BIOCHIMIE

ELEMENTELE CHIMICE DIN ORGANISMUL

UMAN

SUPORT DE CURS

1
 Elementele chimice din organismul uman

Elementele chimice inserate în sistemul periodic pot fi: metale şi nemetale.

Elementele chimice care se găsesc în organismul uman se numesc bioelemente

Elemente Chimice
- Metale
- Nemetale

Metalele pot fi (vezi sistemul periodic):

Netranziţionale din grupele principale: Na, K, Ca, Mg.

Tranziţionale: Fe, Co, Mn, Mo, Cu, etc.
Nemetale – elemente organogene care intră în componenţa organismului uman: C, H, O, P, S, X.

O – 65%
C – 18 %
H – 10 %
N – 3% azot.
Sulf – 0.25%
P – 1%
K – 0,35%
Sodiu – 0,15%
Mg – 0,05%

2
Cl si restul elementelor

Altă clasificare a elementelor din componenţa organismului uman:

- Macroelemente (99,99%). Organismul are nevoie de ele în cantităţi mari: C, H, O, N, K, Na, Cl,
Ca, P, Mg.
- Microelemente (0,01%): organismul are nevoie de ele în cantităţi extrem de mici: F (fluor), Mn,
Fe, Co, Cr, I, Zn, Cu, Mo, Se.

Importanţa biologică a unor elemente chimice:

- Na: Controlează absorbţia, distribuţia, reţinerea şi eliminarea apei din organism şi are rol în
excitabilitatea nervoasă.
- K: intervine sub formă de ioni în desfăşurarea normală a activităţii muşchilor.
- Cl: ajută la digestie sub formă de HCl care să găseşte în sucul gastric şi în NaCl.
- Ca: conferă oaselor rigiditatea caracteristică, are un rol esenţial în funcţionarea muşchilor şi a
nervilor.
- P: Ajută în procesele de creştere şi de vindecare, se află alături de calciu (Ca) în oase şi dinţi.
- F (fluorul): în sistemul periodic se găseşte ......, reduce frecvenţa cariilor dentare, întăreşte
oasele.
- Mn: Ajută la eliminarea oboselii, îmbunătăţeşte reflexele musculare, contribuie la oprirea
osteoporozei şi stimulează memoria.
- Fe: este important în formarea hemoglobinei, care redă sângelui culoarea caracteristică şi
asigură transportul O de la plămâni la toate celulele.
- Cobaltul: previne anemia
- Cu: asigură absorbţia Fe în organism, exercitând un efect energizant.
- Zn: accelerează procesul de vindecare a rănilor interne şi externe. Elimină petele albe de pe
unghii, favorizează creşterea şi capacitatea mentală.
- Se: ajută la menţinerea elasticităţii ţesuturilor
- Molibden (Mo): acţionează preventiv împotriva anemiei
- I (iodul):are rol în glanda tiroidă, asigură sinteza hormonilor produşi în glanda tiroidă, ce
împlinesc funcţii importante cum ar fi: dezvoltarea normală a SNC la copii, accelerarea arderii
hranei.
- Cr (crom): ajută la scăderea tensiunii arteriale

Surse naturale în care se găsesc bioelementele :

- F: în apa potabilă clorurată

- Mn: în cereale integrale, în nuci, în vegetale cu frunze de culoare verde, în mazăre, în sfeclă.
- Fe: în spirulină, susan, gălbenuş de ou, polen, linte, nuci, ovăz, grâu, spanac.
- Co: în lapte, ficat, carne,
- Cu: fasole uscată, mazăre, grâu integral, prune, şi aproape toate elementele de origine marină.
- Zn: carne, ficat, alimente de origine marină, germeni de grâu, drojdie de bere, seminţe de
dovleac, ouă, lapte praf degresat.
- Se (seleniu): germeni de grâu, tărâţe, ton, ceapă, roşii, brocoli
- Mo (molibden): vegetale cu frunze de culoare verde închis, cereale integrale
- Iod: alge marine alimentare, sare marină, carne de peşte
- Crom : ficat de viţel, germeni de grâu, drojdie de bere, carne de pui, ulei de porumb.
- N (sodiu): sare de bucătărie, morcovi, sfeclă, anghinare
- Cl(clor): sare de bucătărie, măsline

3
 - Ca: în lactate, susan, soia, migdale, alune, nuci.
- P (fosfor): în pui, peşte, cereale integrale, ouă, seminţe, nuci
- Mg: cereale nemăcinate, smochine, migdale, nuci, seminţe, vegetale de culoare verde închis,
banane, căpşuni
- K (potasiu): citrice, pepene galben, toate vegetalele cu frunze de culoare verde, frunze de
mentă, seminţe de floarea soarelui, roşii, prune, banane, cartofi.

Referat: vitamine (o vitamină), clasificarea vitaminelor, cu bibliografie la sfârşit...

Apa în organismul uman.

Dintre toate substanţele care intră în constituţia organismului uman, apa stă pe primul loc în
ceea ce priveşte cantitatea. În medie, omul are 63-70 % apă în organismul său. Pentru un corp de aprox.
70 kg plasma sanguină are 3 l, lichidul interstiţial 14 l şi din celule 29 l.
- În creier – 75%
- Plămâni – 80%
- Inimă 79%
- Splină 75%
- Rinichi 82%
- Sânge 83%
- Muşchi 75%
- Oase 22%

Rolul apei în organismul uman.

- Apa este un excelent dizolvant pentru multe substanţe şi este mediul în care se desfăşoară cele
mai multe reacţii chimice legate de metabolismul substanţelor. Dacă se amestecă 2 substanţe
solide reacţia nu are loc. E nevoie ca cele două substanţe să fie dizolvate în apă, pentru ca
reacţia să aibă loc.
- În organismul uman au loc numeroase reacţii chimice care dau naştere la căldură şi energie
necesare vieţii. Aceste reacţii au nevoie de un mediu apos.
- Apa este un electrolit slab, dicociază în protoni şi hidroxil: A++ B- Aceşti ioni au proprietăţi
catalictictice accelerând un număr considerabil de reacţii chimice. Multe reacţii care ar avea loc
într-un timp îndelungat sub acţiunea catalitică a apei are loc în fracţiuni de secundă.
- Apa are proprietatea de a acumula şi a degaja căldura şi evaporarea. Aceste însuşiri ale apei sunt
utilizate în fiziologia termoreglării (transpiraţie). La temperaturile ridicate ale verii organismul
uman primeşte mult mai multă căldură decât are nevoie. Transformarea apei din stare lichidă în
stare gazoasă presupune o pierdere de căldură de la corpul unde se află apa. În corpul omenesc
fiecare gram de apă evaporată de pe suprafaţa pielii prin transpiraţie la temperatura camerei
înlesneşte pierderea a 580 de calorii.

Metabolismul apei în organismul uman (cum intra şi cum iese apa...).

Apa este introdusă în organismul uman sub formă de băuturi împreună cu alimentele. În afara
cantităţii de apă pe care o introducem pe cale bucală. Apa mai rezultă în foarte multe procese de
oxidare care au loc în organismul uman: oxidarea alcolilor la aldehide, la acizi sau arderi.
Substanta (C2H) +O2 -> CO2 + H2O
De regulă fructele conţin peste 90% apă, iar alimentele uscate conţin între 60-85% apă.

4
 Apa luată din stomac şi din intestine este transportată de sânge în tot organismul şi este reţinută
de către ţesuturi. Rezerva de apă a organismului o constituie în special muşchii şi pielea. Pe lângă
acestea şi celelalte organe şi părţi ale corpului omenesc au în compoziţia lor o cantitate însemnată de
apă (vezi începutul lecţiei...)
În mod normal organismul are nevoie de 2,5 l apă pe zi. Uneori această nevoie creşte de până la
zeci de litri de apă. Depinde de mediul exterior...
Apa din organism se elimină prin:
- Rinichi 06 – 2 l pe zi
- Piele sub formă de traspiraţie
- Plămâni sub formă de vapori
- Intestine
În cazul unor boli cum este diabetul se elimină o cantitate uriaşă de apă sub formă de urină de la
8-10 l pe zi.
Setea este semnalul lipsei de apă în organism. Celulele diferitelor ţesuturi ajung să nu aibă
destulă apă. Celelalte celule anunţă creierul despre lipsa apei. La nivelul cerebral informaţia este
prelucrată şi se formează senzaţia de sete care ne obligă să bem apă.
Metabolismul apei este influenţat de multe glande cu secreţie internă (tiroida, glandele
suprarenale, glandele genitale, pancreasul, ficatul). Organul cel mai important care reglează
metabolismul apei este hipofiza – o glandă situată sub creier. Ca organ coordonator scoarţa creierului
intervine în toate procesele de reglare a metabolismului apei.

5
BIOCHIMIE - GLUCIDELE

SUPORT DE CURS

6
 Glucidele.
Importanta biologică
Glucidele alcătuiesc cea mai mare cantitate a compuşilor organici naturali. Numai
celuloza singură reprezintă jumătate din combinaţiile organice ale carbonului de pe pământ.
Glucidele joacă un rol multimplu si esenţial în organismele vii. Ele alcătuiesc cea mai
importantă sursă de energie necesară pentru menţinerea proceselor vieţii.
Glucidele formează totodată principală substanţă de rezervă a plantelor (amidonul) şi a
animalelor (glicogenul). Glucidelor le revine şi funcţia deosebită ca substanţe de susţinere
(celuloza este principala substanţă de susţinere din regnul vegetal). Unele glucide posedă şi
funcţii specifice fiind componente structurale ale unor substanţe speciale ca şi acelea care
determină grupele sangvine, care previn coagularea sângelui şi care participă la reacţii de apărare
ale organismului.

Definiţie.
Glucidele sunt combinaţii organice, polihidroxicarbonilice. Au mai multe grupări
hidroxil şi o grupare carbonil. O

O Aldehidă R-C
Gr. Hidroxil - OH
H
Gr. Carbonil – C
O
Cetonă R-C
R’
Denumirea glucidelor derivă de la grecescul glicos = dulce.
Clasificarea glucidelor:

Glucidele

OZE OZIDE

holozide Heterozide
aldoze cetoze
(glicozide)

oligozide Poliozide
trioze (poliglucide)
tetroze
pentoze Diglucide
hexoze triglucide
heptoze tetraglucide
etc. etc.

7
 Monoglucidele sau ozele sunt zaharuri simple care nu pot fi hidrolizate şi care se
clasifică după numărul atomilor de carbon din molecula lor în trioze, tetroze, pentoze, hexoze,
heptoze, etc. Iar după gruparea corbonil pot fi aldoze, dacă gruparea este aldehidică sau cetoze
daca gruparea carbonil este o cetonă. De ex. Glucoza este aldohexoză. Fructoza este cetohexoză.

Ozidele.
Sunt hidrolizabile şi pot da în urma hidrolizei lor fie numai oze şi în acest caz avem de a
face cu ozide omogene sau holozide, fie pot pune în libertate şi o componentă neglucidică
denumită aglicon când avem de a face cu ozide heterogene numite heterozide sau glicozide.
În funcţie de numărul de monoglucide existente în moleculele holozidelor acestea se
împart în oligozide sau oligoglucide şi poliozide sau poliglucide.
Oligozidele sunt formate de la 2 la 10 unităţi de monoglucide şi poliozidele sunt formate
dintr-un număr foarte mare de resturi de monoglucide.

Monoglucidele sau ozele.

În natură se găsesc oze cu 5 şi 6 atomi de carbon, mai rar cele cu 7 atomi de carbon. Cele
cu 3 atomi de carbon se întâlnesc în organismele vii doar sub formă de esteri fosforici. Pe cale
sintetică au fost obţinute şi ozele cu 2, 4, şi chiar 10 atomi de Carbon.

Proprietăţi generale
Monoglucidele sunt substanţe cristaline, incolore, cu gust dulce, uşor solubile în apă.
Greu solubile în alcohool şi insolubile în eter, cloroform şi hidrocarburi.
Datorită prezenţei atomilor de carbon asimetrici în moleculă monoglucidele sunt substanţe optic
active, adică rotesc planul luminii polarizate spre stânga sau spre dreapta. Monoglucidele care
rotesc planul luminii polarizate spre dreapta se numesc stereoizomeri dextrogiri şi se notează cu
D(+) iar cei care rotesc planul luminii spre stânga se numesc levogiri şi se notează L(-). Dacă toţi
cei 4 substituienţi ai unui atom de carbon sunt diferiţi spunem că acel carbon este asimetric.
Structura liniară a glucozei.

C2,C3,C4,C5 – C asimitrici

8
 Glucoza este o aldohexoză.
Această metodă stă la baza metodei polarometrice de dozare cantitativă a glucidelor.
Proprietăţile chimice ale monoglucidelor sunt determinate de grupările funcţionale
existente în molecula lor: gruparea carbonil aldehidă sau cetonă şi grupările hidroxilice.

Dintre principalele reacţii determinate de prezenţa grupării carbonil în molecula

monoglucidelor avem:
- Reducerea
- Oxidarea
- Reacţii de condensare
- Etc

Grupările hidroxil prezente în molecula glucidelor dau reacţii cu acizii anorganici şi

organici formând esteri, iar cu agenţi de metilare dau eteri.
O altă reacţie caracteristică glucidelor este fermentaţia alcoolică.
Sub acţiunea enzimelor din drojdia de bere izomerii seriei D (dextrogiri) pot fi
transformaţi în alcool eticilic şi bioxid de carbon. Aceasta transformare se numeşte fermentaţie
alcoolică şi are loc conform reacţiei:

C6H12O6 2C2H5OH + 2CO2