Adăugat de: ALapis A iubi toamna, e-un biet pleonasm, O poartă în cer se-nvârtește neunsă, Cad, iată, imperii de tulbure frunză Și totuși se-aude și ultimul basm.
A iubi toamna, e oglindă-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri dansează, Insecte damnate fac cuiburi în rază, Speranța renaște în cei suferinzi.
A iubi toamna, neant și refren,
Vin pluguri pământul spre cer să-l răstoarne Și ultimul fulger, semnat ambigen, E parcă-un altoi pentru sânge și carne.