A către e - Adrian Păunescu

Vai, de la A până la E
Atâta depărtare e
Şi de la E până la A
Tot alfabetul va-ngheţa.
Şi nu va exista nici cale
Să lege blândele vocale
Vocalele împărăteşti
Care am fost şi care eşti.
Şi de la A până la A
E toată nebunia mea
Şi de la E până la E
Cum trece viaţa repede.
Şi A spre E ridică glas,
Iubito, singură-ai rămas
Şi E spre A ca-ntr-un deochi
Ridică negrii, blânzii ochi.
Mai stai îi spune A lui E
Nu ai de ce, nu ai de ce
Mai stai îi spune E lui A
Mă duc, că se va-ntuneca.
Şi jos, într-un absurd spital,
Consoanele au astăzi bal,
Iubita mea cu E major,
Acum, nici nu te mai implor
Iubitul meu, cu a de mână!
Nimic din noi n-o să rămână
Şi ne vom stinge-ncet, încet
în insectar şi-n alfabet.
Adio, E, frumoasa mea,
li plânge depărtarea A
Şi de la A până la E
Un pod ceţos de ţurţuri e
Şi de la E până la A
Consoanele se vor usca
Şi vai, când strângi pe E cu A
Polen sonor, înseamnă EA
Şi E în locul ei se zbate,
Ea cea mai tristă dintre toate,
Şi A nu ştie că nici nu-i
Ea care-a fost motivul lui.
Adio, E, iubirea mea,