Radiatia Soarelui. Constanta Solara

Radiatia solara este radiatia electromagnetica emisa de Soare avind lungimi de unda din
intregul spectru al undelor electromagnetice.

Trecind prin atmosfera Pamintului, o parte a radiatiei solare este absorbita, incalzind aerul, o alta
parte este imprastiata de moleculele aerului, vaporii de apa, pulberile din atmosfera (constituind
radiatia solara difuza), dar cea mai mare parte ajunge pe suprafata Pamintului (constituind radiatia
solara directa).

Intensitatea radiatiei solare este cantitatea de radiatie solara, ce cade pe o anumita suprafata
terestra in decursul unei perioade de timp si se determina cu ajutorulpirheliometrelor si
a radiometrelor.
Spectrul si intensitatea radiatiei solare difuze depind de natura particulelor intilnite. Cind atmosfera
este curata sunt imprastiate indeosebi radiatiile cu lungimi de unda mici, ceea ce explica albastrul
cerului.

Intensitatea radiatiei solare directe depinde de starea atmosferei si de pozitia pe glob, avind variatii
zilnice si anuale in functie de miscarea globului terestru, aceasta fiind cauza modificarilor
de temperatura de la zi la noapte si de la un anotimp la altul.

Constanta solara este o constanta ce reprezinta cantitatea de energie primita de la Soare de o

suprafata cu aria de 1 cm patrat asezata perpendicular pe directia razelor solare, in afara atmosferei
terestre, la distanta medie a Pamintului de Soare, in unitatea de timp.

Constanta solara masurata prin atmosfera terestra este:

28. Luminescenta.Tipuri de luminescenta. Fotoluminescenta

1. Luminiscenta reprezinta radiatia suplimentara a corpului in raport cu radiatia lui termica la
temperature data,care dureaza un timp mult mai mare decit perioada undelor de lumina.
2. Tipurile de luminiscenta :
Fotoluminiscenta ce apare ca rezultat al absorbtiei luminii
Electroluminiscenta conditionata de cimpul electric in care este plasata substanta
Catodoluminiscenta provocata de iradierea substaneti cu electroni rapizi
Triboluminiscenta determinate de actiuni mecanice
Chimiloluminiscenta ce apare in unele procese chimice
Bioluminiscenta ce se observa la unele bacteria,ciuperci,insect si altele
3. FOTOLUMINESC'ENTA, se produce o emisiune de lumina prin iluminarea
prealabila a substantei emitatoare sau prin iradierea ei cu radiatii ultraviolete ori cu
raze X.Se clasifica in fluorescent (de scurta durata)si fosforescenta (de lunga durata).Dupa
mecanismul proceselor elementare sunt atestate fotolumiscente:de rezonanta,spontana,stimulate si
de recombinare.Actul initial al Fotoluminiscentei este excitarea atomului sau molecule cu un
foton din exterior.
4. De regula fenomenul Fotoluminiscentei se supune legii lui Stokes-spectrul
de luminiscenta in raport cu spectrul de excitare este deplasat in domeniul cu
lungimi de unda mai mari.

Luminiscenta: reprezinta radiatia suplimentara a corpului in raport cu RADIATIA lui

TERMICA la temperature data, care dureaza un timp mult mai mare, decit perioada undelor de
lumina.

Corpul poate fi luminescent la orice temperature, din acest motiv luminiscenta poate fi
numita RADIATIE RECE

Se deosebesc:

Fotoluminescenta ce apare ca rezultat al absorbtiei luminii;

Electroluminiscenta conditionata de cimpul electric in care este plasata substanta;

Catodoluminiscenta provocata de iradierea substantri cu electrozi rapizi

Triboluminiscenta determinate de actiuni mecanice

Chimiluminidcenta care apare in unele procese chimice

Bioluminiscenta ce se observa la unele bacteria,ciuperci,insect si altele

Fotoluminiscenta

Fuoriscenta Fosforescenta
(de scurta durata) (de lunga durata)

Fluoriscenta de rezonanta: atomul revinind in starea intiala radiaza un foton de luminiscenta

identic celui incident
Spontana: atomii din starile de excitare 4-3 trec pe nivelul 2 fara sa radieze, apoi trec spontan pe
nivelul initial 1, radiind un foton de frecventa mai mica in raport cu frecventa fotonului incident
De recombinare:in cristale transmiterea energiei pentru producerea luminiscentei poate avea loc
prin ecombinarea particulelor, de exemplu a electronilor si golurilor in semiconductor
Stimulata: exe radiatia laser

29. Legea lui Stockes. Luminescenta antistockes.

Conform regulii lui Stokes, lungimea de unda a luminii emise prin luminescenta este mai mare decat
cea a luminii absorbite. Un electron absoarbe un foton si trece de pe nivelul fundamental pe un nivel de
excitare. Energia fotonului absorbit va fi egala cu diferenta dintre cele doua nivele. Ca sa revina in starea
fundamentala, electronul excitat va elibera aceasta cantitate de energie sub forma unei radiatii luminoase
sau sub alta forma. Energia radiatiei emise nu poate fi decat cel mult egala cu energia radiatiei absorbite.
Este cazul limita, foarte rar intalnit la substante in stare gazoasa, si poarta numele de radiatie
luminescenta de rezonanta, care nu respecta regula lui Stokes. De cele mai multe ori, energia de
excitare nu este reemisa in totalitate pe cale radiativa. Ca urmare a agitatiei termice, atomul sau
molecula din care face parte electronul excitat are o serie de miscari de vibratie care duc la pierderea
unei parti din energia de excitare pe cale neradiativa. Cantitatea de energie care va fi absorbita si deci
lungimea de unda a radiatiei emise va fi mai mare decat cea a radiatiei absorbite. Exista si posibilitatea
ca fotonul incident sa excite un electron care este deja intr-o stare excitata. La revenirea in stare
fundamentala, energia emisa va fi suma energiei absorbite si a energiei nivelului pe care era electronul.
Frecventa radiatiei emise va fi mai mare decat a celei absorbite, iar lungimea de unda mai mica. Este un
fenomen care infirma regula, numit anti-Stokes.

30. Producerea si emisia radiatiei X. Tubul lui Coolidge.

 In timpul unor experimente, fizicianul german Wilhelm Conrad Rntgen, bombardind un corp
metalic cu electroni rapizi, a descoperit ca acesta emite radiatii foarte penetrante, radiatii pe care
le-a denumit raze X (descoperire realizata in anul 1895). Radiatiile X au fost numite mai tirziu
radiatii Roentgen sau Rntgen.Este de origine electromagnetic.
Tubul de radiatie Coolidge
Pentru a produce raze X este necesar ca electronii puternic accelerati
sa bombardeze un corp metalic. Dispozitivul de baza utilizat in acest
scop poarta numele de tubul lui Coolidge, schema de principiu a caruia
este reprezentata in Fig. 9.1.er

Electronii sunt emisi de filamentul catodului incalzit de curentul Ic cu intensitatea de

citiva amperi si accelerati spre anod de o diferenta de potential V de zeci de kV. Deplasarea
electronilor de la catod spre anod corespunde unui curent de directie inversa cu intensitatea
i de citiva miliamperi, numit curent anodic. Intensitatea acestui curent pentru tubul dat
depinde de temperatura filamentului si de diferenta de potential.

31. Radiatia X: de frinare si caracteristica. Spectrele acestor tipuri de radiatie.

- Radiatiile X de frinare
Cind un electron cu energia cinetica E.n trece in apropierea unui nucleu, sub actiunea
fortei de atractie electrostatica isi schimba directia si este frinat, dind nastere unui foton de
raze X (fig. 9.3.). Energia acestui foton este hv = Eln - Eext. in dependenta de distanta
traiectoriei electronilor de la nucleu (care poate fi oricare) energia fotonilor de frinare
variaza de la 0 pina la Emax, cind toata energia cinetica a electronului incident este
comunicata fotonului X, formind spectrul continuu.
Fig. 9.3. Formarea radiatiei X de frinare
Acest spectru continuu de frinare al razelor X este utilizat in
radiologie. Prima radiografie medicala [Fig. 9.4.) ii
apartine lui Roentgen, in imagine fiind mina sotiei lui

Anna Berthe.

- Radiatiile X caracteristice
Cind electronii accelerati puternic (de o tensiune V>31800 volti) patrund in atomii anodului, ei pot
smulge electroni de pe nivelele profunde (K,L sau M) Fig. 9.5.
 Locurile ramase libere sunt completate de
electronii de pe straturile exterioare, tranzitiile
fiind insotite de radiatii X cu lungimi de unda gru-
pate in serii caracteristice atomilor excitati in anod
Fig. 9.6.

Spectru de emisie a unui tub de raze X:

Daca vom cerceta spectrul de emisie al unui tub de raze X (Fig. 9.2.), vom constata ca el
are forma unui fond continuu, pe care sunt suprapuse citeva maxime. Aceasta compozitie
dubla corespunde unui dublu mecanism de producere: ionizant pe de o parte si de frinare pe
de alta parte.
Radiatia caracteristica anodului de molibden

1. Razele X se pot obtine in tuburi electronice vidate, in care electronii emisi de un catod
incandescent sunt accelerati de cimpul electric dintre catod si anod ( anticatod).
Electronii cu viteza mare ciocnesc anticatodul care emite radiatii X. Electronii rapizi care
ciocnesc anticatodul interactioneaza cu atomii acestuia in doua moduri:
Electronii, avind viteza mare, trec prin invelisul de electroni al atomilor anticatodului si se
apropie de nucleu. Nucleul, fiind pozitiv, ii deviaza de la directia lor initiala. Cind electronii se
indeparteaza de nucleu, ei sunt frinati de cimpul electric al nucleului; in acest proces se emit
radiatii X.
La trecerea prin invelisul de electroni al atomilor anticatodului, electronii rapizi pot ciocni
electronii atomilor acestuia. In urma ciocnirii, un electron de pe un strat interior (de exemplu de
pe stratul K) poate fi dislocat. Locul ramas vacant este ocupat de un electron aflat pe straturile
urmatoare (de exemplu de pe straturile L, M sau N). Rearanjarea electronilor atomilor
anticatodului este insotita de emisia radiatiilor X.

2. Tubul Coolidge , de asemenea, numit tub catod cald , este cel mai utilizat pe scara
larga. Acesta functioneaza cu un aspirator de calitate foarte buna (aproximativ 10 -4 Pa, sau
10 -6 torr).In tubul Coolidge, electronii sunt produse de efect termoionic de la un tungsten
(wolfram)filament incalzit de un curent electric. Filamentului este catodul tubului.Potential
de inalta tensiune este intre catod si anod, electronii sunt astfel accelerate, iar apoi a lovit
anod. Anodul este special conceput pentru a disipa caldura si uzura care rezulta din acest
 baraj intens concentrat de electroni. Tubul are o fereastra conceput pentru evadare a
generat X-ray fotoni.Puterea unui tub Coolidge, de obicei, variaza de 0.1 - 18 kW .

32. Metode de difractie cu raze X. Aplicarea lor in cercetari biofizice

Metode de defractie:
Fizicianul german Max Laue nu i-a venit ideea de a folosi in calitate de retea de difractie
aranjarea periodica a straturilor de atomi in cristale, distanta dintre care este de citiva ongstremi.
in 1912 Laue a reusit sa obtina tabloul de difractie a razelor X pe cristalul de calcit si sa
determine lungimea de unda a radiatiei X.

Pentru
simplificare,
savantii W.

H. Bragg au considerat difractia razelor X ca un fenomen de reflexie. Undele reflectate de

fiecare dintre planurile paralele pot sa se intensifice sau sa se atenueze, Aceste fenomene
depind de unghiul de alunecare a razei, numit si unghiul bragg

In cazul metodelor cu cristal turnat (cu diametrul de circa 1 mm),

cristalul se plaseaza astfel, incit una din axele lui principale sa fie
perpendiculara pe directia fluxului incident de raze X. Prin
rotirea cristalului in jurul acestei axe, razele care cad succesiv pe
toate fetele sale vor determina aparitia unor maxime de
difractie (F/g. 9.9.).
Fig. 9.9.
a - schema metodei cu cristal turnat; b - lauegrama cristalului de Na CL I

b)

La aplicarea metodei pulberilor (F/g. 9.10.) substanta cristalizata se plaseaza sub forma de
pulbere in calea razelor X. intreaga proba se roteste in asa fel, incit microcristalele continute in
pulbere sa ia toate orientarile posibile fata de fasciculul incident, inclusiv pozitia pentru care apar
maxime de difractie. Fascicolul dispersat va forma diferite conuri a caror axa este paralela cu
directia fluxului incident. Daca se plaseaza o placa fotografica perpendicular pe directia fluxului
incident, maximei! de difractie vor avea aspectul unor cercuri concentrice.

Fig. 9.10. Metoda cu pulberi. Refractograma poli-cristalelor de Al

Utilizarea in cercetarile biofizicii

Daca distanta dintre planele atomare in cristal d este cunoscuta, masurind
distantele din-tre petele lauegramei, se poate determina lungimea de unda a
radiatiei lincidente. Practic, mai frecvent este folosita metoda inversa: cu
ajutorul difractiei razelor X cu lungimea de unda cunoscuta se determina
dimensiunile si structura retelei spatiale a cristalului

33. Electronul in campul magnetic. Frecventa Larmor. Proprietitile magnetice ale

substantelor. Temperatura Cuire.
Cimpul magnetic reprezinta o forma a materiei
prin intermediul careia are loc actiunea de forta
asupra sarcinilor electrice in miscare.
Caracteristica cantitativa a cimpului magnetic in
vid este intensitatea H, iar intr-un mediu material
omogen nelimitat - inductia magnetica B. intre

aceste marimi are loc relatia:

 . MOMENTELE MAGNETICE ALE ELECTRONULUI
Este cunoscut ca sarcinile electrice in miscare (curentul electric) creeaza cimp magnetic.
Prin definitie, moment magnetic al unui curent electric circular se considera produsul dintre
intensitatea curentului I si suprafata S limitata de circuit (Fig. 13.5.):

Directia acestui moment se determina conform regulei burghiului.

Dupa proprietatile magnetice substantele se devizeaza in 2 clase:substante paramagnetice si

substante dimagnetice:

Paramagnetice se numesc substantele ai caror atomi poseda moment magnetic rezultant

permanent,deoarece o parte din momentele magnetice de spin ale electronilor din atom ramin
necompensate. Ex:Pb,O2,Al

Dimagnetice: se numesc substantele atomii carora sunt lipsiti de mmoment magnetic permanentEx:
Cu;N;H2O. Fierul Cobaltul

Punctul Curie: pentru fiecare substanta feromagneticavexista o anumita temperatura, numita punctul
Curie, la care proprietatile fieromagnetice dispar complet.
W0
0 =
2 se numeste frecventa Larmour.

34. Momentul magnetic al nucleului. Rezonanta magnetica nucleara.

Momentele magnetice de spin au si particulele componente ale nucleelor atomice- protonii si
neutronii.Rezultannta acestor momente reprezinta momentul magneticde spin al nucleului
respectiv.

Rezonanta magnetica nucleara: Rezonanta magnetica nucleara (RMN) - absorbtia de rezonanta sau
emisie de energie electromagnetica de materiale care contin nuclee de spin diferita de zero intr-
un cimp magnetic, la o frecventa (numeste frecventa RMN), ca urmare a reorientarii
momentelor magnetice ale nucleelor.

35. Schema simplificata a spectrometrului de rezonanta magnetica nucleara