SISTEME DISPERSE - SOLUłII

ImportanŃa apei în sistemele biologice

APA = SOLVENTUL BIOLOGIC UNIVERSAL
Molecula de apă (H–O–H) = dipol electric permanent
Momentul de dipol (µ):

µ=q·l (1 Debye = 3.3356×10−30 C·m)

1.84 D la apa în stare de vapori

2.5 D pentru apa în stare solidă

orbitalii electronilor
neparticipanŃi ai O aflaŃi în
plan (x0z) perpendicular
pe planul legăturilor
covalente (y0z)

105°

~ 0.99Ǻ

creşte cu scăderea temperaturii

Legătura covalentă: O–H (QOH = 492 kJ/mol)

densitate de e- de 10 ori mai mare la O (-) decât la H (+)

ConfiguraŃia electronică: 1s2, 2s2, 2p4 la atomul de O

Legătura de hidrogen: O----H (QH = 20 kJ/mol, QvW = 1 kJ/mol)

în agregate  de 2,5 ori mai puternice decât în dimer 
stabilitate termodinamică a structurilor polimerice.
1
2
3
Prin Spectroscopie IR a fost stabilit că polimerul de 21 de
molecule de apă este neobisnuit de stabil.

Kenneth D. Jordan of the University of Pittsburgh, and coworkers [Science,

published online April 29, 2004]

4
 2.88 Å

Structura gheŃii
(100% - procentul de legături de H)

Modele structurale ale apei lichide:

1. modelul reŃelei imperfecte
2. modelul grămezilor fluctuante (eng. flickering cluster)
3. modelul clatraŃilor
4. modelul legăturilor flexibile

37 °C = “al doliea punct de topire al apei”

- procentul leg. de H = 50 %
- predomină forma dimerică a moleculei de apă – reactivitate
chimică maximă

5
ProprietăŃile fizice ale apei:
• solidificarea apei are loc cu creştere de volum;
• densitate maximă la 4°C;
• căldura specifică, conductivitate termică şi căldură latentă de
vaporizare foarte mari: căldura specifică variază liniar cu
temperatura având un maxim la 37°C;
• vâscozitate: variază anormal cu presiunea  scade iniŃial,
pentru ca apoi să crească liniar cu creşterea presiunii.
η0 = 1.79 mN⋅s/m2, η37 = 0.69 mN⋅s/m2
• tensiune superficială: cea mai mare dintre toate lichidele
moleculare (73 mN/m)
• permitivitate dielectrică relativă mare : er = 81  putere mare
de disociere electrolitică

6
7
 Dizolvarea = modifică structura şi proprietăŃile apei lichide
(creşte/scade gradul de organizare). Are efectul scăderii/creşterii
temperaturii.

IONI
HIDRATAłI

Clasificarea solviŃilor:
electroliŃi = disociază în ioni ce se pot hidrata.
numărul de hidratare = numărul de molecule de apă aflate în
imposibilitatea de a se mai mişca datorită asocierii cu acel ion.
q1 ⋅ q2
Energia de disociere în ioni este: E=
4πε 0ε r R
soliviŃi liofili = capabili de a forma legături de H şi de a se încadra în
reŃeaua apei (glicerolul, alcoolul etilic, glucoza etc);

solviŃi amfifili (amfoliŃi) = dispun de grupări polare (atrag

electrostatic molecula de apă) şi nepolare (care resping apa).

8
9
Compartimentalizarea apei intracelulare (citoplasmatice)
1) apă liberă: mediu ionizant, dizolvant şi dispersant al diferitelor
substanŃe
2) apa legată sau structurată  interacŃionează cu ceilalŃi componenŃi
prin legături hidrofile sau hidrofobe:
- apă de hidratare
- apă de clatrare
Caracteristici:
− rezistă la deshidratare
− îngheaŃă sub -200 C
− nu solvatează ioni
− nu poate exercita presiune osmotică

Metodele utilizate pentru studiul compartimentelor se clasifică în:

• metode distructive – pot distruge integritatea sistemului studiat:
- metode crioscopice
- metode de deshidratare controlată
• metode nedistructive – care prezervă funcŃia sistemului biologic:
- metoda calorimetrică
- stectrometria în infraroşu îndepărtat
- rezonanŃa magnetică nucleară
- deuterizarea apei

10
Sisteme disperse - generalităŃi

sistem monofazic = sistem omogen

sistem polifazic = sistem heterogen

Faza = un domeniu omogen cu aceleaşi proprietăŃi fizico-chimice

dintr-un sistem heterogen.

Interfaze (interfeŃe) = zonele de discontinuitate.

Sistemele heterogene sunt formate totdeauna din cel puŃin două faze
separate între ele prin interfeŃe. Celula este un sistem heterogen.

Sisteme mono/ bi/ tri/ poli/ componente.

 soluŃia omogenă de sare în apă este un sistem bicomponent
monofazic.
Sistem dispers = sistemul polifazic în care una sau mai multe faze sunt
discontinue şi care au o interfaŃă (interfază). Faza continuă, aflată în
cantitatea cea mai mare este mediul de dispersie. Fazele dispersate
se numesc dispersoizi.

Gradul de dispersie, exprimat prin inversul diametrului particulei

disperse (D = 1/d), permite o împărŃire convenŃională a sistemelor
disperse.

Clasificarea sistemelor disperse dupa gradul de dispersie

Grupa d(nm) D (nm-1)

Cu grad mic de > 100 < 10-2
dispersie (dispersii
simple, suspensii)
Cu dispersie coloidală 100 – 1 10-2 – 1
(soluŃii coloidale)
Cu dispersie <1 >1
moleculară şi ionică
(soluŃii adevărate)
11
SoluŃii reale (adevărate) = grupa cu dispersie moleculară şi ionică

Sistem polidispers = particule de mărimi diferite  sângele şi laptele

sunt exemple de sisteme polifazice, polidisperse.
Din punct de vedere al afinităŃii dintre mediul de dispersie şi dispersoizi:
• sisteme liofile
• sisteme liofobe

Principalele diferenŃe dintre soluŃiile liofile şi liofobe

1. formarea spontană
2. stabilitatea termodinamică
3. caracterul reversibil al proceselor care au loc în ele

12
GENERALITĂłI ASUPRA SOLUłIILOR

ConcentraŃia = parametrul intensiv de stare care serveşte la

exprimarea cantitativă a unui sistem dispers format din mai mulŃi
componenŃi. In Sistemul InternaŃional (SI) se măsoară în mol/m3.

SoluŃia saturată – solubilitate = concentraŃia de saturare a unei

substanŃe dizolvate în unitatea de volum de soluŃie
ConcentraŃia molară (molaritatea) = numărul de moli (ν) de
substanŃă dizolvată într⋅un litru de soluŃie.
υ md
CM = =
V µ ⋅V
unde V este volumul soluŃiei exprimat în litri,
µ este masa moleculară (atomică) iar md este masa de solvit

ConcentraŃia molală (molalitatea) = numărul de moli de substanŃă

dizolvată raportat la 1 kg de solvent.
ConcentraŃia procentuală = cantitatea în grame de solvit din 100
grame de solvent (concentraŃie de masă) sau din 100 ml de
solvent (concentraŃie volumetrică):
md
C P = 100 ⋅
V
ConcentraŃia normală (echivalentă) = numărul de echivalenŃi de
solvit la 1 litru de soluŃie
echivalentul = cantitatea de electrolit care conŃine un număr de
NA (numărul lui Avogadro) de sarcini electrice elementare:
echivalenŃi υ ⋅ z m d ⋅ z
CM = = =
l V µ ⋅V
unde z este valenŃa speciei de electrolit.

13
Energie chimică = energia liberă a unei soluŃii.
Pentru o soluŃie formată din i specii de particule (molecule,
atomi) neîncărcate electric, energia chimică este:
n
H = ∑υi µi
i =1

unde, νi este numărul de moli din fiecare specie, iar µi este

potenŃialul chimic al speciei respective.
Pentru soluŃii diluate:
c
µ = µ 0 + RT ln
c0
unde µ0 este potenŃialul chimic calculat în condiŃii standard al
unui solvit aflat în concentraŃie egală cu unitatea, la 25°C.

Pentru soluŃia de electrolit  energia liberă este suma

potenŃialelor electrochimice ale ionilor din soluŃie):
n
H = ∑ υ i (µ i + z i FE )
i =1

unde zi este valenŃa ionului, F – numărul lui Faraday (96.400

C/Eq),
E – potenŃialul electric al soluŃiei.

14
PROPRIETĂłILE FIZICO-CHIMICE ALE SOLUłIILOR REALE

+ – + –
 DisociaŃia electrolitică: C A ↔ C + A

Kd =
[C ]⋅ [A ]
+ −

constanta de disociere:
[CA]
Energia de disociere electrolitică în apă este foarte mică (εr = 81):
q1 ⋅ q2
E=
4πε 0ε r R

 Conductibilitatea electrică
γ
conductibilitate echivalentă:
Λ=
CN
unde CN este concentraŃia normală (echivalentă) a soluŃiei, iar γ
este conductibilitatea soluŃiei.
l
Dacă admitem că rezistenŃa electrică a soluŃiei este: R = ρ
S
unde ρ este rezistivitatea electrică, l este distanŃa dintre
electrozi, iar S suprafaŃa dintre electrozi, atunci conductibilitatea
este:
1 l
γ = ⋅
R S
γ se măsoară în Ω-1·m-1, scade cu scăderea concentraŃiei.
Pentru soluŃiile diluate, CN → 0:
Λ∞ = Λ+ + Λ−
unde: Λ + = k ⋅U + iar Λ − = k ⋅U −
k fiind o constantă iar U+ şi U– sunt mobilităŃile ionice.

15
 v
 Mobilitatea ionică: U=
E
unde v este viteza ionului, iar E este intensitatea câmpului
electric. Cum v se măsoară în m/s iar E în V/m, rezultă că U se va
măsura în m2/s·V.
Din punct de vedere al conductibilităŃii, electroliŃii se pot împărŃii în două
clase:
1. electroliŃi tari (ex. KCl);
2. electroliŃi slabi (ex. acidul acetic);
 Activitatea ionică
Activitatea (a) = acea parte din totalul ionilor care participă la
fenomene de conductibilitate sau alte procese chimice:
a=f·c
unde c este concentraŃia molară, f este coeficientul de activare
Pentru soluŃii diluate = interacŃia dintre ioni este slabă  f =1 şi a = c

1
 Tăria ionică I= ∑
2 i
C i ⋅ z i2

unde Ci este concentraŃia molară a ionului i, iar z este numărul de

sarcini (valenŃa).

+
 Apa ca solvent – disocierea apei: H2O ↔ H + OH –
produsul ionic al apei: Ke = [H+] · [OH-]
La 25°C, Ke = 10-14 şi creşte cu temperatura.

 pH-ul – “power of H”: pH = - log [H+]

pH = 7  neutru
pH < 7  acid
pH > 7  bazic / alcalin
soluŃii tampon – îşi menŃin constant pH-ul la adăugarea de substanŃe
acide sau baze
puterea tampon = numărul de moli de bază tare (sau acid tare) care se
poate adăuga la un litru de soluŃie pentru a creşte (sau scade) pH-ul
său cu o unitate.
16
 Constanta de disociere a acizilor şi bazelor
donor protoni (ioni de H+) = acid,
acceptor protoni = bază.

K=
[H ]⋅ [A ]
+ −

constanta de disociere:
[HA]
constanta de aciditate: pKa = - log K

pH = pK a − log
[HA] = pK + log
[A ]
−

[A ]− a
[HA]
acceptor de protoni
sau: pH = pK a + log
donor de protoni
când [A-] = [AH], atunci: pH = pKa

 rH-ul – măsoară capacitatea oxidantă a sistemului:

rH = - log [H2]
sistem reducător  rH ∈ (0 - 28,2)
sistem oxidant  rH ∈ (28,2 - 42,5)

p
Gradul de disociere:
α=
q
unde p este numărul de molecule ionizate, iar q este numărul de
molecule iniŃiale.

Q
sau: i= = 1 + α (n − 1)
q
unde i se numeşte coeficient de disociere. Se mai poate scrie:
i - 1 = α (n-1)
i −1
sau: α=
n −1

17