Starile de agregare ale materiei

Atomii, moleculele, ioni- forme relativ simple de organizare a materiei - nu

exista ca entitati individuale ci fac parte dintr-o organizare superioara a materiei. In
functie de conditiile exterioare (temperatura, presiune), materia exista in diferite stari
de agregare:
 gazoasa,
 lichida,
 solida
 plasma
Starile de agregare a materiei sunt determinate atat de natura particulelor cat si
de interactiile care se stabilesc intre particule. Starile de agregare se deosebesc intre
ele prin tipul de miscare al particulelor una fata de alta.
Starile de agregare pot trece una in alta. De exemplu prin racirea unei
substante gazoase, aceasta poate trece in stare lichida iar mai departe, printr-o racire
avansata in stare solida, sau invers prin incalzirea unei substante solide aceasta poate
ajunge la o anumita temperatura in stare lichida sau mai deparete in stare gazoasa.

Starea gazoaza

Daca intre particule nu exista interactiuni puternice iar volumul acestora

este neglijabil in raport cu volumul ocupat, atunci proprietatile macroscopice ale
sistemului dat sunt guvernate de agitatia termica si reprezinta starea de gaz ideal. In
realitate acesta posibilitate nu exista, deorece in gaze exista slabe inetractiuni intre
particule.
Gazele se caracterizeaza prin tendinta de expansiune, pot ocupa tot spatiul
pus la dispozitie. Nu au volum propriu, nici forma proprie, prezinta cea mai mare
expansibilitate dar si cea mai mare compresibilitate.
Fortele de atractie dintre particulele unui gaz sunt slabe, intre particulele de
gaz coeziunea este foarte mica, la fel ca si densitatea.
Daca presiunea unui gaz creste, atunci gazul poate lichefia. Gazele sunt
perfect miscibile, adica se amesteca in orice proportie si au proprietatea de a difuza.

1
Viteza de difuzie este invers proportionala cu masa particulelor si direct proportionala
cu presiunea gazului. Trecerea gazelor prin orificii fixe (pereti porosi) poarta numele
de efuziune.

Legile gazelor ideale

O masa de gaz se caracterizeaza prin trei parametri: temperatura, volum si

presiune. Studiul comportarii gazelor se efectuiaza in functie de acesti trei parametri.
1. Legea lui Boyle-Mariotte- La temperatura constanta produsul dintre
volumul si presiunea unei anumite cantitati de gaz este constant.
Volumul unei mase determinate de gaz este invers proportional cu presiunea sub
care se afla gazul; daca se dubleaza presiunea fata de valoarea initiala, volumul
scade la jumatate. Acest lucru se noteaza:

pV  const, daca T  const

Se cunoaste ca masa unei substante este egala cu produsul dintre volumul si densitatea
substantei date, M  V . Daca inlocuim volumul in legea de mai sus cu v  m /  ,
rezulta ca la temperatura constanta densitatea unui gaz este proportionala cu
presiunea.
Pentru doua volume de gaze aflate la aceasi temperatura dar la presiune
diferita legea lui Boyle-Mariotte devine:
p1V1= p2V2
Iar pentru n volume de gaze:
p1V1= p2V2 = .........= pnVn

2. Legea lui Gay-Lussac- Volumul unei anumite cantitati de gaz este direct
proportional cu temperatura absoluta, la presiune constanta.
V
 conts, la P  const
T
La presiune constanta volumul unei mase determinate de gaz se mareste sau se
micsoreaza pentru fiecare crestere sau scadere de temperatura cu un grad, cu 1/273
din volumul ocupat de gaz la 0 oC. 1/273 =  = coeficientul de dilatare.

2
Daca notam V0 volumul de gaz la zero grade si V1 volumul gazului la 1 grad Celsius,
t1 t
V 1  V0  V0  Vo (1  1 )  V0 (1  t )
273 273
sau
T1 T
V 1  Vo  Vo 1
273 T0
pentru un T2
T2
V2  Vo
T0
rezulta
V1 T1

V2 T2
In general
V0 V1 V2
  rezulta
T0 T1 T2
V
 cons tan t
T
Stiind ca V = M/ρ, putem scrie :
M1 ρ/M ρ1 = T1/T;
masele fiind constante, raportul celor doua este tot o constanta, deci k ρ/ ρ1 = T1/T
deci
ρT = ρ1T1 = ...= ρnTn
adica densitatea unui gaz este proportionala cu temperatura absoluta a gazului

3. Legea lui Charles- Presiunea unei anumite cantitati de gaz este direct
proportional cu temperatura absoluta, la volum constant.
P
 conts, la V  const
T
ceea ce inseamna ca la presiune constanta volumul unei mase de gaz variaza direct
proportional cu temperatura (in Kelvin). Presiunea unei mase de gaz creste su scade
pentru fiecare crestere cu un grad, cu 1/273 din presiunea pe care o are gazul la 0 oC.
1/273 = =coeficientul de crestere a presiunii la volum constant.
Pentru doua volume de gaze :
p1/T1 = p2/T2
Daca se noteaza cu p0 presiunea gazului la 0oC si cu p1 presiunea gazului la t1 legea de
mai sus se poate scrie:

3
 p1= p0 + p0 t1 /273= p0[(273+ t1)/273]=po(1+  t)
sau
P1=P0(T1/273)
P2=P0(T2/273)
Rezulta
P1/ P0= T1/T0= P2/ P0= T2/T0 deci
Formula finala se poate scrie:
P0/T0 = P1/T1 = P2/T2 = constant

4. Ecuatia de stare a gazelor ideale (legea generala a gazelor)-Pentru gazele

ideale

pV  nRT unde R  constante univ a gazelor

R  8,3145 J  mol -1  K 1

Cum ajunge la relatia care exprima legea generala a gazelor ideale:

Cand cei trei parametri variaza concomitent este valabila relatia:

pV=p0V0(1+αt) (1)
unde α = 1/273 si reprezinta coeficientul de dilatare

Daca inlocuim α in relatia (1) rezulta:

PV = p0V0/273(273+t)

Raportul p0V0/273 reprezinta constanta gazelor R, iar 273+t este T in Kelvin.

Prin urmare putem scrie formula generala:

PV = RT.

Pentru n moli de substanta gazoasa:

4
 pV  nRT
unde R  constante univ a gazelor
R  8,3145 J  mol-1  K 1
R = 1,9872 cal/grad*mol

Numarul de moli fiind dat de raportul dintre masa m a gazului si masa sa moleculara
M ecuatia se poate rescrie:
pV = (m/M)RT

Cu ajutorul acestei relatii se poate calcula masa moleculara a unui gaz in anumite
conditii.

Legea presiunilor partiale

Presiunea unui amestec de gaz in care gazele nu reactioneaza chimic intre ele este
egala cu suma presiunilor partiale ale fiecarui gaz in parte din amestecul considerat.

p = p1+p2+p3+ ….+pn pentru V = const ( legea lui Dalton)

la presiune constanta
V = V1+V2+V3+....+Vn

Rezulta ca presiunea partiala a unui component dintr-un amestec gazos este

proportionala cu fractiunea de volum ocupat de component:

pV = p1V1+p2V2 + +pnVn

Pentru fiecare componenta se poate aplica ecuatia de stare:

P1V=n1RT
p2V=n2RT
n = n1+n2+ +n3
notam cu n1/n=x1 fractia molara
p1=x1p

5
 p2=x2p
Calculam nr de moli dintr-un component stiind ca
xi=pi/p = Vi/V
ni=xin

Teoria cinetica a gazelor

Pornim de la formula generala:

pV =nRT
si de la formula energiei cinetice:
Ec = mv2/2
Pentru un mol de substanta:
Ec=Mv2/2 , Mv2=2Ec,
Pe unitatea de suprafata:
pV = Mv2/3
Din ultimele doua relatii rezulta ca:
Mv2=3PV

Energia cinetica creste o data cu cresterea temperaturii. In miscarea lor moleculele

ating viteze mari dar parcursul este scurt ca urmare a ciocnirilor suferite de molecule.
Distanta medie parcursa de o molecula intre doua ciocniri succesive se numeste drum
liber mediu τ. Pentru o temperatura data τ~1/p. Suma τ intr-o secunda determina
viteza medie a moleculelor v.

6
Gazele reale
Comportamentul gazelor reale nu poate fi descris complet cu ajutorul legilor
gazelor ideale. Exista o abatere de la aceste legi.
Pentru un gaz ideal putem scrie legea generala dupa formula:

PV=nRT=1
In cazul gazelor reale: Vreal>Videal
Prin urmare Pvreal=nRT>1
Preal<Pideal
PrealV=nRT<1

Van der Waals propune o relatie care sa descrie contractia gazelor ideale:
n2a
(P  )(V  nb)  nRT
V2
n2a
unde reprezinta corectia care tine seama de fortele de atractie intermoleculare si
V2
actioneaza ca o presiune care comprima gazul. Acest termen se numeste presiune
interna si este invers proportional cu patratul volumului.
a= constanta legata de atractia moleculara
b= corectia care tine cont de volumul efectiv al moleculelor si de respingerea
dintre ele.
a si b sunt valori specifice pentru fiecare gaz care se gasesc tabelate.
De exemplu pentru hidrogen H2, a are valoarea de 0,245x103 atm x cm6x mol2, iar b
are valoarea de 2,67x10 cm3x mol-1.
Fiecare gaz este caracterizat de o temperatura peste care gazul respectiv nu
poate fi lichefiat. Acest prag se numeste temperatura critica Tc. Presiunea minima
necesara pentru lichefierea gazului se numeste presiune critica Pc. Volumul ocupat de
un gaz caracterizat de Tc si Pc se numeste volum critic si se noteaza cu Vc. Toate
aceste marimi sunt constante pentru un gaz dat si definesc punctul critic sau starea
critica a substantei, avand importanta in procesul de lichefiere a gazelor.
Gazele permanente au Tc foarte mica (mult sub 00C) si de aceea au fost
considerate pana nu demult nelichefiabile .
Gazele cu Tc in apropierea valorii de 250C lichefiaza usor la presiuni putin
peste presiunea critica Pc.

7
 Starea lichida

Starea de agregare lichida se caracterizeaza prin:

-densitate cuprinsa intre starea gazoasa si cea solida
-mobilitate mai mica decat a gazelor care creste odata cu cresterea temperaturii
-difuzeaza, dar mai lent decat gazele
-se manifesta unele forte de interactiune interoleculara care duc la aparitia
fenomenului de coeziune
-sunt miscibile dar acesta proprietate depinde de natura lichidelor, de concentratie si
de temperatura

Un lichid care umple partial un recipient inchis se afla in echilibru cu vaporii sai.
Acesti vapori se numesc saturati. La echilibru numarul moleculelor care condenseaza
este egal cu numarul de molecule care se volatilizeaza. Presiunea la care coexista
gazul cu lichidul la o anumita temperatura se numeste presiune de vapori. Este
independenta de volumul gazului in care se afla lichidul.

Procesul prin care lichidul trece in stare de vapori se numeste evaporare. Cand
evaporarea are loc in toata masa lichidului procesul se numeste fierbere. Procesul de
trecere a vaporilor in stare lichida se numeste condensare.

Cantitatea de caldura necesara pentru a transfiorma un mol de substanta lichida

in vapori se numeste caldura molara de vaporizare.

Asupra lichidelor se manifesta tensiunea superficiala- forta care se orienteaza

dinstre exteriorul lichidului spre interior si tinde sa micsoreze suprafata lichidului.
O alta forta care se manifesta in lichide este presiunea interna care reprezinta forta
de atractie a moleculelor din stare gazoasa pana la o distanta mai mica decat raza
de actiune a fortelor intermoleculare.

Capilaritatea reprezinta procesul de ridicare a lichidelor in tuburi inguste cu

formare de suprafete curbe numite meniscuri.

8
In functie de tensiunea de adeziune a lichidului la peretii vasului se formeaza
meniscuri concave si convexe.

meniscuri concave in care lichidul uda peretii vasului

meniscuri convexe in care lichidul nu uda peretii vasului

Curgerea – proprietate specifica lichidelor- stratul din vecinatatea peretelui vasului

ramane stationar, celelalte curg cu viteza crescanda pana la atingerea vitezei maxime.
Deplasarea lichidelor este contracarata de persiunea interna si de vascozitatea
lichidelor. Vascozitatea unui lichid se exprima prin coeficientul de vascozitate care
reprezinta forta de frecare ce se exercita intre doua straturi paralele de lichid in
deplasare relativa pe unitatea de suprafata.

9
 Starea solida

In stare solida materia se caracterizeaza prin:

- prezenta unor forte de atractie intre componente
- rezistenta la deformare mecanica si termica

In functie de caracteristicile lor, solidele se inpart in:

Cristaline-caracterizate printr-o distributie ordonata a particulelor
Amorfe-distributie lipsita de regularitate a particulelor

Substantele cristaline
Particulele sunt organizate in retele cristaline. Cristalele sunt limitate de fete si muchii
care se intalnesc in colturi.
Nr fete + nr colturi= nr Muchii + 2.

Factori care influenteaza structura cristalina

-volumul particuleor
-polarizarea
-natura fortelor de interactiune –electrovalente
- covalente
-legatura metalica
-van der Waals
-legatura de hidrogen

Pentru constituirea retelei consideram atomii sau ionii constituenti ca fiind

particule rigide.

10
Impachetarea cristalina

Particulele se aranjeaza in asa fel incat sa ocupe complet spatiul pus la dispozitie,
rezultand structuri compacte , ceea ce inseamna numar maxim de particule asezate in
cel mai mic spatiu posibil.

Structuri din particule cu raza egala

Intr-un strat, Fiecare sfera este inconjurata de alte 6 sfere.

Intre doua straturi de particule se formeaza doua randuri de goluri triunghiulare.

Centrul sferelor din cel de al treilea strat coincide cu centrul sferelor din primul strat.
Intr-o structura tridimensionala compacta de acest tip fiecare sfera este in contact cu
alte 12 sfere situate astfel: 6 sfere in acelasi pla, 3 sfere din planul de deasupra si 3
sfere din planul de desupt.
Celula elementara pentru acest tip de retea este cub fete centrate.

Structuri mai putin compacte apar atunci cand planele se suprapun astfel incat centrul
sferei coincide cu cel al golului

Celula elementara in acest caz este de cub centrat intern.

11
Impachetarea cu sfere iregulate

Rezulta retele ionice, razele sferelor nu sunt egale

Ex:
Structura clorurii de sodiu NaCl

Reteaua este de tip cub fete centrate Ionii de sodium alterneaza cu cei de Cl. Cubul
este format din 4 celule elementare. Ionii de sodiu ocupa colturile cubului si centrul
fetelor iar cei de clor sunt dispusii pe muchiile cubului si in centru acestora.
Raportul de combinare este 1:1.
Alte retele de acest tip:
LiF, LiCl, NaF, KF, KCl, KBr, RbF, AgF, AgCl, MgO, CaO, MnO, MgS

Structura TlF

Structura CuO

12
Retelele ionice

Au reteaua cristalina constituita din anioni si cationi, care ocupa nodurile retelelor,
acestia fiind legati intre ei prin forte de atractie electrostatica puternica.
Ionii se aseaza dupa principiile celei mai inalte simetrii, determinante in acest sens
sunt formulele brute ale substantelor si relatia dintre razele lor ionice. Acestea
determina numarul de coordinare si implicit geometria cristalelor.
Modul de legare si aranjare a ionilor in reteaua cristalina explica proprietatile
substantelor ionice
-punctele de topire mari. Punctele de topire mari se coreleaza cu legatura ionica
puternica, energie de retea mare. Acestea cresc odata cu scaderea razei anionului sau a
cationului.
-sunt casante ca urmare a deplasarii straturilor de ioni pozitivi peste cele de ioni
negativi in alternanta, astfel ca ioni de aceasi sarcina ajung in contact si se resping,
cristalul se sparge.
-nu conduc curentul electric in stare solida ci numai in solutie sau in topitura.
-sunt solubile in solventi polari.

Structuri covalente
Nodurile retelei sunt ocupate de atomi legati covalent intre ei. Aranjamentul in retea
este dat de tipul de hibridizare al atomilor.

Diamantul-cub cu fete centrate in care jumatate din atomii de carbon formeaza reteaua
iar cealalta jumatate ocupa golurile tetraedrice ale reteli primei jumatati.

13
Alte elemente care adopta acelasi tip de retea Si, Ge, Sn, SiC.
Acestea nu conduc curentul electric, nu se dizolva si prezinta luciu metallic.
Blenda ZnS

adopta o retea de tip cfc ca si la diamante in care jumatate din atomii de carbon, cei
care constitue reteaua sunt inlocuiti cu S2-, iar golurile sunt ocupate de Zn2+.

Wurtzita ZnS cu aranjament hexagonal compact

14
Structuri moleculare
Sunt specifice compusilor moleculari in care predomina legatura covalenta. Intre
molecule se stabilesc legaturi van der Waals.
Ex. Reteaua sulfului

Exista forma

1) Alfa-S sau sulful rombic in care moleculele S8 sunt organizate in cicluri

2) Beta –S , monoclinic

15
 Simetria moleculara

Simetria moleculara este influentata de prezenta unor elemente de simetrie.

-centrul de simetrie
-axa de simetrie
-planul de simetrie

Centrul de simetrie i
O moleculă posedă centru de inversie i dacă orice atom din moleculă găseşte
un atom identic la distanţă egală de centru, dar în partea opusă acestuia. Considerăm
sistemul general reprezentat în figura 1, unde A şi B sunt două specii atomice iar R şi
R1 două grupări pe care le considerăm punctuale.

Axa de rotaţie Cn
O molecula are axă de rotație de ordin n, notată Cn, dacă prin rotaţie cu 360°/n
în jurul unei axe, ea ajunge într-o poziţie echivalentă cu poziția initială.

Dacă se consideră o axă care trece prin atomul de oxigen, aşa cum se observă
în figura 2, prin rotaţia moleculei cu 180°, atomii de hidrogen ajung fiecare în poziţia
iniţială a celuilalt. Operaţia se efectuează în sensul convenţional ales, în acest caz,
antiorar. Astfel, molecula are o axă de simetrie C2 (360°/180° = 2). Operaţia de
simetrie generată în raport cu axa de simetrie este rotaţia.
Dacă, prin rotaţie cu 120°, o moleculă ajunge într-o poziție similară cu poziția
iniţială, ea are o axă de ordinul 3, notată C3 (axa de ordin maxim din NH3 este C3).
O moleculă poate avea mai multe axe de simetrie. Ordinul unei axe este dat de
numărul de atomi (sau grupări) identici chimic şi geometric din moleculă, care, prin
rotire în jurul axei respective, ajung unul în poziţia celuilalt.

16
Planul de simetrie 
Dacă o moleculă posedă un plan oglindă față de care prezintă simetrie, acesta
este denumit plan este de simetrie al moleculei.
Operația generată de planul de simetrie este reflexia. Dacă planul de simetrie
este perpendicular pe axa de ordin maxim se numește plan orizontal și se notează h,
dacă acesta conține axa de ordin maxim și o axă C2 se numeşte plan vertical şi se
notează v, iar dacă planul bisectează unghiul format de două axe C2 el se numește
diedru și se notează d.
De exemplu, în cazul moleculei H2O (figura 4) se pot pune în evidenţă două
plane de simetrie, unul ce conține atomul de oxigen și reflectă cei 2 atomi de hidrogen
unul în altul și celălalt care conține toți atomii din moleculă. Cele două plane conțin
axa C2, fiind de tip v.

Identitatea E
Prin rotaţia unei molecule în jurul unei axe cu 360°, aceasta revine în poziția
iniţială. Operația se numeşte de identitate și se notează cu E.

17