Marinică STAN Petre STAN

MECANICA FLUIDELOR
ŞI
ELEMENTE DE HIDRAULICĂ
ÎNDRUMAR DE LABORATOR

EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN PITEŞTI

2016
M

Prof. univ. dr. ing. Marinică STAN Lector. univ. dr. ing. Petre STAN

MECANICA FLUIDELOR
ŞI
ELEMENTE DE HIDRAULICĂ
ÎNDRUMAR DE LABORATOR

Editura Universităţii din Piteşti

2016

1
M

Referenți științifici:
Prof. univ. dr. ing. Prof. univ. dr. ing. Alexandru BOROIU
Conf. univ. dr. ing. Ionel VIERU

Tehnoredactare computerizată:
Prof. univ. dr. ing. Marinică STAN
Lector univ. dr. ing. Petre STAN

2
M

PREFAŢĂ
Scopul realizării acestei lucrări a fost acela de a pune îndeosebi la
îndemâna studenţilor un instrument de lucru nou, care să-i ajute să-şi
însuşească şi să-şi sistematizeze cunoştinţele de mecanica fluidelor în
vederea aplicării acestora în domeniul vast pe care îl constituie
mecanica, printr-o susţinută activitate individuală şi autocontrol dirijat.
Structura lucrării este astfel concepută încât să stimuleze
gândirea tehnică şi ştiinţifică a studenţilor din domeniul tehnic,
oferindu-le diverse modalităţi şi oportunităţi pentru alegerea
unor tematici de cercetare, familiarizându-i cu noţiunile de bază
ale mecanicii fluidelor.
Prin modul de abordare al tematicii propuse, s -a urmărit
prezentarea unei lucrări unitare care să permită însuşirea
riguroasă a noţiunilor de bază din mecanica fluidelor, maşinilor
şi acţionărilor hidraulice.
La alcătuirea acestei lucrări s-a urmărit în primul rând verificarea pe
cale experimentală a principalelor ecuaţii şi teoreme din mecanica
fluidelor, ca de exemplu ecuaţia Bernoulli adaptată la fluide reale şi
teorema forţelor de impuls. Referitor la maşinile hidraulice, sunt
studiate cele cu folosinţă largă: pompele centrifugale, ventilatoarele,
pompele volumice, dar şi unele speciale ca de exemplu filtrul
centrifugal reactiv. Ca metodologie lucrarea de laborator se efectuează
în două etape. În prima etapă studenţii măsoară elementele geometrice
ale instalaţiei, pompei, aparatului etc. şi cu ajutorul ecuaţiilor acestora
calculează valoarea mărimii ce urmează a fi obţinută pe cale
experimentală. A doua etapă reprezintă experienţa propriu zisă din care
rezultă mărimea fizică calculată anterior şi se compară cele două valori:
prima obţinută teoretic şi a doua obţinută experimental.
Suplimentar, studenţii se familiarizează cu folosirea corectă a
unităţilor de măsură din sistemul internaţional precum şi cu diferite
tehnici de calcul numeric.

Piteşti, 2016
Autorii.

3
M

4
M

CUPRINS

NOȚIUNI MATEMATICE DE BAZĂ FOLOSITE ÎN MECANICA FLUIDELOR / 7

NOTIUNI INTRODUCTIVE SPECIFICE IN MECANICA FLUIDELOR / 10
MĂSURAREA DENSITĂŢILOR LA LICHIDE CALCULUL DE ETALONARE A SCALEI
DENSIMETRULUI / 14
MĂSURAREA PRESIUNILOR / 21
MĂSURAREA VISCOZITĂŢII FLUIDELOR / 36
MĂSURAREA DEBITELOR CU TUBUL VENTURI / 43
MĂSURAREA VITEZEI CU TUBUL PITOT / 48
MĂSURAREA FORŢEI DE IMPULS LA FLUIDE / 51
MĂSURAREA PIERDERILOR HIDRAULICE / 53
VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ A ECUAŢIEI BERNOULLI PRIN MĂSURAREA
DEBITULUIDE CURGERE / 65
TIMPUL DE GOLIRE AL REZERVOARELOR / 68
TIMPUL DE EGALIZARE A NIVELULUI ÎNTRE DOUĂ REZERVOARE / 77
ACCELEROMETRUL CU LICHID / 83
VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ A CRITERIULUI DE SIMILITUDINE NEWTON PENTRU
FORŢE DE REZISTENŢĂ LA ÎNAINTAREA ÎN APĂ / 88
DETERMINAREA COEFICIENŢILOR DE REZISTENŢĂ AERODINAMICĂ LA AUTOMOBILE
PE MODELE ÎN CURENT DE AER / 100
DEBITMETRUL CU DIAFRAGMĂ / 103
DETERMINAREA DEBITULUI LA VENTILATORUL CENTRIFUGAL CU AJUTORUL
TUBULUIPITOT-PRANDTL / 108
CARACTERISTICILE TEORETICE ALE POMPELOR CENTRIFUGALE / 111
CALCULUL ŞI VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ A PRESIUNII DE DEBIT NUL LA
VENTILATOARE RADIALE / 113
FILTRUL CENTRIFUGAL REACTIV / 115
POMPE CU ROŢI DINŢATE / 123
POMPA CU PISTONAŞE AXIALE / 127
BIBLIOGRAFIE / 129

5
M

6
M

NOȚIUNI MATEMATICE DE BAZĂ FOLOSITE

ÎN MECANICA FLUIDELOR
Se consideră vectorii
a  a x i  a y j  a z k și b  bx i  b y j  b2 k .
Produsul scalar al celor doi vectori este un scalar, definit astfel
a b  a x bx  a y by  a z bz (1)
sau
 

a b  a b cos ab . (2)
Produsul vectorial a doi vectori a b este un vector
perpendicular pe planul format de cei doi vectori, sensul său fiind
dat de regula burghiului
i j k
a  b  ax a y az . (3)
bx by bz
În modul, produsul vectorial este dat de relația:
 

a  b  a b sin a b . (4)
Produsul vectorial nu este comutativ:
a  b  b  a . (5)
Produsul mixt a trei vectori a , b și c este un scalar
ax a y az
 
a b  c  bx by bz . (6)
cx c y cz
Dublul produs vectorial al vectorilor a , b și c este un vector
 
situat în planul b, c și este dat de relația:

7
M


a bc  b a c  a b c.      (7)
Operatorul  este definit de:
  
i  j k . (8)
x y z
Operatorul  aplicat unui scalar se numește
gradient    grad  .
  
  i j k. (9)
x y z
Operatorul  aplicat unui vector se numește divergență
 a  div a .
a a y a z
a  x   . (10)
x y z
 vectorial aplicat unui vector se numește rotor:   a  rota.
i j k
  
a  . (11)
x y z
ax a y az
Operațiile cu  sunt:
        . (12)
 
 a  b   a  b . (13)

 a  b  a  b.  (14)
     c      c      . (15)
     
  a    c a    a c  a  a . (16)
   a      a      a     a  a   . (17)
c c

 a b   a b   a b  , c (18)
c

a    b  a b  a b ,
c c(19)
 a b  a  rotb  ab ,
c (20)

8
M

   
 a bc  b  rota  b  a , (21)
     
 a b  a  rot b  a  b  b  rot a  b  a . (22)
 c - scalarul  considerat constant,
 c - scalarul  considerat constant,
a c - vectorul a considerat constant,
b c -vectorul b considerat constant.
Dacă:
a  b  v, (23)
atunci:
 v2 
 
    v  v  v  rotv . (24)
 2
Relația lui Gauss-Ostrogradski este:


 a n d   a d  ,

(25)

unde  - volumul delimitat de suprafața  .

9
M

NOTIUNI INTRODUCTIVE SPECIFICE IN MECANICA

FLUIDELOR

Fluidele sunt substanţe care curg, forțele de coeziune fiind

foarte mici, astfel încât deplasarea relativă a elementelor de fluid
este foarte ușoară, proprietate numită fluiditate. Fluidele nu au
formă proprie, deformarea lor fără reducerea volumului putând fi
produsă de forțe oricât de mici. În această categorie se încadrează
atât lichidele cât şi gazele.
Disciplina mecanica fluidelor prezintă legile generale ale
mișcării și repausului fluidelor, precum și metode de calcul
hidraulic pentru instalațiile de stocare și transport ale acestora.
Lichidele sunt fluide foarte puțin compresibile și care în contact
cu un gaz prezintă o suprafață liberă. Gazele sunt fluide foarte
compresibile care au proprietatea de a umple întregul volum pe
care acestea îl au la dispoziție. Un fluid se numește omogen dacă
densitatea sa are aceeaşi valoare în orice punct din volumul ocupat
de fluid. Un fluid se numește izotrop dacă îşi păstrează aceleaşi
proprietăţi după orice direcţie care străbate mediul fluid.
Particula fluidă reprezintă o porţiune de fluid de formă
oarecare şi dimensiuni infinitezimale, dar care păstrează
proprietăţile de mediu continuu ale fluidului. Ea își modifică
poziția, forma și volumul, însă masa ei rămâne constantă. Studiul
fluidelor se face la nivel macroscopic, în sensul că o particulă
fluidă conţine un număr considerabil de molecule. Elementul de
fluid reprezintă o porțiune de fluid cu dimensiuni liniare
infinitezimale care poate fi reperat prin poziția centrului său de
masă.
Se deosebesc următoarele modele de fluid:
• fluid uşor (practic fără greutate): aerul, gazele;
• fluid greu (lichidele, eventual gazele foarte dense);
• fluid ideal – nu are proprietatea de vâscozitate;
• fluid real – fluid vâscos (modelul Newton);
• fluid incompresibil (modelul Pascal).

10
M

Forțele care acţionează asupra fluidelor sunt de următoarele tipuri:

a. forţe masice exterioare ce acţionează asupra întregii mase
de fluid şi sunt datorate unui câmp de forţe exterioare; de
exemplu: câmpul gravitaţional, câmpuri electrice sau
magnetice (dacă fluidul are particule ionizate – aplicaţie la
generatoarele magneto-hidro-dinamice);
b. forţe masice interioare – sunt de tipul acţiune-reacţiune, se
exercită între două particule învecinate din fluid şi se
anihilează reciproc;
c. forţe de presiune exterioare – se exercită pe suprafaţa
exterioară a fluidului şi sunt, în general, forţe de
compresiune.
Particula de fluid
Studiul repausului sau mişcării unui fluid au în vedere un
volum finit. Pentru a putea stabili ecuaţiile staticii sau dinamicii
care caracterizează starea volumului de fluid considerat este
necesară delimitarea unei porţiuni foarte mici din volumul
considerat. Fenomenele studiate au caracter macroscopic. Ca
urmare, cel mai mic element de volum care poate fi luat în
considerare trebuie să susţină un număr suficient de mare de
molecule pentru a conserva proprietăţile fizice și chimice ale
fluidului considerat. Particula de fluid este o porţiune de fluid de
formă oarecare şi de dimensiuni mici (infinitezimale) care
conservă caracteristicile mediului din care provine. Limita
superioară a dimensiunilor particulei este impusă de condiţia
neglijării mişcării proprii a moleculelor sau al mişcării browniene.
Legile pentru statică sau dinamică determinate pentru particula de
fluid considerată trebuie extinse la întreg volumul finit de fluid
considerat. Pentru a putea face extrapolate sunt necesare două
proprietăţi:
a. Izotropia. Un fluid este considerat izotrop atunci când
caracteristicile fizice sunt aceleaşi in toate punctele sale.
b. Omogenitatea. Un fluid este omogen atunci când masa
este uniform distribuită in toate punctele sale.

11
M

Un fluid omogen şi izotrop poartă denumirea de mediu

continuu deformabil.
In consecinţă mecanica fluidelor are în vedere studiul
mediilor continuu deformabile.

Proprietăţile generale ale mediilor continue deformabile

Mediile continue deformabile sunt caracterizate de
proprietăţi inerţiale şi gravitaţionale. Ca măsură cantitativă a
acestor proprietăţi se introduce noţiunea de masă.
a. Masa m a unui domeniu de fluid este o funcţie continuă în
raport cu volumul acestuia  . Masa unui mediu continuu
deformabil este egală cu suma maselor parţiale ale acestuia:
n
m( )   m ( ) .
i 1
i i (2.1)

b. Densitatea ρ. Dacă fluidul caracterizat de masa m(  ) este

omogen, atunci funcţia m(  ) este o funcţie continuă și în
consecinţă derivabilă. Densitatea este dată de relația:
m
 . (2.2)

În sistemul internaţional de unităţi de măsură, pentru densitate
rezultă:
 m  kg  kg .
   (2.3)
  L3 m3
c. Greutatea specifică. Este dată de relația:
dG dm
  g  g . (2.4)
d d
În sistemul internaţional de unităţi de măsură pentru greutatea
specifică rezultă:
G   N  N .
   (2.5)
  L3 m3
La creşterea temperaturii apare dilatarea domeniului de fluid
(creşterea volumului), fapt care conduce la scăderea densităţii
medii și a greutăţii specifice medii. Dacă mediul fluid considerat
12
M

are particule solide aflate în suspensie, acestea conduc la creşterea

densităţii medii şi a greutăţii specifice medii. Gazele dizolvate în
lichide conduc la scăderea densităţii medii şi a greutăţii specifice
medii. Intensitatea g a câmpului de forţe gravitaţional variază în
raport cu poziţia geografică. Acest fapt conduce la variaţii pentru
greutatea specifică medie a fluidului.
Măsurarea densităţii lichidelor se face cu aparate specifice
numite densimetre, în condiţii standard de presiune şi temperatură.
Pentru apă   1000kg / m 3 ;   9800N / m 3 .
Pentru aer   1,205kg / m 3 ;   11,809N / m 3

13
M

MĂSURAREA DENSITĂŢILOR LA LICHIDE

CALCULUL DE ETALONARE A SCALEI
DENSIMETRULUI

Mecanica fluidelor studiază repausul şi mişcarea fluidelor,

precum şi interacţiunea mecanică a fluidelor cu corpurile solide cu
care acestea vin în contact. Fluidele se împart în lichide şi gaze.
Principalele proprietăţi fizice ale fluidelor sunt
următoarele:
Densitatea  a unui fluid reprezintă masa unităţii de
volum,

m
 . (1)
V

Greutatea specifică  reprezintă raportul dintre greutatea

unui fluid şi volumul acestuia,

G
 . (2)
V

Între densitatea  a unui fluid şi greutatea lui specifică 

există relaţia

  g , (3)

unde g reprezintă acceleraţia gravitaţională.

Compresibilitatea izotermă este proprietatea fluidelor de a-
şi modifica volumul sub acţiunea modificării de presiune la
temperatură constantă.
- La lichide, deformaţia de volum este

14
M

V  Vp , (4)

unde  este coeficientul de compresibilitate izotermă al lichidului,

iar semnul minus arată că unei creşteri de presiune îi corespunde o
micşorare a volumului.
Inversul coeficientului de compresibilitate  reprezintă
modulul de elasticitate cubică şi se notează cu  ,

1
 . (5)


Valorile coeficienţilor  şi  depind de temperatură şi nu depind

practic de presiune.
- La gaze, volumul variază în funcţie de temperatură şi
presiune.
Ecuaţia de stare a gazului perfect (sau ecuaţia Clapeyron -
Mendeleev) este

pv  RT , (6)

unde R este constanta caracteristică fiecărui gaz egală cu raportul

dintre constanta universală a gazelor   8314 J/kmolK şi masa
; T  t  0 C  273 ,15 -

kilomolară M a gazului respectiv, R 
M
temperatura absolută; v – volumul specific.
1
Deoarece v  relaţia (1.6) se mai scrie


p
 RT . (7)


15
M

m
Dacă se ţine seama de expresia densităţii   relaţia (7) se
V
scrie sub forma

m
pV  mRT  T . (8)
M

Din relaţia (1.6) se pot particulariza următoarele transformări

ale gazului perfect:
- izocore, v  const . ;
- izobare, p  const . ;
- izoterme, T  const . , pentru care avem relaţia

pv  const . (9)

- adiabatice, când evoluţia stărilor fluidului se face

fără schimb de căldură cu exteriorul,

pv k  const . (10)

cp
unde k  este exponentul adiabatic; c p şi c v - căldurile masice
cv
la presiune constantă şi respectiv la volum constant.
- politropice, când evoluţia stărilor fluidului se face cu
schimbde căldură cu exteriorul,

pv n  const . , (11)

unde n este exponentul politropic ( 1  n  k ).

Viscozitatea reprezintă proprietatea fluidelor de a da
naştere unor tensiuni tangenţiale pe orice element de suprafaţă

16
M

care separă două porţiuni de fluid în mişcare relativă de alunecare

una faţă de cealaltă.
Mărimea forţei de frecare este dată de formula lui
Newton pentru frecare vâscoasă,

dv
F f  A , (12)
dn

unde  reprezintă coeficientul de viscozitate dinamică, A aria de

dv
contact a celor două suprafeţe în mişcare; - derivata vitezei
dn
după direcţia normală la suprafaţă.
Tensiunea tangenţială este

dv
 . (13)
dn


Mărimea   se numeşte viscozitate cinematică.

În mod obişnuit pentru măsurarea viscozităţii lichidelor se
foloseşte viscozimetrul Engler.
Viscozitatea în grade Engler (0E) corespunde raportului
dintre timpul de golire al unui volum determinat de lichid şi
timpul de golire al aceluiaşi volum de apă distilată în aceleaşi
condiţii de temperatură.
Corespondenţa dintre viscozitatea cinematică,  exprimată
în m / s şi viscozitatea exprimată în grade Engler (0E), este dată
2

de relaţia

6,31
10 6   7,32 0 E  0
. (14)
E

17
M

Scopul lucrării este de a determina densitățile lichidelor și

calculul de etalonare a scalei unui densimetru prin cântărire a
masei m a densimetrului, cu ajutorul unei balanţe şi cu un şubler
cu care măsurăm diametrul d al acestuia.
Densimetrul se compune dintr-un plutitor a având la partea
inferioară o cavitate b cu bile de plumb, iar la partea superioară un
tub c de diametru constant. Poziţia de plutire a densimetrului este
verticală.

Fig. 1

Se notează cu 0 poziţia densimetrului în apă cu densitatea

 0  1000 kg/m3.
Prin cântărire se determină masa m a densimetrului, cu
ajutorul unei balanţe şi cu un şubler măsurăm diametrul d.
Conform legii lui Arhimede, greutatea densimetrului este
echilibrată, la plutire, de greutatea volumului de lichid dezlocuit

18
M

de partea cufundată a densimetrului. Dacă notăm cu  0 volumul

părţii cufundate în apă a densimetrului putem scrie ecuaţia de
echilibru de forţe

mg   0  0 g , (1)

de unde obţinem
m
0  . (1')
0

Dacă cufundăm densimetrul într-un lichid mai dens ca apa

(   0 ) atunci punctul 0 se ridică cu o valoare x măsurată pe tijă.
Legea lui Arhimede în acest caz este
 d 2 
mg    0  x  g , (2)
 4 
de unde rezultă valoarea densităţii  în funcţie de ridicarea x a
densimetrului faţă de poziţia 0,
m
 . (2') Dacă densimetrul se cufundă într-un
d 2
0  x
4
lichid mai puţin dens ca apa (   0 ) atunci punctul 0 coboară cu
o distanţă x măsurată pe tijă.
Legea lui Arhimede în acest caz este
 d 2 
mg    0  x  g , (3)
 4 
de unde rezultă valoarea densităţii  în funcţie de coborârea x a
densimetrului faţă de poziţia 0,
m
 . (3')
d 2
0  x
4

19
 M

Relaţiile de mai sus se pot aplica atât la etalonarea cât şi la

verificarea scalei densimetrelor.
Pentru verificarea densimetrului din laborator se va alege o
densitate oarecare  şi se calculează valoarea x a diviziunii de pe
scală. Se compară valoarea x calculată cu valoarea x trasată pe
scală.
În tabelul 1 sunt date densităţile pentru apă pură şi aer uscat
la diferite temperaturi şi la presiune normală (760 mm col. Hg)

°C -20 -10 0 4 10 20 30 40 50 60 80 100

Apă 9,999 1000,0 999,7 998,2 995,7 992,2 988,1 983,2 971,8 958,4
pură
Aer 1,395 1,342 1,293 1,274 1,247 1,205 1,165 1,128 1,093 1,060 1,00 0,946
uscat
Tabelul 1.

În tabelul 2 sunt date densităţile unor lichide şi gaze des întâlnite

în aplicaţii tehnice, la temperatură de 150 şi presiunea de 760 mm col.
Hg.

Lichide 
 kg/m 3  Gaze 
 kg/m 3 
Apă 1000 Aer uscat 1,223
Alcool etilic 790 Acetilenă 1,110
Glicerină 1260 Amoniac 0,736
Mercur 13596 Oxigen 1,352
Tetraclorură de carbon 1594 Azot 1,183
Ulei mineral 880…935 Azot 1,183
Ulei vegetal 860…950 Hidrogen 0,085
Lapte 1020…1050 Dioxid de carbon 1,870
Soluţie saturată NaCl 1210 Dioxid de sulf 2,769
Benzină 680…740 Metan 0,735
Petrol lampant 790…820
Tabelul 2.

20
M

MĂSURAREA PRESIUNILOR

Scopul lucrării este de a determina presiunile gazelor cu

ajutorul piezometrului simplu direct, piezometrului simplu indirect,
piezometrului diferenţial direct, piezometrul diferenţial indirect,
piezometrului multiplu, precum si măsurarea presiunilor cu
manometre cu tub elastic.
1. Măsurarea presiunilor cu ajutorul tuburilor
piezometrice
1.1. Piezometrul simplu direct

În figura 1 este reprezentat un piezometru simplu direct la

care lichidul din tubul piezometric a este acelaşi cu cel din
rezervorul b unde măsurăm presiunea p a volumului de gaz introdus
în rezervor prin conducta cu robinet c. Tubul a este deschis la
atmosferă, deci asupra suprafeţei libere a lichidului din tub se
exercită presiunea atmosferică p atm .

Fig. 1
Faţă de sistemul de axe Oz , arbitrar ales, nivelul lichidului în
rezervorul b este H şi acest nivel se citeşte pe indicatorul de nivel d.

21
M

Presupunem situaţia în care nivelul lichidului din tubul piezometric a

este mai ridicat cu valoarea h faţă de nivelul H a lichidului din
rezervorul b. Scriem ecuaţia de echilibru static între punctele 1 şi 2
între care se află acelaşi lichid cu greutate specifică 

p p
 H  atm  H  h . (1)
 

Rezultă presiunea p din volumul de gaz aflat în rezervor

deasupra lichidului 

p  p atm  h . (1')

Presiunea p dată de (1') se numeşte presiune absolută. Se

observă că dacă h  0 avem p  p atm .
Calculul presiunii absolute p impune determinarea presiunii
atmosferice p atm . Pentru aceasta folosim barometrul cu mercur
prezentat în figura 2. Barometrul cu mercur se compune din tubul a
închis la un capăt şi un vas deschis b. Tubul a se umple cu mercur în
întregime şi apoi se introduce cu capătul deschis în vasul b în care se
află de asemenea mercur. Se constată că mercurul din tub coboară
lăsând deasupra lui un spaţiu vid unde presiunea absolută este zero,
deoarece nu există nici un agent material care să acţioneze asupra
mercurului. Presiunea atmosferică p atm care se exercită asupra
suprafeţei libere a mercurului din vasul b echilibrează coloana de mercur
de înălţime h.
Faţă de axa Oz scriem ecuaţia de echilibru static între punctele
1 şi 2:
p atm 0
0 h (2)
 Hg  Hg

22
M

Fig. 2

Valoarea presiunii atmosferice normale h  760 mm este

patm   Hg h   Hg gh  13600 9,81 0,76  101325Pa =

1,01325 bar. (2')

Se observă că presiunea absolută p dată de relaţia (1') este

măsurată în raport cu vidul deoarece presiunea atmosferică p atm dată
de (2') este obţinută în raport cu un spaţiu vid.
Diferenţa

p r  p  p atm  h (1")

se numeşte presiune relativă.

Se observă că în absenţa unui barometru, piezometrul simplu
direct poate determina numai valoarea presiunii relative

p r  h . (1"')

23
M

În cazul în care nivelul lichidului  din tubul piezometric a

se află cu o valoare h sub nivelul H din rezervorul b ecuaţia de
echilibru se scrie tot faţă de Oz sub forma

p p
 H  atm  H  h , (3)
 

adică presiunea p a gazului este

p  p atm  h . (3')

Se observă că în acest caz (3') p  p atm faţă de (1') unde

p  p atm .
Din (3') rezultă presiunea relativă

p r  p  p atm   h , (3")

deci presiunile relative p r pot fi pozitive (1"), negative (3") sau zero
când h  0 adică p  p atm .
Cazul extrem dat de (3") este când p  0 , adică deasupra
lichidului  din rezervorul b este spaţiu vid.
În acest caz avem

p r   p atm   hmax , (3'")

adică valoarea cea mai mare în modul a presiunii relative negative nu

poate depăşi valoarea presiunii atmosferice p atm şi deci
denivelarea către jos hmax a lichidului din tubul a faţă de nivelul H
din rezervorul b nu poate depăşi valoarea

24
M

p atm
hmax  . (3''")


Pentru comparaţie observăm că presiunea relativă pozitivă

dată de (1") nu are o valoare limitată.
Tubul piezometric a din figura 1 se poate monta şi înclinat cu
un unghi  şi în acest caz deplasările l ale lichidului  prin tub sunt
mai mari şi deci se obţine o mai bună precizie a citirii.
Pentru calculul presiunilor se înlocuiesc în formulele
anterioare
valorile h  l sin  .

1.2. Piezometrul simplu indirect

În figura 3 este reprezentat un piezometru simplu indirect

format din tubul piezometric a în formă de U legat cu o ramură la
rezervorul b, iar cealaltă ramură fiind liberă la atmosferă. În tubul
piezometric a se află un lichid manometric cu greutatea specifică  m
mai mare decât greutatea specifică  a lichidului din rezervorul b. Se
măsoară presiunea p a volumului de gaz introdus în rezervor prin
robinetul c. Rezervorul b este prevăzut cu un indicator de nivel d astfel
încât putem măsura diferenţa de nivel H între lichidul  din ramura
din stânga a tubului piezometric.
Faţă de axa Oz din figură putem scrie ecuaţia staticii între
punctele 1 şi 2

p p
H  2 0 (4)
 

şi apoi între punctele 2 şi 3

25
M

p2 p
 0  atm  h . (5)
m m

Fig. 3

Din (4) şi (5) rezultă presiunea absolută

p   m h  p atm  H (6)

sau presiunea relativă

p r  p  p atm   m h  H . (6')

Dacă denivelarea h se produce sub nivelul axei Ox atunci

presiunea relativă este

p r    m h  H . (6'')

26
M

1.3. Piezometrul diferenţial direct

În figura 4 este reprezentat un piezometru diferenţial direct

care măsoară diferenţa de presiune p1  p 2 între două rezervoare cu
lichid având greutatea specifică  1 şi respectiv  2 , diferenţa de nivel
între prizele de presiune fiind H. Tuburile piezometrice a şi b ale
celor două rezervoare converg la un robinet c astfel că în partea
superioară a tuburilor se poate forma un volum de aer cu presiunea p
dacă robinetul c este închis şi presiunile p1 şi p 2 împing lichidele
 1 şi  2 în tuburile a şi respectiv b la cotele z a şi z b .

Fig. 4
Faţă de sistemul de axe Oz ecuaţia staticii pentru tubul a este

p1 p
 0   za , (7)
1 1

iar pentru tubul b este

27
M

p2 p
H   zb . (8)
2 2

Rezultă diferenţa de presiune

p1  p2   1 z a   2 z b   2 H . (9)

Se observă că dacă în cele două rezervoare sunt lichide

diferite  1   2 sunt necesare două cote z a şi z b pentru a calcula
diferenţa de presiune.
Dacă 1   2   avem

p1  p 2  z a  z b   H  h  H (9')

adică este suficient să măsurăm diferenţa de nivel z a  z b  h .

Evident cota H este o mărime constructivă şi nu de măsurare.

1.4. Piezometrul diferenţial indirect

În figura 5 este reprezentat un piezometru diferenţial indirect

care măsoară diferenţa de presiune p1  p 2 între două rezervoare cu
lichide diferite  1 şi  2 , cota dintre prize fiind H, folosind un tub U
cu ramurile a şi b în care se află lichidul manometric  m nemiscibil
cu  1 şi  2 .

28
M

Fig. 5

Ecuaţiile staticii se scriu pe trei porţiuni:

p1 p
 0  a  za ;
1 1
pa p
 z a  b  zb ; (10)
m m
pb p
 zb  2  H .
2 2

Rezultă diferenţa de presiune

p1  p 2   m z b  z a    1 z a   2 z b   2 H (10')

Se observă că dacă în rezervoare sunt lichide diferite sunt

necesare două cote măsurate z a şi z b , cota H fiind o mărime
constructivă dată.
Dacă 1   2   , (10') devine

29
M

p1  p 2   m   h  H , (10")

unde z a  z b  h .

1.5. Piezometrul multiplu

Pe ajutajul convergent-divergent a din figura 6 sunt

prevăzute prize de presiune statică b legate la un rezervor de
compensare c în care se află lichidul manometric  m . Prin ajutajul
a curge un fluid cu greutate specifică  care produce denivelări h
diferite în funcţie de mărimea secţiunii locale. Astfel la scăderea
secţiunii viteza creşte şi presiunea scade, inclusiv sub valoarea
presiunii atmosferice. Nivelul lichidului  m în rezervorul de
compensare c se află pe axa Ox a sistemului de axe xOz şi
volumul în rezervorul c este suficient de mare astfel încât nivelul
în rezervor să fie influenţat de denivelările h produse în tuburile b.
Piezometrul multiplu permite în acest mod determinarea
experimentală a funcţiei de variaţie a presiunii statice în lungul
ajutajului a.
Precizăm că presiunea statică este preluată prin orificii
perpendiculare pe pereţii ajutajului a.
Ecuaţiile staticii între punctele 1 - 2 şi 2 – 3 sunt:

p atm p
0 2 h
m m
(11)
p2 p
h  3 l
 
de unde rezultă presiunea în punctul 3

p3  p atm   m   h  l , (11')

30
M

Fig. 6

care este evident mai mică decât presiunea atmosferică.

Pentru situaţia când denivelarea h se face sub axa Ox ,
presiunea p 3 este

p3  p atm   m   h  l . (11")

2. Măsurarea presiunilor cu manometre cu tub elastic

2.1. Manovacuummetrul

Manovacuummetrul măsoară atât presiuni având valori sub

presiunea atmosferică cât şi presiuni având valori peste presiunea
atmosferică.

31
M

Schema de principiu a manovacuummetrului cu tub elastic

este dată în figura 7. Acesta este format dintr-un tub metalic 1 de
secţiune eliptică, îndoit în arc de cerc, având capătul A înfundat iar
capătul B fiind legat de rezervorul R. Tubul elastic 1 acţionează
prin intermediul bieletei 2 un sector dinţat 3, articulat fix în
punctul C, care antrenează roata dinţată 4 ce se roteşte în
articulaţia fixă D, acul indicator 5 fiind solidar cu roata dinţată 4.

Fig. 7

Dacă rezervorul R este pus în legătură cu atmosfera atunci

atât la partea interioară cât şi la partea exterioară a tubului elastic
1 acţionează aceeaşi presiune, iar acul indicator 5 arată poziţia
zero.
Dacă presiunea din rezervorul R ia valori mai mari decât
presiunea atmosferică atunci tubul elastic 1 îşi măreşte raza de
curbură, punctul A se deplasează în A' iar acul indicator se roteşte
în sensul acelor de ceasornic.

32
M

Dacă presiunea din rezervorul R ia valori mai mici decât

presiunea atmosferică atunci tubul elastic 1 îşi micşorează raza de
curbură, punctul A se deplasează în A", iar acul indicator 5 se
roteşte în sens invers acelor
de ceasornic.
Dacă se notează cu p  presiuneaabsolută ,
pr  presiunearelativă şi p atm  presiuneaatmosferică , există
relaţia

p r  p  p atm .

Dacă manovacuummetrul indică, de exemplu presiunea

relativă pr  0,5 bar, atunci presiunea absolută în recipientul la
care este legat aparatul este p  p r  p atm  0,5  1  0,5 bar.
Dacă manovacuummetrul indică presiunea relativă
pr  1 bar atunci presiunea absolută în recipient este
p  p r  p atm  1  1  0 , recipientul fiind complet vidat.
Dacă manovacuummetrul indică de exemplu presiunea relativă
pr  2 bar atunci presiunea absolută în recipient este
p  p r  p atm  2  1  3 bar.

2.2. Manometrul

Manometrul măsoară presiuni având valori mai mari decât

presiunea atmosferică. Manometrul având cadranul reprezentat în
figura 8 are aceleaşi elemente constructive ca ale
manovacuummetrului.
Dacă atât în interiorul tubului elastic al manometrului cât
şi în exteriorul lui se manifestă presiunea atmosferică atunci
indicaţia manometrului este zero.
Dacă de exemplu indicaţia manometrului este pr  4 bar
atunci presiunea absolută este

33
M

p  p r  p atm  4  1  5 bar
în recipientul la care este montat manometrul.

Fig. 8

2.3. Vacuummetrul

Vacuummetrul măsoară presiuni având valori mai mici

decât presiunea atmosferică. Vacuummetrul, având cadranul
reprezentat în figura 9 are aceleaşi elemente constructive ca ale
manovacuummetrului.
Dacă atât în interiorul tubului elastic al vacuummetrului
cât şi în exteriorul lui se manifestă presiunea atmosferică atunci
indicaţia vacuummetrului este zero.
Dacă de exemplu indicaţia vacuummetrului este pr  0,3
bar atunci presiunea absolută în recipientul la care este montat
vacuummetrul este

p  p r  p atm  0,3  1  0,7 bar.

34
M

Dacă indicaţia vacuummetrului este pr  1 bar atunci

presiunea absolută în recipient este

p  p r  p atm  1  1  0 bar,

deci recipientul este complet vidat.

Fig. 9
În toate exemplele de mai sus s-a considerat că presiunea
atmosferică este egală cu 1 bar.
Pentru determinări de precizie a presiunii absolute din
recipiente valoarea presiunii atmosferice se măsoară cu
barometrul.

35
M

MĂSURAREA VISCOZITĂŢII FLUIDELOR

Lucrarea are ca scop măsurarea vâscozităţii unui lichid cu

ajutorul vâscozimetrului Engler.

1. Unităţi de măsură pentru viscozitatea fluidelor

Definirea viscozităţii fluidelor se face cu ajutorul a două

plane materiale paralele având suprafaţa comună  (fig. 1).Tot
spaţiul dat de distanţa h cuprins între cele două plane este plin cu
fluid vâscos.

Fig. 1

Fluidul vâscos are proprietatea de adera la suprafeţele

solide cu care vine în contact. Astfel, dacă planul superior este fix
atunci particulele de fluid a care aderă la acesta sunt în repaus.
Dacă planul superior se mişcă paralel cu planul inferior cu viteza
V atunci particulele fluide b care aderă la acesta se vor mişca tot
cu viteza V. Forţele de aderenţă se manifestă şi între particulele
fluide şi deci repartiţia de viteze pe distanţa h va fi liniară.
La o poziţie oarecare y viteza este v şi deci putem scrie
prin asemănare de triunghiuri

36
M

v y V
 sau v  y (1)
V h h

adică v  v y  este o dreaptă.

Tot prin asemănare putem scrie

dv V
 (1')
dy h

dv
şi expresia se numeşte derivata vitezei pe direcţie normală la
dy
planele paralele.
Experimental se constată că pentru a deplasa planul superior cu
viteza V este necesară o forţă F.
Newton a propus pentru această forţă expresia

V
F  , (2)
h

unde  se numeşte coeficient de viscozitate dinamică. Acesta se

determină pe cale experimentală din formula

Fh
 . (2')
V

Unitatea de măsură pentru viscozitatea dinamică este kg/ms sau

Ns/m2 = Pas şi nu are denumire specială.
Se introduce noţiunea de viscozitate cinematică prin formula


 . (3)


37
M

Unitatea de măsură pentru viscozitatea cinematică este m2/s şi

de asemenea nu are denumire specială.
Viscozitatea dinamică  [ kg/ms] şi viscozitatea cinematică
 [m /s] sunt unităţi internaţionale [SI] de viscozitate şi calculele se fac
2

numai cu aceste unităţi.

Tensiunea tangenţială de viscozitate  se exprimă din formula
(2)

F V
  . (4)
 h

Dacă ţinem seama de (1') putem scrie

dv
 , (5)
dy

expresie ce reprezintă ecuaţia fizică sau constitutivă la fluide newtoniene

sub forma cea mai simplă.

2. Determinarea viscozităţii convenţionale „Engler”

Viscozimetrul Engler se foloseşte pentru determinarea

viscozităţii convenţionale a produselor petroliere ce au viscozitatea
cuprinsă între 1,2 ÷ 50 0E.
Viscozimetrul Engler (fig. 2) se compune din:
- un vas cilindric din oţel inoxidabil 1 având la partea inferioară un
orificiu calibrat 2. Nivelul de umplere cu produsul de cercetat este indicat
prin trei repere 3;
- capacul vasului, care este prevăzut cu două orificii, unul pentru
termometrul 4 şi unul pentru o tijă de lemn 5 ce serveşte drept obturator al
orificiului de scurgere;

38
M

- un vas cilindric 6 concentric cu primul, ce serveşte drept

termometru. Acest vas este umplut cu ulei sau cu apă şi este încălzit cu
gaz;
- un suport prevăzut cu şuruburi de calare 8 pentru reglarea
nivelului probei.

Fig. 2

Produsul de cercetat se filtrează printr-o sită cu ochiuri de 0,3

mm (accesoriu standard al aparatului), după care se încălzeşte la
temperatura de determinare şi apoi se toarnă în vasul interior, până când
vârfurile reperelor de nivel ajung vizibile. Prin ridicarea tijei se umple
orificiul de scurgere, lăsând o picătură de produs suspendată. Cu ajutorul
şuruburilor de calare se reglează orizontalitatea
nivelului probei. Se acoperă vasul interior şi se introduc termometrele în
ambele vase. Se agită conţinutul vasului interior apăsând tija şi rotind
capacul.

39
M

După ce s-a atins temperatura determinării şi s-a menţinut

constantă timp de 5 minute, se aşează un vas gradat 9 sub orificiul de
scurgere. Se ridică tija de lemn lăsând să se scurgă lichidul prin orificiul
calibrat, cronometrându-se timpul de scurgere a 200 ml.
Dacă firul de lichid curge în picături după primii 200 cm3,
determinarea se repetă măsurând timpul de scurgere a primilor 100 cm3,
timpul pentru 200 cm3 măsurându-se cu formula:

Timp pentru 200 cm3 = 2,35 × Timp pentru 100 cm3.

Viscozitatea în grade Engler se calculează cu formula

t
0
E ,
c

în care:

t – timp de curgere a 200 cm3 de produs, în secunde;

c - timp de curgere a 200 cm3 de apă distilată, la 20 0 C, în
secunde.

3. Transformări pentru unităţile de măsură de viscozitate

Viscozitatea lichidelor obţinută în grade Engler [0E] trebuie

exprimată în unităţi internaţionale [SI] de viscozitate, adică în unităţi de
viscozitate dinamică  [kg/ms] sau unităţi de viscozitate cinematică
 [m2/s].
Înainte de prezentarea formulelor de transformare se vor defini
următoarele unităţi de măsură pentru viscozitate folosite practic, dar care
sunt înafara sistemului internaţional [SI] .
Astfel pentru viscozitatea dinamică se foloseşte

40
M

g 103 kg kg
1 poise = = 2 = 10-1 = 1 P = 100 centipoise
cms 10 ms ms
[cP]

de unde rezultă

kg
1 cP = 10 3 .
ms

Pentru viscozitatea cinematică se foloseşte

 cm 2  -4  m 
2
1 Stokes =   = 10   = 100 centistokes [cSt]
 s   s 

de unde rezultă

m2 
1 cSt = 10-6  .
 s 

Se dau în continuare formulele de transformare a viscozităţii

exprimate în grade Engler [0E] în unităţi de viscozitate dinamică  şi
unităţi de viscozitate cinematică  .

I
 6,4   daN s   kg 
  6 0E;   10  4  7,420 E  0   2  ;  3  ;
 E  m   dm 

0
E  daN s 
  6 0E ;   ;
1490  m 2 

41
M

8,64
 8 0 E  0
cSt până la 3,2 0E;
E

II
4
  7,6 0 E  0
cSt peste 3,2 0E;
E

III
0,0631  cm 2 
  0,073190 E  0  .
E  s 

În figura 3 este redată variaţia viscozităţii cinematice în funcţie

de temperatură pentru diferite tipuri de uleiuri folosite la automobile.

42
M

MĂSURAREA DEBITELOR CU TUBUL VENTURI

Scopul lucrării este de a determina debitele cu ajutorul

tubului Venturi, care este un ajutaj convergent–divergent cu
reducere de diametru de la d1 la d 2 şi apoi revenire la d1 ,
folosind ecuația de continuitate a curgerii.

În figura 1 este reprezentată o instalaţie hidraulică

compusă în principal dintr-un rezervor şi o conductă de golire.
Între punctele A şi B pe conductă este montat un debitmetru
Venturi.

Fig. 1

În figura 2 este reprezentată partea din instalaţie care

permite
calculul debitmetrului.

43
M

Un debitmetru Venturi este un ajutaj convergent–divergent

cu reducere de diametru de la d1 la d 2 şi apoi revenire la d1 . În
secţiunea 1 de diametru d1 şi respectiv în secţiunea 2 de diametru
d 2 sunt legate două tuburi piezometrice având capătul liber în
contact cu atmosfera. Când robinetul R din instalaţie (fig. 1) este
închis cele două tuburi piezometrice sunt pline cu lichidul de
greutate specifică  care este în rezervor şi nivelul în ambele
tuburi notat 0  0 este acelaşi cu nivelul în rezervor.
Când robinetul R este deschis şi prin tubul Venturi curge un
debit Q nivelul în ambele tuburi coboară şi între ele se stabileşte o
diferenţă de nivel h.
Ne propunem să stabilim dependenţa dintre debit Q şi
denivelarea h.
Pentru aceasta scriem ecuaţia Bernoulli pentru fluide
ideale între secţiunile 1 şi 2 faţă de sistemul de axe Oz

v12 p1 v22 p 2
  z1    z2 , (1)
2g  2g 

unde z1  S şi z 2  0 .
Rezultă

p1  p 2 v 2  v12
S  2 . (1')
 2g
Scriem ecuaţia staticii fluidelor pentru lichidul aflat în repaus în
cele două tuburi piezometrice, între punctele 1 - 1' şi 2 - 2':
p1 p p p
 S  atm  z1 ; 2  0  atm  z 2 . (2)
   

44
M

Fig. 2

Prin diferenţă rezultă

p1  p 2
 S  z1  z 2 (2')


deoarece în sistemul Oz de axe z1 şi z 2 sunt negative.

Din (1') şi (2') rezultă

v22  v12
h (3)
2g

Ecuaţia de continuitate a curgerii este

45
M

Q  v11  v2  2 , (4)

d12 d 2
unde 1  şi  2  2 .
4 4
Din (4) şi (3) vom putea scrie

 1 1 
2 gh  Q 2  2  2  , (5)
  2 1 

de unde rezultă expresia debitului dat de debitmetrul Venturi

2 gh
Q k h, (5')
1 1
 2
 2 1
2

unde s-a notat constanta tubului Venturi în instalaţia din figura 2

prin

2g
k . (6)
1 1

 22 12

Pentru verificarea debitului dat de debitmetrul Venturi prin

formula

Qk h , (7)

se cronometrează timpul t în care nivelul în rezervor scade cu

valoarea H .
Se calculează volumul scurs din rezervor

46
M

  wlH (8)

şi apoi debitul de verificare


Q . (9)
t

Se compară rezultatele calculelor date de (7) şi (9). Pentru a

avea o variaţie mică a debitului în timpul t se ia H de valoare mică
(aprox. 50 mm ).
Pentru îmbunătăţirea preciziei se poate măsura un h la
t  0 şi un h la timpul t şi în formula (7) se înlocuieşte media

h   h 
h . (10)
2

47
M

MĂSURAREA VITEZEI CU TUBUL PITOT

Scopul lucrării este de a măsura viteza lichidului printr-o conductă

de diametru d, folosind tubul Pitot-Prandtl.
Tubul Pitot (fig. 1) este format din cilindrul cu pereţi
subţiri c care la capătul situat în planul 1-1 este deschis, iar
celălalt capăt este conectat la un tub piezometric t.

Fig. 1

Pentru a măsura viteza v a lichidului din conducta de

diametru d axa Ox a cilindrului c se orientează paralel cu axa
conductei, iar planul 1-1 al deschiderii  a cilindrului c este
perpendiculară pe axa Ox . Tubul piezometric t în figura 1 este
paralel cu axa Oz , dar se poate monta şi cu înclinaţie pentru a
mări lungimea coloanei de lichid care intră în tubul t.
Pe suprafaţa  de intrare în cilindrul c se manifestă
presiunea totală din curentul de fluid

v2
pt  p   . (1)
2

48
M

Sub efectul acestei presiuni lichidul intră în cilindrul c, în

tubul t şi apoi rămâne în repaus pe înălţimea Z.
Se scrie ecuaţia staticii între planele 1 şi 2:

pt p
 0  atm  Z , (2)
 

unde   g .
Imediat ce lichidul a ieşit din conducta de diametru d,
presiunea lui devine egală cu presiunea atmosferică, deci (1) are
forma

v2
pt  p atm   . (1')
2

Din relaţia (2) rezultă

v2
p atm    p atm  Z , (2')
2

adică

v2
  Z  gZ . (2")
2

Viteza v a lichidului din conductă se obţine din formula

v  2 gZ . (2"')

Pentru verificare se măsoară debitul Q din conducta de

diametru d cu debitmetrul şi apoi calculăm

49
M

Q
v . (3)
d 2
4

Se compară valorile (2''') şi (3). Pentru o mai bună

concordanţă între valoarea (2''') şi (3) se efectuează mai multe
măsurări de viteză pe diametrul d al conductei, de exemplu la
centru, la mijlocul razei şi aproape de perete, ţinându-se seamă în
acest mod de repartiţia de viteze pe secţiunea conductei care are
viteze mai mari către centru şi mai mici către perete.
Se face o medie pentru valorile (2''') obţinute şi apoi se
compară cu valoarea (3).

50
M

MĂSURAREA FORŢEI DE IMPULS LA FLUIDE

Scopul experienţei este de a compara valoarea forței de

impuls obținuta prin folosirea ecuației de momente în raport cu un
punct, cu valoarea forței de impuls obținuta prin folosirea
teoremei de impuls la fluide și de a a confirma pe cale
experimentală teorema forţelor de impuls la fluide.
Debitmetrul Venturi montat în instalaţie ne permite
măsurarea debitului de curgere cu formula Q  k h , studiată la
lucrarea 4 şi apoi calculul vitezei de curgere prin conductă cu
4Q
formula v  , unde d este diametrul conductei la interior.
d 2
În figura 1 este reprezentată schema instalaţiei pentru
măsurarea forţei de impuls la fluide.

Fig. 1
O balanţă 1 se sprijină pe suportul 2 într-un punct O al
unei cuple de contact de clasa 4. Balanţa 1 se compune din grinda
orizontală a, braţul vertical b şi placa plană c, toate solidare între
ele, formând un singur corp. Poziţia orizontală a grinzii a este

51
M

verificată cu ajutorul unui indicator i fix a cărui poziţie este

obţinută cu o nivelă.
Placa c este lovită de un jet de fluid de diametru d ce iese
din conducta 3, jetul fiind perpendicular pe placă. O masă 4 este
situată la distanţa X faţă de sprijinul O şi echilibrează forţa jetului
asupra plăcii c, braţul acestei forţe fiind Y în raport cu sprijinul O.
Viteza jetului se reglează de la robinet până când indicatorul i
arată că grinda 1 este orizontală.

Scriind ecuaţia de momente în raport cu punctul O, se

obţine

FY  mgX  0 , (1)

de unde rezultă mărimea forţei de impuls

X
F  mg . (1')
Y

Din teorema forţelor de impuls se ştie că forţa de impuls

asupra unui perete plan dată de un jet perpendicular pe acest
perete este

F  Qv . (2)

Scopul experienţei este de a compara valoarea (2) cu

valoarea (1') şi deci a confirma pe cale experimentală teorema
forţelor de impuls la fluide.

52
M

MĂSURAREA PIERDERILOR HIDRAULICE

Noţiunea de conductă forţată (conductă sub presiune) se

atribuie tuturor sistemelor de transport în care întreaga secţiune de
trecere este ocupatã de fluidul în mişcare (curgerea fără suprafaţă
liberă). Determinarea pierderilor energetice (car sub formă
adimensională se exprimă prin coeficienţii de pierderi) este
esenţială în calculul sistemelor de transport.

Fig. 1

În curgerea staţionară a unui fluid real (vâscos), apar

principial două tipuri de pierderi energetice: pierderi energetice
liniare și pierderi energetice locale. Lucrarea urmãreşte
determinarea experimentală a mai multor tipuri de pierderi, prin
coeficienţii lor caracteristici.

53
M

În figura 1 este reprezentată instalaţia cu ajutorul căreia se

măsoară pierderile hidraulice. Debitmetrul Venturi montat între
punctele A şi B ne permite măsurarea debitului Q de curgere cu
formula Q  k h , studiată la lucrarea 4 şi apoi calculul vitezei v
de curgere prin conducta de diametru interior d cu formula
4Q
v .
d 2

1. Calculul pierderilor distribuite

În figura 2 se reprezintă porţiunea din instalaţie cuprinsă

între 3a şi 3b cu ajutorul căruia determinăm coeficientul de
pierdere distribuită  .
Scriem ecuaţia Bernoulli între punctele 3a şi 3b cu
pierderi:

v32a p3a v2 p l v2
  z 3a  3b  3b  z 3b   3 . (1)
2g  2g  d 2g
Cu v3a  v3b şi z 3a  z 3b , rezultă

Fig. 2

54
M

p 3 a  p 3b l v2
 3 (1')
 d 2g

Scriem ecuaţiile staticii:

p 3a p
 z 3a  a  z a ;
 
(2)
p 3b p
 z 3b  b  z b ,
 

unde p a  pb  p atm .
Făcând diferenţa celor două ecuaţii avem

p 3 a  p 3b
 z a  z b  h3 . (2')


Din relaţiile (1') şi (2') rezultă

l3 v 2
h3   . (3)
d 2g

Diferenţa de nivel h3 se măsoară şi din relaţia (3) putem

calcula coeficientul de pierdere distribuită  .

2. Calculul coeficientului de pierdere locală la trecerea

de la rezervor la conductă

În figura 3 se reprezintă în vedere din faţă porţiunea din

instalaţie cu ajutorul căruia determinăm coeficientul de pierdere
locală  la trecerea de la rezervor la conductă.

55
M

Fig. 3

Se scrie ecuaţia Bernoulli cu pierderi între punctele 1 şi 2:

v12 p v2 p  l  v2
 1  z1  2  2  z 2      1  . (4)
2g  2g   d  2g

Se observă că în ecuaţia (4) pe lângă pierderea concentrată

sau locală  s-a mai pus pierderea distribuită pe lungimea l1 .
Acest lucru este necesar deoarece de la peretele plan la conductă
se produc turbulenţe care se transmit pe o distanţă destul de lungă
în aval.
Pierderea hidraulică este produsă de pierderea de energie
mecanică ce se transformă în căldură în aceste turbulenţe. Priza de
presiune statică din punctul 2 se pune la o distanţă l1 faţă de
rezervor, unde turbulenţa practic dispare. Altfel spus, muchia la
90 0 de la îmbinarea dintre conductă şi peretele rezervorului
produce turbulenţe, dar pierderea de energie prin frecare vâscoasă
şi căldură nu se face în zona îmbinării ci în aval de aceasta.
Cu v1  0 , z 2  0 şi p1  p atm , relaţia (4) devine

56
M

p atm p  l  v2
 z1  2   1     1  2 . (4')
   d  2g

Scriem ecuaţia staticii între punctele 2 şi 3:

p2 p
 z 2  3  z3 . (5)
 

Cu z 2  0 şi p 3  p atm , avem

p2 p
 atm  z 3 . (5')
 

Din (4') şi (5') rezultă

p atm p  l  v2
 z1  atm  z 3  1     1  2 . (6)
   d  2g

Cu z1  z 3  h1 şi v2  v se scrie

2
 l1  v
h1  1      . (6')
 d  2g

Pe lungimea l1 pe lângă pierderile de energie produse de

pragul de 90 0 se mai produc pierderi datorită frecării vâscoase cu
pereţii conductei şi a turbulenţei produse de aceste frecări, acestea
l
fiind date de termenul  1 . Altfel spus, pe lungimea l1 au loc
d

57
M

simultan pierderi date de două cauze diferite caracterizate prin 

l
şi prin  1 .
d
Dacă din relaţia (6') explicităm, obţinem:

2 gh1 l
 2
  1 1 (6'')
v d

adică o valoare care reprezintă numai pierderea de energie

produsă de trecerea de la rezervor la conductă şi pe care o
denumim pierdere locală deşi aceasta se produce pe lungimea de
l
conductă l1 simultan cu pierderea distribuită de sarcină  1 .
d
Evident coeficientul  este cunoscut din determinarea de la
punctul 1.

3. Pierderea de sarcină locală produsă de debitmetrul

Venturi

Anterior s-a studiat tubul Venturi ca un instrument pentru

măsurarea debitului. La acest punct se va studia debitmetrul
Venturi din punct de vedere al pierderilor de energie. În acest scop
în amonte şi aval de debitmetru, respectiv în punctele 2a şi 2b ale
conductei se pun prize de presiune (fig. 4), evident altele decât
cele necesare pentru măsurarea debitului care se află pe
debitmetru conform descrierii din lucrarea 4 şi conform figurii 1.

58
M

Fig. 4

Scriem ecuaţia Bernoulli între punctele 2a şi 2b:

v22a p2 a v2 p  l'  l''  v22b

  z2 a  2b  2b  z2b      2 2  . (7)
2g  2g   d  2 g

Conductele fiind peste tot de diametru d avem

v 2 a  v 2b  v , deci

 l2'  l2"  v
2
p2 a p2b
 z2 a   z2b       . (7')
   d  2 g

Scriem ecuaţiile staticii în tuburile având ieşire în

atmosferă:

59
M

p2a p p p
 z 2 a  atm  z a ; 2b  z 2b  atm  z b , (8)
   

sau făcând diferenţa ecuaţiilor (8), se obţine

 p2a  p 
  z 2 a    2b  z 2b   z a  z b  h2 . (8')
     

Din relaţiile (7') şi (8') rezultă

 l2'  l2' ' v

2

h2       . (9)
 d  2g

Pierderea locală  între punctele A şi B este

2 gh2 l2'  l2''

   (9')
v2 d

şi reprezintă pierderea locală dată de prezenţa debitmetrului.

4. Pierderea locală dată de robinet

În figura 5 scriem ecuaţia Bernoulli cu pierderi între

punctele 4a şi 4b:

v42a p4 a v2 p  l'  l''  v2

  z4 a  4b  4b  z4b      4 4  . (10)
2g  2g   d  2g
Cu v 4 a  v 4b scriem

60
M

Fig. 5

 p4 a  p   l'  l''  v2
  z4 a    4b  z4b       4 4  . (10')
       d  2g

Ecuaţiile staticii pentru tuburi sunt:

p4a p
 z 4 a  atm  z a ,
 

(11)
p 4b p
 z 4b  atm  z b
 

şi prin diferenţă rezultă

 p4a  p 
  z 4 a    4b  z 4b   z a  z b  h4 . (11')
     

61
M

Din (10') şi (11') rezultă:

 l'  l''  v2
h4      4 4  . (12)
 d  2g

Pierderea locală  între punctele E şi F ale robinetului este

2 gh4 l4'  l4''

 2  . (12')
v d

Evident  este în funcţie de deschiderea robinetului.

5. Pierderea locală într-un cot la 90 0

Această pierdere se poate determina din două zone ale

instalaţiei din figura 1, prezentate în figurile 6 şi 7.

Fig. 6 Fig. 7

Pentru figura 6 scriem ecuaţia Bernoulli între punctele 2b

şi 3a,

62
M

v 22b p 2b v32a p3a  L2  L3  v 2

  z 2b    z 3a       .(13)
2g  2g   d  2g

Cu v 2b  v3a  v putem scrie

 p 2b  p   L  L3  v 2
  z 2b    3a  z 3a       2  . (13')
       d  2g

Ecuaţiile staticii în tuburile manometrice cu ieşire la

atmosferă sunt:

p 2b p p p
 z 2b  atm  z b ; 3a  z 3a  atm  z a , (14)
   

sau prin diferenţă cu z b  z a  hc , se obţine

 p 2b  p 
  z 2b    3a  z 3a   hc . (14')
     

Din (13') şi (14') rezultă:

 L  L3  v 2
hc      2  , (15)
 d  2g

adică pierderea locală în cot, între punctele M şi N este

2 ghc L  L3
 2
 2 (15')
v d

63
M

Pentru figura 7 scriem ecuaţia Bernoulli între punctele 4b

şi e

v 42b p 4b v2 p  L  L6  L7  v2
  z 4 b  e  e  z e   2   5  , (16)
2g  2g   d  2g

unde cu 2 s-a notat pierderea în cele două coturi.

Deoarece v 4b  ve , p e  p atm , z e  0 rezultă

p 4b p  L  L6  L7  v2
 z 4b  atm   2   5  . (16')
   d  2g

Ecuaţia staticii pentru tubul manometric este:

p 4b p atm
 z 4b   h2c , (17)
 

Din (16') şi (17) rezultă

 L  L6  L7  v 2
h2 c   2   5  . (18)
 d  2g

Pierderea într-un singur cot este

1  2 gh2 c L5  L6  L7  v 2
   2   , (18')
2 v d  2g

valoare care se compară cu (15').

64
M

VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ A ECUAŢIEI

BERNOULLI PRIN MĂSURAREA DEBITULUI DE
CURGERE

Scopul lucrării este de a verifica pe cale experimentală

ecuația lui Bernoulli prin măsurarea debitului de curgere a
fluidelor.
În figura 1 se ia ca sistem de referinţă Oxyz cu planul
orizontal Oxy trecând prin axa tronsonului L7 şi axa Oz
verticală. Faţă de Oxy nivelul în rezervor are cota H. Pierderile pe
traseul de curgere au fost definite în lucrarea 7: h1 , h2 , hc , h3 , h4
şi h2 c .

Fig. 1

Din aceste pierderi explicităm pe h3 pentru a afla

coeficientul de pierdere distribuită  ,

65
M

2 gh3 d
 . (1)
v 2 l3

Cu acest coeficient  calculăm pierderea distribuită hd

dată de tronsoanele de conductă L1 şi L4 care nu au fost cuprinse
în măsurători:

L1  L4 v 2
hd   . (2)
d 2g

Cu ajutorul debitmetrului se determină Q  k h , conform

lucrării 4 şi se calculează

4Q
v , (3)
d 2

aşadar pierderea din formula (2) este calculabilă. Evident, citirea

la debitmetru a denivelării h cu care calculăm debitul trebuie să fie
simultană cu citirile la manometre a denivelărilor h1 , h2 , hc , h3 ,
h4 şi h2 c .
Ecuaţia Bernoulli cu pierderi scrisă între un punct 1 de pe
suprafaţa liberă a lichidului din rezervor şi punctul e de ieşire din
tronsonul L7 este

v12 p1 ve2 pe
  z1    z e  h1  h2  hc  h3  h4  h2c . (4)
2g  2g 

Cu v1  0 , p1  p e  p atm , z e  0 , ve  v , z1  H
rezultă:

66
M

v2
H  h1  h2  hc  h3  h4  h2c , (4')
2g

adică viteza de curgere v dată de ecuaţia Bernoulli este

v  2 g H  h1  h2  hc  h3  h4  h2 c  . (4'')

Scopul lucrării este de a compara viteza de curgere dată de

relaţia (4'') cu viteza v dată de relaţia (3) şi de a confirma pe
această cale valabilitatea ecuaţiei Bernoulli cu pierderi, dată de
formula (4).

67
M

TIMPUL DE GOLIRE AL REZERVOARELOR

Scopul lucrării este de a determina timpii de golire pentru

diferite categorii de rezervoare cilindrice si anume pentru
rezervorul cilindric aşezat vertical, rezervorul cilindric aşezat
orizontal, și rezervorul paralelipipedic, folosind ecuațiile lui
Bernoulli cu pierderi între două puncte.

1. Timpul de golire al rezervorului cilindric aşezat

vertical

Se consideră un rezervor cilindric de diametru D şi

înălţime H care se goleşte printr-o conductă de diametru d şi
lungime l (fig. 1).

Fig. 1

Se scrie ecuaţia Bernoulli cu pierderi între punctul 1 şi 2:

v12 p1 v22 p 2 v22 l v22
  z1    z2    , (1)
2g  2g  2g d 2g

68
M

unde  reprezintă coeficientul de pierdere locală, iar 

coeficientul de pierdere distribuită.
dz
Cu p1  p 2  p atm , z1  z , z 2  l , v1   ,
dt
D 2
d 2
v11  v2  2 , 1  , 2  , se obţine
4 4
l
2 1   
 
D d dz .
dt    (2)
d 2g zl

Timpul de golire este

l l
1    1   
 
2 2
D D
0
dz

t g    d  2  d H l  l .
d 2g H zl d 2g
(3)

Pentru alegerea coeficienţilor  şi  se calculează o viteză

medie de curgere în ipoteza fluidului ideal cu relaţia:

 H
v  2g l   (4)
 2

vd
şi apoi numărul Reynolds Re  , unde  este viscozitatea

cinematică a lichidului din rezervor.

69
M

2. Timpul de golire al rezervorului aşezat orizontal

Se consideră acelaşi rezervor cu diametrul D şi înălţimea H

care se goleşte printr-o conductă de lungime l şi diametru d, dar în
acest caz rezervorul este aşezat orizontal (fig. 2). Determinarea
timpului de golire pe cale analitică este dificilă şi în acest caz se
va recurge la o metodă numerică aproximativă care va fi verificată
pe cale experimentală prin măsurarea timpului de golire.
Volumul rezervorului

D 2
 H (5)
4

se împarte într-un număr de volume n cu ajutorul unor plane

D
orizontale între care distanţa este h  .
n
Se definesc astfel volumele:

1 
1
0  b1 hH ; 2 
1
b1  b2 hH ; ….
2 2
i 
1
bi 1  bi hH , (6)
2
unde b1 , b2 , … , bi sunt determinate de intersecţiile planelor
orizontale cu cercul de diametru D. Pentru a calcula timpul de
golire pentru un volum oarecare  i se aplică ecuaţia lui Bernoulli
cu pierdere locală  la trecerea de la rezervor la conductă şi
pierdere distribuită  în lungul conductei l, faţă de sistemul de
axe Oz ,

v12i p1 v2 p  l  v2
  z i  2i  2  0       2i (7)
2g  2g   d  2g

70
M

Fig. 2

la care se adaugă ecuaţia de continuitate

v1i 1  v 2i  2 . (8)

2
 
Cu p1  p 2  p atm şi  2   0 , rezultă
 1 

2 gzi
v 2i  . (9)
l
1   
d

Pentru nivelul z i în rezervor al volumului  i se adoptă

valoarea medie în timpul golirii volumului  i şi anume
z i  l  hi  1  0,5  l  hi  0,5 , adică volumul 1 are

71
M

z1  l  h1  0,5  l  0,5h ,

volumul  2 are z 2  l  h2  0,5  l  1,5h , etc.
Alegerea coeficienţilor de pierdere  şi  se face în funcţie de
v d
numărul Reynolds al curgerii Rei  2i în etape succesive pornind de

la curgerea ideală cu   0 şi   0 şi v 2i  2 gzi cu care se
calculează un număr Re i preliminar cu care se aleg  şi  preliminare
2 gzi
după care se calculează v 2i  şi se obţine un număr
l
1   
d
Reynolds şi deci o nouă viteză v2i . Operaţiile se continuă până când
între două etape succesive nu există diferenţe.
Timpul de golire t i al volumului  i se obţine cu ajutorul
expresiei debitului de curgere prin conducta de golire

d 2  i
Qi  v 2i  , (10)
4 ti

de unde rezultă

4 i
ti  . (11)
d 2 v zi

Cu ajutorul timpilor t i se poate calcula fie timpul de golire

n
t g  ti , (12)
i 1

fie timpul de variaţie a nivelului între două valori date.

72
M

Se observă că succesiunea în calculul valorilor t i este

arbitrară astfel că pentru încadrarea uşoară în limitele valorilor
pentru numărul Reynolds se pot calcula spre exemplu t1 , t n şi t n
2
care ne pot furniza intervalele de valori pentru Re care se folosesc
în celelalte poziţii pentru t i .

3. Timpul de golire al unui rezervor paralelipipedic

Se ia un sistem de referinţă Oxyz cu planul orizontal Oxy

trecând prin axa tronsonului L7 (fig. 3).
Un nivel oarecare în rezervor la timpul oarecare t se notează
cu cota z faţă de Oxy . Ne propunem să calculăm timpul timpul de
golire al rezervorului între nivelul iniţial H i şi nivelul final H f ,
cota z variind, evident, între aceste două valori.
Se scrie ecuaţia Bernoulli cu pierderi între punctul 1 de pe
suprafaţa liberă a rezervorului şi punctul 2 la ieşirea din tronsonul
L7 :

v12 p1 v2 p
  z1  2  2  z2  ht . (13)
2g  2g 

Termenul ht reprezintă suma pierderilor înregistrate de

manometrele diferenţiale pe traseul de curgere

ht  h1  h2  hc  h3  h4  h2c  hL1  L4 . (14)

Termenul h2c reprezintă distanţa de la indicaţia tubului

manometric legat în punctul 4b până la planul Oxy .

73
M

Fig. 3

Termenul hL1  L4 reprezintă suma pierderilor pe tronsoanele

L1 şi L4 . Acest termen se poate obţine în două moduri:
- primul mod este de a citi hL1 ca diferenţă de nivel între
tuburile manometrice legate în 1b şi 2a , iar hL4 ca diferenţă de
nivel între tuburile manometrice legate în 3b şi 4a şi apoi făcând
suma hL1  L4  hL1  hL4 ;
- al doilea mod se face prin extrapolarea citirii h3 conform
relaţiei

74
M

hL1  L4 
h3
L1  L4  . (15)
l3

În relaţia (13) avem p1  p2  patm , z1  z , z 2  0 , deci se

poate scrie

2 g z  ht   v22  v12 . (16)

Ecuaţia de continuitate a curgerii este

v11  v2  2 , (17)

d 2
unde 1  wl şi  2  .
4
Se poate scrie

   2 
2 g z  ht   v12  1   1 , (18)
  2  
sau
2 g z  ht 
v1  2
 k z  ht . (19)
 1 
   1
 2 

Prin definiţie viteza v1 se scrie

dz
v1   , (20)
dt

75
M

semnul (-) făcând posibilă egalitatea, deoarece v1 este un scalar pozitiv,

este implicit negativă, funcţia z t  fiind descrescătoare în raport
dz
iar
dt
cu timpul.
Din (19) şi (20) rezultă

dz
  k z  ht . (21)
dt

Timpul de golire al rezervorului între nivelele H i şi H f

este:

1
Hf
dz 1
H f  ht

1 
2 H i  ht  H f  ht  .(22)
tg  
k 
Hi z  ht

k 
H i  ht
u 2 du 
2g
2
 1 
   1
 2 

Citirile la manometre pentru determinarea pierderii totale ht

date de (14) se face pentru situaţia când z se află la mijlocul
Hi  H f
intervalului H i , H f  , adică z  . Altă posibilitate este de a
2
determina ht la situaţia z  H i şi ht la situaţia z  H f şi apoi de a
folosi în (22) media.

76
M

TIMPUL DE EGALIZARE A NIVELULUI ÎNTRE

DOUĂ REZERVOARE

Scopul lucrării este de a determina timpul de egalizare a

nivelului de lichid între două rezervoare cilindrice verticale de
secţiune constantă de dimensiuni diferite, rezervoare legate
printr-o conductă cu diametrul și lungimea cunoscute.

Se consideră două rezervoare cilindrice verticale de

secţiune constantă 1 şi  2 legate între ele printr-o conductă
orizontală de diametru d şi lungime l (fig. 1).
Notăm cu  secţiunea conductei, v viteza de curgere prin
conductă,  i şi  e coeficienţii locali de pierdere la intrarea şi
ieşirea din conductă şi cu  coeficientul de pierdere distribuită.

Fig. 1

77
M

Diferenţa de nivel iniţială dintre cele două rezervoare este

H i , diferenţa de nivel finală H f şi notăm cu h diferenţa de nivel
oarecare între cele două valori extreme.
Pentru a calcula timpul în care diferenţa de nivel se reduce
de la H i la H f scriem ecuaţia lui Bernoulli pentru situaţia
oarecare când diferenţa de nivel este h, între punctele 1 şi 2, pe
linia de curent ce trece prin conductă:

v12 p1 v2 p  l  v2
  z1  2  2  z 2    i   f    . (1)
2g  2g   d  2g

Cu p1  p 2  p atm , z1  z 2  h şi v11  v2  2  v ,
putem scrie

  l   2  
2

v  2 gh  v 1    i   e      .
2 2
(2)
d    
1 2
 

Derivând în raport cu timpul relaţia z1  z 2  h , rezultă

dz1 dz 2 dh
  . (3)
dt dt dt

dz1
Deoarece z1 scade în timp v1   şi deoarece z 2
dt
dz2
creşte în timp v2  , avem relaţia
dt
dh
 v1  v 2  . (4)
dt

Formăm sistemul de două ecuaţii cu două necunoscute:

78
M

dt
v1  v 2   ;
dh
(5)
v11  v2  2 ,

iar cu soluţiile pentru viteze

dh dh
 
v1  dt şi v  dt ,
 2

1 1 1 2
2 1
(6)

care înlocuite în (2), după calcule se ajunge la relaţia

dh 2 gh
  , (7)
l   
2
dt 
1    i   e    2 
 d    1
2
 2
 2    
1   1  1 
 1   2 

ce reprezintă o ecuaţie diferenţială care dă funcţia h de variaţie în

raport cu timpul t a diferenţei de nivel.
Relaţia (7) este de forma

dh
  k1 h , (8)
dt

unde k1 este o constantă calculabilă cu datele precizate anterior.

79
M

Integrăm relaţia

dh
dt   (9)
k1 h

între limitele H i şi H f şi obţinem

t
2
k1
 
Hi  H f , (10)

adică timpul de reducere a diferenţei de nivel de la valoarea H i la

Hf.
Pentru a determina înălţimea H i de la care prin conductă
avem curgere laminară, se exprimă debitul Q funcţie de viteza
medie prin conductă la nivelul H i :

d 2 d 4 gH i
Q  vm  , (11)
4 128l

de unde rezultă viteza medie

d 2 gH i
vm  . (12)
32l

vm d
Din expresia numărului Reynolds Re   2300

pentru curgere laminară, rezultă înălţimea H i :

80
M

2l
H i  73600 , (13)
gd 3

unde  reprezintă viscozitatea cinematică a lichidului folosit.

Pentru a calcula timpul în care diferenţa de nivel se reduce
de la H i la H f calculăm debitul Q în conductă, în ipoteza
curgerii laminare, pentru situaţia oarecare când diferenţa de nivel
este h:

d 4 p d 4 gh
Q  , (14)
128l 128l

unde p  gh reprezintă diferenţa de presiuni care produce

curgerea de
debit Q prin conductă la un moment oarecare, iar  este viscozitatea
dinamică.
Conform ecuaţiei de continuitate a curgerii la fluide, avem:

Q  v11  v2  2 . (15)

Din relaţiile (6), (14) şi (15) se obţin egalităţile

dh dh
 
d gh
4
dt   dt  ,
 (16)
128l 1 1
2 2
1 1
2 1
de unde rezultă relaţia
  
d 4 g 1  1 

dh
  2  h  k h , (17)
128l1
2
dt

81
M

  
d 4 g 1  1 
unde k 2   2 .
128l1

Integrând relaţia

1 dh
dt   (18)
k2 h

între limitele H i şi H f se obţine

1 H
t ln i , (19)
k2 H f

adică timpul de reducere a diferenţei de nivel de la valoarea H i la

H f în ipoteza curgerii laminare prin conductă.
Pentru alegerea din tabele şi diagrame a coeficienţilor de
pierdere  şi  ce apar în formula (1) este necesar numărul
Reynolds la curgerea prin conducta de lungime l şi diametru d,
vd
Re  .

Viteza v de curgere o calculăm cu formula
1 2 gh
v , (20)
 1 1
 22  12
Hi  H f
unde h  .
2
Valoarea v calculată cu relaţia (20) este dată de ecuaţia
Bernoulli fără pierderi.
82
M

ACCELEROMETRUL CU LICHID

Scopul lucrării este de a determina accelerația unei

platforme mobile care se deplasează cu o mişcare uniform
accelerată de care este legat un accelerometru cu lichid având
braţele înclinate cu un anumit unghi.

1. Calculul acceleraţiei de mişcare a platformei mobile

În figura 1 este prezentată schema de principiu a

platformei mobile care se deplasează cu o mişcare uniform
accelerată.

Fig. 1

83
M

Platforma 1, sprijinită pe rolele 2 este trasă de un fir 3 care

se înfăşoară pe tamburul 4 la raza r2 . Tamburul 4 este pus în
mişcare de o masă 5 şi de un fir 6 ce trece peste scripetele 7 şi se
înfăşoară pe tambur la raza r1 .
De platforma mobilă 1 este legat accelerometrul cu lichid 8
de lungime L şi având braţele înclinate cu unghiul  .
În figura 2 este reprezentată schema de calcul pentru
acceleraţia platformei mobile 1.
Momentele de inerţie masice ale corpurilor în rotaţie sunt:

mr12 mr12 mr22

J1  ; J2   ; J 3  8J , (1)
2 2 2

unde J este momentul de inerţie masic pentru o rolă.

Masele în translaţie sunt:
m1 = masa de antrenare;
m2  8×masa unui ansamblu cu role + masa cadrului căruciorului +
masa accelerometrului ataşat la cadru.
Momentele de frecare sunt:
M f1  M f 2  2 M rul - momentele de frecare date de rulmenţi;
M f 3  8M Rrul - momentul de frecare dat de rulmenţii rolelor;
M  sN - momentul de frecare de rostogolire pentru patru role de
sprijin vertical.
Dacă acceleraţia masei m3 este a atunci acceleraţia unghiulară a
a r
tamburului J 2 este  2  şi acceleraţia masei de antrenare m1 este a 1 .
r2 r2
a 1 a
Acceleraţia unghiulară a tamburului J 1 este r1  .
r2 r1 r2

84
M

Fig. 2

Se aplică principiul lui d' Alembert şi obţinem următoarele ecuaţii:

- pentru masa m1 ,

r1
m1 g  m1 a T  0; (2)
r2

- pentru tamburul J 1 ecuaţia de momente,

a
Tr1  J 1  M f1  T1 r1  0 ; (3)
r2

- pentru tamburul J 2 ecuaţia de momente,

85
M

a
T1 r1  J 2  M f 2  T2 r2  0 ; (4)
r2

- pentru platforma m2 scriem o ecuaţie de proiecţii şi una de momente cu

a
 ,
r3

T2  m2 a  H  0 ; (5)

a
Hr3  J 3  M f3  M  0 . (6)
r3

Rezultă acceleraţia de mişcare a platformei mobile :

r1 M f1 M f 2 M f 3 M
m1 g    
r2 r2 r2 r3 r3
a . (7)
r12 J 1 J 2 J3
m1 g 2  2  2  m2  2
r2 r2 r2 r3

2. Ecuaţiile accelerometrului cu lichid

În figura 3 este reprezentată schema de calcul a accelerometrului cu

lichid. Mărimile date iniţial sunt L şi  .
Faţă de sistemul de axe yOz care se mişcă uniform accelerat în sensul pozitiv
al axei Oy ecuaţia generală de echilibru relativ este

p
 ay  gz  const. (8)

Scriem această ecuaţie între punctele 1 şi 2:

86
M

Fig. 3

p atm p
 a L  l cos    g  l sin    atm  a  l cos    g l sin  
 
. (9)

Rezultă expresia acceleraţiei

2 g sin 
a l  kl . (10)
L

Se măsoară spaţiul S parcurs de platformă în mişcare uniform

accelerată cu viteza iniţială nulă şi se cronometrează timpul t în care a fost
parcurs acest spaţiu.
at 2
Din relaţia S  se calculează
2

2S
a (11)
t2

şi se compară cu valoarea acceleraţiei dată de relaţia (10).

87
M

VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ A CRITERIULUI

DE SIMILITUDINE NEWTON PENTRU FORŢE DE
REZISTENŢĂ LA ÎNAINTAREA ÎN APĂ

Lucrarea urmărește determinarea spaţiului de pornire a

modelelor până la atingerea vitezei uniforme de mişcare a unei
platforme mobile precum și rezistenţa la înaintare şi criteriul de
similitudine Newton, precum și de a determina și de a verifica
scara forţelor din criteriul de similitudine Newton.
Analiza dimensională are ca obiect stabilirea funcţiilor de
dependenţă între mărimile fizice ce intervin la studiul pe baze
experimentale a unui fenomen.
În mecanică, conform sistemului internaţional de unităţi de
măsură SI s-au ales trei mărimi fizice fundamentale, lungimea L,
masa M şi timpul T, măsurate respectiv în metri (m), kilograme
(kg) şi secunde (s).
Orice mărime fizică derivată A se exprimă sub forma unui
produs dintre o constantă adimensională k şi puteri ale mărimilor
fizice fundamentale:

A  kLa M b T c . (1)

Fie A1 , A2 , A3 trei mărimi fizice derivate:

A1  k1 La1 M b1 T c1 , A2  k2 La2 M b2 T c2 , A3  k3 La3 M b3 T c3 . (2)

Logaritmând expresiile (8.2) obţinem:

A1
a1 ln L  b1 ln M  c1 ln T  ln ;
k1

88
M

A2
a 2 ln L  b2 ln M  c2 ln T  ln ; (3)
k2
A
a3 ln L  b3 ln M  c3 ln T  ln 3 .
k3

Acest sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute ln L , ln M ,

ln T este compatibil determinat dacă şi numai dacă
a1 b1 c1
a2 b2 c2  0 . (4)
a3 b3 c3

Relaţia (8.4) reprezintă condiţia ca mărimile A1 , A2 , A3 să

poată fi alese simultan ca mărimi fundamentale.
Teoria similitudinii are ca obiect studiile experimentale pe
modele, mai mici sau mai mari decât prototipul real, necesare
atunci când datorită complexităţii fenomenelor studiul cu ajutorul
ecuaţiilor matematice prezintă dificultăţi deosebite. Teoria
similitudinii stabileşte condiţiile pentru ca fenomenul pe model să
fie asemenea cu cel real şi precizează modul de extrapolare a
rezultatelor încercărilor pe model la situaţia reală.
Între model şi prototip există o similitudine geometrică
dacă laturile omologe sunt proporţionale şi unghiurile sunt egale.
Pentru fenomenele variabile în timp, timpii omologi sunt
timpi în care se produc aceleaşi fracţiuni din fenomenul cercetat
atât pe model cât şi pe prototip. Similitudinea cinematică a
două fenomene hidraulice impune asemănarea geometrică a
liniilor de curent şi proporţionalitatea vitezelor în puncte analoge.
Similitudinea dinamică impune pe lângă condiţiile
similitudinii cinematice şi proporţionalitatea forţelor analoge.
Dacă l, m, t sunt lungimea, masa şi timpul la prototip (situaţia
reală) şi l 0 , m0 , t 0 sunt aceleaşi mărimi pe model, atunci scările
mărimilor fundamentale sunt:

89
M

l m t
kl  ; km  ; kt  . (5)
l0 m0 t0

Scările mărimilor derivate în funcţie de scările mărimilor

fundamentale se obţin cu ajutorul formulei dimensionale a
mărimii derivate. De exemplu pentru scara forţelor avem

F MLT 2
kF    k m k l k t 2 .
F0 M 0 L0T0 2

Principalele criterii de similitudine sunt:

Criteriul de similitudine Newton, care se utilizează la
modelarea fenomenelor hidraulice care sunt cauzate în principal
de forţele de inerţie; legea de similitudine Newton poate fi folosită
la studiul pe model al curgerii in jurul corpurilor, rezistenţa la
înaintare, acţiunea curentului de fluid asupra profilelor
aerodinamice, la maşini hidraulice cu acţiune etc.
Condiţia de similitudine Newton este

F F0
Ne   . (6)
l v
2 2
 0 l 02 v 02

Cu l 2 v  Sv  Q se pun în evidenţă forma forţelor de

impuls

F F0
Ne   . (7)
Qv  0 Q0 v0

Criteriul de similitudine Froude, care se foloseşte când

forţele de greutate Fg sunt cauza cea mai importantă care
produce mişcarea fluidelor, ca de exemplu curgerea apei peste
deversoare, curgerea în canale deschise, plutirea navelor etc.

90
M

Numărul Froude, acelaşi pe model şi pe prototip este

2
v2 v
Fr   0 . (8)
gl g 0 l 0

Criteriul de similitudine Reynolds, care se aplică la

curgerea lichidelor în conducte sub presiune, la curgerea în maşini
hidraulice şi la curgerea în tunele aerodinamice la viteze mai mici
de 150 m/s pentru a se neglija compresibilitatea.
Condiţia de similitudine Reynolds este

lv l 0 v0
Re   . (9)
 0

Criteriul de similitudine Strouhal, care ia în considerare

forţele de inerţie locală (pentru fenomene variabile în timp).
Numărul Strouhal, acelaşi pe model şi pe prototip este

vt v0 t 0
Sh   . (10)
l l0

Criteriul de similitudine Euler, care ia în considerare

forţele de presiune.
Numărul Euler este

p p
Eu   02 . (11)
v 2
 0 v0

91
M

1. Ecuaţia de mişcare a platformei mobile împreună cu

corpul a cărui rezistenţă la înaintare prin apă se măsoară

Schema de principiu a instalaţiei de antrenare a modelelor

în bazinul hidrodinamic este dată în figura 1.

Fig. 1

În lungul bazinului cu apa 1 este tractată o platformă 2 cu

role, de platformă fiind legat un model de încercat 3. Platforma este
pusă în mişcare de forţa de greutate a unei mase 4 prin intermediul
unui fir 5 a unui scripete 6, de acelaşi diametru cu tamburul 7, solidar
cu roata 8, pe care se înfăşoară firul 9.
Instalaţia de antrenare gravitaţională a platformei mobile
pentru bazinul hidrodinamic a fost proiectată astfel încât să
realizeze viteze constante de antrenare a modelelor, de orice
valoare, cuprinse între zero şi o viteză maximă limitată de
lungimea bazinului şi posibilităţile de măsurare.

92
M

2. Determinarea spaţiului de pornire a modelelor până la

atingerea vitezei uniforme de mişcare a platformei
mobile.
Forţa verticală F y ce acţionează asupra modelului 3 este
Fy  m3 g  Fa , unde Fa este forţa arhimedică. Când căruciorul se
deplasează cu viteza v atunci tamburul 7 şi roata 8 au o viteză
v
unghiulară   , iar masa 4 se deplasează în jos cu o viteză
R
vr
v 4  r  .
R
Masa redusă la platforma 2 pentru întregul sistem este dată
de formula:

2 2
v 1 r 
mred v 2  m2  m3 v 2  J 6  J 7  J 8    m4  v  ,(1)
1 1 1
2 2 2 R 2 R 

de unde rezultă

r2
mred  m2  m3 
1
 J 6  J 7  J 8   m 4 (1')
R2 R2

Forţa Fr cu care modelul 3 la deplasarea sa prin apă se

opune mişcării are modulul Fr  kv 2 , unde k este coeficientul de
rezistenţă hidrodinamică. Forţa Fr se determină din relaţia
Fr  Fy tg , iar  se măsoară în timpul deplasării cu viteza v.
Forţa redusă la platforma 2 pentru întregul sistem este dată
de formula
   
Fred v  m4 gv4  Fr v (2)

93
M

de unde, conform figurii 1, rezultă

r
Fred  m 4 g  kv 2  F  kv 2 , (2')
R

r
unde s-a notat cu F  m 4 g . Platforma mobilă 2 se mişcă după
R
dx
axa Ox , deci putem scrie că v  .
dt
Ecuaţia de mişcare a platformei mobile 2 este

d 2x
mred  Fred (3)
dt 2

şi cu mred  m , ţinând seamă de (2'), devine

2
d 2x  dx 
mred  F  k  , (3')
 dt 
2
dt

care reprezintă o ecuaţie diferenţială de ordinul 2 cu m, F şi k coeficienţi

constanţi.
dx d 2 x dv
Deoarece  v şi  , ecuaţia (3') devine
dt dt 2 dt

dv
m  F  kv 2 (4)
dt
sau

94
M

 
 
m  dv dv 
  dt , (4')
2F  k k 
1  v 1 v
 F F 

de unde prin integrare rezultă

k
1 v
m F
ln t C. (5)
2 kF k
1 v
F

Pentru t  0 , v  0 şi C  0 , se obţine

k
1 v
F 2 kF
ln  t, (6)
k m
1 v
F

de unde rezultă

2 kF
t
F e m 1
v . (6')
k 2 kF t
e m 1

Dacă trecem la limita t   în (6') se obţine viteza de

mişcare uniformă a platformei mobile,

95
M

F
v t   . (7)
k

F
Calculăm din (6') timpul t pentru care v  0,99 şi
k
obţinem:

ln199 m
t , (8)
2 kF

timp pe care îl introducem în ecuaţia spaţiului x  xt  pentru a

afla spaţiul parcurs până la atingerea vitezei uniforme de mişcare
a platformei mobile.
Din ecuaţia (6') rezultă

2 kF
t
F e m 1
k  2 kF t
x dt  const. (9)
e m 1

După efectuarea integralei obţinem:

2
 2 kF t 
 e m  1
 
m    const.
x ln 2 kF
(10)
2k t
e m

m
Cu x  0 , t  0 , const.   ln 4 , ecuaţia spaţiului este
2k

96
M

  2 kF t 
2

 e m
 1 
   
xt   ln    ln 4
m
. (11)
2k  2 kF
t 
 e m 
 

3. Rezistenţa la înaintare şi criteriul de similitudine

Newton

Experienţa se face cu două sfere de diametru d1 şi d 2 şi

de mase m1 şi m2 care se suspendă cu fire de platforma mobilă
(fig. 2). Unghiul  de deviere a firelor în timpul mişcării se
măsoară cu un raportor ataşat la platformă. Se cântăreşte masa
sferei m şi deci greutatea este mg .

Fig. 2

97
M

Dacă   9810 N/m3 este greutatea specifică a apei atunci

forţa arhimedică ce acţionează asupra sferei este

d 3
Fa   . (12)
6

Forţa verticală rezultantă asupra sferei este

G   mg  Fa . (13)

Se observă că rezistenţa la înaintare R se poate obţine din

relaţia

R  G tg . (14)

Fluidul este deviat în jurul sferei, apar forţe de inerţie în

fluid şi deci rezistenţa la înaintare are natura unei forţe de impuls

R  Qv . (15)

Dacă A este secţiunea transversală maximă a corpului

normală pe viteza v atunci debitul de fluid dislocat este

Q  Av (16)

şi deci rezistenţa la înaintare este de forma

R  Av 2 . (17)

Pentru cercetarea experimentală, rezistenţa la înaintare se

ia sub forma

98
M

R  C x Av 2 , (18)

unde C x este coeficientul de rezistenţă la înaintare.

Scopul experimentării este determinarea valorii C x în
funcţie de numărul Reynolds al mişcării

vd
Re  . (19)


Coeficientul de rezistenţă la înaintare se calculează din

expresia

R
Cx  , (20)
Av 2

unde R ,  , A, v se măsoară, iar C x se compară cu literatura de

specialitate.
d12 d 22
Dacă două sfere cu A1  şi A2  sunt deplasate
4 4
cu aceeaşi viteză v în acelaşi lichid  atunci rezistenţele la
înaintare sunt:

R1  A1v 2 ; R2  A2 v 2 . (21)

Raportul acestor rezistenţe este

2
R1  d1 
  , (22)
R2  d 2 

adică tocmai scara forţelor din criteriul de similitudine Newton.

Scopul experienţei este de a verifica această scară.
99
M

DETERMINAREA COEFICIENŢILOR DE REZISTENŢĂ

AERODINAMICĂ LA AUTOMOBILE PE MODELE
ÎN CURENT DE AER

Scopul lucrării este acela de a determina coeficienţii de

rezistenţă aerodinamică la automobile pe modele
în curent de aer, folosind un ventilator care aspiră aer axial şi
prezintă un tunel de ieşire

Instalaţia se compune din ventilatorul 1 care aspiră aer axial şi

tunelul de ieşire 2 de secţiune pătrată de latură l. Pentru a ieşi de sub
influenţa macroturbulenţei produse de rotorul ventilatorului tunelul 2
trebuie să aibă o lungime L  10l obţinându-se în acest mod un curent
paralel la ieşirea din tunel.

Fig. 1

100
M

Viteza curentului de aer se măsoară cu tubul Pitot 3 care

v2
preia presiunea totală p  p atm   , unde  este densitatea
2
aerului (   1,23 kg/m3) şi o transmite la o ramură a manometrului
diferenţial.
Cealaltă ramură este în atmosferă şi se poate scrie

v2
 m gh   , (1)
2

unde  m  1000 kg/m3 este densitatea lichidului manometric

(apa).

Rezultă viteza curentului de aer

m
v  2 gh . (1')


Evident după obţinerea măsurării vitezei, tubul Pitot se

îndepărtează din curentul de aer.
Se folosesc două modele de automobil identice care se
montează simetric faţă de o placă de tablă subţire ce se suspendă
cu ajutorul a patru fire subţiri de un suport 5. Placa, firele şi
suportul formează un mecanism patrulater care păstrează
paralelismul plăcii cu viteza v a curentului de aer indiferent care
este unghiul  de deviere sub acţiunea forţei F ce acţionează
asupra celor două modele.
Forţa F exercitată de curentul de aer asupra celor două
modele este de natura unei forţe de impuls şi se scrie sub forma

F  2C x Sv 2 , (2)

101
M

unde C x este coeficientul de rezistenţă la înaintare şi S este

secţiunea transversală maximă a unui model.
Masa modelelor împreună cu placa este m, deci greutatea
acestui ansamblu este G  mg .
Se măsoară unghiul  de deviere a firelor de la poziţia
verticală iniţială, deci putem scrie valoarea forţei

F  Gtg . (3)

Din relaţiile (2) şi (3) putem calcula coeficientul de

rezistenţă
la înaintare C x .
Prin obturarea variabilă a tubului de aspiraţie A se pot
obţine diferite viteze v, deci se poate obţine variaţia coeficientului
C x în funcţie de viteză sau de numărul Reynolds al curgerii
vd
Re  , unde d  S şi  este coeficientul de viscozitate

cinematic al aerului.

102
M

DEBITMETRUL CU DIAFRAGMĂ

Măsurarea vitezelor şi debitelor de fluide se poate face cu

aparate şi dispozitive bazate pe diverse principii şi metode, cum ar
fi:principiul ştrangulării curentului de fluid, adică reducerea
secţiunii de trecere a fluidului şi provocarea unei căderi de
presiune (tubul Pitot-Prandtl, diafragma, ajutajul, tubul
confuzor), principiul variaţiei presiunii dinamice a fluidelor în
mişcare prin conducte (rotametrul), principiul măsurării vitezelor
şi debitelor pe baza variaţiei temperaturii fluidelor aflate în
mişcare (termoanemometrul), metode tahometrice (măsurarea
debitelor se face prin transformarea vitezei de rotaţie a unei
turbine, antrenată de fluidul care curge printr-o conductă, într-un
semnal electric printr-un procedeu tahoinductiv), principii
magnetoinductive (aceste dispozitive se folosesc pentru
determinarea debitelor gravimetrice), metode
magnetohidrodinamice, metode acustice şi ultrasonice (se
folosesc trenuri de unde sonore sau ultrasonore pentru măsurarea
vitezei de curgere, pe baza determinării efectului fluxului de fluid
asupra fasciculului de unde).
Lucrarea de faţă îşi propune măsurarea vitezelor cuajutorul
tubul Pitot-Prandtl şi a debitului folosind diafragma.
Schema de principiu al unui debitmetru cu diafragmă este
dată în figura 1, a şi b.

103
M

a) b)
Fig. 1

Pentru figura 1, a ecuaţiile staticii sunt în raport cu sistemul

de axe Oz :

p1 p
 0  a  za ;
 
pa p
 z a  b  zb ;
m m
p2 p
 0  b  zb ,
 

de unde rezultă diferenţa de presiune

p  p1  p 2   m   h . (1)
Pentru figura 1, b ecuaţile staticii sunt:

p1 p
 0  atm  z a ;
 
p2 p
 0  atm  z b ,
 

104
M

de unde rezultă diferenţa de presiune

p  p1  p2  h . (2)

La diametrul d viteza este v1 , iar la diametrul D viteza

este v2 , ecuaţia de legătură dintre ele fiind ecuaţia de continuitate

d 2 D 2
Q v1  v 2 sau Q  v1 m  v2  M . (3)
4 4

Creşterea de viteză în zona strangulată de diafragmă

produce o importantă pierdere hidraulică locală. Prizele de
presiune montate înainte şi după diafragmă se racordează la
manometrul diferenţial care indică diferenţa de nivel h şi deci
debitul va fi de forma

Qk h (4)

Astfel, dacă scriem ecuaţia Bernoulli între secţiunile 1 şi 2

v12 p1 v22 p 2
  
2g  2g 

şi ţinem seama de relaţiile (1) şi (3) se obţine

 
2 g  m  1
Q    h k h. (5)
1 1
 2
m M
2

105
M

Dacă se ţine seamă de relaţiile (2) şi (3) se obţine

2g
Q h k h. (6)
1 1
 2
m M
2

Diafragmele normalizate, reprezentate în figura 2 în două

variante constructive (cu inele de captare a presiunii şi cu orificii
de captare a presiunii) au expresia debitului de forma

d 2 p
Q  0 2g , (7)
4 g

vD
Diafragmă normalizată Re D 


Fig. 2

106
M

în care:
d este diametrul diafragmei;
p - diferenţa de presiune măsurată cu un manometru
diferenţial;
 - densitatea fluidului;
 0 - coeficientul de debit al diafragmei (fig. 3), care
2
vD d
variază cu numărul Reynolds Re D  şi cu m    ;
 D
D - diametrul conductei;
v - viteza medie în conductă;
 - coeficientul cinematic de viscozitate.
Se observă că dacă în (7) înlocuim p  h din formula
(2), radicalul are dimensiunea unei viteze (cu   g ):

h
2g  2 gh = viteza de cădere de la înălţimea h.
g

Relaţia (7) se poate pune sub forma

d 2 d 2
Q  0 2 gh   0 2g h  k h , (7')
4 4

unde
d 2
k  0 2g .
4

107
M

DETERMINAREA DEBITULUI LA VENTILATORUL

CENTRIFUGAL CU AJUTORUL TUBULUI
PITOT-PRANDTL

Scopul lucrării este acela de a determina debitul la

ventilatorulcentrifugal cu ajutorul tubului Pitot-Prandtl.
Instalaţia se compune din ventilatorul centrifugal 1,
transmisie şi motor electric 2, conductă de aspiraţie de secţiune
circulară 3 echipată cu un tub Pitot-Prandtl (fig. 1). Tubul Pitot-
Prandtl este format din sonda de presiune totală 4 montată coaxial
cu sonda de presiune statică 5.

Fig. 1

v2
În punctul A acţionează presiunea totală pt  p   , iar
2
în punctul B acţionează presiunea statică p.

108
M

v2
Manometrul diferenţial 6 măsoară diferenţa pt  p  
2
presiunea dinamică a curentului de aer ce se deplasează cu viteza
v  vA .
Deoarece pt  p   m   h se obţine egalitatea
v2
g  m     , unde  este densitatea fluidului care curge şi
2
m este densitatea
lichidului manometric.
Viteza de curgere a fluidului va fi dată de relaţia:

 
v  2 g  m  1h  k h (1)
  

unde:

m este densitatea lichidului manometric

(  m   apă  1000 kg/m );
3
   aer  1,25 kg/m ; g  9,81 m/s3;
3

h - denivelarea (m) la manometrul diferenţial.

Poziţia tubului Pitot-Prandtl poate fi modificată radial
astfel încât se pot determina vitezele aerului în diferite puncte ale
conductei de aspiraţie.
Începând de la centrul conductei 3 se vor măsura vitezele
în cel puţin 5 poziţii echidistante pe rază, ultima poziţie fiind
lângă perete.
Se calculează viteza medie v m , iar cu aceasta se determină
debitul de aer aspirat de ventilator cu relaţia

109
M

D 2
Q  vm (2)
4

Se compară media datelor obţinute după câteva

experimentări cu debitul indicat pe plăcuţa ventilatorului.

110
M

CARACTERISTICILE TEORETICE ALE POMPELOR

CENTRIFUGALE
Pompele sint masini hidraulice care transforma energia
mecanica in energie hidraulica, facind parte din categoria
generatoarelor hidraulice. Pompele pot fi clasificate dupa cum
urmeaza: Pompe volumice (exemplu: pompele cu pistonase, cu
palete culisante sau cu roti dintate) - destinate in special
sistemelor de actionare hidraulice, functionind in cele mai multe
cazuri cu ulei. In cazul acestor pompe transferul energetic de la
pompa la lichid se realizeaza prin deplasarea periodica a unor
volume de lichid variabile in timp, intre racordul de aspiratie si ce
de refulare al pompei. Pompe centrifuge - utilizate in special in
retelele de alimentare cu apa dar si pentru vehicularea lichidelor
in industria chimica, cea miniera sau metalurgica. Transferul
energetic se realizeaza prin interactiunea dintre un rotor prevazut
cu palete profilate si lichidul in care acesta este complet imersat.
În figura 1 sunt reprezentate schemele rotoarelor unor
pompe centrifugale cu palete înclinate înapoi şi cu palete drepte.
Se măsoară la un rotor de pompă razele interioare r1 şi
exterioare r2 , unghiurile paletei 1 la intrare şi  2 la ieşire, ariile
 p1 şi  p2 obţinute prin intersectarea paletei cu razele r1 şi r2 ,
având lăţimile b1 şi b2 măsurate între feţele frontale ale rotorului.
Se notează cu k numărul de palete a rotorului,  densitate
fluidului pompat, debitul volumic Q şi viteza unghiulară de rotaţie
.
Presiunea dată de pompă are expresia

 r2 ctg 2 r1ctg1 
 
p   2 r22  r12  Q
 2r2 b2  k p

2r1b1  k p1
.

(1)
 2 

111
M

Fig. 1

Pentru o turaţie dată   cons tant se trasează

caracteristica teoretică p  pQ începând cu Q  0 .
Pentru verificare se compară presiunea obţinută prin calcul
cu presiunea indicată pe tăbliţe indicatoare a pompei la turaţia şi
debitul respectiv.
Pentru rotorul de pompe de lichid de răcire de la motorul
termic 1  900 şi  2  900 , deci în cazul paletelor radiale formula
presiunii devine:


p   2 r22  r12  (2)

şi se observă că această relaţie este independentă de debitul care trece

prin pompă.

112
M

CALCULUL ŞI VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ A

PRESIUNII DE DEBIT NUL LA VENTILATOARE
RADIALE

Lucrarea se ocupă cu studiul unei maşini hidraulice

(aeraulice) generatoare, la care fluidul vehiculat este compresibil
(un gaz), respectiv aerul atmosferic. Sub raportul diferenţelor de
presiuni aceste maşini se împart în mai multe categorii, obiectul,
studiului nostru realizând diferenţe de presiuni relativ mici, la
debite relativ mari, fiind deci utilizat în instalaţii de transport şi
recondiţionare a aerului (ventilatoare, exhaustoare). Rotorul
ventilatorului centrifugal este foarte aproape constructiv de cel al
unei pompe centrifugale (intrare axialã, ieşire radialã), diferenţa
fiind doar numãrul mai mare de pale la ventilator. La fel, controlul
geometriei canalului interpaletar spaţiul este mai puţin riguros faţã
de pompa centrifugalã.
Ventilatorul reprezentat în figura 1 are un rotor 1 cu raza
de intrare între palete r1 şi raza exterioară r2 , iar la carcasa 2 este
legată conducta de evacuare 3 de formă pătrată cu latura l.
Aproape de ieşirea din conductă este montată o priză de presiune
statică 4 legată la un manometru diferenţial cu lichid de densitate
 m . Priza 4 se montează la o distanţă L  8l de axul rotorului
pentru a prelua presiunea din aer în repaus. Ventilatorul este pus
în funcţiune cu viteza unghiulară  şi cu conducta de evacuare 3
închisă etanş cu un capac 5, adică debitul Q  0 .
În această situaţie manometrul diferenţial indică o presiune
relativă

p   m gh [Pa]=h[mmcolH2O], (1)
unde  m  1000 kg/m . 3

Pentru un debit nul presiunea dată de rotor este

113
M

 
p  2 r12  r22 , (2)

Fig. 1

unde    aer  1,23 kg/m3.

Scopul lucrării este compararea valorilor (1)şi (2) şi la rândul
lor aceste valori sunt comparate cu valoarea presiunii în mm col H2O
scrisă pe ventilator.

114
M

FILTRUL CENTRIFUGAL REACTIV

Scopul lucrării este acela de a calcula turaţia şi debitul filtrului

centrifugal reactiv.

1. Descrierea filtrului centrifugal reactiv

Filtrul centrifugal reactiv (fig.1) are o parte fixă compusă din

suportul 1 şi capacul 2 şi o parte mobilă compusă din tamburul 3
în care se presează axul 4, clopotul 5 montat cu ajutorul piuliţei 6
pe axul 4 cu alezajul a şi pe tamburul 3 cu alezajul b astfel că se
formează o cavitate cilindrică închisă c.
Partea mobilă se poate roti faţă de partea fixă pe cele două capete d şi e
ale axului 4, care se sprijină pe bucşa 8 presată în suportul 1 şi
respectiv pe bucşa 9 presată în capacul 2. Pe tamburul 3 sunt montate
la raza R două tuburi de reacţie 10 având diametrul de trecere a
uleiului d, montajul fiind făcut la cavităţile f din tamburul 3 care sunt
închise de placa fixată cu nişte bolţuri elastice 12 care asigură în
acelaşi timp fixarea tamburului 3 pe axul 4. Cavităţile f comunică cu
cavitatea cilindrică c prin nişte canalizaţii g din corpul rotorului 3.
Uleiul sub presiune din instalaţia de ungere a motorului vine prin
canalizaţia i din suportul 1 şi la o presiune mai mare de 1,5 bari
împinge pistonul 13, comprimând arcul 14 şi trece în canalizaţia j
şi apoi în canalizaţia k din axul 4. Din canalizaţia k uleiul intră în
cavitatea cilindrică c pe care o umple în întregime de unde prin
canalizaţiile g ajunge la cavităţile f ieşind apoi cu viteză mare prin
tuburile de reacţie 10 şi pune astfel în mişcare de rotaţie
ansamblul format din tamburul 3, axul 4 şi clopotul 5. Uleiul care
a ieşit din tuburile de reacţie 10 este condus la baia de ulei prin
canalizaţia l din suportul 1.

115
M

6 9 D2 e m
k a
g
5
4

L2
12
c
2 f
d
11
3
7
b
10

L1
D1
x x
R
8

10
Sectiunea x-x
f 14
3 j
13
1 i
l2

d 10

Fig. 1
La trecerea lentă a uleiului prin cavitatea cilindrică c
impurităţile sunt supuse forţelor centrifuge şi depuse pe peretele
interior datorită faptului că uleiul din cavitatea cilindrică c este
pus în mişcare de rotaţie prin forţe de vâscozitate şi se roteşte
practic cu viteza unghiulară a ansamblului mobil.

116
M

2.Calculul turaţiei şi debitului filtrului centrifugal

reactiv
Rotorul filtrului centrifugal reactiv reprezintă un sistem de
referinţă neinerţial în rotaţie de care ataşăm sistemul de referinţă
Oxyz (fig. 2).

Fig. 2
La
 regim stabilizat viteza unghiulară se exprimă sub forma

   k , cu  constant. În timpul funcţionării, repartiţia
presiunii în rotor este dată de ecuaţia

p 2 e 2
  gz  ct , (1)
 2

pentru statica sistemelor în rotaţie.


Dacă scriem această ecuaţie între centrul de rotaţie O şi raza r1
obţinem

117
M

p0 p1 2 r12
  , (2)
  2

unde p 0 este presiunea absolută de alimentare a rotorului şi

neglijăm forţele de greutate.
Pentru curgerea prin tubul de reacţie aplicăm ecuaţia de
curgere Bernoulli pentru sisteme în rotaţie

w2  u 2 p
  z  ct . (3)
2g 
 
Scrisă între poziţiile r1 şi r2 , cu neglijarea forţelor de greutate,
ecuaţia devine

w12  u12 p1 w22  u 22 p 2 w2 l w2

     2 , (4)
2g  2g  2g d 2g

şi exprimăm pierderea locală  cu w  w2 .

Ecuaţia de continuitate a curgerii este

Q  w11  w2  2 . (5)

2
Se observă că w1  w , u1  r1 , u 2  r2 , p 2  p atm
1
şi p r  p0  p atm , prin înlocuirea presiunii p1 cu ecuaţia staticii,
se obţine

p r  2 r22 w 2  
2
l  
  1     2   2  . (6)
 2g 2g  d  1  


118
M

Tubul de reacţie format din două tronsoane la un unghi de

 
90 şi extremităţi date de vectorii r1 şi r2 este un tub de curent şi
0

vom aplica pentru acesta teorema momentelor impulsului pentru

tuburi de curent în sisteme de referinţă neinerţiale aflate în rotaţie
uniformă,
         
Qr2  w2  r1  w1   M G  M p1  M p2  M it  M ic  M (7)

Rotorul are două tuburi de reacţie simetrice, deci forţele de


greutate îşi fac echilibrul, adică M G  0 .
     
Pentru M p1  r1  Fp1  0 ( r1 || F p1 ), iar M p2  0 ,
deoarece ieşirea jetului este în atmosferă.
Momentul de inerţie la mişcarea de transport este
  
M it   r   at d  0 , (8)


 
deoarece a t   2 r .
Momentul de inerţie al forţelor Coriolis este
  
M ic   r   ac d , (9)


  
cu ac  2  w .

Ţinând seamă că r   0 , după calcule avem
  
M ic  2 r wd . (10)



 dr
Deoarece d  Qdt şi   , se obţine
dt

119
M

 r
 2 
M ic  2Q  r dr , (11)
r1

   r2 
unde r dr  d   , şi evident debitul Q este constant pe toată linia de
 2
curent.
În final rezultă
 
 
M ic  Q r22  r12 k . (12)

   
Se observă că r1  w1  0 ( r1 || w1 ) şi
   
r2  w2  r2 w2 sin  k , unde  este unghiul între direcţiile r2 şi
  
w2 şi notăm w2  w . Momentul de reacţie al tubului asupra
fluidului este

 
 

M  Q r2 w sin    r22  r12 k , (13)

iar ca modul

 
M  Q r2 w sin    r22  r12 .  (14)

În continuare se va ţine seama că rotorul are două tuburi de

reacţie şi deci momentul total este

M t  2M . (15)

Turaţia limită maximă a rotorului se atinge când

120
M

Mt  M f , (16)

unde M f este momentul de frecare din lagărele rotorului.

Dacă notăm cu D diametrul şi cu L lungimea totală a celor
două fusuri, cu j jocul dintre fus şi lagăr şi cu  vâscozitatea
dinamică a uleiului, momentul de frecare, conform legii lui Newton
pentru frecarea vâscoasă, este

D 3 L
Mf  . (17)
2j

La turaţia limită maximă se poate scrie egalitatea


D 3 L
2j
  
  2Q r2 w sin    r22  r12 , (18)

d 2
unde Q  w 2 ,  2  , iar d este diametrul tubului de ieşire.
4
Formăm un sistem de două ecuaţii, prima fiind ecuaţia
Bernoulli, iar a doua teorema impulsului:

p r  2 r22 w 2  l2   2  
2

  1         ; (19)
 2g 2g  d  1  
 


D 3 L
2j
 
  2w 2 r2 w sin    r22  r12 .  (20)

Acest sistem neliniar de ecuaţii permite calculul a două

necunoscute w şi  , adică turaţia maximă  a rotorului filtrului şi
debitul 2Q ce trece prin filtru.

121
M

Un model de calcul simplificat neglijează cuplul de frecare

Mf şi consideră că turaţia maximă este limitată numai de
rezistenţa de curgere  locală în cot.
Sistemul de ecuaţii de mai sus se reduce la forma
simplificată

pr  l2   2  
2

2   r2  w 1         ;
2 2 2
(21)
  d  1  


 
r2 w sin    r22  r12 , (22)

unde

R
sin   , (23)
R  l 22
2

din care pot fi calculate w şi  .

122
M

POMPE CU ROŢI DINŢATE

1. Calculul debitului

În figura 1 se prezintă construcţia clasică a unei pompe cu

roţi dinţate cu angrenare exterioară care cuprinde două pinioane în
angrenare 1 şi 2, din care 1 este roata motoare şi 2 roata condusă,
carcasa 3 cu orificiul de aspiraţie 4 şi cel de refulare 5. Sensul de
rotaţie este dat de săgeata care pleacă din punctul de angrenare
către racordul de aspiraţie. Lichidul este transportat volum cu
volum de către golurile dinţilor spre orificiul de refulare, etanşarea
spaţiului de înaltă presiune de cel de joasă presiune făcându-se
prin contactul dinţilor în zona de angrenare.

Fig. 1
În figura 2 se prezintă construcţia unei pompe cu roţi
dinţate cu angrenare interioară folosită la motorul modernizat

123
M

pentru autoturismul Dacia. Se compune din corpul 1, pinionul

conducător 2 antrenat direct de arborele cotit, pinionul condus 3,
capacul 4. Supapa de siguranţă este formată din ghidul resort 5,
arcul 6, bila 7 şi piuliţa 8. La motorul modernizat supapa de
siguranţă se deschide la 5 bari.
Pentru calculul debitului pompei cu roţi cu angrenare
exterioară se face ipoteza că volumul unei gol este egal cu
volumul unui dinte, deci volumul golurilor de la cele două roţi
dinţate este:

 D 2  Di2  

1
 2 e  
 B  De2  Di2 B ,
 (1)
2  4  4

unde: De - diametrul exterior; Di - diametrul interior; B -

lungimea dinţilor.
Timpul în care pompa transportă acest volum este timpul
2
unei rotaţii complete, adică o perioadă T  .

Debitul pompei va avea expresia

 2
D  Di2 B De2  Di2 B
 4 e
Q     k , (2)
T 2 8


unde k se numeşte constanta de debit a pompei.

Această expresie este valabilă şi la pompe cu roţi
angrenate interior, dar De şi Di se referă la roata interioară
motoare.

124
M

Fig. 2

2. Calculul supapei de limitare a presiunii

Calculul supapei de siguranţă constă în determinarea săgeţii

sau
strângerii f a arcului pentru a vedea cât trebuie deplasat ghidul resort
(şurubul).
Forţa dezvoltată de arc este

Gd 4
F f, (3)
8 Dm3 n

unde: G este modulul de elasticitate transversală; Dm - diametrul de

înfăşurare; d – diametrul spirei; n – numărul de spire active.
Forţa dezvoltată de presiunea uleiului este

125
M

Ds2
Fp  p , (4)
4

unde: p este presiunea la care se deschide supapa; Ds - diametrul

orificiului pe care se sprijină bila. Se impune presiunea p limitată de
supapă şi rezultă săgeata f de montaj a arcului.

126
M

POMPA CU PISTONAŞE AXIALE

Pompa cu pistonaşe axiale se compune dintr-un bloc 1

având prelucrate nişte alezaje axiale e în care culisează pistoanele
2 (fig.1). Acţionarea către dreapta a pistoanelor 2 se face de
către un rulment de presiune înclinat 3 prin intermediul supapelor
de închidere 4 având nişte caneluri b ghidate în interiorul
pistoanelor.

Fig. 1

Acţionarea către stânga a pistoanelor 2 se face de către

arcurile 5 care se sprijină cu capătul stând simultan atât pe bordura
c a pistonului supapei 4, situaţie în care supapa 4 este distanţată de
scaunul de sprijin conic e din capătul stâng al pistonului 2.
Antrenarea rulmentului de presiune 3 în mişcare de rotaţie
se face de către arborele 6 articulat cu un capăt în corpul 1 şi cu
celălalt capăt în carcasa 7 unde este prevăzută şi o etanşare 8.

127
M

Aspiraţia uleiului se face la mişcarea către stânga a

pistoanelor 2 traseul uleiului fiind de la racordul de aspiraţie 9
până la interiorul pistoanelor 2 pe sub supapa 4 şi printre
canelurile b.
Refularea uleiului acumulat în pistonul 2 se face la
mişcarea către dreapta, situaţie în care sub acţiunea rulmentului de
presiune 3 supapa 4 se aşează pe scaunul de sprijin conic e ce
închide spaţiul din interiorul pistonului şi obligă uleiul să deschidă
supapa cu bilă 10 şi arc 11 şi să treacă la racordul de refulare 12.
Dacă se notează cu s cursa pistoanelor 2 şi d diametrul
acestuia atunci volumul refulat al uleiului de către un piston este

d 2
V  s . (1) Dacă se notează cu i numărul de
4
pistoane identice atunci la o rotaţie completă a rulmentului de
presiune 3 volumul  refulat este

d 2
i s . (2) Deoarece timpul unei rotaţii
4
2
complete este T  se poate scrie expresia debitului dat de

pompă
d 2
i s
 id 2 s
Q  4    k , (3)
T 2 8


unde k este constanta de debit a pompei cu pistoane axiale şi 

viteza unghiulară de antrenare a axului pompei.

128
M

BIBLIOGRAFIE
1. Anton, I., Popoviciu, M., Fitero, I. Hidraulică şi maşini
hidraulice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1978.
2. Brădeanu, P. Mecanica fluidelor. Editura Tehnică,
Bucureşti, 1973.
3. Carafoli, E., Oroveanu, T. Mecanica fluidelor. Editura
Academiei Bucureşti, vol. I 1952, vol. II 1955.
4. Cioc, D. Hidraulică. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983.
5. Constantinescu, V. N. Dinamica fluidelor vâscoase în
regim laminar. Editura Academiei R.S.R., 1987.
6. Constantinescu, V. N., Niculae, V., Găletuşe, St. Mecanica
fluidelor şi elemente de aerodinamică. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
7. Dragoş, L. Mecanica fluidelor, vol. I; Teoria generală; Fluidul
ideal incompresibil. Editura Academiei Române, Bucureşti,
1999.
8. Florea Julieta, Panaitescu, V. Mecanica fluidelor. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
9. Hara, V., Stan, M. Mecanica fluidelor şi maşini
hidropneumatice. Editura Tiparg, Piteşti, 2002.
10. Iacob, C. Mecanică teoretică. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1971.
11. Iamandi, C., Petrescu, V. Mecanica fluidelor. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1978.
12. Ionescu, Dan Gh. Introducere în mecanica fluidelor.
Editura Tehnică, Bucureşti, 2004.
13. Ionescu, Dan Gh., Matei, P., Todicescu, Al., Ancuşa, V.,
Buculei, M. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
14. Ionescu, Dan. Gh. Introducere în hidraulică. Editura Tehnică,

129
M

Bucureşti, 1977.
15. Seteanu, I., Rădulescu, Victoriţa Vasiliu, N., Vasiliu, Daniela.
Mecanica fluidelor
şi sisteme hidraulice. Fundamente şi aplicaţii, vol. 1. Editura Tehnică,
Bucureşti, 1998.
16. Stan, M. Mecanica fluidelor. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2004.
17. Stan, M., Hara, V. Mecanica fluidelor şi echipamente
hidraulice. Universitatea din Piteşti, 1996.
18. Stan, M., Hara, V. Mecanica fluidelor şi echipamente
hidraulice. Îndrumar de laborator, Universitatea din Piteşti,
1996.
19. Stan, M., Hara, V. Stabilirea ecuaţiei de mişcare a
platformei mobile cu antrenare gravitaţională la încercări pe
modele în bazinul hidrodinamic. Buletinul ştiinţific al
Universităţii din Piteşti,
Seria Mecanică Aplicată, vol. 1(11), pg. 89-94, ISSN 1582-
9561, 2005.
20. Stan, P., Stan, M., Popa, D. Matematici și Metode
Numerice Aplicate în Mecanică, Universitatea din Piteşti, 2010.

130