MCVP/PF Cursul 4 continuare

1.1.1 Tehnica bobocului de lotus

Această tehnică a fost creată de către Yasuo MATSUMURA, de la Centrul de Cercetări de
Management din Chiba, Japonia.
Tehnica are ca principiu plecarea de la o temă inițială, ce va fi divizată în subteme, obținând astfel
mai multe moduri de abordare a temei inițiale.
Analogia cu floarea de lotus este aceea că tema inițială reprezintă branșa principală, subtemele
reprezintă branșele care înconjoară branșa principală, branșele secundare devin pe rând branșe
principale la nivel local față de alte noi branșe etc.
Modalitatea de lucru este următoarea:
1. Se construiește o matrice pătratică de 9X9 elemente;
2. Tema inițială se scrie în celula centrală a matricei;
3. În celulele din jurul celulei centrale vor fi scrise ideile sau soluțiile ce derivă din aceasta, în
funcție de natura acestei teme și de obiectivele studiului;
4. Aceste noi elemente devin la rândul lor teme centrale față de altele ce vor fi scrise în jurul
lor. În jurul lui A vor fi scrise ideile a1…a8;
5. Se va continua completarea matricei în jurul noilor teme B, C…H, până când „bobocul de
lotus” va fi complet.

figura 1- Bobocul de lotus

MCVP/PF Cursul 4 continuare

Considerăm o companie care dorește să-și crească valoarea produsului pe care-l comercializează.
Se va înscrie în centrul matricei tema inițială: Valoare Produs. În jurul acestei teme vor fi trecute
principalele 8 elemente specifice companiei care concură la creșterea valorii produsului:
Cercetare, Dezvoltare, Tehnologii, Furnizori, Logistică, Personal, Parteneri și Costuri.
Remarcă: în funcție de natura temei inițiale și de complexitatea studiului există o doză mai mică
sau mai mare de subiectivism în stabilirea elementelor ce înconjoară tema centrală.
Cele 8 elemente sus-menționate vor deveni teme centrale locale și vor fi scrise în zonele dinspre
extremitățile matricei, iar în jurul acestora se vor căuta idei care să se înscrie în obiectivul inițial.
Astfel, pentru Cercetare se vor căuta idei de creștere a valorii produsului în această etapă de
dezvoltare a acestuia. Astfel, putem găsi: Analiza funcțională, Creativitate, Materiale noi,
Performanțe, Ergonomie produs, Aspect produs, Formă produs, Principii de funcționare.

Analiza Materiale
Creativitate
funcțională noi

Principii de
Cercetare Performanțe Dezvoltare Tehnologii
funcționare

Formă Aspect Ergonomie

produs produs produs

Cercetare Dezvoltare Tehnologii

Valoare
Costuri Costuri Furnizori Furnizori
Produs

Parteneri Personal Logistică

Parteneri Personal Logistică

figura 2- Bobocul de lotus - exemplu

După completarea matricei, echipa care efectuează analiza obține 64 de idei sau soluții pe care le
poate utiliza în studiul privind posibilitățile de creștere a valorii produsului companiei.
MCVP/PF Cursul 4 continuare

1.1.2 Analiza câmpului de forțe

Această tehnică a fost dezvoltată de către psihologul american de origine germană Kurt LEWIN,
specialist în psihologia socială, pentru a identifica vizual modul în care forțele pozitive și negative
influențează situațiile. Oamenii obișnuiți vad situațiile în mod static. Deoarece totul se află într-o
continuă mișcare, situațiile analizate au și ele o anumită dinamică, forțele ce le guvernează făcând
ca acestea să fie împinse spre o extremă sau spre cealaltă, de-a lungul unui interval de timp.
Obiectivele analizei sunt:
 Orientare mai bună în acțiunile pe care le facem;
 Evaluarea mai amănunțită a factorilor relevanți;
 Identificarea punctelor forte ca caracterizează situația;
 Identificarea punctelor slabe în scopul diminuării efectelor acestora;
 Găsirea de noi puncte forte.

Modul de lucru:
1. Se stabilește sarcina de lucru;
2. Se vor stabili extremele. Pe o foaie de hârtie se vor înscrie în partea stângă cazul cel mai
defavorabil, iar în partea dreaptă cazul cel mai favorabil;
3. În partea centrală a graficului va fi o listă cu factorii și condițiile situației analizate. Analiza
este mai fină cu cât lista va conține un număr mai mare de elemente;
4. Pentru fiecare factor/condiție forțele specifice acestuia/acesteia vor „împinge” situația
spre dreapta sau spre stânga. Se va marca cu o săgeată sensul în care acel factor „împinge”
situația și se va acorda o notă de la 1 la 10.
5. După completarea graficului și acordarea punctajului pentru fiecare factor/condiție se face
balanță finală, aflând unde ne situăm la momentul analizei.

De exemplu, o persoană dorește sa-și cunoască șansele de reușită pe plan profesional. Pentru
început identifică 10 factori de influență: competențele, motivația, ambiția, curiozitatea,
încrederea, energia, obiectivele, disponibilitatea, anturajul, vârsta.

Defavorabil Factor/condiție Favorabil

Competențele  8
Motivația  3
Ambiția  6
6  Curiozitatea
Încrederea  5
Energia  4
8  Obiectivele
2  Disponibilitatea
4  Anturajul
Vârsta  7
8+6+4+2=20 3+4+5+6+7+8=33
Diferența=33-20=13 din maximul de 100
%  % X
MCVP/PF Cursul 4 continuare

Cei 10 factori identificați de persoana care realizează studiul sunt trecuți pe coloana centrală a
tabelului.
Partea stângă a tabelului corespunde situațiilor nefavorabile, iar partea dreaptă situațiilor
favorabile.
Pentru fiecare factor, persoana în cauză a identificat sensul de influență al acestuia (favorabil sau
defavorabil) și a acordat note.
Pentru fiecare parte a tabelului se face punctajul, iar apoi este realizat punctajul total. În acest caz,
fiind vorba de 10 factori, posibilitatea concretă de atingere a maximului de punctaj ar fi fost ca
pentru toții factorii să fi primit nota maximă pentru influență favorabilă. Dar cum acest caz este
unul ideal, în realitate diferență de 13 puncte poate fi reprezentată în tabel cu un X corespunzător
celului de (10%,20%], ceea ce arată ca la momentul studiului șansele sunt ușor favorabile.
Analiza impului de forțe permite aprecierea realistă a șanselor, o vedere de ansamblu a factorilor
de influență și a evoluției acestora, dar și posibilitatea identificării de noi factori cu influență
favorabilă în scopul creșterii șanselor de reușită.