Sunteți pe pagina 1din 3

3.8. Estimarea

producţie

rezervelor

de

hidrocarburi

prin

metoda

declinului

de

Se numeste declin de productie ritmul de scadere in timp a debitului unui

 

zacamant.

 
 

Pentru caracterizarea ritmului de scădere a producţiei unui zăcământ de ţiţei s-

 

a introdus noţiunea de declin de producţie, care poate fi definită ca declin efectiv

 
 

D

Q

i

Q

 

(3.158)

 

e

Q

i

,

sau declin nominal

 
 

d

ln Q

1

d Q

   

(3.159)

D

 

 
 

.

 
 

d

t

Q

d

t

 

Declinul efectiv este o funcţie în trepte (lunare, trimestriale, anuale etc., în

 

funcţie de intervalul de timp la care se referă debitul Q), în timp ce declinul nominal, definit ca panta graficului lnQ = f(t) într-un punct curent, ca valoare

pozitivă, se pretează mai bine la interpretarea teoretică, fiind o funcţie continuă

.

ARPS (1945), folosind date de producţie provenite de la un mare număr de zăcăminte, a arătat că graficele declinului de producţie al zăcămintelor pot fi caracterizate prin trei tipuri de declin nominal: constant, hiperbolic şi armonic.

3.8.1. Declinul de producţie constant Dacă declinul de producţie este constant, ecuaţia (3.159) devine

ln

Q i

Q

Dt ,

(3.160)

permiţând scrierea următoarei legi de variaţie a debitului

Q

Q

i

e

Dt

,

(3.161)

Producţia cumulativă de ţiţei este definită prin relaţia

t

N Q d t p 0 care, pe baza ecuaţiei (3.161), devine t Q Q
N
Q
d t
p
0
care, pe baza ecuaţiei (3.161), devine
t
Q
Q
Q
i
e Dt
i
N
.
p D
D
0

(3.162)

(3.163)

Întrucât debitul scade exponenţial în timp, declinul constant mai este numit în unele lucrări, în mod impropriu, declin exponenţial. Timpul de abandonare a zăcământului (durata exploatării), definit pe baza debitului de abandonare Q a , stabilit pe criterii de natură economică, rezultă din relaţia (3.160) astfel

t

a

1

Q

i

ln

D

Q

a

.

3.8.2. Declinul de producţie hiperbolic Acest tip de declin are expresia

D

c Q

n

,

(3.164)

(3.165)

în care c, n sunt coeficientul, respectiv exponentul declinului. Introducând relaţia precedentă în formula (3.159) se obţine egalitatea

1 d Q

Q

d

t

cQ

n

,

care, după separarea variabilelor sub forma

d Q

Q n 1

c

d

t

,

integrare şi rearanjare, conduce la ecuaţia debitului

Q

Q i 1 n 1 n D t i
Q
i
1 n
1 n D t
i

.

(3.166)

Coeficientul de declin c poate fi exprimat în funcţie de declinul iniţial D i şi de debitul iniţial Q i astfel

c D

D i şi de debitul iniţial Q i astfel c D Q n i . (3.167)

Q

n

i

.

(3.167)

După cum se observă, pentru n = 0 relaţia (3.165) corespunde declinului constant. Producţia cumulativă de ţiţei este dată de relaţia (3.162) asociată cu formula (3.166). După integrare se obţine forma

N

p

i n

Q

1 n D

i

Q

1

i

n

Q

1

n

.

(3.168)

Timpul de abandonare rezultă din ecuaţia (3.166) astfel

t

a

Q

i

Q

a

n

1

1

n D

i

.

(3.169)

3.8.3. Declinul de producţie armonic Declinul armonic este cazul particular de declin hiperbolic corespunzător lui n = 1. Ca urmare, relaţiile (3.165)…(3.167) şi (3.169) devin

D

cQ

,

Q

Q

i

1 D t

i

,

c

D

i

Q

i

,

t

a

Q

i

Q

a

1

1

D

i

,

(3.170)

iar producţia cumulativă de ţiţei se exprimă, pe baza ecuaţiei (3.162) şi celei de-a doua egalităţi (3.170), astfel

N

p

Q

i

D

i

ln

Q

i

Q

.

(3.171)

Extrapolarea curbelor declinului de producţie este una din cele mai vechi şi mai frecvent folosite metode din ingineria zăcămintelor de ţiţei. Ea constă în

prevederea debitului şi producţiei cumulative pe baza relaţiei (3.165), prin determinarea exponentului n care reproduce datele de producţie înregistrate pe o perioadă de timp concludentă. O nouă orientare în practica analizei curbelor de declin a fost stabilită, în anul 1968, de către SLIDER, prin introducerea metodei suprapunerii curbelor teoretice (trasate pe hârtie transparentă) peste curbele obţinute din date de producţie. GENTRY, în anul 1972, exprimând adimensional ecuaţiile debitului şi producţiei cumulative pentru cele trei tipuri de declin introduse de ARPS, a trasat două grafice care pot fi folosite pentru extrapolarea rapidă a curbelor de declin hiperbolic şi armonic. Deşi, în unele cazuri, ca urmare a efectelor caracteristicilor fizice ale zăcămintelor (strate cu permeabilităţi diferite deschise prin aceeaşi sondă), a proprietăţilor fluidelor de zăcământ şi a mecanismelor de recuperare primară s-au obţinut valori ale exponentului de declin n supraunitare, extrapolarea curbelor debit – timp reprezintă una din cele mai folosite şi eficiente metode de estimare a resurselor primare de ţiţei.