Gaze ideale

3. GAZE IDEALE
Gazul perfect reprezinta o stare ideala (ipotetica) de care gazele din natura se apropie cu
ct presiunea lor este mai mica si cu ct temperatura lor este mai mare.
Gazul perfect este definit prin urmatoarele ipoteze:

moleculele sunt perfect sferice si perfect elastice;

volumul propriu al moleculelor este neglijabil n raport cu volumul total ocupat de gaz;

fortele de interactiune intermoleculara sunt nule.

Tinnd seama de aceste ipoteze se obtin o serie de legi care se pot utiliza n calcule
aproximative pentru gazele reale.
3.1.1. Legile gazelor ideale
Legea Boyle Mariotte sau transformarii izoterme (T = const ) . Robert Boyle a aratat cu
buna aproximatie, n 1661, ca pentru o cantitate de gaz aflata la o temperatura constanta,
presiunea si volumul sunt constante:
pV = f (T ) = const . sau p1V1 = p2V2

(3.1)

Legea lui Gay Lussac sau transformarii izobare. J. L. Gay-Lussac a studiat efectul
temperaturii asupra unei probe de gaz mentinuta la o presiune constanta si a observat ca volumul
si temperatura ramn constante:
V
V V
= f ( p ) = const. sau 1 = 2 ;
T
T1 T2

(3.2)

Variatia de volum V a gazului ntre stare initiala V1 la temperatura t1 = 0 o C si stare finala

V2 la temperatura t este:
V = V2 V1 = V1 t

unde =

(3.3)

[ ]

1
= 0.003661 K 1 este coeficientul de dilatare izobara.
273 .15

Legea lui Charles sau transformarii izocore. Louis Charles a studiat efectul temperaturii
asupra unei probe de gaz mentinuta la un volum constant si a observat ca presiunea si
temperatura ramn constante:
p
p
p
= f (V ) = const. sau 1 = 2 .
(3.4)
T
T1 T2
n mod analog, variatia de presiune dintre starea finala si initiala este data de relatia:

Termodinamica

p = p2 p1 = V1 t

[ ]

(3.5)

unde = = 0 .003661 K 1 este coeficientul de compresibilitate izocora.

Explicatia moleculara a legii lui Charles consta n faptul ca prin ridicarea temperaturii unui
gaz creste viteza medie a moleculelor sale, acestea se ciocnesc mai frecvent de peretii vasului si
au astfel un impact mai puternic, astfel creste presiunea efectuata de moleculele gazului asupra
acestora.
Legea lui Avogadro arata ca la presiune si temperatura date, volumele molare ale tuturor
gazelor sunt aproximativ aceleasi, iar pentru gazul ideal sunt identice:
V
= const. ; n numarul de moli.
n

(3.6)

Formularea moderna a legii formulate de Avogadro: volume egale de gaz la aceeasi

presiune si temperatura contin acelasi numar de molecule.
Ecuatia termica de stare sau legea lui Clapeyron - Mendeleev
Ecuatia termica de stare a gazelor perfecte exprima legatura ntre marimile de stare p,V si
T.

Se considera un kmol de gaz perfect, aflat initial la starea normala fizica p0 = 101325 [Pa],
T0 = 273.15 [K] si V0 care trece n starea finala p,V,T.
Prin nmultirea relatiilor (3.1), (3.2) si (3.4) pentru cele doua stari, se obtine:
pV

V p
V p
= p0V0 0 0 = const.
T T
T0 T0

(3.7)

respectiv
pV p0V0
=
= const.
T
T0

Pentru stare fizica normala

(3.8)

p0V0
= RM , unde RM reprezinta constanta universala a gazelor
T0

perfecte. Valoare sa se obtine astfel:

m3
101325 [Pa] 22 .414

kmol
p0V0
J

RM =
=
= 8314 .4

T0
273 .15 [K ]
kmol K

(3.9)

Pentru o masa m de gaz ce corespunde unui numar kmoli de gaz, ecuatia termica de
stare are forma:
pV = RMT =

m
RMT .
M

(3.10)

unde M [kg/kmol] este masa molara a gazului.

Pentru o masa m de gaz, ecuatia devine:
pV = mRT .

(3.11)

Gaze ideale

unde R =

RM J
este constanta caracteristica pentru gaze reale; ca semnificatie fizica
M kg K

reprezinta lucrul mecanic efectuat de 1 kg de gaz, cnd acesta se ncalzeste cu un grad la

presiune constanta.
Tabelul 1.
Gazul

Nr.
crt.

Denumire

Masa

Constanta

Formula

moleculara

caracteristica

chimica

M [kg/kmol]

R [J/kgK]

C2H2

26.038

319.35

28.964

287.14

NH3

17.031

488.18

1.

Acetilena

2.

Aer

3.

Amoniac

4.

Argon

Ar

39.944

808.19

5.

Azot

N2

28.016

296.78

6.

Clorura de metil

CH3Cl

50.49

164.70

7.

Dioxid de carbon

CO2

44.01

188.92

8.

Dioxid de sulf

SO2

64.06

129.80

9.

Etan

C2H6

30.07

276.53

10.

Etilena

C2H4

28.054

296.40

11.

Heliu

He

4.003

2077.1

12.

Hidrogen

H2

2.016

4124.4

13.

Hidrogen sulfurat

H2S

34.08

243.9

14.

Kripton

Kr

83.80

99.22

15.

Metan

CH4

16.043

518.31

16.

Neon

Ne

20.183

411.97

17.

Oxid de carbon

CO

28.011

296.84

18.

Oxid de azot

NO

30.008

279.16

19.

Oxigen

O2

32.00

259.83

20.

Protoxid de azot

N2O

44.016

188.90

21.

Xenon

Xe

131.30

63.326

Ecuatia de stare devine pentru 1 kg de gaz perfect:

pv = RT sau p = RT

unde v =

(3.12)

1 kg
V m3

si = 3 sunt volumul specific respectiv densitatea gazului.

m kg
v m

Prin diferentierea relatiei (3.12), rezulta relatia ntre parametrii de stare n cazul echilibrului
termic al gazului perfect sau forma explicita a ecuatiei termice de stare.
pdv + vdp = RdT

(3.13)

Termodinamica

sau
dp dv dT
+
=
p
v
T

(3.14)

3.1.2. Amestecuri de gaze perfecte

n cele mai multe aplicatii tehnice, agentii termici gazosi sunt formati din amestecuri de
gaze, ca de exemplu:
-

aerul este un amestec de gaze, format din azot, oxigen, bioxid de carbon si alte gaze
precum argon, xenon, neon, radon, toron;

gazele de ardere contin dioxid de carbon, vapori de apa, dioxid de sulf, azot, oxigen,
oxid de carbon.

Proprietatile amestecului de gaze sunt studiate n ipoteza ca ntre componenti nu intervin

reactii chimice, astfel nct compozitia amestecului nu se modifica si, de asemenea, se bazeaza pe
doua legi principale:
Legea lui Dalton
Considernd un amestec de gaze care nu reactioneaza ntre ele, proprietatile amestecului
se manifesta prin ecuatii similare cu cele ale unui singur gaz, deoarece fiecare gaz respecta
ecuatia termica de stare.
n secolul XIX, John Dalton afirma ca ntr-un amestec de gaze fiecare gaz component se
raspndeste n ntregul volum ocupat de amestec, iar presiunea totala a amestecului este egala cu
suma presiunilor partiale ale gazelor componente:
mi Ri T
(3.15)
V
i =1
Legea lui Amagat volumul ocupat de un amestec de gaze este egal cu suma volumelor
n

p = p i unde pi =

partiale ocupate de gazele componente, considerate la presiunea si temperatura amestecului.

Formula de calcul a legii lui Amagat pentru un amestec de gaze este:
n

V = Vi unde Vi =
i =1

m i Ri T
p

(3.16)

3.1.2.1. Participatiile masice si volumice ale gazelor componente

Se considera un amestec de format din gazele A, B si C.

A + B +C

pA = pB = pC =p

VA = VB = VC = V
TA = TB = TC = T

T A = TB = TC = T

Fig. 3.1. Amestecuri de gaze perfecte

4

Gaze ideale

n acest caz, masa totala a amestecului este egala cu suma maselor gazelor componente.
m = m A + mB + mC

(3.17)

Daca se mparte relatia (3.17) cu m am, rezulta:

mA mB mC
+
+
=1
m
m
m
mA
m
m
, g B = B si g C = C
m
m
m

Notnd cu g A =

(3.18)
se obtin participatiile masice ale gazelor

componente.
n general, pentru un amestec de gaze cu n componenti, rezulta:
n
mi
si g i = 1
(3.19)
m
i =1
Din relatia (3.17) se poate observa ca valoarea participatiilor este subunitara, iar suma lor

gi =

este egala cu unitatea.

Daca gazele componente se gasesc la aceeasi presiune si temperatura ca si amestecul,
volumul total al amestecului este:
V = VA + VB + VC

(3.20)

Scriind ecuatia de stare pentru fiecare component nainte de separatie, adica

p AV = mA R AT

pBV = mBR BT
p V = m R T
C C
C

(3.21)

prin nsumare se obtine:

(p A + pB

+ pC )V = (m A R A + mB RB + mC RC )T

(3.22)

si tinnd seama de legea lui Dalton, rezulta:

pV = (m A R A + mB RB + mC RC )T

(3.23)

Dupa separarea componentilor:

pVA = m AR AT

pVB = mB RBT
pV = m R T
C C
C

(3.24)

p(VA + VB + VC ) = (m A R A + mB RB + mC RC )T

(3.25)

Prin nsumare, se obtine:

Tinnd seama de legea lui Amagat, rezulta:

pV = (m A R A + mB RB + mC RC )T

(3.26)

Daca relatia (3.20) se mparte cu volumul amestecului, se obtine:

VA VB VC
+
+
=1
V
V
V

(3.27)

Termodinamica

Notnd cu rA =

VA
V
, rB = B
V
V

si rC =

VC
V

se obtin participatiile volumice ale gazelor

componente.
Ca si n cazul participatiilor masice, valoarea acestora este subunitara, iar suma lor este
egala cu unitatea.
ri =

n
Vi
si ri = 1
V
i =1

(3.30)

3.1.2.2. Masa specifica (densitate) a amestecului

Prin definitie masa specifica a amestecului este:
=

m mA + mB + ... + mi + mn
=
V
V

(3.31)

mi
m i = iVi
Vi

(3.32)

Stiind ca
i =

rezulta,
= A

VA
V
V
V
+ B B + ... + i i + ... + n n = A rA + B rB
V
V
V
V

(3.33)

sau
n

iVi

i =1

(3.34)

= i ri
i =1

3.1.2.3. Volumul specific a amestecului

Prin definitie se poate scrie pentru volumul specific al amestecului relatia:
Stiind ca,
Vi
Vi = m i v i
mi

(3.35)

mA
m
m
m
v A + B v B + ... + i v i + ... + n v n
m
m
m
m

(3.36)

vi =

rezulta
v=

adica,
n

v = g Av A + .. + g nv n sau v = g i v i

(3.37)

i =1

Legatura ntre participatiile masice si cele volumice.

Pentru componentul i se poate scrie:
gi =

mi Vi i

=
= ri i
m V

(3.38)

sau tinnd seama de relatia (3.34),

gi =

ri i
n

ri i
i =1

M i ri
n

M i ri

sau ri =

i =1

gi Mi
n

gi Mi

i =1

(3.39)

Gaze ideale

3.1.2.4. Constanta caracteristica aparenta a amestecului

Considernd amestecul ca un gaz perfect se poate scrie ecuatia termica de stare sub
forma
pV = mRT
si tinnd seama de relatiile (3.23) si (3.26)

(3.39)

pV = (mA RA + mBR B + ... + mnR n )T

(3.40)
rezulta,
mR =

m AR A + mB RB + ... + mi Ri + ... + mn Rm
m

(3.41)

sau
n

R = g A RA + g B RB ... + g i Ri + ... + gn Rn = g i Ri
i =1

(3.42)

3.1.2.5. Masa molara aparenta a amestecului

Masa molara aparenta a unui amestec de gaze reprezinta o marime conventionala de
calcul.
Daca se considera gazele componente la aceeasi presiune p si temperatura T ca si
amestecul, masele specifice ale componentilor pot fi exprimate astfel:
p
p
=
M
RiT RMT
nlocuind n relatia (3.34), se obtine:
i =

(3.43)

M = M i ri
i =1

(3.44)

3.1.2.6. Presiunile partiale ale gazelor componente

Pentru determinare presiunii partiale a unui component, ecuatia termica de stare se
exprima astfel:
-

la volumul V si temperatura T: piV = mi R iT

la presiunea p si temperatura T: pVi = m i R iT ;

Facnd raportul acestor relatii, se obtine:

pi V
V
= 1 pi = i p
p Vi
V

(3.45)

pi = ri p

(3.46)

sau

O alta modalitate de obtinere a relatiei de calcul pentru presiunile partiale ale componetilor
este urmatoarea:
-

se scrie ecuatia termica de stare pentru un component la starea amestecului:

pi = ri p

(3.47)

Termodinamica

piV = mi R iT

(3.48)

si ecuatia de stare pentru amestec:

pV = mRT

(3.49)

pi mi Ri
R
gR
=
pi = pg i i = n i i p
p
m R
R
gi Ri

(3.50)

Prin Impartire, rezulta:

i =1

3.1.2.7. Temperatura amestecului

Se considera cele trei gaze A, B si C, avnd masele m A, m B si m C, caldurile specifice c A, c B
si c D si temperaturile TA, TB si TC. De asemenea, se mai presupune ca echilibrul se stabileste la o
valoare T cuprinsa ntre TA , TB si TC, astfel:
TA< T<TB <TC

(3.51)

m A c A (T A T ) = mB c B (T TB ) + mC c C (T TC )

(3.52)

Din bilantul de caldura , rezulta

sau

(m A c A + mB cB

+ mC cC )T = m Ac ATA + mB c BTB + mCcCTC

(3.53)

m A c ATA + mB c BTB + mC cCTC

m Ac A + m Bc B + mCc C

(3.54)

sau
T =

Pentru un amestec format din mai multi componenti:

n

T =

mi c iTi
i =1
n

mi ci

i =1

(3.55)