Subiecte de la prelegeri

1.Apa.Compozitia si structura moleculei de apa

Molecula de apa H2O este formata dintr-un atom de oxigen si doi atomi de
hidrogen, uniti de atomul de oxigen prin legaturi covalente. Prin metoda
difractiei cu raze X s-a constatat ca molecula de apa poseda o forma
triunghiulara. Este considerata o asociere a unui ion O2- si a doi ioni H+
Legaturile OH formeaza intre ele un unghi de 10428.
Structura triunghiulara a moleculei de apa poate fi argumentata si de
existenta proprietatilor de dipol electric. O alata caracteristica a molecule de
apa este ceea ca ea poate contracta usor cu moleculele vecine legaturi de
hidrogen.

2.Momentul dipolului moleculei de apa.Dependenta

densitatii apei de temperatura.
Un dipol electric este un ansamblu de dou sarcini electrice egale i de semn
contrar ale cror centre de greutate nu coincid. Directia momentului este
orientat de la sarcina negativ spre sarcina pozitiv, in directia axei
dipolului. Momentul dipolar rezultant al moleculei de apa este de 1,84 debye
(D) 1D = 3,336x10-30 C m.
Densitatea maxima a apei este la 4C. Datorita acestei proprietati, pe fundul
lacurilor temperature apei niciodata nu scade sub aceasta valoare iarna(apa
mai densa se duce jos). La temperature intre 0-4C monomerii patrund in
spatiile retelei cristaline a apei si provoaca cresterea densitatii pina la
valoarea maxima. La temperature mai inalte de 4C, monomerii ies din
ochiurile retelei cristaline datorita agitatiei termice,micsorindu-se densitatea
apei.

3.Disocierea molecule de apa. Notiunea de pH.

-Apa se disociaza in ioni de H+ si OH- . Ionul de hidrogen neavind invelis
electronic, poseda o mare capacitate de hidratare. Avind o mare mobilitate,
protonul trece de la o molecula la alta.
-Gradul de disociere a apei este mic, in apa pura la 250C: [H+]=[OH-]=10-7
mol/l
- Logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hydrogen
se numeste pH: pH = -lg[H+].
-Deci pentru apa pura de 25C= pH= 7. pH=7(solutie neutra) pH>7(solutie
bazica); pH<7(solutie acida)
-Valoarea medie a pH in organism este de circa 7,4. Suc gastric(1,8);
urina(5,6); suc pancreatic(8,0)
-Solutii-tampon se numesc lichidele biologice la care se pot adauga cantitati
relativ mari de acizi sau baze, fara ca pH-ul sa se schimbe simtitor.

4.Apa grea si apa tritiata. Proprietatile

In apa obisnuita se afla in cantitati foarte mici apa-grea. Cu ajutoru
lelectrolizei se poate de obtinut o cantitate mai mare de apa-grea. Asocierea
izotopilor oxigenului cu izotopii hidrogenului( deuteriu-D; tritiul-T) explica ca
in apa pot exista 16 tipuri de molecule de apa.
1
16
H Hidrogen
O - apa obisnuita
2
17
H Deuteriu i
O apa grea
3
18
H Tritiu
O -apa tritiata (radioactiva)
Specia predominant are formula H2O, cu compoziia masic H:O de 1:8.
Exista doua forme ale apei grele: D20 si DOH. Dotajul apei grele in apa
obisnuita poate fi determinat prin masurarea indicelui de refractie.
Iar apa tritiata exista sub forma (T20). Dotajul apei tritiate se poate
determina prin emisia radiatiei beta. Apa grea si tritiata incetinesc
metabolismul celulei, inhiba diviziunea celulara si contractia musculara)

5.Rolurile biologice ale apei si repartizarea in organismul

uman.
Rolul apei in organism e determinat de faptul ca reprezinta un constituent
principal al materiei vii si participa la procesele fundamentale ale
organismului:
-elementul esential care regleaza presiunea osmotica a clor 3 sectoare
hidrice.
-mediul in care au loc multiplele reactii chimice si biochimice in organism.
-participa la mentinerea constanta a temperaturii organismului.
-participa la eliminarea deseurilor din organism pe cale renala.
-rol in protectia mecanica a fatului.
Apa totala: 60-70
Apa intracelulara: 40%
Apa extracelulara: 20%
Plasma: 4%
Lichidul interstitial si limfa: 15%
Lichidul transcelular: 1%
V (Vol.apei in tesut)= m(cantitatea de subs.injectata) c(concentratia diluata
in volumul V)
Vol. Intracelular= vol. Total vol. Extracelular
Vol. Interstitial= vol.extracelular vol. Plasmatic (intravascular)

6.Conductivitatea. Determinarea conductivitatii cu puntea

Kolhrausch.
Solutiile sunt conductori de curent electric. Rezistenta electrica a unei solutii
electrolitice se determina din relatia: R= p * l/S; p= RS/l; unde S-suprafata
electrolizilor; l-distanta dintre lectrolizi; p-rezistivitatea.
Conductivitatea electrica este marimea inversa a rezistivitatii si se exprima:
X=1/p
[X]SI= Siemens*m-1.
Conductivitatea solutiei se poate de determinat prin relatia lui Kohlrausch,
cunoscind mobilitatea ionilor pozitivi si a acelor negativi.
X=FCMZa(U++U-).
Conductivitatea se poate determina si experimental, utilizind puntea lui
Kohlrausch, unde R-rezistenta solutiei; R1 si R2-rezistente variabile; R3rezistenta cunoscuta.
Cunoscind rezistenta R, se determina conductivitatea solutiei: X= l/RS

7.Dinamica fluidelor.Ecuatia de continuitate a scurgerii

fluidelor. Curgerea laminara si turbulenta.Numarul lui
Reynolds.

Dinamica fluidelor studiaza comportarea fluidelor in timpul curgerii si

interactiunea lor cu frontierele solide, tinand cont atat de fortele active care
intretin starea de miscare cat si de fortele rezistente, care se opun curgerii.
Viteza de scurgere in un tub situate orizontal, variaza in asa mod, incit
produsul dintre viteza si aria sectiunii transversal in orice loc al tubului este
aceeasi
Ecuatia de continuitate este: S*v=const.
S1v1=S2v2=Snvn
Curgerea laminar este un tip de curgere care are loc n straturi planparalele fr intersectarea acestora. La curgerea laminara are loc legea lui
Poiseuille care stabileste volumul scurs intr-o unitate de timp a unui lichid
imperfect, indiferent de orientare: V= r4/8l x P/ l , unde V-volumul de
lichid transportat prin sectiunea tubului intr-o unitate de timp, r-raza tubului,
P/ l gradientul de presiune pe sectorul l al tubului.
Curgerea turbulenta are loc atunci cind curgerea e dezordonata si apar
virtejuri. In acest regim viteza particulelor variaza continuu si haotic.

Pentru a determina care este regimul de curgere se foloseste numarul lui

Reynolds, Re, exprimat prin relatia: Re=p vr/,
unde v-viteza de curgere a fluidului
-coeficientul de viscozotate

p- densitatea fluidului
r-raza conductei.
In functie de valoarea acestui numar deosebim regimuri de curgere:
Re < 1000 curgere laminara;
1000 < Re < 2000 curgere nestabila;
2000 < Re curgere turbulenta.

8.Formula lui Bernoulli.Presiunea singelui circulant

Viteza de curgere a fluidului printr-un tub cu sectiunea variata, situat

orizontal, variaza in asa mod, incit produsul dintre viteza V si aria sectiunii
transversale S in orice loc al tubului este aceeasi:
P1V+mv1 2 /2+mgh 1 = P2V+ mv22/2 + mgh2 , unde V- volumul masei de fluid
P-presiunea statica in locul dat a
tubului.
Ecuatia lui Bernoulli: P+pv2/2 + pgh = const Aceasta reprezinta
presiunea totala a lichidului.
P-presiuna statica in punctual dat
p-densitatea lichidului
v-viteza de curgere
h-inaltimea punctului in curentul de fluid
Cind tubul e situat orizontal h=const. ecuatia este: P+Pv2/2=const
Legea lui Bernoulli are drept consecinta faptul ca in portiunile inguste ale
arborelui circular, unde viteza de circulatie este mare, presiunea laterala este
minima. Ecuatia lui Bernoulli prezinta presiunea totala a lichidului.
pv2/2 = presiunea dinamica
pgh= presiunea constanta.. Presiunea static
si dinamica si totala se pot masura cu ajutorul cateterului dublu a lui Pitto.

9.Rezistenta vasculara
10.Elasticitatea peretilor vasculari. Unda pulsatila.
Elasticitate este proprietatea unui corp de a-si modifica dimensiunile in urma
aplicarii undei forte si de a reveni la starea initiala dupa inlaturarea fortei. In
cazul corpurilor elastic omogene are loc legea lui Hooke, conform careia
alungirea relative e proportional cu tensiunea:
l l F
=
l E S

E= modulul de elasticitate a lui Young, reprezinta tensiunea care produce

alungire de 100%
Pentru forte mai mari, deformarea devine plastic, corpul nu-si mai recapata
forma initiala la disparitia fortei. Din punct de vedere structural, peretii
vaselor sanguine sunt formati din patru tipuri de tesuturi: endoteliu; fibre de
elastina; fibre de collagen si fibre muscular netede.Nefiind corp omogen,
elasticitatea peretelui vascular nu se supune legii lui Hooke. Modulul lui
Young creste odata cu marirea presiunii arteriale.
Peretii elastici sanguine sunt umpluti cu lichid real, lucrul caruia e sustinuta
de popme in regim ritmic.Datorita elasticitatii, frontal de presiune creat de
inima se va misca de-a lungul tubului sub forma de unda pulsatila. Viteza
undei depinde de densitatea lichidului si de elasticitatea peretilor. Cu cit se
propaga unda de presiune mai repede, cu atit este mai inalta presiunea
arterial. Viteza pulsului se afla conform formulei lui Moens:
V =F

Ed
2 pr

unde: p-densitatea; E-modulul de elasticitate a peretelui arterial; d-grosimea

peretelui; r-raza vasului sangvin; F-factorul constant.

11.Difuzia libera.Legea lui Flick. Coeficient de

difuzie.Legea lui Einstein.
Difuzia reprezinta un transport de substanta intre zone de concentratie
diferita sau potential electric diferit, datorita agitatiei termice.Difuzie simpla
este transport de substanta ce are loc in lipsa interventiei fortelor fizice din
exterior. Fluxul este cantitatea de substanta,sarcina,energie transportata
printr-o suprafata intr-o unitate de timp.

fluxul masic=

m
t

v
fluxul molar= t

Gradient prezinta variatia unei marimi intre doua puncte ale spatiului,
raportata la distanta dintre cele doua puncte.
Prima lege a lui Flick= masa de substanta ce se difuzeaza normal printr-o
suprafata oarecare este proportionala cu aria suprafetei, gradientul de
concentratie si durata timpului.
m=DS

c
t
x

unde: D-coeficientul de difuzie; S-aria suprafetei de difuzie; c-concentratia

ponderala;
D este cantitatea de substanta ce se difuzeaza intr-o unitate de timp prin
unitatea de suprafata.
Relatia lui Einstein:

D=

KT
f

T-temperatura absoluta, K-constanta lui Boltzman; f- coeficient de frecare

12.Difuzia prin membrane artificiale.Membrane pentru

dializa.
13.Difuzia prin membrane biologice.Coeficientul de
permiabilitate.
Membrana celulara este o structura hidrofoba care separa solutiile apoase
intra- si extracelulare. In componenta tuturor membranelor intra
proteine,lipide,hidrati de carbon,glicoprotenine,lipoproteine,ioni si apa.
Proteinele sunt principalele macromolecule responsabile de organizarea
membranelor celulare. Realizarea unei imagini despre structura
membranelor a fost posibila odata cu aparitia microscopiei. Deci in 1925
Gorter si Grendel au demonstrat ca membrana este formata din strat dublu,
ea fiind privita ca un condensator electric format din dublu strat lipidic.

In anul 1972 sa ajuns la modelul mozaic fluid lipo-proteic, elaborat de Singer

si Nicolson. Acest model mentine ca structura de baza stratul dublu lipidic,
preturbat de proteine membranare integrale si periferice.
Coeficientul de permeabilitate este P=

D
x , unde D=coeficientul de

difuzie, =coeficient de partitie; x=grosimea membranei. Acest coeficient

este determinat de proprietatile bistratului lipidic si de caracteristicile
particulei.

14.Transport pasiv.Sisteme de transport pasiv.Transport

facilitat.
Transportul pasiv este transversarea membranei in directia potentialului
electrochimic, fara consum de energie metabolica. Fluxul unitar de substanta
prin membrana este egal cu raportul dintre masa de solvit si produsul dintre
timp si suprafata membranei.
=

m
st

Transportul pasiv are intotdeauna tendinta de a nivela repartitia neuniforma

a substantelor in mediile intracelular si extracelular. Cu toate acestea, in
mediul intracelular sunt mai mari cantitati de ioni de potasiu, proteici,
fosfolipide si de alte substante organice. Iar asa substante ca ioni de sodiu
sunt mai multi in mediul extracelular.
Transportul facilitat
Difuzia facilitata este un transport mediat de molecule transportatoare.
Molecula transportoare recunoaste molecula sau ionul si permite ei sa
traverseze membrana. In raport cu difuzia simpla, difuzia facilitata are o
eficienta mai mica decit a celei prin canale, insa e cu mult mai rapida. Ea are
o proprietate de saturatie, odata cu cresterea concentratiei.

15.Transport activ.Sisteme de transport activ.Pompa de

NaK
Transport activ se numeste transport de molecule si ioni contra dradientului
electrochimic,realizat de celula din contul energiei metabolice. 30-40% din
energia metabolica se cheltuiesc pentru transportul activ.Complexele care
asigura transportul sunt pompele de transport activ.Cel mai raspind sistem
este pompa de NaK,care este de o importanta mare fiziologica.Gradientul
NaK controleaza volumul celulelor,excitabilitatea nervilor si muschilor.

In membrana este o substanta numita X care se uneste cu ionul de Na in

mediul intracelular formind compusul X Na. In urma formarii acestui complex,
se produce un gradient de concentratie intre cele doua fete ale membranei
care determina deplaseara complexului Xna spre fata exterioara a
membranei. Unde X se desprinde si se inlocuieste cu alta substanta Y, care
expulseaza ionul de Na in exterior,apoi se uneste cu K, formind YK. Folosind
enegrie metabolica, substanta Y redevine X, si un ion de K este eliberat in
mediul intracelular.

16.Originea potentialelor bioelectrice.Relatia lui

Nernst.Biopotentialul fibrelor nervoase ne-excitate.Ecuatia
lui Goldman
Potentialul de electrod este o conceptie fundamentala a teoriei
electrochimice si a coroziunii,care ajuta la precizerea directiei si intensitatii
unui proces electrochimic si permite de a fi controlat.
Originea potentialelor incepe cu fenomenele de oxidare si reducere.
Oxidarea este procesul prin care un atom sau ion isi mareste valenta pozitiva
sau isi micsoreaza valenta negativa, ca urmare a pierderii unui numar de
electroni. Rezultatul oxidarii este formarea unui acid.
Reducerea este un proces opus oxidarii, unde atomii unui element capata
unul sau mai multi electroni de la alt element.
Daca v-om lua o bara de metal si o plasam intr-o solutie capabila sa dizolve
acest metal, incepe un proces de oxidare. Metalul formeaza ioni pozitivi care

se deplaseaza in solutie electrolitica.Ca rezultat se formeaza diferenta de

potential E intre bara de metal si solutie, care reprezinta potentialul de
electrod, valoarea caruia depinde de Relatia lui Nernst:
E=VmetalVsolutie =E+

RT
ln [ M ]
zF

unde E=constanta potentialului normal de electrod.

Asupra la fibrele nervoase neexcitate actioneaza potentialul membranar de
repaus. Teoretic, acest potential de repaus se calculeaza cu relatia GoldmanHodkin-Katz:
PR=

RT P [ K ] + P [ Na ] + P[Cl]
ln
F
P [ K ] + P [ Na ] + P[Cl]

unde [ ]-concentratia; P-coeficientul de permeabilitate;

Potentialul membranar de repaus poate di masurat foarte simplu, cu ajutorul
unui milivoltmetru si a doi electrozi.

Valoarea se modifica datorita la aceea ca prin membrana permanent au loc

fluxuri ionice pasive, in sensul reducerii gradientului electrochimic, dar
acestea sunt compensate de fluxuri active ce se desfasoara in sens
contrar,cu consum de energie metabolica.
Potentialul membranar pentru Fibrele nervoase = -75mV > PR > -60mV

17.Biopotentialul fibrelor nervoase excitate.Potentialul de

actiune. Graficul potentialului de actiune.
Potentialul de actiune sunt undele de depolarizare care se de plaseaza de-a
lungul membranei unei celule. Acestea sunt o trasatura esentiala a vietii in
regnul animal.Impulsul nervos prezinta variatia tranzitorie si propagabila a
potentialului de membrana a fibrelor nervoase, produsa de un
stimul.Declansarea potentialului de actiune are loc prin deschiderea portilor
unor canale cationice si anionice. Apar fluxuri de ioni care determina
producerea unui stimul electric.
Potentialele de actiune pot fi :
locale, in dendrite sau in soma neurala; ei se obtin la stimuli depolarizati de
intensitate mica,avind valoarea sub valorii prag. 15mV

potentiale de actiune de tip tot sau nimic, in axon; este o variatie ampla a
potentialului celular, atunci cind stimulul atinge valori critice. 120mV

18.Unde sonore.Parametrii undelor sonore.Analiza Fourier.

Undele sonore sunt unde mecanice longitudinale,oscilatorii, care se transmit
prin mediile materiale. Ele nu se propaga in vid. Unda sonora impune
particulele mediului sa oscileze in raport cu pozitia de echilibru in directia
paralela cu directia de propagare a undei.Omul percepe sunete cu frecventa
intre 16Hz si 20KHz. Viteza de propagare a sunetelor este
330 m*s-1.
Sunetele pure sunt cele mai simple sunete, deplasarea lor este sinusoidala
x= A sin t
unde A-amplitudinea;

-frecventa ciclica; T-perioada.

Lungime de unda este distanta parcursa de sunet intr-un mediu material

timp de o perioada.
=cT =

In baza teoriei lui Fourier- orice miscare periodica poate fi considerata ca

superpozitia unui numar infinit de msicari sinusoidale de diverse amplitudini,
frecventele carora sunt multiple ale frecventei fundamentale.Toate
caracteristicile amplitudine-frecventa reprezinta spectrul armonic al
sunetului.

19.Anatomia si fiziologia urechii.Receptionarea sunetelor.

Urechea umana este un analizator auditiv care stabileste legatura dintre

receptor cu sistemul nervos central.Urechea externa capteaza undele

sonore, apoi prin canalul auditiv amplifica sunetul datorita
rezonantei.Urechea medie face a doua amplificare a sunetului.Ea contine trei
oscioare: ciocanas,scarita si nicovala. Urechea inerna contine cohleea si
aparatul vestibular.Cohleea este o cavitate unpluta cu endolimfa,lichid care
receptioneaza undele sonore, apoi face analiza Fourier a undelor
receptionate. In celulele senzoriale de pe membrana bazilara a cohleei are
loc codificarea oscilatiilor mecanice in potentiale electrice de actiune
transmise la creier.Din cele expuse putem concluziona ca prelucrarea
sunetelor are loc in doua etape:
1.captarea sunetelor si prelucrarea lor cu mentinerea caracterului de oscilatii
mecanice
2.codificarea oscilatiilor mecanice in biopotentiale electrice de actiune de
catre celulele senzoriale, apoi prelucarea lor neuronala care conduce la
senzatia auditiva.

20.Caracteristicile subiective si obiective ale

sunetului.Limitele de percepere a sunetului. Cimpul
auditiv. Curbe izosonice.
Caracteristicile subiective:
1.Inaltimea tonala care e caracteristica subiectiva are drept corespondent
fizic obiectiv frecventa fundamentala a semnalului acustic. Sunetele joase au
frevente mici, iar cele inalte-frecvente mari.
2.Taria sonora(fonul) are drept corespondent obiectiv nivelul acustic. Taria
sonora prevede sensibilitatea diferita a urechii in functiune de frecventa
sunetului. Sensibilitatea urechii este maxima la frecventele de 2000 si
5000Hz si apoi descreste. Curbele izosonice sunt curbele de tarie sonora.
Dupa experimente, pragul de audibilitate corespunde cu 0dB si 2000Db la
5000Hz; la 1000Hz fiind de +4dB.
3.Timbrul este o caracteristica a perceptiei sonore, fiind expresia subiectiva a
mai multor caracteristici : compozitia spectrala a sunetului si intensitatea lui.

21.Analizorul vizual.Ochiul.Ochiul redus

Analizorul vizual este un sistem biologic sensibil la radiatia electromagnetica,
cu lungimi de unde cuprinse intre 400-750nm. Componenta optica a
analizorului este ochiul, ce reprezinta un sistem optic centrat, format din 4
medii: corneea,umoarea apoasa,cristalinul si umoarea sticloasa, cu indicele
de refractie (n). Puterea optica a ochiului rperezinta marimea inversa a
distantei focale
D=

n1
-1
R m dioptrii

unde R-raza de curbura a dioptrului, exprimata in metri.

Ochiul redus este un model simplificat al ochiului,reprezetat printr-un dioptru

unic. El permite studierea ochiului normal, numit emetrop, si a ochiului
patologic, numit ametrop.

Convergenta este de 60 dioptrii. Distanta dintre centru optic si retina e de

17mm.Diametrul globului e de 23mm.

22. Acuitatea vizuala.Ametropiile si corectia lor.

Diametrul aparent limita sub care imaginile celor doua puncte nu se
suprapun este distanta separatoare minima. Inversul distantei separatoare
minime este puterea de rezolutie sau acuitatea vizuala. Ca unitate de
acuitate se ia acuitatea unui ochi ce vede separat doua puncte,ale caror raze
fac intre ele un unghi de un minut. Ochiul poate vedea doua puncte separate
atunci cind imaginile lor formate pe retina se alf ala o distanta de cel putin

4,5 micrometri una de alta.Acuitatea vizuala variaza odata cu virsta.

Maximumul este atins la baieti la 14 ani si la fete la 12. Diminuarea acuitatii
vizuale se numeste ambliopie.
Defectele de formare a imaginii se numeste ametropie. Punctum proximum
este punctul cel mai apropiat de pe axa optica, in care un obiect se vede clar.
Punctum remotum este punctul cel mai indepartat in care obiectul se vede
clar.
Miopia puctum proximum si cel remotum sunt mai mici decit normal,

Hipermiopia-punctum proximum si remotum sunt mai mari decit

normal,imaginea se formeaza in spatele retinei.

Astigmatism-razele de curbura nu sunt egale de la un meridian la altul al

dioptrelor oculare.

Cataracta-este consecinta modificarii transparentei cristalinului.

Corectarea ametropiilor- Utilizarea laserelor;raza laser, slefuieste corneea,
modelindu-i curbura acesteia, inlatura straturi ultrasubtiri de tesut,scurteaza
sau lungeste axa ochiului. Laserul este utilizat si in tratamentul glauzomei,
refacind sistemul de drenaj al lichidului intraocular si diminuind tensiunea
intraoculara.

23. Retina ca transductor foto-chemio-electric.

Retina are o grosime de 350micrometri si e alcatuita din 6 tipuri de celule
dispuse in structuri succesive.Ultimele in calea luminii sunt celulele
pigmentare, apoi celulele fotoreceptoare cu conuri si bastonase, care contin
pigmenti fotosensibili.
Fotometria retinei consta in aprecierea nivelului de luminozitate. Bastonasele
sunt mai sensibile la lumina, dar nu disting culorile.Ele asigura vederea
scotopica la lumina slaba necolorata. Conurile asigura vederea fotopica, la
lumina puternica si vedere colorata, dar au o sensiblitate mai scazuta.

Sensibilitatea ochiului este marimea inversa luminozitatii de prag,

luminozitatea minima ce provoaca senzatia vizuala.

24.Mecanismul vederii colorate.

Toate culorile pe care noi le vedem pot fi obtinute prin mixajul in diferite
proportii a trei lungimi de unda: rosu, verde si albastru. Matematic, orice
culoare se poate exprima ca o combinare liniara a celor trei culori primare
C= xR+yV+zA
unde x,y,z coeficientii cromatici si reprezinta proportia culorii primare in
culoarea C.
Culoarea este o caracteristica a perceptiei vizuale, si nu o caracteristica
fizica a semnalului luminos. S-a demonstrat in in ochi sunt trei tipuri de
conuri cu maximele de absorbtie
420nm(albastru) 530nm(verde) 565nm(rosu)

25.Radiatia termica.Caracteristicile.Legea lui Kirchhoff.

Radiatia termica prezinta unde electromagnetice care sunt radiate de corpuri
in urma proceselor intermoleculare. Aceste radiatii au temperatura mai inalta
de 0 K. Numim flux de radiatie () puterea medie a radiatiei. El se masoara
in Wati. Capacitatea unui organism de a absorbi energia radiatiilor
electromagnetice se caracterizeaza prin coeficientul de absorbtie (alfa) egal
cu raportul dintre fluxul de radiatie absorbit si fluxul de radiatie incident.
Coprurile ai caror coeficienti de absorbtie sunt egali cu 1, sunt corpuri
absolut negre. Corpurile ai caror coeficienti de absorbtie sunt mai mici de 1,
sun corpuri cenusii. In natura nu exista corpuri absolut negre. Corelatia dintre
emisia si absorbtia anergiei electromagnetice a fost stabilita de Kirchhoff:
la temperatura constanta, raportul dintre densitatea spectrala a radiantei
energetice si coeficientul monocromatic de absorbtie este acelasi pentru
toate corpurile, inclusiv pentru acele negre.

26.Corp absolut negru.Legea lui Stefan-Boltzman si legea

lui Wien.
Corp absolut negru este corpul al carui coeficient de absorbtie este egal cu
1, pentru radiatiile de orice lungime de unda. Legea lui Stefan-Boltzmann
este: radiatia energetica a unui copr absolut negru este direct proportionala
cu puterea a patra a temperaturii absolute a corpului respectiv.
R= T 4
unde:

= constanta Stefan-Boltzmann = 5,67*10-8 W/m2 * K4

Legea lui Wien este: lungimea de unda , careia ii revine valoarea maxima a

densitatii spectrale a radiantei energetice a unui corp absolut negru, variaza

invers proportional cu temperatura absoluta a corpului respectiv.
=

b
T

unde: b= 0,2898 * 10-2 m*K = constanta lui Wien. Legea lui Wien se mai
numeste si legea deplasarii, deoarece din ea rezulta ca: la cresterea
temperaturii corpului absolut negru, valoarea maxima a densitatii spectrale a
radiantei energetice se deplaseaza spre lungimile de unda scurte. Folosind
aceasta analiza spectrala, se paote determina temperatura corpurilor la
distanta, numita pirometrie optica.

27.Radiatia Soarelui. Constanta solara.

Cea mai puternica sursa de radiatie este Soarele. Sursa energiei solare este
reactia termonucleara de transformare a hidrogenului in heliu

Pamintul primeste 2*1017W de energie solara. Pamintul primeste aceasta

energie sub forma de radiatie. El primeste 70% din energie si 30% reflecta in
spatiu.
Fiind un corp cald, Pamintul radiaza in spatiu energie termina echivalenta cu
70% din energia absorbita. Astfel, echilibrul termin mentine temperatura
medie a pamintului. Fluxul de radiatie solara ce revine la 1m2 a atmosferei
este de 1370W, marime numita constanta solara. Atenuarea radiatiei solare
de atmosfera provoaca si schimbarea structurii spectrale a ei.

28.Luminescenta.Tipuri.Fotoluminescenta.
Luminescenta reprezinta radiatia suplimentara a corpului in raport cu
radiatia lui termica la temperatura data. Radiatia terminca in domeniul vizibil
are loc cind temperatura corpului este de citeva sute sau mii de grade, pe

cind luminescenta poate fi la orice temperatura.De aceea luminescenta este

o radiatie rece.
Pentru luminescenta este nevoie de o sursa de energie,corepsunzatoare
temperaturii date.
Fotoluminiscenta- apare in urma absorbtiei luminii. Ea se clasifica in
fluorescenta(de scurta durata) si fosforescenta(de lunga durata).
Fotoluminiscenta poate fi de rezonanta, spontana, stimulata sau de
recombinare.
Cea de rezonanta are loc in vapori si gaze monoatomice, cind atomul devine
excitat apoi, reveind la starea initiala, radiaza un foton de luminescenta
identic cu cel incident.

Fotoluminescenta spontana are loc atunci cind atomii radiaza fotoni de

frecventa mai mici decit cei incidenti.
Un exemplu de luminescenta este Radiatia laserului de heliu si neon; unde
atomii excitati ai heliului transmit prin ciocnire energia atomilor de neon.

29.Legea lui Stockes.Luminescenta antistockes.

Fenomenul luminescentei se supune legii lui Stockes: spectrul de
luminescenta in raport cu spectrul de excitare este deplasat in domeniul cu
lungimi de unda mai mari.

In cristale, transmiterea energiei pentru producerea luminescentei poate

avea loc prin recombinarea particulelor; de exemplu a electronilor si golurilor
in semiconductori. Luminescenta care apare in urma acestui procedeu este
Luminescenta de recombinare.

30.Producerea si emisia radiatiei X. Tubul lui Coolidge.

Aceste radiatii au fost descoperite de Wilhelm Roentgen. Ele sunt de natura
electromagnetica, avind lungimea de unda 10-10 m. Pentru a produce astfel
de raze este necesar ca electronii puternic accelerati sa bombardeze un corp
metalic. Dispozitivul de baza utilizat este tubul lui Coolidge.

31.Radiatia X de frinare.Spectrele acestor tipuri de

radiatii.
Cind un electron cu energie cinetica E trece pe linga un nucleu, sub actiunea
fortei de atractie electrostatica, el isi schimba directia si este frinat, dind
nastere unui foton de raze X. Energia acestui foton este hv=Ein-Eext..

Acest spectru continuu de frinare al razelor X este utilizat in radiografie.

Cind electronii accelerati puternic patrund in atomii nucleului, ei pot smulge
electroni de pe nivelele profunde. Locurile ramase libere sunt completate de
electroni de pe straturile exterioare, tranzitiile fiind insotite de radiatii X cu
lungimi de unda grupate in serii caracteristice atomilor excitati.
Seria K are liniile K alfa,beta si epsilon
Seria L are liniile L alfa, beta si epsilon
Seria M are liniile M alfa si beta.
Radiatia X formata de acest mecanism are spectru de linii, caracteristic
atomilor anodului, de unde si denumirea- raze X caracteristice.

32.Metode de difractie cu razele X.Aplicarea lor in

cercetari.
Prima data lungimea de unda RX a fost determinata cu ajutorul de o retea de
cristale de calcit aranjate foarte aproape una de alta.

Straturile de atomi sunt situate la distanta d unul de altul si formeaza

reteaua de difractie, prin care poate trece radiatia X. Pe placa fotografica
situata la o distanta de cristal, se va inregistra un tablou de interferenta a
doua raze.Pe fonul intunecat v-or aparea doua pete luminaose.
Acest tablou de difractie se numeste lauegrama. Daca distanta d este
cunoscuta, masurind distantele dintre aceste doua pete, se poate determina
lungimea d eunda a radiatiei incidente.
Prin asa evaluari pot fi descifrate structurile spatiale ale diferitor
macromolecule, acizi nucleici,proteine, etc. Tot prin aceasta metoda s-a
stabilit structura triunghiulara a moleculei de apa si structura bistratului
lipidic.
Exista doua metode experimentale de difractie cu raze X
-metode cu cristal turnat- cristalul cu diametrul de 1mm se plaseaza asa ca
axa lui principala sa fie perpendiculara pe directia fluxului de raze X. Prin
rotirea cristalului in jurul acestei axe, razele cad succesiv pe toate fetele sale
si astfel determina aparitia maximelor de difractie care apar sub forma de
puncte.

-metoda pulberilor. Substanta cristalizata se plaseaza sub forma unei pulberi

in calea razelor X. Proba se roteste astfel ca monocristalele cu pulberi sa ia
toate orientarile posibile in calea razelor. Fascicolul dispersat va forma
diferite conuri. Pe placa fotografica ce vor vedea cercuri concentrice.

33.Electronul in cimpul magnetic.Frecventa

Larmor.Proprietatile magnetice ale
substantelor.Temperatura Cuire.
Cimpul magnetic reprezinta o forma a materiei prin intermediul careia are loc
actiunea de forta asupra sarcinilor electrice in miscare. Caracteristica
cantitativa a cimpului magnetic este intensitatea H, iar intr-un mediu
material lomogen nelimitat- inductia magnetic B. Cimpul magnetic poate fi
reprezentat prin linii de forta, numite linii de inductie magnetic.Ele sunt
inchise.Numarul liniilor de inductie magnetic coincide cu modulul vectorului
B.

Forta cu care un cimp magnetic actioneaza asupra unui conductor se

determina prin legea lui Ampere:
F=IBlsin a
I-intensitatea, a-unghiul dintre vectorul B si conductor; l-lungimea la
conductor.
Inductia cimpului magnetic omogen este egal cu forta pe care acest cimp o
exercita asupra unui conductor liniar, parcurs de current si situate
perpendicular pe directia cimpului.
Forta cu care cimpul magnetic actioneaza asupra unui electron in miscare se
numeste forta Lorentz: F=q v B sina
unde q-sarcina particulei; v-viteza particulei; B-inductia cimpului magnetic; aunghiul format intre directia cimpului si directia particulei. Directia fortei se
determina dupa regula mainii stingi.
Electronul in timp ce se roteste in jurul nucleului, creeaza si un cimp
magnetic propriu. Momentul magnetic al electronului este produsul dintre
intensitatea curentului si suprafata limitata de circuit:

=i r

, unde i-

intensitatea microcurentului produs de electron; v-viteza lui; r-raza orbitei.

Dupa proprietatile sale magnetice, substantele sunt clasificate in substante

paramagnetice si diamagnetice. Cele paramagnetice sunt acelea ai caror
atomi poseda moment magnetic permanent. De exemplu: Pb, O, Al. Cele
diamagnetice sunt celea ai caror atomi sunt lipsiti de moment magnetic
permanent.:Cu,N,H2O. Dar asa substante ce Fe,Co,Ni, poseda proprietati
magnetice foarte pronuntate, ele fiind feromagnetice.Temperatura Curie este
temperatura la care proprietatile magnetice dispar complet. Fe-768C; Ni385C;Co-1000C.

34.35.Momentul magnetic al nucleului.Rezonanta

magnetica.
Momentele magnetice de spin(sarcina electrica de deplasare a electronului in
jurul axei sale)au particule component: protoni si neuroni. Rezultanta acestor
moment reprezinta momentul magnetic al nucleului. Acest moment e diferit
de zero, cind nucleul contine numar impar de protoni si neuroni. De exemplu
H, are doar un singur proton, deci are moment magnetic de spin permanent
si este cel mai sensibil la actiunea cimpului magnetic din exterior. In
organism moleculele de H se rotesc in toate directiile posibile, dar atunci
cind ele sunt puse intr-un cimp magnetic omogen cu inductia B, momentele
amgnetice se orienteaza si incep sa se roteasca sub in anumit unghi. Aceasta
miscare se numeste rotatie de precesie- axa protonului face un con. Sub
actiunea radiatiei electromagnetice, miscarea de precesie a momentelor
tuturor protonilor se afectueaza in aceeasi faza- asta si este fenomenul de
rezonanta amgnetica. Odata cu incetinirea actiunii cimpului electromagnetic
exterior are loc revenirea momentelor magnetice la pozitia initiala, cu emisia
fotonilor de frecventa Larmor.
Schema de functionare a unei instalatii de Rezonanta magnetic-nucleara este
asta:

Cind comutatorul K se afla in pozitia 1, radiatia electromagnetic prin antenna

actioneaza asupra protonilor, transferind un numar de protoni din orientare
paralela in antiparalela; in pozitia 2, momentele magnetice revin la starea

initiala cu emisia fotonilor care prin aceeasi antenna sunt primiti de receptor,
iar semnalul RMN apare pe ecranul osciloscopului, care cu ajutorul unor
dispozitie special decodifica informatia si o prezinta sub forma de imagine cu
luminozitate diferita.

Subiecte practice
1.Lichide reale.Vscozitatea.Formula lui Newton.Sensul fizic al
coeficientului de vscozitate i unitile de msur (n SI i Practica
Medicala).
n lichidele i gazele reale forele de atracie intermoleculare se opun deplasrii
relative a moleculelor vecine,determinnd apariia unei frecri interne numit
vscozitate o proprietate caracteristic fluidelor n timpul curgerii.Expresia forei de
frecare este dat de formula lui Newton : F= S v/x, unde F-forta de frecare; Ssuprafata de contact; v/x gradientul de viteza; -coeficientul de viscozitate
absoluta, o constanta caracteristica fluidului.
Coeficientul de viscozitate absoluta este numeric egal cu forta de frecare pe care o
exercita un strat mono-molecular din interiorul uni fluid asupra altui strat monomolecular cind gradientul vitezei relative este unitar. Unitatea de viscozitate in SI
este Pa.s, iar in CGS in poise, de obicei folosindu-se, centipoise (1cP=0,01P).
2.Determinarea coeficientului de vscozitate prin metoda lui
Ostwald.Deducerea formulei de lucru,utiliznd legea lui Poiseuille.
Poiseuille a stabilit c volumul de lichid V scurs ntr-un interval de timp t este dat de
relaia :
r4p/8l * t.

Fie t timpul de curgere al lichidului cercetat si t0 de curgere al apei distillate.

Deoarece lungimea si raza capilarului precum si volumele scurse V si V0 are loc
relatia: r4p/8l * t= r4p/80l * t0
Simplificind, obtinem: p t/=p0t0/ 0
Curgerea lichidului se face sub presiunea exercitata de greutatea proprie a coloanei
de lichid, deci rezulta: P=pgh
P0=p0gh unde h este inaltimea coloanei.
Inlocuind, obtinem: p g h t/ = p0 g h t0/ 0,

de unde

/ 0 = p/p0 . t/t0

Valoarea lui poate fi usor calculata dupa formula : = 0 . pt/ p0t0

3.Legea lui Stockes.Determinarea coeficientului de vscozitate prin metoda
lui Stockes.Deducerea formulei de lucru.
Numai pentru corpuri sau particule de forma sferica, care se misca cu viteza
constanta printr-un fluid, este valabila legea lui Stokes, care are urmatorul enunt :
Forta de rezistenta F opusa miscarii corpului este proportionala cu coeficientul de
vascozitate al fluidului, raza corpului si viteza miscarii : Fr=6 rv
Asupra particulei actioneaza 3 forte: Forta de greutate: mg; forta lui Arhimede Fa;
si forta de rezistenta Fr. Miscarea particulei va deveni uniforma cind rezultanta
acestor forte va deveni nula: mg+Fa+Fr=0.

4.Aplicaiile vscozimetriei n practica medical.

Cunoaterea vscozitii soluiilor coloidale este important n special n cazul
substanelor macromoleculare,cum ar fi albuminele ,proteinele,deoarece permite
uneori stabilirea naturii sistemului coloidal.Determinarea valorilor coeficientului de
vscozitate este util pentru definirea diagnosticului la diverse maladii,care
afecteaz starea unor lichide biologice(snge,ser,suc gastric).Creterea vscozitii
sngelui total apare n : poliglobulii,leucemii,insuficiene
cardiace,hiperglicemii.Scderea vscozitii sngelui total apare n : anemii ,
hipoproteinemii,dup transfuzii de ser fiziologic sau plasm.
5.Producerea ultrasunetelor.Recepionarea ultrasunetelor.
Ultrasunetele sunt vibratii mecanice ale particulelor unui mediu elastic ce se
propaga in spatiu sub forma de unde longitudinale, frecventa carora e cuprinsa intre
2 . 104 Hz si 1010 Hz. Producerea ultrasunetelor se realizeaza cu ajutorul
dispozitivelor numite transductoare de tip piezoelectric sau magnetostrictiv.

Efectul piezoelectric direct consta in aparitia diferentii de potential electric pe fetele

unor cristale, sub actiunea unei presiuni din exterior.
Transductorul magnetostrictiv se bazeaza pe modificarea dimensiunilor unui corp
fieromagnetic, situate intr-un cimp magnetic exterior.
Receptionarea ultrasunetelor se face cu un dispozitiv care functioneaza in baza
efectului piezoelectric direct. Undele ultrasonore duc la polarizarea cristalului
piezoelectric si ca urmare la generarea cimpului electric alternativ.
Propagarea undelor ultrasonore, prin medii elastice, are loc cu vitee ce depend de
elasticitatea si densitatea mediului, fiind cuprinse intre 3 . 102 m/s si 6 . 103 m/s.
Avand o lungime de unda mica, ultrasunetele se propaga sub forma de fluxuri
inguste bine orientate.
6.Efecte fizice ale ultrasunetelor.
Efectele fizice ale ultrasunetelor sunt: mecanice, termice, electrice, optice,
chimice.
Din efectele mecanice fac parte: cavitatia, dispersia, precipitarea, degazarea
lichidelor, coagularea.
Cavitatia este un fenomen complex urmat de efecte secundare importante, apare
la propagarea ultrasunetelor cu energii mari in lichide. Sursele de ultrasunete pot
emite oscilatii de energii considerabile si cu presiuni de zeci de atmosfere. In asa
caz apar ruperi locale ale lichidului cu aparitia unor cavitati initial vidate, dar se
umplu rapid cu gaze rarefiate sau cu vaporii lichidului.In bulele formate presiunea
variaza cu zeci de atmosfere in ritmul impus de frecventa ultrasunetelor. Fiecare
zona a lichidului e supusa unor comprimari si dilatari excesive. Bulele gazoase mici,
umplute cu vapori, care se dilate rapid, apoi revin la un volum extrem de mic
formeaza implozia. Ele provoaca unde de soc cu presiuni mari si produc ruperi de
legaturi chimice, provoaca ionizari si duc la distrugerea microstructurii substantei.
Dispersia are loc la intensitati si frecvente relative mari. Iradierea cu ultrasunete
permite formarea unor sisteme de dispersie. Efectul are loc fiindca particulele
substantei oscileaza cu amplitudini diferite, iar in lichide-datorita cavitatiei.
Precipitarea este fenomenul invers dispersiei si apare la intensitati mici ale
ultrasunetelor. Sub influenta presiunii acustice se amplifica miscarea particulelor si
duce la cresterea probabilitatii ciocnirilor si la formarea unor aggregate moleculare.
Degazarea lichidului are loc atunci cind cavitati relative stabile se unesc si se
ridica la suprafata lichidului, emitind gaze dizolvate.

Efectele termice se datoreaza energiei absorbite de catre substanta, depinzind

de intensitatea si frecventa ultrasunetelor si de coeficientul de absorbtie al
substantei.
Efectele electrice constau in aparitia de tensiuni alternative in lichid ca urmare
a oscilatiei particulelor purtatoare de sarcini electrice. In cavitati apar diferente de
potential electric intre peretii lor si pot produce descarcari electrice in gazelle
rarefiate.
Efectele optice constau in modicarea indicelui de refractie al substantei ca
rezultat al comprimarii si dilatarii succesive a mediului in care se propaga undele
ultrasonore. Distrugerea bulelor in timpul cavitatiei e insotita uneori de emisia de
radiatii ultraviolete.
Efectele chimice depend de temperatura mediului si de concentratia substantei.
Sunt legate de cavitatie, constind in declansarea sau accelerarea unor reactii
chimice.
7.Efecte biologice ale ultrasunetelor.
Efectele biologice depend de caracteristicile undei ultrasonore: intensitate,
frecventa, doza.
Din punct de vedere al efectelor biologice ultrasunetele au fost clasate in 3
grupe: de intensitate mica (0,5-1,5 W/cm2), de intensitate medie (1,5-3W/cm2), de
intensitate mare (3-10 W/cm2).
La intensitati mici, tesuturile nu sufera schimbari morfologice, doar functionale.
Apare un current citoplasmatic ce stimuleaza procesele fiziologice.
La intensitati medii curentii citoplasmatici devin puternici si impiedica
desfasurarea normala a mecanismelor celulare. Se modifica permeabilitatea
celulara.
La intensitati mari se produc modificari structurale ireversibile. Tesuturile
embrionare si in general celulele tinere sunt mai sensibile la iradierea cu
ultrasunete decit celulele mature.
Pt un biosistem viu cavitatia e ft periculoasa datorita temperaturilor si presiunilor
mar ice insotesc unda de soc a imploziei. La nivel molecular se produc oxidari si
polimerizari, apar radicali liberi. La nivel cellular se produce hemoliza, rupture si
luxatii ale unor cili, se modifica permeabilitatea membranei, creste volumul
mitocondriilor.
8.Importana ultrasunetelor pentru practica medical.Inhalatorul
ultrasonor.Determinarea vitezei sngelui (folosind relaia Doppler).

Proprietile pe care le posed ultrasunetele i efectele produse de acestea la

interaciunea cu substana favorizeaz la maxim utilizarea ultrasunetelor n diversii
domenii,inclusiv n medicin i farmacie.Aplicaiile n medicin pot fi grupate n
Aplicaii pasive care utilizeaz ultrasunete de intensitate relativ mic,ce
nu produce modificri de structur a materialului biologic.Printre cele mai
cunoscute sunt : diagnosticul prin ecografie ,explorarea sistemului arterial ,terapia
cu ultrasunete.
Aplicaii active n care energia ultrasunetelor produce modificri n
structura mediului prin care se propag.Din ele fac parte : formarea
emulsiilor,curirea diferitor piese,frmiarea substanelor medicamentoase.
Inhalatorul ultrasonor e destinat pentru profilaxia si tratamentul sistemului
respirator. Constructiv, aparatul include 3 elemente principale:
-blocul electronic
-camera de pulverizare
- transductorul piezoelectric.
In camera de pulverizare se toarna solutia unei subst. medicamentoase pina la
nivelul reperului de sus. Capacul cu tubul de respiratie se plaseaza astfel ca cea mai
ingusta fanta sa coincide cu orificiul in pahar. Camera se conecteaza la blocul
electronic, apoi inhalatorul la priza curentului in retea. In camera se observa
formarea aerosolii, iar peste citeva sec. prin tubul de respiratie apare un get vizibil
de aerosol.
Metoda ultrasonora bazata pe efectul Doppler se explica prin faptul ca daca unda
incidenta intilneste un mediu in miscare, unda reflectata are o alta frecventa decit
unda incidenta. Astfel, se poate determina viteza de miscare a mediului, analizind
frecventa undei reflectate de pe hematii.
Modificarea frecventei ultrasunetului se poate calcula dupa relatia data de
Doppler: f = 2f v/c . cos * unde: f-frecventa cristalului emitator;
f variatia de frecventa suferita de unda incidenta;
v- viteza singelui;
c-viteza ultrasunetului in mediul dat;
*- unghiul format intre directia fasciculului ultrasonor si directia de deplasare a
singelui.
Astfel viteza sangelui se poate calcula dupa relatia:
v= c/ cos * . f/ f

9.Tensiunea superficial.Coeficient de tensiune superficial.Unitile de

msur a coeficientului de tensiune superficial n SI i n practica
medical.
Fortele de tensiune superficiala iau nastere ca urmare a interactiunii moleculelor la
frontiera dintre 2 faze, tinzind sa micsoreze suprafata interfetei. Pe fiecare portiune
a conturului suprafetei libere, aceste forte actioneaza perpendicular pe contur si
tangential la suprafata lichidului.
Marimea fortei de tensiune superficiala, ce revine la o unitate de lungime a
conturului suprafetei libere a lichidului este numita coeficient de tensiune
superficiala : =F/l
Coeficientul de tensiune superficiala se poate defini si prin relatia:
=w/s, unde w- este variatia energiei libere;
s- variatia suprafetei stratului interfazic.
Rezulta ca valoarea coeficientului de tensiune superficiala este egala cu valoarea
lucrului mechanic consumat pentru marirea suprafetei libere a lichidului cu o
unitate.
Unitatea de masura pentru coeficientul de tensiune superficiala este:
-In SI: []SI = N/m=J/m2
-In sistemul tolerat (CGS) []CGS =dyn/cm
10.Fenomene capilare.Formula lui Laplace.Embolia gazoas.
Ridicarea lichidului aderent si coborarea lichidului neaderent intr-un tub capilar
are loc sub actiunea presiunii suplimentare create de suprafata curba a meniscului.
Valoarea acestei presiuni depinde de raza de curbura r a meniscului si de tensiunea
superficiala a lichidului, conform formulei lui Laplace:
P=2 / r
Daca in lichidul din capilar se afla o bula de gaz si presiunile la capetele
capilarului sunt egale, atunci sunt egale si razele celor 2 curburi. Prin urmare si
presiunile suplimentare sunt egale. Cind o presiune din exterior pune lichidul in
miscare are loc modificarea ambelor meniscuri. Rezultanta acestor presiuni se
opune presiunii din exterior. La un numar n de bule de gaz aceasta presiune poate
deveni egala cu valoarea presiunii din exterior sint in rezultat curgerea prin capilare

se va stopa. Cind mai multe bule de gaz nimeresc in capilarele sistemului vascular
sangvin se formeaza embolia gazoasa.

11.Metode de determinare a coeficientului de tensiune superficial.

Exist cteva metode de determinare a coeficientului de tensiune superficial,dintre
care cele mai frecvent folosite sunt : metoda ruperii picturilor ( metoda relativ ) i
metoda desprinderii inelului (metoda direct).
12.Metoda desprinderii inelului deducerea formulei de lucru.
Fie un inel de metal pentru care lichidul cercetat este aderent. Inelul se aduce in
contact cu suprafata libera a lichidului; la inel adera un strat subtire de lichid,
asupra caruia actioneaza fortele superficiale, care se compun intr-o rezultanta F t
Luind in consideratie faptul ca stratul mentionat are 2 suprafete, forta rezultanta a
tensiunii superficiale se determina din relatia: Ft = 2 r1 + 2 r2 = 2
(r1+r2) unde:
-coeficientul de tensiune superficiala;
r1 raza interioara a inelului;
r2 raza exterioara a inelului;
Pentru ca sa desprindem inelul de pe suprafata lichidului, trebuie sa actionam cu
forta F: F=Ft
Determinind aceasta forta, cu ajutorul unei balante de torsiune si tinind cont de
relatia de mai sus, obtinem formula: = F/ (d1+d2) unde d1 si d2 sunt
diametrele respective ale inelului.
13.Metoda ruperii picturilor ( metoda stalagmometric)-deducerea
formulei de lucru.
O picatura de lichid de masa m se va desprinde de gura capilarului daca
greutatea picaturii devine egala cu forta de tensiune superficiala:
G=F sau mg= l mg=2 r , unde r-raza raza capilarului, l=2 r lungimea
conturului gurii capilarului.

Daca notam cu M masa lichidului si cu n numarul picaturilor de masa m putem

scrie: M=m.n. Masa unei picaturi se poate exprima in functie de densitatea p si
volumul V al lichidului:
M=p Vm n= p V, deci m= p V/n
Inlocuind pe m din ultima relatie, obtinem:
p V/n . g = 2 r
Pentru solutia de referinta vom avea:
p 0V/n 0 . g = 2 r 0 , unde 0 - coeficientul de tensiune
superficiala al apei distilate; V-volumul lichidului; p 0 - densitatea apei distillate;
n 0 nr. picaturilor de apa distilata.
Impartind ultimele 2 relatii, obtinem: p n 0 / p

n = / 0

Relatia din care se poate exprima coeficientul de tensiune superficiala a

solutiei: = 0 . n0p / np0
Stalagmometrul Traube reprezinta un capilar fixat vertical intr-un stativ.
Portiunea de mijloc a capilarului reprezinta un rezervor cu volumul V, delimitat cu
un reper superior A si unul inferior B. La extremitatea superioara se gaseste atasat
un tub de cauciuc, cu ajutorul caruia se aspira lichid in stalagmometru.
14.Importana fenomenelor de tensiune superficial n practica medical.
Lichidele biologice reprezint soluii apoase saline , ce au coeficient de tensiune
superficial mai mic dect al apei distilate.Coeficientul de tensiune superficial al
serului sanguin la temperatura corpului este n jurul valorii de 67 dyn/cm.Valoarea
normal este modificat de prezena unor substane sau procese patologice.O
metod rapid de punere n eviden a prezenei srurilor i acizilor biliari n urin
este proba Hay.Determinarea se face presurnd pe suprafaa urinei dintr-un pahar
Berzelius un vrf de cuit de floare de sulf.Dac floarea de sulf se umizete i cade la
fund , prezena unor constitueni tensioactivi este nendoielnic.Rmnerea la
suprafa a florii de sulf indic absena acestora.
15.Osmoza.Presiunea osmotic.Legile osmozei.
Difuzia solventului din compartimentul cu solutie mai diluata catre cel cu solutia
mai concentrata se numeste fenomenul de osmoza. Presiunea necesara pentru a
impiedica transportul solventului catre solutie se numeste presiune osmotica a
solutiei.
Legea concentratiei:

Presiunea osmotica a unei solutii diluate la temperature constanta este direct

proportionala cu concentratia molara: Pos=KT CM , KT-constanta exprimata in N.m/mol
Legea temperaturii:
Presiunea osmotica a unei solutii diluate la concentratie constanta este direct
proportionala cu temperature absoluta: Pos= Kc T, unde Kc: N. m-2/ 0K
Legea lui Vant Hoff:
Presiunea osmotica nu depinde nici de natura solventului, nici de natura substantei
dizolvate, ci doar de nr. de particule intr-o unitate de volum.
Presiunea osmotica poate fi calculata dupa Legea lui Mendeleev-Clapeyron: P os
V=niu RT,
unde V-volumul ocupat de solutie;
R-constanta universala a gazelor;
Niu-numarul de moli;
T-temperatura absoluta.
Legea lui Dalton: (pt amestec de solutii)
Presiunea osmotica totala este egala cu suma presiunilor osmotice a fiecarei solutii
in parte.
16.Msurarea presiunii osmotice.Osmometrul Dutrochet.Crioscopul
Beckman.
Este confectionat dintr-un vas de sticla, al carui fund este inlocuit cu o membrana
semipermeabila. In parte superioara vasul se prelungeste cu un tub cu diametrul
mic, situate pe un cadran gradat in milimetri. In osmometru se introduce o solutie
de zahar pina la nivelul inferior al tubului vertical si se scufunda intr-un vas cu apa
distilata, care trebuie sa fie la acelasi nivel cu al solutiei din interior. Lichidul din
vasul interior va urca incet in tubul capilar. Inaltimea maxima a coloanei determina
presiunea osmotica a solutiei.(Dutrochet)
Exista o serie de metode indirecte de masurare a presiunii osmotice , bazate pe
procedee de determinare a concentratiei molare a solutiilor, dupa care se
calculeaza presiunea osmotica, insa cea mai utilizata metoda este crioscopia
(concentratia molara se determina dupa puntul de solidificare al solutiei) Crioscopul
Beckman este prevazut cu un vas confectionat din sticla, in care se introduce
amestecul racitor. In acest amestec se introduce 2 eprubete din sticla, coaxiale.
Eprubeta interioara e prevazuta cu 2 brate laterale si pe axa cu un dop perforat prin
care se introduce in interior termometrul Beckman. Stratul de aer dintre cele 2
eprubete permite o racire lenta a solutiei. Starea de suprafuziune se realizeaza
agitind cu o bara magnetica pusa in miscare de rotatie cu ajutorul unui magnet in

forma de potcoava. Magnetul e fixat pe axa unui motor electric, alimentat la

reteaua de curent. El este prevazut in partea superioara cu un rezervor suplimentar
cu mercur, care comunica cu rezervorul inferior. Mercurul din acest rezervor se
foloseste pentru a regla cantitatea de mercur din rezervorul inferior, ceea ce este
necesar pentru a face posibila masurarea variatiei de temperatura in intervalul
dorit.(Beckman)
17.Soluii izotonice,hipotonice,hipertonice.Fenomene de
turgescen,plasmoliz i hemoliz
18.Metode fizice de cercetare a permiabilitii membranelor.
- Metoda osmotica, care consta in evidentierea vitezei de variatie a volumului
celulelor introduse in solutiile hipotonice sau hipertonice.
-Metoda indicatorilor, care se bazeaza pe nivelul de variatie a culorii continutului
intracellular la patrunderea in celula a anumitor substante.
-Metoda conductibilitatii electrice a membranei. Cind masurarile se efectueaza la
frecvente joase a curentului alternativ, conductibilitatea electrica este masura
permeabilitatii membranei. Aceasta metoda e utilizata numai in studiul
permeabilitatii membranei pt ioni.
-Metoda atomilor marcati, care se bazeaza pe folosirea izotopilor radioactivi.
Patrunderea substantei in celula sau iesirea din celula poate fi inregistrata cu
ajutorul controlului de radiatii ionizante.
Acest studio are o mare importanta mai ales pt farmacologie si toxicologie.
Efectivitatea preparatelor farmaceutice deoinde in mare masura de permeabilitatea
membranelor celulare pentru ele.
19.Importana osmozei pentru medicin.Principiul de funcionare a
aparatului Rinichiul artificial .
Presiunea osmotic este factorul important,care asigur meninerea volumului i n
consecin arhitectura celular,integritatea morfologic i funcional a
celulelor.Osmoza intervine n schimbul de substane dintre organisme i mediul
ambiant,dintre celule i mediul extracelular.Calculul presiunii osmotice permite
studiul funcionrii diferitor sisteme fiziologice.Volumul celulei variaz n
dependen de concentraia mediului extracelular.Aceasta variaie ofer un model
pentru studiul fenomenelor de permeabilitate a membranelor celulare.
Rinichiul este unica gland cu secreie hipertonic din organism.El concentreaz
surplusul de sruri n urin pe care o elimin n scopul meninerii apei necesare n
organism , asigurnd reglarea presiunii osmotice.n cazul de insuficien renal ,
apare starea toxic numit uremie.Ea se datoreaz acumulrii n snge a ureei i
altor produi toxici ai metabolismului protidic,deoarece rinichiul bolnav nu le poate

elimina.n aceste cazuri ,dezintoxicarea sngelui de uree se poate face cu rinichiul

artificial.Depurarea sngelui se realizeaz printr-un proces de dializ.La baza
funcionrii rinichiului artificial st principiul dializei i parial ultrafiltrarea.
Aparatul rinichiului artificial este alctuit din :
1.Dializator.
2.Dispozitiv pentru pregtirea i ndreptarea n dializator a soluiei pregtite pentru
dializ hipertonic.
3.Sistemul perfuz ce asigura circulaia sngelui prin dializator.
4.Monitor.
Dializatorul este partea principal a rinichiului artificial.Elementul principal a
dializatorului este membrana de dializ.El separ spaiul interior al dializatorului n
2 compartimente(pentru snge i soluia salin),fiecare avnd intrarea i ieire
aparte.
Cu ajutorul pompei de perfuzie instalat n sistemul artificial , sngele bolnavului se
pompeaz prin dializator unde i se cur de substane toxice.
*Catabolit produsul catabolismului
*Catabolism proces biologic de transformare a unor substane complexe specifice
organismului n alte substane mai simple i nespecifice , pe care organismul le
elimin proces echivalent dezasimilrii.
*Dializa proces de separare a unei substane cu dispersie coloidal de particulele
cu dispersie molecular , bazat pe proprietatea unor membrane de a reine numai
particule coloidale.
*Perfuzie ntroducerea lent i continu , pictur cu pictur a sngelui sau a unei
substane medicamentoas n ven sau esutul subcutanat n scopuri terapeutice.
20.Electroforeza.Forele care acioneaz asupra unei particule ncrcate n
micare ntr-un mediu sub aciunea unui cmp electric.
Fenomenul elctrocinetic, in care are loc miscarea orientate intr-un anumit mediu a
perticulelor incarcate electric, independent de provinienta lor(ioni, prticule coloidale, alte
particule si bule de gaz in suspensie), sub actiunea cimpului electric exterior, se numeste
electroforeza.
In dependenta de natura mediului in care are loc migrarea particulelor, purtatoare de
sarcina, sub actiunea cimpului electric se difera:
- Electroforeza in coloane de lichid
- Electroforeza in corpuri poroase
- Electroforeza in gel

21.Mobilitatea ionilor.Unitile de msur a mobilitii n SI i practica

medical.
Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei particule
incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp, se numeste mobilitatea
particulei.
Unitatile de masura in cadrul electroforezei:
[M]SI=m2V-1s-1
[M]pract=cm2V-1s-1

22.Determinarea mobilitii ionilor prin metoda electroforetic.Deducerea

formulei de lucru.
Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei particule
incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp, se numeste mobilitatea
particulei.
Daca E=1, atunci sensul fizic al mobilitatii se determina de expresia M=V, adica mobilitatea
mobilitatea particulei este o marime numeric egala cu viteza miscarii ei uniforme, sub
influenta cimpului electric a carui intensitate este unitara.
Asupra unei particule de masa m si sarcina q=Ze, intr-un cimp electric omogen cu
intensitatea E , se exercita o forta Fe data de relatia:
e- sarcina elementara
Z- numarul sarcinilor elementare din particular
Directia acestei forte corespunde directiei cimpului electric, cind particular poseda sarcina
pozitiva, in caz contrar, directia cimpului si cea a fortei sunt de sens opus. Sub influenta
acestei forte, particular, conform legii de baza a dinamicii, obtine o miscare accelerate.
Concomitant creste si forta de frecare pe care o exercita mediul inconjurator asupra
particulei. Valoarea fortei de frecare poate fi determinate conform legii lui Stokes:
r- este raza prticulei
V- viteza particulei
- coeficientul de viscozitate a mediului in care se misca particula.
Dupa un scurt timp forta de frecare compenseaza forta electrica. Din acest moment,
miscarea accelerate se transforma in miscare uniforma. In acest caz e adevarata relatia:
Mobilitatea particulei incarcate depinde numai de natura particulei, natura mediului,
temperatura.

23.Aparatul de electroforez.Ordinea efecturii lucrrii.

24.Utilizarea metodelor electroforetice n biologie i medicin.

Metoda electroforetica este folosita pentru separarea si analiza proteinelor individuale si a
altor biopolimeri, a virusilor a structurilor celulare supramoleculare, precum si a celulelor
intregi.
-Imunoelectroforeza- este una dintre metodele frecvent utilizate in imunologie care consta in
separarea electroforetica a unui amestec de anticorpi sau antigeni.
- Fizioterapie- cu scop curative, care consta in utilizarea curentului electric continuu pentru a
introduce substante medicamentoase(de obicei sub forma ioni).
- Electroforeza este o metoda majora pentru separarea fractiunilor proteice din serul
sanguin.

25.Emiterea i absorbia radiaiei electromagnetice de ctre atom.Spectre

de emisie i spectre de absorbie.
Totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de unda pe care un atom (sau o molecula )
este capabil sa le emita , atunci cind li se furnizeaza energie din exterior,poarte
denumirea de spectrul de emisie al atomului.
Totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de unda absorbite de un anumit atom ( sau
o molecula ) atunci cind se examineaza intr-un spectru continuu poarta denumirea
de spectre de absorbtie.
Spectrele de emisie,cit si cele de absorbtie pot fi sub forma de linii,benzi sau
continue , avind o structura particulara,care depinde de compozitia chimica si
starea fizica a substantei cercetate.Un spectru de emisie se caracterizeaza prin
prezenta unor linii luminoase plasate pe fond intunecat.Un spectru de absorbtie se
caracterizeaza prin existenta unor linii sau benzi intunecate,plasate pe fondul unui
spectru de emisie continuu.Intre spectru de emisie si absorbtie ale unei
substante,exista o corespondenta directa.
26.Dipersia luminii.Mersul razelor prin prism.Formula pentru unghiul de
deviaie a razei monocromatice.
Dispersia luminii-este fenomenul prin care Newton a demonstrate ca indicele de
difractia al sticlei depinde de frecventa undei luminoase.
Prisma optica - Dispozitiv la care deviatia cit si dispersia sunt inverse in raport cu
lungimea de unda.
Reteaua de difractie - este un sistem format dintr-un numr mare de fante realizate
ntr-un plan opac, fante ce sunt identice, paralele, apropiate i egal deprtate ntre
ele. Practic reeaua dedifracie se obine prin trasarea unui mare numr de
zgrieturi pe o plac de sticl, sau alt material transparent, pe metale, etc
Fiecare raza monocromatica la trecearea prin prisma este deviata de la directia
initiala cu ununghi D, a carui valoare pentru unghiuri de incidenta mici se calculeaza
din relatia: D=(n2-n1)A
n1-indicele de refractie a mediului ; n2-indicele de refractie a materialului din care
este confectionata prisma; A-unghiul prismei;

27.Elemente constructive ale unui spectroscop cu dou tuburi.

Spectroscopul cu 2 tuburi este format dintr-o prisma optica P si 2 tuburi colimatorul K si luneta L;
Prisma optica serveste pentru obtinerea dispersiei luminii.Colimatorul K este
construit dintr-o lentila convergenta L1 si o fanta reglabila F , asezata in focarul
lentilei.Colimatorul trimete pe fata de incidenta a prismei un fascicul ingust de raze
paralele , pe care le receptioneaza fanta care asigura o finete liniilor spectrale
observate si o luminozitate suficienta.Lunetul este format dintr-un sistem obiectiv
L2 orientat spre prisma , si un ocular L3,prin care priveste observatorul.
28.Etalonarea spectroscopului.Modul de lucru.
Etalonarea spectroscopului consta in stabilirea unei dependente intre diviziunele
scarii gradate si lungimele de unda ale radiatiilor.Fiecare linie spectrala se fixeaza
succesiv in dreptul indicatorului , inregistrind de fiecare data unghiul respectiv de
pe scara gradata a spectroscopului.Pretul unei diviziuni pe scara orizontala este de
1(grad) , iar pe scara tamburului - 0,02(grad).Apoi se construieste curba de
etalonare pe hirtie milimetrica,plasind pe abscisa unui sistem de axe rectangulare
diviziunele scarii gradate , iar pe ordonata - lungimele de unda respective.Fiecarei
perechi de valori ii corespunde un punct de pe grafic.
29.Analiza spectral calitativ i cantitativ.Importana analizei spectrale
n practica medical.
Metoda fizic de analiz,utilizat pentru determinarea compoziiei chimice a
diferitelor substane,cu ajutorul spectrelor se numete analiz spectral calitativ.
Analiza spectral cantitativ se bazeaz pe faptul c intensitatea liniilor spectrale
este proporional cu concentraia elementului respectiv.Pentru efectuarea unei
analize spectrale se utilizeaz aparate numite spectroscoape , dac spectrul se
studiaz direct cu ochiul liber sau spectrografe , dac spectrul se nregistreaz pe o
plac fotografic sau pe un inscriptor.

Aparatele de analiz spectral sunt frecvent utilizate la cercetarea medico-biologic

pentru studiul structurii chimice a diverselor molecule organice.Analiza spectral
calitativ este larg folosit n domeniul medicinii pentru identificarea urmelor de
snge i stabilirea cauzelor diverselor intoxicaii.
O variant a analizei spectrale cantitative de emisie este metoda de dozare
flamfotometric a unor ioni alcalini din produsele biologice.
30.Emisie spontan i stimulat.Inversiunea populaiilor.
Conform legilor mecanicii cuantince , energia electronului poate lua numai anumite
valori discrete E1;E2;E3;... numite nivele energetice.Un atom sau o molecula in
anumite conditii poate sa absoarba sau sa emita o anumita cantitatea de
energie,fapt care poate cauza excitarea lui si respectiv trecerea de pe un nivel
energetic inferior pe unul superior.Atomul sta in stare excitat aproximativ 10^-7s.In
cazul atomilor cu mai multi electroni au fost identificate stari excitate in care
electronul poate ramine un timp mai indelungat 10^-3s.Aceste stari se numesc stari
metastabile si joaca un rol in producerea fenomenului LASER-ului.Din cauze interne
sau externe,atomul dezexcita electronul,revenind pe nivelul intial,emite un foton a
carui energie este egala cu cea a fotonului absorbit.Dezexcitarea este un proces
aleator si are caracter statistic.Daca electronul revine de la sine,spontan,pe nivelul
energetic initial , fenomenul se numeste emisie spontana.Un alt electron aflat pe un
nivel metastabil va reveni pe nivelul E , dupa un timp mai indelungat.Daca un astfel
de electron este obligat,sub actiunea unei cauze externe,sa revina pe nivelul E ,
dupa un timp mai scurt,atunci fenomenul se numeste emisie stimulata.Procesul de
amplificare a radiatiei prin emisie stimulata se numeste fenomen Laser,iar
substanta carrei atomi permit producerea,acestui fenomen,se numeste mediu activ
laser,care poate fi solid,lichid sau gazos.
Inversiunea populatiilor reprezinta fenomenul prin care marea majoritatea a
atomilor mediului activ laser se afla in stare energetica superioara.Ea presupune
depopularea cu electroni a nivelelor energetice inferioare ale atomilor mediului activ
laser si cresterea numarului de electroni pe nivele energetice superioare.

31.Pompajul fotonic.Volumul substanei active ca rezonator.Mecanismul de

funcionare a laserului cu gaz.
Pompajul fotonic reprezinta procesul prin care are loc trasmiterea de energie
necesara pentru realizarea inversiunii populatiilor.Realizarea pompajului fotonic se
poate face pe diferite cai:fotonica,electrica sau chimica.Sursa de energie care
permite excitarea atomilor se numeste sursa de pompaj.Dupa obtinerea inversiuneii
populatiilor,drept initiator al procesului de emisie stimulata poate servi chiar unul
din fotonii emisi de un atom excitat al mediului activ laser,care stimuleaza
producerea altor fotoni.Pentru a evita pierderea spre exteriorul mediului activ a

primilor fotoni stimulati si totodata pentru a lungi traiectoria acestora prin mediul
activ,se impune existenta unei cavitati rezonante,care obliga fotonii sa ramina un
timp mai indelungat in multimea de atomi excitati ,asigurind astfel o amplificare a
radiatiei.
Pentru a obtine inversiunea populatiilor , deseori in calitate de mediu activ
laser,este folosit un amestec a doua gaze.Pompajul fotonic se realizeaza prin
descarcarea electrica in amestec.In laserul cu heliu-neon rolul gazului de baza
apartine atomilor de neon , iar rolul gazului adaugat atomilor de heliu.Prin ciocnire
are loc transferul de energie de la atomi de heliu la atomii de neon.Tranzitiile
stimulate in cavitatea rezonanta produc fasciculul laser.Ferestrele Brewster joaca un
rol deosebit in constructia laserelor cu gaz , asigurind : * evitarea pierderilor
energetice ale radiatiei la iesirea si intrarea in tubul de descarcare electrica;
*polarizarea fasciculului laser intr-un anumit plan;*schimbarea tubului de descarcare
electrica;
32.Proprietile i caracteristicele principale ale radiaiei laser.Aplicaia
radiaiei laser n cercetrile biofizice i practica medical.
Coerenta - proprietatea colectiva a radiatiei, aceasta proprietate permite
interactiunea intre pachetele de unde si conduce la aparitia fenomenelor de
interferenta si difractie.
Monocromaticitate - proprietatea de a avea o singura lungime de unda pentru toti
fotonii constituenti.
Directionalitate- proprietatea de a avea o directie bine stabilita, pentru fiecare
fascicule laser dupa o anumita distanta.
Stralucirea - proprietatea de a avea o densitate electrica mult superioara unei surse
clasice de lumina.Interactiunea radiatiei laser cu substanta poate produce o serie de
efecte care depind de frecventa si intensitatea energetica a radiatiei laser.
Inca de la inceputul aparitiei sale laserul si-a gasit numeroase aplicatii care an de an
cuprind noi domenii de activitate (meteorologie, prelucrarea si transmiterea
informatiei, holografie,cibernetica etc.). totodata se observa o crestere tot mai
insemnata a aplicatiilor laserului in in domeniul medico-biologic.
In medicina introducerea laserului permite dezvoltarea unor tehnici medicale care
sa inlocuiasca mai efficient tehnicile conventionale sau sa creeze noi modalitati de
investigatie si tratament. Astfel, cu ajutorul unui dispozitiv laser care emite in
infrarosu se pot face determinariale diferitor substante din singe fara sa se apeleze
la recoltarea probelor sanguine.In chirurgie si microchirurgie
laserul este folosit pentru tratarea glioamelor, la desprinderea unor tumori de la
principalele vase de singe, la vaporizarea unor tumori din ventricule, la extirparea
unor tumori cerebrale vascularizate intens, la excizia nevroamelor, la detasarea

muschilor de os. Raza laser este folosita drept bisturiul classic, doar ca interventiile
chirurgicale sunt nesingeroase si nu apar complicatii postoperatorii.In oftalmologie
laserul este folosit in retinopatia diabetica ,la ocluzia vaselor retiniene, la prevenirea
hemoragiilor, in chirurgia tumorilor pleoapei , la forme de cataracta si glaucom .Alte
domenii in care se foloseste radiatia laser sunt, otorinolaringologia , dermatologia ,
ortopedia , traumatologie si terapie.
33.Difracia luminiii.Reeaua de difracie.
Difractia luminii reprezinta fenomenul de ocolire aparenta a unui obstacol de catre o
unda,cind dimensiunea obstaculului are acelasi ordin de marime cu lungimea de
unda a undei incidente.*Directia printr-o fanta-o unda incidenta cu viteza v ,
frecventa niu , si lungimea de unda (lambda) , da nastere dupa trecere printr-o
fanta,unei unde difractate,cu anumite proprietati.Potrivit principiului lui
Hyugens,fiecare portiune a fantei se comporta ca un izvor de lumina.In acest
fel,lumina dintr-o pozitie a fantei va interfera cu lumina dintr-o alta portiune a
fantei,iar rezultatul va fi dependent doar de unghiul format. Este un fenomen
complex, de compunere coerent a radiaiei provenit de la mai multe surse din
spaiu. n esen ea reprezint ansamblul fenomenelor datorate naturii ondulatorii a
luminii, fenomene care apar la propagarea sa ntr-un mediu cu caracteristici
eterogene foarte pronunate.
Reteaua de difractie cuprinde un numar mare de fante paralele situate la distante
egale. Este un sistem format dintr-un numr mare de fante realizate ntr-un plan
opac, fante ce sunt identice, paralele, apropiate i egal deprtate ntre ele. Practic
reeaua dedifracie se obine prin trasarea unui mare numr de zgrieturi pe o plac
de sticl, sau alt material transparent, pe metale.
Reeaua de difracie este format din fante nguste, rectilinii, paralele, echidistante
foarte apropiate.
Diferena de drum optic se scrie:

Determinarea maximelor, respectiv minimelor se face similar ca la interferen

impunnd condiiile:

34.Determinarea lungimii de und , frecvenei i energiei unei cuante de

radiaie laser.
-Pe bancul optic , n suporturi speciale se instaleaz laserul,reeaua de difracie i
ecranul.Dup introducerea laserului se pune la punct sistemul optic.Distana dintre

reea i ecran se stabilete astfel , ncit pe ecran s se observe tabloul de

interferen ce conine maximile de ordinele 1,2,3.
-Cu ajutorul riglei se msoar distana L de reea pn la ecran i distana S de la
maximul central(n=0) pna la maximul de ordinul I

-Raportul S/L reprezint valoarea numeric a tg.Unde este unghiul de difracie

pentru maximul de ordinul II.Folosind tabela funciilor trigonometrice se determin
valoarea respectiva a sin ;

-Din formula reelei de difracie : =d/n*sin se determin lungimea de und a

radiaiei laser 1=d*sin unde d este constanta reelei de difracie.
-Cunoscnd lungimea de und s viteza luminii (c=3*10^8 m/s) se determin
frecvena radiaiei laser din relaia : v1=c/ 1.
-Energia unei cuante a radiaiei laser cu He-Ne se determin din relaia
E1=h*v1(niu) , unde h-constanta lui Planck (h=6,62*10^-34 J*s);
-Masurrile menionate mai sus se repet pentru maximele de ordinal II i de ordinal
III.
-Rezultatele obinute trec n tabel!!
35.Radioactivitatea.Tipurile de dezintegrari nucleare.Radiaiile nucleare.
Radioactivitatea este un fenomen rezultat din dezintegrarea radioactiva a
atomilor.Este un proces prin care nucleul unui atom se transforma spontan in alta
specie de nucleu atomic.
Dezintegrarea alfa - produce un nucleu al atomului cu numar de ordine cu 2 mai mic
si numar de masa cu 4 mai mic,conform expresie generale a reactiei :
Energia particulelor alfa este bine determinata.
Dezintegrarea Beta - produce un nucleu cu numar atomic cu 1 mai mare si cu
acelasi numar de masa.La dezintegrarea B are loc transformarea unui neutron intr-

unproton si un electron,ultimul fiind expulzat ca particula Beta.Expresia generala a

reactiei este :
Dezintegrarea Beta+(pozitroni) - se produce cind nucleul are un exces de protoni in
raport cu numarul neutronilor.Expresia generala a reactie :
Cind pozitroni vine in contact cu electronii dintr-un mediu se produce o reactie de
anihilare cu eliberarea a doua cuante de radiatie gama.
Radioactivitatea gama - nu prezinta o emisie de materie provenita din nucleu, ci o
emisie de energie sub forma de radiatie electromagnetica.
RADIAIILE:1 - NUCLEARE - emise de nuclee instabile (radioactive), la care numrul
de neutroni e mai mare dect numrul de protoni. Prin comparaie, cel mai stabil
nucleu este cel de He, cu 2p i 2 n.2 - ELECTROMAGNETICE - cmp electromagnetic generat prin
suprapunerea unuicmp electric peste unul magnetic, care oscileaz n plane
perpendiculare i care sepropag mpreun sub form de
UND ELECTROMAGNETIC.
36.Legea dezintegrrii radioactive.Constanta de dezintegrare.Perioada de
njumtire.
Dezintegrarea radioactiva este un fenomen spontan , deoarece nu poate fi
manevrat din exterior.Pe de alta parte , este un fenomen aleator , deoarece nu se
poate prezice cind se va dezintegra un anumit nucleu nestabil. Expresia matematica
a acestei legi este :
.Numarul de nuclee nestabile descreste in
timp dupa legea exponentiala,unde: N - numarul initial de atomi radioactivi; N(t)numarul de atomi radioactivi ramasi; t-timpul scurs de la inceputul experimentului;
-constanta de dezintegrare caracteristica fiecarei substante radioactive;
Perioada de injumatatire reprezinta timpul dupa care se dezintegreaza o jumatate
din cantitatea de substanta radioactiva initiala.Timpul de njumtire al unei
substane este o caracteristic invariabil, intrinsec a acesteia. Ca valoare
absolut, timpii de njumtire ai diferitelor substane sunt extrem de diferii,
ncepnd de la trilionimi de secund i ajungnd pn la cuadrilioane de ani i mai
mult.
Constanta de dezintegrare - Probabilitatea de dezintegrare a unui nucleu in unitatea
de timp este si se numeste constanta de dezintegrare. Unitatea de masura in S.I
este s-1
37.Activitatea substanelor radioactive.Unitile de msur.Fondul
radioactiv.

Lucrind cu surse radioactive , este important sa cunoastem numarul de dezintegrari

intr-o unitate de timp,produse in sursa data.Acest numar reprezinta o caracteristica
importanta a preparatului radioactiv,numita activitate radioactiva(A).
Unitatea de masura a unei surse radioactive in SI este becquerel(Bq).O unitate mai
frecvent utilizata in practica,ce corespunde activitatii unui gram de radiu,este
numita curie(Ci): 1Ci=3,7*10^10Bq.
Fond radioactiv - ,
,
.
38.Detectoare de radiaii nucleare.Conturul Geiger-Muller.
Radiatiile ionizante utilizate in diferite scopuri sunt puse in evidenta sau masurate
cu ajutorul detectoarelor cuplate in sisteme auxiliare,ce permit inregistrarea si
prezentarea lor sub forma de curbe sau de impulsuri.In dependenta de principiul de
functionare sunt cunoscute mai multe tipuri de detectoare , printre care cele mai
utilizate sunt detectoare care se bazeaza pe fenomenul de ioytttttt6\
]67\
nizare in gaze.Un astfel de detector este camera de ionizare si conturul lui GeigerMuller.Pe linga acestea sint si detectoare bazate pe aparitia scintilatiilor si pe
fenomenul de formare a perechilor electron-gol in cristale semiconductoare.
Conturul Geiger-Muller.
Conturul este format dintr-un condensator cilindric inchis intr-un tub de sticla.Anodul
este fir foarte subtire,catodul este un cilindru metalic sau o pelicula metalica,
depusa pe peretele interior a tubului.Electrozii sunt legati la o diferenta de potential
de citeva sute de volti.Din cauza constructiei sale,cimpul electric in vecinatatea
anodului este foarte intens.La trecerea particulei nucleare incarcate,in gazul din
interiorul conturului,se produc perechi ion-electron.Electronii sunt puternic
accelerati in cimpul intens al firului central si produc la rindul lor ionizari
secundare.In acest fel se formeaza o avalansa de ioni si electroni.In circuit apare un
curent de descarcare de scurta durata.Curentul care trece prin circuite produce la
bornele rezistorului R o cadere de tensiune care se obtine la trecerea unei particule
incarcate prin contor.
39.Determinarea fondului radioactiv i a activitii unei substane
radioactive utiliznd instalaia B-4.
Instalatia de tipul B-4 este confectionata din 2 blocuri:blocul de baza si blocul
contoarelor.Blocul de baza include dispozitivul pentru alimentarea contorului
Geiger-Muller cu tensiune inalta si circuitele electronice,prevazute pentru
numararea si inregistrarea impulsurilor.Pe panoul din fata sunt situate butoanele de

comanda cu inscriptie respective si comutatorul polaritatii.Tot pe acest panou pot fi

citite indicatiile celor sase decatroane,ce servesc pentru inregistrarea impulsurilor.
Modul de lucru:
*dupa conectarea in circuit electric se verifica calitatea functionarii dispozitivului de
numarare.
*dupa un interval de 4-5 minute se opreste cronometrul si dispozitivul de calcul prin
apasarea butonului"Stop".Daca viteza impulsurilor indicate de decatroane este
egala cu 3000 impuls/min,aceasta confirma o functionalitate corecta a
dispozitivului.
*dupa efectuare acestui control,se trece la determinarea fondul radioactiv.
*efectuind in continuare etapele specifice,timp de 5 minute,se inregistreaza
numarul impulsurilor N sosite de la contorul Geiger-Muller.Masurarile se repeta de
citeva ori determinind de fiecare data numarul impulsurilor ce revin unui minut V
=n/t.
*Rezultatele obtinute se inscriu in tabel.
40.Scara radiaiilor electromagnetice.Lumina nepolarizat i plan
polarizat.
1.1)Scara radiatiilor electromagnetice,tipurile de lumina
Undele electromagnetice ale caror lungimi de unda sunt cuprinse intre 10 nm si
10^6 nm alcatuiesc spectrul optic,o portiune mica din acest spectru 400nm-760nm
perceputa de ochiul omului reprezinta spectrul vizibil sau lumina,care poate fi de
mai multe tipuri:
Lumina nepolarizata- lumina in care oscilatia si directia vectorului P se afla intr-un
plan perpendicular pe planul de propagare.
Lumina planpolarizata- lumina in care oscilatiile tuturor vectorilor de lumina au loc
numai in plane paralele.
41.Fenomene fizice n care are loc polarizarea luminii.Dicroismul.
Lumina naturala poate fi polarizata prin reflexie, refractia, dubla
refractie,interferenta.
Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a directiei de propagare a luminii la
suprafata de separare a dou medii, lumina intorcindu-se in mediul din care a venit.
Apare la suprafata de separare intre doua medii optice.
Refractia luminii este schimbarea directiei luminii la trecerea dintr-un mediu
transparent in altul.
Birefringenta este dubla refractie
Dicroismul este proprietatea unor substante birefringente de a absorbi o raza mai
mult decit alta.

42.Dispozitive de polarizare.Prisma Nicol.Polaroidul.

Prisma Nicol- Cristal de spat de Islanda. Cristalul se taie dupa diagonala mica, si
fetele se lipesc cu balsam de Canada. Prin difractie apar doua raze polarizate cu
planele de vibratie.
-Raza ordinara se supune legii refractiei
-Raza extraordinara nu se supune legii refractiei
Balzamul Canadian are pentru raza extraordinara un indice de refractie apropiat cu
spatul de Islanda, si ea va trece putin schimbata prin Nicol. Raza ordinara sufera
reflexie totala in Prisma Nicol.
Polaroidul- pelicula transparenta de celuloid cu un numar mare de cristale mici
orientate de substanta anizomorfadicroica care polarizeaza lumina si absoarbe raza
ordinara.
43.Substane optic active.Unghiul de rotire specific.
Unele substante, datorita prezentei unuia sau a mai multor atomi de C asimetrici,
poseda proprietatea de a roti planul de polarizare a luminii incidente. Astfel de
substante se numesc substante optic active.
Dava planul se roteste spre dreapta substanta se numeste dextrogira, daca roteste
spre stinga se numeste levogira. []este unghiul de rotire specifica a substantei optic
active, care se determina conventional la temperatura de 20 0C si pentru lungimea
de unda ?=589.4 nm(linia galbena D a flacarii de sodiu) si se noteaza astfel[ ] .
Unghiul de rotire specifica [?] a substantei optic active depinde de natura
substantei, de temperatura ei si de lungimea de unda a luminii ce trece prin ea.
44.Construcia polarimetrului.Polarimetria.
Metoda de analiza cantitativa si calitativa a diferitor substante optic active prin
folosirea luminii polarizate se numeste polarimetrie.
Polarimetria este bazata pe masurarea ungiului cu care o anumita cantitate de
substanta optic activa roteste planul luminii polarizate. Aparatele utilizate pentru
masurarea unghiului de rotire al planului de vibratie a luminii polarizate se numesc
polarimetre.
Cel mai simlu polarimetru consta din doi nicoli identici polarizatorul P si analizatorul
A. substanta optic active se introduce in tubul T. Rotirea analizatorului care este
necesara pentru obtinerea aceluiasi cimp, care a fost stabilit in lipsa substantei, ne
da unghiul cu care substanta optic active a rotit planul de polarizare a luminii
polarizate. Deoarece nicolii sunt costisitori in unele polarimetre in calitate de
polarizator se folosesc polaroizii.
45.Importana luminii polarizate n cercetrile biologice i practica
medical.

Se utilizeaza la determinarea activitatii optice a albumunei din serul sangvin,cu

scopul de a diagnostica cancerul,sau in clinica practica la determinarea
concentratiei glucozei si albuminei in urina la bolnavii de diabet.
Se utilizeaza pentru determinarea izotropiei si anziotropiei optice a diferitor
elemente histologice precum si la verificarea lor: lame osoase,fibre de
colagen,cromatina,fibre nervoase,fibre mielinice,cartilaje osoase.
Actualmente in laborator se pot obtine subst optic active in afara actiunii
organizmelor,numai prin fotosinteza in lumina circulara polarizata.
46.Absorbia luminii.Legea lui Bouger-Lambert.
Lumina avnd proprieti dualiste i caracter electromagnetic se caracterizez prin
mai multe mrimi,precum fluxul de lumin i intensitatea luminii.Cantitatea de
energie transportat de und electromagnetic printr-o suprafa oarecare ntr-o
unitate de timp se numete flux de lumin.Cantitatea de energie transportat de
und de lumin ntr-o unitate de timp printr-o unitate de suprafa ,perpendicular pe
direcia de propagare a undei se numete intensitate a luminii.La trecerea luminii
printr-un strat de substan , intensitatea se atenueaz,din cauza rezultatului
interaciunii undei de lumin cu substana prin care trece.Fenomenul,n care are loc
atenuarea intensitii luminii la trecerea prin orice substan n rezultatul
transformrii energiei de lumin n alte forme de energie,se numete absorbie de
lumin.Legea absorbiei unui fascicul paralel de lumin monocromatic,ntr-un
mediu omogen a fost descoperit de Bouger i elaborat de Lambert.Conform
acestei legi :
; k -coeficientul monochromatic natural de
absorbtie al substantei;I(a)-intensitatea de lumina absorbita de substanta;I(0)intensitatea luminii incidenta;I(d) -intensitatea luminii care a trecut printr-un strat
de substanta cu grosimea d;
Legea lui Bouguer-Lambert - stabileste ca intensitatea luminii, la trecerea printr-un
strat desubstanta omogena, se micsoreaza odata cu marirea grosimii stratului, dupa
legea exponential,ceea ce inseamna ca straturile de substanta de aceeasi grosime,
in conditii identice, absorbintodeauna aceeasi parte din intensitatea luminii
incidente, indeferent de valoarea absoluta a ei.
47.Legeau lui Beer.Legea lui Bouger-Lambert-Beer.
Beer a stabilit ca absorbtia luminii monocromatice in solutiile colorate are loc
conform legii luiBouguer-Lambert, si ca coeficientul monocromatic de absorbtie al
solutiilor colorate depindedirect proportional de concentratie.
Substituind formula Legii lui Beer in formula Legii lui Bouguer-Lambert obtinem
formula ce exprima Legea lui Bouguer-Lambert-Beer:

48.Coeficientul de transmisie optic i extincia soluiei.

Raportul dintre intensitatea luminii care a trecut prin substanta sau solutia data si
intensitatealuminii incidente ce numeste coeficient de transmisie optica(transmisie
sau transparenta) a substantei.

Coeficientul de transmisie optica (transparenta) al substantei determina ce parte

din fluxul delumina trece prin substanta data si se exprima in %.
Logaritmul natural al marimii inverse coeficientului de transmisie optica se numeste
extinctia (densitatea optica) substantei.
Extinctia este o marime fotometrica ce caracterizeaza masura in care lumina este
absorbita desubstantele prin care ea trece.

49.Schema i principiul de lucru al colorimetrului fotoelectric.Modul de

lucru.

50.Metoda fotocolorimetric i aplicarea ei n medicin.

Colorimetria de concentratie reprezinta un caz particular al fotometriei si se aplica
ladeterminarea concentratiei solutiilor colorate.Metoda fotocolorimetrica are o
deosebita importanta in studierea microelementelor(substantecare se contin in
cantitati foarte mici in componenta singelui si in diferite tesuturi aleorganismului
uman). Cu ajutorul colorimetrului fotoelectric se poate determina
concentratiamicroelementelor cu o exactitate cuprinsa in limitele(10^4-10^8)g/l.
51.Impedana electric esuturilor biologice.Dispersia
impedanei.Coeficient de polarizare.
Impedana electric esuturilor biologice - ??????
Fenomenul variaiei impedanei esuturilor vii n dependen de frecvena curentului
electric se numete dispersia impedanei.
Grafic aceast dependen se reprezint prin aa numita curb de
dispersie.Intervalul de frecvene n care se observ dispersia impedanei se
numete domeniu de dispersie.
Deseori n loc de a construe curba de dispersie se determin numai aa numitul
coefficient de polarizare.

52. Radiaiile ionizante.Radiaiile ionizante corpusculare i

eletromagnetice.

Radiatiile ionizante sunt radiatii emise de substantele radioactive.Radiaiile

ionizante sunt de dou tipuri:a) radiaii corpusculare:,, neutroni, protoni,
deuteronib) b)radiaii electromagnetice: x,;
a) Radiaiile reprezint nuclee de heliu, alctuite din 2 protoni i 2 neutroni, au
sarcina+2 i masa 4 u.a.m. Radiaiile sunt electroni (-)sau pozitroni (+)
care provin dinnucleu n urma dezintregrrii acestuia. Protonii, neutronii i
deuteronii sunt particule careapar prin dezintegrarea nucleului sau n urma
unor reacii nucleare.
b) Radiaiile x (Roentgen) se pot produce n tuburile Coolidge prin frnarea unor
electroni accelerai (dar ele exist i n radiaiile cosmice). Radiaiile apar
n urma unor dezintegrri radioactive sau se pot produce prin frnarea unor
electroni accelerai n sincrotroane.
Deci, radiaiile ionizante apar, n general, atunci cnd este prezent o surs
de radiaiioarecare, fie dispozitiv tehnic, fie substan radioactiv.
53.Doza de absorbie.Uniile de msur.Puterea(debitul) dozei de
absorbie i unitile de msur.
Pentru a putea msura radiaia ionizrii s-a introdus noiunea de doz de absorbie.
Doza de absorbie cantitatea de energie absorbit de o mas n rezultatul
ionizrii.Este mrimea fundamental a sistemului radiobiologic.
D=w/m ; m-masa de substan sau esut iradiat ; w-energia absorbit n aceast
mas ;
Greu de msurat energia de intrare i de ieire.
Unitatea de msur n SI a dozei absorbite este Gray-ul (J/kg)
54.Doza de expunere(doza de ioni).Unitile de
msur.Puterea(debitul)dozei de expunere.Uniti de msur.
Pentru a putea mai uor a determina mrimea radiaiilor ionizante , s-a introdus
noiunea de doz de expunere .Rezultatul noiunii radiaiei ionizante este formarea
n substan a ionilor.Deoarece fiecare ion are o anumit sarcin electric n
substan se formeaz o anumit cantitate de electricitate egal ci suma cantitilor
elementare a ionilor formai.Doza de expunere este egal cu cantitatea de
electricitate care se formeaz n rezultatul ionizrii ntr-o unitate de mas :
De=Q/m.n SI se msoar n Roentgen(R) , 1R=2,,58*10^4 C/kg.Debitul dozei este
raportul dintre doza de radiaie(expunere) i timpul de iradiere t : =De/t. Debitul
dozei se exprim n R/s,respective R/min i R/h.
55.Legtura dintre doz de absorbie i doza de expunere.Coeficient de
legtur.

ntre doza de absorbie i cea de expunere exist urmtoarea relaie : Da=f*De ,

Da-doza de absorbie;De-doza de expunere; f- coefficient de proporionalitate
(depinde de tipul radiaiei)
56.Coeficientul de efectivitate biologic relativ.Doza biologic.Unitile
de msur.Puterea(debitul) dozei biologice.Unitile de msur.
Coeficientul de efectivitate biologic relativ arat de cite ori efectivitatea aciunii
biologice a tipului dat de radiaie este mai mare dect a radiaiei X sau Gama ,
pentru una i aceeai doz absorbit.
Doza biologic se definete prin relaia : B=n*D
Unitatea de msur a dozei biologice n SI este Sievert-ul , dar se mai folosete i
rem-ul.Rem-ul reprezint doza biologic primit de 1 g de esut iradiat,cnd aceasta
absoarbe ,prin intermediul particulelor ionizante , energia de 100 ergi.Debitul dozei
biologice este dat de relaia :b=B/t , unitatea de msur este Sv/s (Rem/s);
57.Dozimetria radiaiilor ionizante.Determinarea dozei biologice.