EFECTE ALE RADIAłIILOR IONIZANTE

Clasificarea radiaŃiilor ionizante

radiaŃiile electromagnetice cu λ<100Å şi energie >100 eV (E = hν)
radiaŃiile X şi γ (fotoni radioactivi).
mv 2
radiaŃiile corpusculare, energie > 100 eV (E = )
2
- incarcate cu sarcina electrică:
radiaŃiile α (nuclee de He), β+(pozitroni) şi β−(electroni)
protoni,
deuteroni,
ioni grei acceleraŃi,
- fără sarcină electrică:
fragmente de fisiune nucleară
neutroni rapizi.

Surse de radiaŃii

RadiaŃiile corpusculare şi γ îşi au originea în nucleul atomic, iar radiaŃiile X provin din
straturile electronice profunde (a se vedea cursul de Radioimagistică).
Fenomenul fizic principal care stă la baza emisiei de radiaŃii nucleare este
dezintegrarea radioactivă. Aceasta constă în scindarea spontană a nucleelor
instabile (izotopi/radionuclizi) cu formarea unui nucleu mai uşor, sau cu formarea a
două nuclee mai uşoare (fisiune nucleară). Este un proces spontan, care se
desfăşoară cu o anumită probabilitate bine determinată pentru fiecare radionuclid în
parte.
O sursă radioactivă este caracterizată prin activitatea ei. În cazul substanŃelor
radioactive, activitatea Λ se defineşte ca fiind viteza de dezintegrare, adică numărul
de nuclee dezintegrate în unitatea de timp:
− dN
Λ=
dt
Conform legii dezintegrării radioactive:
N = N 0 ⋅ e −λ t
unde N este numărul de nuclee dezintegrate le momentul de timp t, N0 este
numărul iniŃial de nuclee ale sursei radioactive, iar λ este constanta de
dezintegrare.

Combinând cele două relaŃii se obŃine:

dN 0 e − λ t
Λ=− = λ N 0 e − λ t = λN
dt
Pentru caracterizarea radionuclizilor se utilizează timpul de înjumătăŃire (T1/2), ca fiind
timpul după care jumătate din numărul iniŃial de nuclee ale sursei s-au dezintegrat.
Astfel, dacă N = N0/2, rezultă N0/2 = N0e - λ t de unde:
ln 2
T1 / 2 =
λ

1
Aspecte fizice ale interacŃiei cu materia

RadiaŃiile corpusculare
Datorita faptului că posedă masă, particulele accelerate vor avea energie cinetică
(mv2/2). Acestea pot interacŃionează prin ciocnire, direct cu atomii şi moleculele
mediului străbătut, probabilitatea de interacŃiune fiind maximă cu electronii orbitali
(învelişul electronic al atomului) producând un număr mare de ionizări.
RadiaŃiile β (electroni (-) sau pozitroni (+) acceleraŃi) pot interacŃiona şi cu nucleele
atomilor. În câmpul coulombian al unui nucleu greu, electronul este frânat, o parte din
energia sa transformându-se în radiaŃie electromagnetică X numita şi radiaŃie de
frânare.
Neutronii nu au sarcină electrică şi nu interacŃionează cu învelişul electronic al
atomilor. Pot interacŃiona cu nucleele, iar efectele sunt diferite funcŃie de viteza
acestora (energia cinetică). Neutronii rapizi (E > 1 KeV) produc ciocniri elastice care
pot duce la dislocarea nucleelor mici (de ex. H) şi astfel determină fenomene de
ionizare indirectă. Neutronii lenŃi sunt absorbiŃi de nucleu şi determină excitarea
acestora cu emisie secundară de fotoni γ la dezexcitare.

RadiaŃiile electromagnetice
InteracŃiunea radiaŃiilor ionizante de natură electromagnetică (fotoni radioactivi) cu
materia se face numai cu electronii liberi din mediu, prin trei tipuri de efecte
cunoscute: efect fotoelectric, efect Compton si generare de perechi.

Foton Foton
incident Foton difuzat
Fotoelectron incident

N N

Electron
Compton

Efect fotoelectric hν2 = 0,511 MeV

Efect Compton

Generare de perechi pozitron

Foton N
E > 1,22 MeV hν1 = 0,511 MeV

N Atom B

Atom A electron

2
Efectele depind de numarul atomic Z şi de energia radiaŃiei:
Z

100

Crearea de
perechi
75 Efectul fotoelectric

50

Efectul Compton

25

0,01 0,1 1 10 100 E (MeV)

ProprietăŃi specifice radiaŃiilor cu sarcină electrică

Parcurs = grosimea de material care reduce energia particulei la zero.

Densitatea de ionizare = numărul de perechi de ioni create pe unitatea de parcurs.
Transferul Liniar de Energie (TLE) = raportul dintre energia cinetică a particulei şi
lungimea traiectoriei în mediul dat.
Este proporŃional cu numărul de ionizări produse pe unitatea de lungime (N) şi cu
energia transferată la fiecare ionizare (e):

TLE = N · e
Traiectoria
pentru particulele grele (α, protoni) traiectoriile sunt rectilinii, întrucât
masa lor mare le conferă o inerŃie suficient de mare pentru a nu fi deviate în
momentul ciocnirii cu un electron. RadiaŃiile β (electroni de mare viteză) au traictorii
mai sinuoase, din cauza multiplelor devieri pe care le suferă. Parcursul lor este mult
mai lung din cauza unui TLE mult mai mic.

ProprietăŃi specifice radiaŃiilor fără sarcină electrică (electromagnetice şi

neutroni)

Traversarea de către fascicul a unui mediu dat, a cărui grosime este x, se face
printr⋅un proces de atenuare a cărui lege este (Langmuir):
I = I 0 ⋅ e − µx
unde I0 este intensitatea fasciculului iniŃial, I este intensitatea fasciculului după
străbaterea stratului de grosime x, iar µ este coeficientul de atenuare
caracteristic substanŃei traversate şi dependent de energia radiaŃiei.

3
RadiaŃiile electromagnetice nu sunt niciodată complet absorbite. Au grad de
penetrabilitate foarte ridicat. Grosimea de înjumătăŃire (x1/2) este distanŃa la care
I = I0/2.
ln 2
x1 / 2 =
µ
Astfel, radiaŃiile X şi γ sunt înjumătăŃite de un strat de 100 m în aer şi de un strat de
apă de 10 cm. Pentru 60Co (Eg = 1,3 MeV), x1/2 = 11 mm în Pb.

Efectele moleculare ale radiaŃiilor ionizante

RadiaŃiile produc efecte biologice la nivel molecular prin acŃiune directă, indirectă şi la
distanŃă.
a) efectul direct
AbsorbŃia energiei radiaŃiilor duce la excitarea şi ionizarea atomilor şi moleculelor
componente ale celulelor. Acesta reprezintă efectul primar fizico-chimic. Toate
componentele celulare, inclusiv proteinele citoplasmatice (enzimele), materialul
cromozomic (nucleoproteidele sau compuşii DNA cu proteinele) şi moleculele de
apă, suferă acŃiunea directă a radiaŃiilor. Efectele directe determină rupere de legături
covalente sau coordinative cu denaturarea structurală şi apariŃie de noi compuşi
chimici (radioliza apei).
b) efectul indirect
Ansamblul de modificări şi transformări chimice pe care le suferă moleculele care au
fost excitate sau ionizate de radiaŃii. Este secundar, datorat în special radicalilor liberi
proveniŃi prin radioliza apei conŃinute în Ńesut.
Radioliza apei depinde de natura radiaŃiei, de energia ei şi de prezenŃa oxigenului (în
lipsa oxigenului radiaŃiile X şi γ nu descompun apa).
Radicalii formaŃi sunt deosebit de reactivi, au durata de viaŃă scurtă şi sunt capabili
să declanşeze reacŃii biochimice în lanŃ, ceea ce determină amplificarea leziunilor
directe.
In urma interacŃiei, molecula de apă pierde un electron şi se transformă în ion pozitiv.
H2O
H2O+ + e-
Electronul este captat de o altă moleculă de apă, ce se transformă în ion:
H2O + e-
H2O-
Ionii formaŃi sunt instabili, se descompun imediat dând naştere la radicali liberi şi doi
ioni stabili care recombinându-se dau molecula de apă:
H2O
H+ + O·
H2O-
OH- + H·
H+ + OH-
H2O
Radioliza apei în sine nu determină un efect biologic direct. Numărul de molecule
care suferă acŃiune directă este extrem de mic în raport cu numărul total de molecule
prezente. Iradiind cu o doză de 1 R, un gram de Ńesut, se produc aproximativ 2·1012
ionizări şi 1013 activări faŃă de 2·1022 molecule de apă existente în constituŃia a 1g de
Ńesut viu. Astfel, se poate aprecia că numai o moleculă de apă dintr-un miliard este
ionizată, neglijând ceilalŃi constituenŃi ai Ńesuturilor. Pentru a ioniza 50% din
moleculele de apă prezente în 1g de Ńesut este necesară o iradiere cu o doză de 100
R/min timp de 200 de ani.
Radicalii liberi formaŃi se pot recombina, formând:
Apă: H· + OH·
H2O

4
 Hidrogen molecular: H· + H·
H2
Apă oxigenată: OH· + OH·
H2O2
Apa oxigenată din celule se descompune rapid în apă şi oxigen sub acŃiunea unei
enzime active, catalaza:
H2O2 catalaza H2O + ½ O 2
c) acŃiunea la distanŃă
Prin fenomenul de transfer de energie acŃiunea finală a reacŃiei se desfăşoară în alt
loc al structurii biologice decât cel în care s-a produs absorbŃia iniŃială de energie.
Transferul energiei se realizează prin transmiterea intermoleculară şi intramoleculară
a energiei.

Efectele celulare
Cuanta de energie care pătrunde în celulă interacŃionează cu atomii şi moleculele
componente ale acesteia. InteracŃiunea fizică duce la apariŃia unor procese
radiochimice ce au ca rezultat modificările însuşirilor biochimice şi apoi a celor
biologice ale celulei.
AbsorbŃia de energie nu depinde de compoziŃia chimică a substanŃelor absorbante ci
de cantitatea de substanŃă. Astfel, cea mai mare parte din energia incidentă va fi
absorbită de componentele care ocupă cea mai mare parte din volumul celulei - apa.
Se ştie că majoritatea organismelor vii au în compoziŃia lor un procent mare de apă.
La om şi la mamifere el ajunge, în anumite Ńesuturi (muşchi, creier) la 85%. Astfel,
energia radiaŃiei ionizante pătrunse în organism este absorbită în principal de
moleculele de apă.
Radioliza apei are efect biologic indirect datorită radicalilor liberi precum H· şi
OH·, H2O2 şi alŃi oxizi organici, care se formează. Acestia, datorită potenŃialului
chimic foarte mare, intră în reacŃie şi modifică structura chimică a macromoleculelor
esenŃiale pentru celule (proteine, acizi nucleici, enzime etc).
Macromoleculele pot fi supuse acŃiunii radiaŃiilor şi în mod direct, dar posibilitatea ca
ele să absoarbă direct energia radiaŃiei care pătrunde în celulă este mică.
Radicalii liberi formaŃi pot determina afectarea atât a cromozomilor (moleculele de
AND) cât şi a proteinelor citoplasmatice. Modificările enzimelor (directe sau indirecte)
pot duce la apariŃia unor metaboliŃi cu acŃiune mutagenă determinând modificări
genetice ce se transmit la descendenŃi.
EficienŃa radicalilor liberi care apar prin radioliza apei este limitată la timpul scurt de
viaŃă a acestora. Ei trăiesc numai 2·10-7 s, timp în care pot parcurge o distanŃă de 30-
50Å. FaŃă de celulă ca întreg şi chiar faŃă de spaŃiile intercelulare, această distanŃă
este relativ mică, ceea ce arată că sfera de influenŃă a efectelor directe şi indirecte
este destul de limitată.
PrezenŃa oxigenului dizolvat în apă, duce la apariŃia radicalului hidroxilic oxidat ·HO2,
de asemenea, H2O2 şi hidroxizi organici stabili. Compuşii peroxidaŃi au timp de viaŃă
mai lung şi, astfel, sunt mai nocivi.

Efectivitatea biologică relativă (factorul de calitate Q) reprezintă raportul dintre

energia absorbită de un Ńesut la o anumită doză de iradiere raportată la energia
absorbită de acelaşi Ńesut la iradierea cu aceeaşi doză de radiaŃie standard (radiaŃie

5
X de 200 KeV). Pentru radiaŃia X, γ sau β, Q = 1, pentru neutronii termici Q = 5,
pentru neutronii rapizi şi protoni Q este 10 iar pentru α este 20.
Un organism viu, pus în variate condiŃii de mediu, poate reacŃiona diferit la aceeaşi
doză de iradiere. ReacŃia celulelor la iradiere depinde de proprietăŃile lor interne
(grad de oxigenare, de hidratare, pH, grad de diferenŃiere), de existenŃa unor sisteme
de apărare naturală (echipamente enzimatice implicate în refacerea structurilor
lezate).
Pentru aprecierea efectelor radiaŃiilor ionizante, se folosesc mai multe mărimi şi
unităŃi, prezentate în tabelul de la sfârşitul cursului.

PROTECłIA ÎMPOTRIVA RADIAłIILOR

Doza maximă admisibilă (DMA)

Comisia InternaŃională pentru ProtecŃia împotriva RadiaŃiilor Ionizante (CIPR)
stabileşte valoarea DMA anuală, ca doza totală pe care o poate primi un om într-un
an fără a suferi leziuni observabile (nu se Ńine cont de efectele genetice). Există o
evaluare stabilită a DMA pentru fiecare organ sau Ńesut în parte. Cele mai
radiosensibile organe la om sunt măduva hematogenă şi gonadele (Ńesuturi cu grad
mic de diferenŃiere şi rată mare a diviziunilor celulare). DMA anuală este de
5 mSv/an, doză valabilă şi pentru gonade. Pentru oase şi tiroidă doza este
30 mSv/an.
Din fondul natural de radiaŃii se absoarbe 1 mSv/an, iar din cel artificial, generat de
surse create de om, 0.2 mSv/an. O radiografie abdominală produce 6.2 mSv, iar una
pulmonară 0.27 mSv. O doză de 6 Sv duce la moarte în decurs de o lună.
Pentru diminuarea efectelor radiaŃiilor ionizante se pot utiliza 2 categorii de metode:
metode fizice şi metode chimice

ProtecŃia fizică se realizează prin:

- mărirea distanŃei faŃă de sursă
- micşorarea timpului petrecut în apropierea sursei
- utilizarea de ecrane protectoare
ProtecŃia faŃă de radiaŃiile α se poate face cu o simplă foaie de hârtie, sau un strat de
0.5 cm de apă. FaŃă de radiaŃiile β protecŃia se realizează cu ecrane de plastic şi Al,
iar faŃă de X şi γ se poate face doar parŃial cu ecrane de Pb. În cazul neutronilor sunt
necesare mai multe straturi protectoare: primul format din apă, D2O (apă grea) şi
grafit are rol de moderator cu ajutorul căruia sunt încetiniŃi neutronii; al doilea strat
este format din bare de cadmiu, pentru absorbŃia neutronilor termici; al treilea –
ecrane de Pb pentru absorbŃia radiaŃiilor γ produse în primele straturi.
În cazul surselor mixte sunt necesare ecrane mixte: pentru β+γ se utilizează ecrane
cu un prim strat de plastic sau Al (se absorb mai întâi radiaŃiile β, care sunt electroni
sau pozitroni acceleraŃi, şi un al doilea de Pb pentru a absorbi radiaŃiile γ).

ProtecŃia chimică
Se realizează cu ajutorul unor substanŃe chimice radioprotectoare care se
administrează înaintea iradierii şi care măresc radiorezistenŃa organismului. Au drept
scop diminuarea în special a acŃiunii indirecte a radicalilor liberi prin anihilarea
acestora. Trebuie să producă următoarele modificări:
- să micşoreze conŃinutul în apă, mai ales în organele radiosensibile

6
 - să micşoreze temperatura organismului şi să diminueze metabolismul
- să diminueze cantitatea de oxigen intra şi extracelular, mai ales în organele
radiosensibile
- să inhibe sau să fixeze radicalii liberi (vânători de radicali liberi)
- să împiedice organele integratoare din organism (sistemul circulator) să amplifice
efectele.
Există două mari clase de radioprotectori:
- hidrosolubili – compuşi cu sulf (cisteamina HS-CH2-CH2-NH2) cu formula
generală M-SH. ReacŃiile chimice de anihilare a radicalilor liberi sunt:
M-SH + R·
RH + MS·
MS· + MS·
MS-SM
- liposolubili (derivaŃi ai pirogalolului şi naftolului) care diminuează concentraŃia
oxigenului intra şi extracelular, împiedicând formarea peroxizilor lipidici.
Alte substanŃe radioprotectoare sunt vitaminele, hormonii, histamina, serotonina.
Administrarea de Iod la populaŃiile ce urmează să fie expuse la nivele crescute de
radiaŃii atmosferice are rolul de a împiedica prin competiŃie acumularea la nivelul
tiroidei a Iodului radioactiv ce contaminează alimentele şi apa potabilă din zonele cu
nivele ridicate de radioactivitate.

MĂRIMI FOLOSITE ÎN RADIOBIOLOGIE ŞI MEDICINA NUCLEARĂ

UnităŃi UnităŃi RelaŃii de
Denumire şi definiŃie Simbol S.I. tolerate transformare
RADIOACTIVITATEA 1Bq = 1dps =
Bq
(viteza dezintegrării radioactive) Ci 27,027—10- 12 Ci
Λ
număr de nuclee dezintegrate în unitatea de Bequerel Curie 1mCi = 37 Bq
timp 1Ci = 3,7—1010dps
EXPUNEREA LA RADIAłII
(doza incidentă) C/Kg
R (*) 1R=2,58—10-4 C/kg
D = q/ρ⋅V D Coulomb Roentgen aer
Numărul de sarcini electrice q produse în pe kg aer
volumul V de aer, unde ρ este densitatea
aerului

DOZA ABSORBITĂ Gy 1Gy=1J/Kg=100 rad

Dabs = E/m Dabs rad
Gray 1 rad = 0,01J/Kg
Raportul dintre energia E, depozitată într⋅un
mediu oarecare şi masa m a mediului
DOZA ECHIVALENTĂ BIOLOGICĂ 1Sv = 1J/Kg
Dbio = Q⋅D 1Sv= D(Gy)—Q—N =
Factorul de calitate Q, Ńine seama de faptul Sv
că pentru doze absorbite egale, diferitele Dbio rem =100 rem
feluri de radiaŃii ionizante, sau acelaşi fel de
Sievert 1rem=0,01Sv=10m
radiaŃii dar de energii diferite, produc efecte Sv
biologice diferite.
* In condiŃii normale în aer, 1 R produce 2,1 x 109 perechi ion-electron pe cm3