LEGILE GAZELOR

Introducere teoretică

Starea fizica a unui gaz este determinată de trei parametri de stare: presiune, volum, temperatură,
între care exista o relaţie numită ecuaţie de stare, sau ecuaţie caracteristică:
F(p, V, T) = 0 (1)
Variaţia parametrilor de stare se numeşte schimbarea de stare sau transformare de stare. În general
într-o transformare de stare a unui gaz variază toţi parametri de stare; pot fi realizate însă şi
transformări simple, în care valoarea unuia dintre parametri de stare rămâne constantă . Se pot
obţine astfel următoarele transformări simple:
• transformarea izoterma în care temperatura rămâne constantă
• transformarea izobara în care presiunea rămâne constantă
• transformarea izocora în care volumul rămâne constant
La temperaturi nu prea joase şi la presiuni nu prea înalte, la temperatura constant, volumul şi
presiunea unei cantităţi determinate de gaz variază astfel încât produsul dintre presiune şi volum
rămâne constant:
P V = K1 (2)
Acesta relaţie este cunoscuta sub numele de legea lui Boyle-Mariote. Valoarea constantei K 1
depinde de cantitatea de gaz, iar pentru aceeaşi cantitate de gaz creste odată cu creşterea
temperaturi.
Un gaz care urmează legea lui Boyle-Mariote pentru orice temperatura şi presiune , se numeşte
gaz perfect sau ideal. Gazele reale se aproprie cu atât mai mult de un gaz perfect, cu cat se găsesc
la temperaturi mai îndepărtate de temperatura lor de lichefiere şi la presiuni nu mai mari.
La presiune constantă volumul unui gaz variază cu temperatura după o lege analoaga cu legea de
dilatare în volum a solidelor şi lichidelor. V0 şi V fiind volumele la 0 0C şi la t 0C se poate scrie:
V = V 0 (1 + t) (3)

dV
unde  = este coeficientul de dilatare al gazului la presiune constantă, fiind numeric egal
V 0  dT
cu variaţia cu un grad a temperaturi la presiune constantă. Pentru gazul perfect a este independent
de temperatura şi are valoarea 1/273,15.
Relaţia (3) este cunoscuta sub numele de legea Gay-Lusac.
Introducând în relaţia absoluta relaţia (3) se poate pune sub forma:
V / T =  V 0 = K2 (4)
Raportul dintre volumul unei cantităţi determinate de gaz şi temperatura sa absoluta este constant
dacă presiunea gazului se menţine constantă.
La volum constant presiunea unui gaz variază cu temperatura după o lege analoga legi de dilatare
la presiune constantă, P 0 şi P fiind presiunile la 00 C şi la t 0Cse poate scrie:
P = P0 (1 + t) (5)
dp
unde  = este coeficientul de variaţie a presiuni la volum constant, fiind numeric egal cu
p0  dt

variaţia relativa a presiuni gazului la 00 C, pentru o variaţie a temperaturi cu 10C la volum constant.
Pentru gazul perfect a=b=1/273,15.
Relaţia (5) este cunoscuta sub numele de relaţia lui Charles.

Introducând temperatura absoluta, relaţia (5) se poate pune sub forma;

P / T =  P0 = K3 (6)
raportul dintre presiunea unei cantităţi determinate de gaz şi temperatura sa absoluta este constant
daca volumul gazului se menţine constant.
Pentru gazul perfect între cei trei parametri de stare, presiune, volum şi temperatura exista relaţia:
𝑚
𝑃𝑉 = 𝑅𝑇 (7)
𝜇

unde M - cantitatea de gaz, m - masa moleculara a gazului şi R - constanta universala a gazelor

perfecte.
Din relaţia (7) rezulta relaţia:

𝑃𝑉 𝑚
= 𝑅𝑇 = 𝐾4 (8)
𝑇 𝜇

Raportul dintre produsul presiuni şi volumul unei cantităţi determinate de gaz şi temperatura sa
absoluta este constant.
Aparatura şi procedeul experimental

Aparatul folosit pentru verificarea legilor gazelor costa într-un tub de sticla în forma de U,
1, care se prelungeşte în partea de jos cu un tub de cauciuc, la capătul căruia se afla un rezervor cu
mercur, 2, fixat de un cursor, 3, şi prevăzut cu o piuliţa speciala, 4, care serveşte la deplasări fine
ale rezervorului cu mercur. Ramura din stânga a tubului 1, comunica cu mediul înconjurător, iar
ramura din dreapta este închisa cu un robinet,5 care poate pune ramura în contact cu mediul
înconjurător prin intermediul unui vas, 6, cu CaCl 2 , în scopul de a absorbi vapori de apa care intra
în aceasta ramura din aerul atmosferic.
 Tubul 1, este introdus în interiorul unui alt tub cilindric 7, prin care trece o rezistenta 8, în
scopul încălzirii aerului ce se supune studiului. În interiorul tubului 7, se afla un termometru pentru
măsurarea temperaturi şi o rigla gradata 10, în unităţi de volum, o diviziune reprezentând 0,1 x
-6 3
10 m . În afara tubului cilindric 7, este fixata o rigla 11, gradata în mm, pe care se poate citi
diferenţa nivelului mercurului în cele doua ramuri ale tubului 1, cu ajutorul cursorului cu vernier 12.
Alimentarea rezistentei electrice 8, se face prin intermediul unei cutii cu rezistente fixe, 13.
Pentru măsurători în ramura din dreapta a tubului 1, se introduce o cantitate determinata de aer (
8 x 10 -6 sau 10 x 10 -6 m3 ). În acest scop se deschide robinetul 5, se deplasează cursorul 3, al
rezervorului cu mercur şi se fixează într-o poziţie astfel ca nivelul mercurului în tubul 1 sa fie în
dreptul unei diviziuni a riglei 10, între diviziunile 8-10. Se închide robinetul 5.
Pentru verificarea legi Boyle-Mariotte, aerul de studiat se supune la diferite presiuni. În
acest scop se modifica volumul gazului prin ridicarea şi coborârea cursorului 3, al rezervorului cu
mercur. Cursorul se fixează într-o poziţie astfel încât nivelul mercurului sa fie în aproprierea unei
diviziuni a riglei 10. Deplasarea rezervorului cu mercur se face foarte încet pentru ca în timpul
procesului de comprimare sau destindere a aerului , sa se realizeze schimbul de căldura cu mediul
înconjurător, adică transformarea sa decurgă izoterm. Cu ajutorul cursorului 12, se citeşte diferenţa
de presiune H dintre cele doua ramuri ale tubului 1. Presiunea exercitata asupra aerului de studiat
este egala cu presiunea atmosferica la care se aduna sau se scade presiunea determinata de diferenţa
de nivel a mercurului între cele doua ramuri ale tubului 1, după cum volumul aerului s-a mărit sau
s-a micşorat. Se găsesc cca. 8 valori care se trec în tabelul nr.1
Pentru verificarea legii Gay-Lusac, se cuplează în priza cutia cu rezistente, iar fisa
rezistentei se cuplează în poziţia 1 a cutiei cu rezistente. Se aşteaptă până când se realizează
echilibrul termic (temperatura arătata de termometrul 9 rămâne constantă). Păstrând presiunea
constantă, se măsoară volumul ocupat de gaz la valori diferite de temperatura 9 (minim 5 valori)
Pentru verificarea legii Charles se cuplează în priza cutia cu rezistente, şi se aşteaptă până când se
realizează echilibrul termic. Menţinând constant volumul, se măsoară presiunea şi temperatura.
Pentru verificarea legii generale a gazelor, din măsurătorile făcute se iau seturi de valori (p, V, T)
cu care se verifica relaţia (8).
Valorile citite pentru presiuni, volume şi temperaturi se trec în tabelele nr.2, 3 şi 4.

Cu datele obţinute se verifica legile Boyle-Mariote, Gay-Lusac, Charles şi legea generala a

gazelor.
Erorile cu care se determina constantele K1, K2, K3 şiK4:
  K1  p V 
=  + 
K1  p V 

 K2  T V 
=  + 
K2  T V 

 K3  p T 
=  + 
K3  p T 

 K4  p V T 
=  + + 
K4  p V T 
Tabelul nr. 1
Nr. p V T K1 =pV <K1> K1 K1/K1
crt.
N/m2 m3 K J J J %

Tabelul nr. 2
Nr. p V T K2 =V/T <K2> K2 K2/K2
crt.
N/m2 m3 K m3/K m3/K m3/K %

Tabelul nr. 3
Nr. p V T K3 =p/T <K3> K3 K3/K3
crt.
N/m2 m3 K N/m2K N/m2K N/m2K %

Tabelul nr. 4
Nr. p V T K4 =pV/T <K4> K4 K4/K4
crt.
N/m2 m3 K J/K J/K J/K %