Sunteți pe pagina 1din 123

Centrul National de Management Programe (CNMP) Domeniul: 1 (Tehnologia informatiei si comunicatii)

Acronim proiect: MICROSIM

Contract nr: 12-132 / 01.10.2008

CO-UPB: Universitatea Politehnica Bucureşti

P1-ISPH

P2-AISTEDA

P3-ICIM

SIMULATOR VIRTUAL PENTRU EXPLOATAREA UNEI MICROHIDROCENTRALE

ETAPA 1 / 27.02.2009:

ASPECTE TEHNICO-FUNCTIONALE ALE UNEI

MICROHIDROCENTRALE. TEHNOLOGIE, CARACTERISTICI, TIPURI DE AMENAJARI PENTRU MICROHIDROCENTRALE

Activitatea I.1 – Utilizarea microhidropotentialului unui sector de rau. Tehnologia de baza, parametri energetici.

Activitatea I.2 – Amenajari microhidroenergetice. Clasificare, caracteristici, parametri. Exemple din Romania si strainatate. Studii de caz.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

1

ASPECTE TEHNICO-FUNCTIONALE ALE UNEI MICROHIDROCENTRALE. TEHNOLOGIE, CARACTERISTICI, TIPURI DE AMENAJARI PENTRU MICROHIDROCENTRALE

CUPRINS

 

NOTAŢII

3

1.

SCURT ISTORIC ŞI EVOLUŢIE A UTILIZĂRII ENERGIEI APELOR

4

1.1. Generalităţi

4

1.2. Apariţie şi dezvoltare pe plan mondial

4

1.3. Apariţie şi dezvoltare în România

7

1.4. Locul hidroenergeticii în producţia de energie electrică

12

2.

POTENŢIALUL HIDROENERGETIC PENTRU MHC

(MICROHIDROPOTENŢIALUL)

17

2.1. Clasificări ale CHE, avantaje 17

2.2. Potenţialul hidroenergetic 18

2.2.1. Definiţii 18

2.2.2. Relaţii de calcul, unităţi de măsură 20

2.2.3. Evaluarea potenţialului hidroenergetic al unui râu 23

2.2.4. Utilizarea potenţialului hidroenergetic al unui râu. Definiţii, relaţii de calcul ale energiei şi puterii centralelor hidroelectrice

26

3.

TEHNOLOGIA DE BAZA, PARAMETRI ENERGETICI

31

3.1. Noţiuni, relaţii de calcul asociate

31

3.2. Tehnologia de bază

33

3.3. Elemente componente ale schemelor de amenajare pentru MHC

36

3.3.1. Prizele de apă

36

3.3.2. Canalele

39

3.3.3. Galeriile hidrotehnice

41

3.3.4. Conducte de derivaţie

46

3.3.5. Camere de încărcare

49

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

2

4.

AMENAJĂRI HIDROENERGETICE PENTRU MICROHIDROCENTRALE

56

4.1. Amenajările cu acumulare

56

4.2. Amenajările pe firul apei

57

4.3. Dispozitive de captare a energiei cinetice a râurilor

59

4.4. Clasificări alternative ale MHC

62

5.

CONSTRUCŢII ŞI ECHIPAMENTE ASOCIATE MHC

65

5.1. Lucrări civile

65

5.2. Echipamente mecanice şi electrice

66

6. ASPECTE TEHNICE CARE AU IMPACT ASUPRA FLUXULUI DE VENITURI ŞI CHELTUIELI ÎN CAZUL MHC

71

6.1. Resursele de apă

71

6.2. Randamentul turbinei

73

6.3. Alţi factori care influenţează producţia de energie a microhidrocentralelor

74

7.

PROBLEME ECONOMICE ALE MHC

77

7.1. Investiţii iniţiale pentru o microhidrocentrală

77

7.2. Costurile exploatării MHC

79

7.3. Domeniile cheie de risc ale proiectelor de MHC

80

7.3.1. Riscurile anterioare investiţiei

80

7.3.2. Riscurile din timpul perioadei de construcţie

81

7.3.3. Riscurile în exploatarea normală (perioada de funcţionare)

81

8. EXEMPLE DIN ROMANIA SI STRAINATATE. STUDII DE CAZ

83

9. EXPERIENTA ISPH CU PRIVIRE LA MODUL DE EXPLOATARE A MHC

108

10. STADIUL PASAJELOR DE PEŞTI ÎN ROMÂNIA

115

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

3

NOTAŢII

ANAR – Administraţia Naţională „Apele Române” CHE – centrală hidroelectrică CP – cal putere (736 W) eSRE – productia de energie electrica din surse regenerabile de energie HA – hidroagregat MHC – microhidrocentrală PIF – Punere în funcţiune SRE –surse regenerabile de energie UE – Uniunea Europeană

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

4

1. SCURT ISTORIC ŞI EVOLUŢIE A UTILIZĂRII ENERGIEI APELOR

1.1. Generalităţi

Utilizarea apei în scopuri energetice este cunoscută de mii de ani. De cel puţin două mii de ani apa a fost folosită în foarte multe părţi ale lumii, la început fiind utilizată pentru măcinarea cerealelor. În primele decenii ale revoluţiei industriale, în Europa şi America de Nord au fost construite mori de apă, pentru o varietate de scopuri, de la procesarea inului până la tors şi ţesut, de la piuă şi până la prelucrarea lemnului.

Puterea apei este cea mai importantă sursă de energie care nu implică bioxid de carbon, bioxid de sulf, protoxizi de azot sau orice alt tip de emisie toxică şi nu produce nici un fel de reziduuri solide sau lichide. Centrala hidroelectrică se foloseşte de o cădere naturală sau artificială a unui râu şi înglobează principalele avantaje în comparaţie cu alte surse de energie, economisind la capitolul consum de cărbune, combustibil sau lemn de foc, fiind de sine stătătoare, fără necesitatea implicării altor componente.

Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, energia apelor a fost principala sursă majoră care genera electricitate, până când cărbunele, produsele petroliere, iar mai târziu, combustibilul nuclear, au devenit mai utilizate. Totuşi, energia hidro asigură 20% din producţia de energia electrică pe plan mondial, cu randamente de peste 70%.

Centralele hidroelectrice (CHE) au cele mai reduse costuri de exploatare şi cea mai mare durată de viaţă în comparaţie cu alte tipuri de centrale electrice. Există o experienţă de peste un secol în realizarea şi exploatarea CHE, ceea ce face ca ele să atingă niveluri de performanţă tehnică şi economică foarte ridicate.

1.2. Apariţie şi dezvoltare plan mondial

Prima hidrocentrală din lume este Cragside, în Rothbury, Anglia, construită în 1870 (figura 1.1). Cragside era o casă ţărănească în apropiere de Rothbury. A fost prima casă din lume care a utilizat energia hidroelectrică. Construită într-o zonă muntoasă, a fost casa de vacanţă a lordului William George Amstrong şi după 1870 a trecut în grija

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

5

National Trust. Cragside, numită după dealul Cragend, a fost construită în 1863 ca o modestă casă ţărănească cu două etaje, dar a fost extinsă, transformându-se într-o adevărată vilă în stilul Tudor, de arhitectul Norman Shaw. La un moment dat, clădirea includea un observator astronomic şi un laborator ştiinţific.

În 1868 a fost instalat un motor hidraulic utilizat în spălătoria de rufe, în rotiserie

şi pentru acţionarea liftului hidraulic. În 1870 apa din unul din lacurile deţinute pe proprietate a fost utilizată pentru a învârti un dinam (maşină electrică rotativă, generatoare de curent continuu) Siemens, aceasta fiind probabil prima centrală hidroelectrică din lume. Energia rezultată a fost folosită să aprindă un bec cu arc.

ă a fost folosit ă s ă aprind ă un bec cu arc. Fig. 1.1. Centrala

Fig. 1.1. Centrala hidroelectrică Cragside, Anglia.

A doua hidrocentrală din lume a fost construită, în 1882, în Wisconsin, SUA,

Appleton, pe râul Fox, fiind utilizată pentru a lumina două mori de hârtie şi o casă, la

doi ani după ce Thomas Edison a prezentat lampa cu incandescenţă.

În anul 1885, se construieşte a treia hidrocentrală din lume, de către Asociaţia

Schmidt şi Dachler.

În total, în anul 1900, au fost construite 21 de centrale hidroelectrice având o

putere totală instalată de cca. 4550 kW.

La început, centralele hidroelectrice erau amenajări mici. Totuşi, necesităţile industriei şi cele ale populaţiei au determinat construcţia unor baraje şi amenajări hidroenergetice mai mari. Prin urmare, până la sfârşitul primei jumătăţi a secolului XX, MHC au pierdut continuu din importanţă. Acest declin a fost accelerat de apariţia petrolului ieftin în era de după cel de-al doilea război mondial.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

6

Aceşti doi factori (dezvoltarea marilor hidrocentrale şi petrolul ieftin) aproape că eu pus capăt existenţei microhidrocentralelor până în anii '50. Mii de astfel de centrale

au fost abandonate în Europa, Asia şi America de Nord din anii '50 şi până la începutul anilor '80. Microhidrocentralele au încetat să mai existe în fosta Uniune Sovietică (fosta URSS) şi în Europa Centrala şi de Est (ECE).

Totuşi, începând din 1989 a avut loc o renaştere a microhidrocentralelor în Europa. În ECE aceasta a fost mai pronunţată pe măsură ce producţia economică şi preocupările pentru reducerea emisiilor nocive au crescut. Din 1989, în Europa au fost

retehnologizate peste 2000 de MHC, şi au fost construite alte 1000 asemenea centrale noi.

Din cei aproximativ 130 de fabricanţi de turbine pentru hidrocentrale în 1995,

peste 100 produc echipamente doar pentru microhidrocentrale. Producţia este concentrată în Europa, America de Nord şi Japonia, cu toate că există producători importanţi şi în China şi India. Producători de echipamente pentru microhidrocentrale se

găsesc peste tot în lume, iar noile îmbunătăţiri în această tehnologie la scară redusă demonstrează vitalitatea aceste industrii.

La nivel global, s-au dezvoltat hidrocentrale cu puteri de aproximativ 700 GW,

cu o producţie anuală situată în jurul a 2600 TWh. Din totalul puterii instalate,

aproximativ 32 GW o reprezentau, în anul 2000, microhidrocentralele (MHC). Totuşi,

200 GW), din care

cu privire la MHC, rămâne un important potenţial tehnic (150

70% în ţări în curs de dezvoltare. În tabelul 1.1 se prezintă situaţia curentă şi estimările

în domeniul MHC.

Tabelul 1.1

Situaţia actuală şi estimarea dezvoltării MHC

Regiune

Putere instalată, MW el

Producţie, GWh

1995

2010

1995

2010

America de Nord

4.400

18.000

5.500

25.000

America de Sud

1.000

3.500

3.000

10.000

Europa de Vest

9.740

40.000

12.600

50.000

Europa centrală şi de est şi fosta Uniune Sovietică

2.070

8.500

7.000

28.000

Orientul Mijlociu

       

şi zona

180

700

400

1.700

mediteraneană

Africa

400

1.600

700

3.000

Pacific

160

700

750

3.000

Asia

10.000

42.000

25.000

100.000

TOTAL

27.950

115.000

54.950

220.700

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

7

Consiliul Mondial al Energiei estimează că, sub influenţa "politicilor actuale", capacitatea instalată a hidrocentralelor mici va creşte la 51 GW până în anul 2020, cea mai mare creştere având loc în China. În "scenariul fericit" al Consiliului Mondial al Energiei, capacitatea instalată va creşte la aproximativ 75 GW până în anul 2020. Toate regiunile globului înregistrează creşteri semnificative în capacitatea hidrocentralelor mici, în China observându-se cea mai mare creştere.

1.3. Apariţie şi dezvoltare în România

Primele semnale privind folosirea energiei cursurilor de apa din tara noastra pot fi regasite, departe in timp, in epoca stapanirii romane, izvoarele scrise descriind roti de apa cu cupa si timpan destinate irigatiilor, roti pentru mori sau piue pentru macinarea minereurilor.

Prima centrala hidroelectrica din Romania, atestata documentar a fost centrala Grozavesti, realizata pe lacul Ciurel din Bucuresti, in anul 1889, avand o putere de 2 x 180 CP. A functionat pana in anul 1912, fiind inlocuita cu CET Grozavesti. Tot ca un eveniment demn de mentionat in istoria hidroenergeticii romanesti este cel legat de punerea in functiune, in anul 1896, a primei centrale mixte din Romania, hidro si termoelectrica, pe valea raului Sadu la o distanta de 18 km de orasul Sibiu, centrala SADU I (figura 1.2).

In total, pana in anul 1900 in Romania s-au realizat 21 de centrale hidroelectrice (CHE), cu o putere instalata de circa 4550 kW, dintre acestea remarcandu-se CHE Sinaia I (4 x 250 kW) care, in anul 1898, producea energie electrica in curent trifazat la 50 Hz (figura 1.3).

produ cea energie electrica in curent trifazat la 50 Hz (figura 1.3). Fig. 1.2. CHE Sadu
produ cea energie electrica in curent trifazat la 50 Hz (figura 1.3). Fig. 1.2. CHE Sadu

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

8

In anii 1901-1904 au fost executate unele amenajari hidraulice ale raului Barzava si s-a construit centrala hidroelectrica de la Resita (denumita "Grebla"), figura 1.4. In perioada 1908-1909 s-a construit barajul de la Valiug (figura 1.5), iar in 1916, centrala hidroelectrica de la Breazova (figura 1.6).

1916, centrala hidroelectrica de la Breazova (figura 1.6). Fig. 1.4. Centrala Grebla (Resita) Fig. 1.5. Barajul

Fig. 1.4. Centrala Grebla (Resita)

la Breazova (figura 1.6). Fig. 1.4. Centrala Grebla (Resita) Fig. 1.5. Barajul Valiug Fig. 1.6. CHE

Fig. 1.5. Barajul Valiug

Fig. 1.4. Centrala Grebla (Resita) Fig. 1.5. Barajul Valiug Fig. 1.6. CHE Breazova In intervalul 1900

Fig. 1.6. CHE Breazova

In intervalul 1900 – 1930, constructia de hidrocentrale a continuat (cu intreruperea provocata de razboi), astfel ca, in anul 1930, puterea centralelor hidroelectrice era de 30 MW, cu o productie de circa 75 GWh/an. In acest interval s-a construit si s-a pus in functiune CHE Dobresti (figura 1.7) de 16 MW (1928-1930), care va ramane centrala cu puterea instalata cea mai mare din tara pana in anul 1960, cand a fost pus in functiune primul hidroagregat al CHE Stejaru (figura 1.8).

In 1933 a fost elaborat primul plan general de amenajare a potentialului hidroenergetic al Romaniei de catre profesorul Dorin Pavel publicat in lucrarea "Plan Général d'Aménagement des forces Hydrauliques en Roumanie". Pornind de la evaluarea potentialului tehnic amenajabil al raurilor tarii, inclusiv al Dunarii, planul prezenta intr-o conceptie unitara, moderna, schemele de amenajare si indicatorii tehnico-economici ai unui numar de 567 centrale hidroelectrice. Planul a constituit si constituie inca, un indrumar de larga perspectiva pentru dezvoltarea intregii hidroenergetici romanesti. In perioada 1930-1950 constructia de centrale hidroelectrice a stagnat datorita crizei economice si celui de-al doilea razboi mondial.

Planul general de electrificare a tarii (1951-1960) a pus bazele dezvoltarii moderne a hidroenergeticii romanesti. In acest interval s-a realizat un mare volum de studii si proiecte pentru amenajarea hidroenergetica a principalelor bazine hidrografice ale Romaniei, inclusiv amenajarea Dunarii. Au fost puse in functiune primele amenajari de mare putere CHE Moroieni - 16 MW, CHE Sadu V - 16 MW (figura 1.9), CHE Crainicel - 8,7 MW (figura 1.11) si primele hidroagregate la CHE Bicaz (3 x 27,5 MW).

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

9

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM Faza 1 / 27.02.2009 9 Fig. 1.7. CHE Dobresti (http://alpinet.org/foto/) Fig. 1.8.

Fig. 1.7. CHE Dobresti (http://alpinet.org/foto/)

9 Fig. 1.7. CHE Dobresti (http://alpinet.org/foto/) Fig. 1.8. CHE Stejaru (http://www.imagini.neamt.ro/) Fig.

Fig. 1.8. CHE Stejaru (http://www.imagini.neamt.ro/)

Fig. 1.8. CHE Stejaru (http://www.imagini.neamt.ro/) Fig. 1.9. CHE Sadu V Fig. 1.10. Barajul Negovanu Fig. 1.11.

Fig. 1.9. CHE Sadu V

Stejaru (http://www.imagini.neamt.ro/) Fig. 1.9. CHE Sadu V Fig. 1.10. Barajul Negovanu Fig. 1.11. CHE Crainicel

Fig. 1.10. Barajul Negovanu

Fig. 1.9. CHE Sadu V Fig. 1.10. Barajul Negovanu Fig. 1.11. CHE Crainicel Perioada 1961-1970: s-au

Fig. 1.11. CHE Crainicel

Perioada 1961-1970: s-au pus in functiune capacitati insumand 960 MW putere instalata: CHE Stejaru, cascada Bistrita, CHE Vidraru (figura 1.12) si partial cascada de CHE Arges aval, precum si primele 2 hidroagregate de la Portile de Fier (figura 1.13).

Perioada 1971-1980: s-au pus in functiune la intreaga capacitate CHE Portile de Fier, CHE Lotru – Ciunget (figurile 1.13 şi 1.14), primele centrale din amenajarea raului Olt, total putere instalata 2130 MW.

Perioada 1981-1990: s-au pus in functiune un numar foarte mare de agregate, 145 - circa 45% din numarul total al agregatelor aflate in prezent in functiune in CHE cu puteri instalate mai mari ca 3,2 MW. Puterea totala instalata in acest deceniu este de circa 2110 MW.

Perioada 1991-2000: s-au pus in functiune 452 MW in centrale a caror executie a fost inceputa inainte de anul 1989.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

10

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM Faza 1 / 27.02.2009 10 Fig. 1.12. Barajul Vidraru Fi g. 1.13. Portile

Fig. 1.12. Barajul Vidraru

Faza 1 / 27.02.2009 10 Fig. 1.12. Barajul Vidraru Fi g. 1.13. Portile de Fier I

Fig. 1.13. Portile de Fier I

10 Fig. 1.12. Barajul Vidraru Fi g. 1.13. Portile de Fier I Fig. 1.13. Barajul Vidra

Fig. 1.13. Barajul Vidra

Fi g. 1.13. Portile de Fier I Fig. 1.13. Barajul Vidra Fig. 1.14. CHE Lotru Perioada

Fig. 1.14. CHE Lotru

Perioada 2001-2002: in anul 2001 s-au realizat urmatoarele puneri in functiune

- HA 10 - 27,5 MW Centrala suplimentara Iugoslavia - Portile de Fier II (figura 1.15);

- HA 1 - 3,8 MW CHE Dragoslavele - Amenajarea Dambovita;

- Acumularea Cornetu - Amenajarea Olt Defileu si prima rotire a HA 1 - CHE Cornetu. In anul 2002 s-a realizat punerea in functiune a HA I - 16,6 MW la CHE - Cornetu urmand ca in luna decembrie sa se puna in functiune si HA2.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

11

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM Faza 1 / 27.02.2009 11 Fig. 1.15. CHE Portile de Fier II Anul

Fig. 1.15. CHE Portile de Fier II

Anul 2003: in anul 2003 s-a realizat o crestere de putere de 21,4 MW, astfel:

- prin finalizarea retehnologizarii HA 3 Portile de Fier I s-a obtinut un spor de putere de 19,4 MW;

- La SH Curtea de Arges s-a realizat punerea in functiune a doua hidroagregate (MHC Salatrucul de Jos 0,8 MW si MHC Treisteni 1,2 MW).

Anul 2004: in anul 2004 s-a realizat o crestere de energie de 142 GWh/an astfel:

- prin punerea in functiune a statiei de pompare Galceag (putere instalata 10 MW) la SH Sebes, aportul de energie al SH Sebes creste cu cca 125 GWh/an;

- prin punerea in functiune a captarii secundare Galceag la SH Sebes, aportul de energiei creste cu 17 GWh/an (figura 1.16 – lacul de acumulare Oaşa).

cu 17 GWh/an (figura 1.16 – lacul de acumulare Oa ş a). Fig 1.16. Lacul si

Fig 1.16. Lacul si barajul Oasa

Anul 2005: In noiembrie 2005 a fost pusa in functiune centrala hidroelectrica

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

12

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM Faza 1 / 27.02.2009 12 Fig. 1.17. CHE Zervesti 1.4. Locul hidroenergeticii în

Fig. 1.17. CHE Zervesti

1.4. Locul hidroenergeticii în producţia de energie electrică

In economia nationala, sectorul hidroenergetic este reprezentat, de societatea S.C. Hidroelectrica S.A., care detine cele mai multe capacitati de producere a energiei electrice in hidrocentrale. S.C. Hidroelectrica S.A. are in administrare 350 centrale hidroelectrice si statii de pompare insumand o putere instalata de 6.288,44 MW (din care 81,5 MW in statii de pompare energetice) cu o productie de energie, in an hidrologic mediu, de 17.298,35 GWh.

Din punct de vedere administrativ, centralele hidroelectrice sunt grupate pe 12 sedii secundare cu statut de Sucursale ale Hidroelectrica S.A., fara personalitate juridica (figura 1.18).

Sucursale ale Hidroelectrica S.A., fara personalitate juridica (figura 1.18). Fig. 1.18. Sucursalele Hidroelectrica SA.

Fig. 1.18. Sucursalele Hidroelectrica SA.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

13

Consumul si productia medie lunara de energie electrica la nivelul anului 2007, defalcate pe tipul de energie primara, sunt prezentate in tabelul 1.2.

Tabelul 1.2

Consumul si productia medie lunara de energie electrica in anul 2007

si productia medie lunara de energie electrica in anul 2007 Structura productiei de prezentata in figura

Structura

productiei

de

prezentata in figura 1.19.

energie

dupa

tipul

resursei

primare

utilizate

este

1.19. energie dupa tipu l resursei primare utilizate este Fig. 1.19. Structura productiei de energie dupa

Fig. 1.19. Structura productiei de energie dupa tipul de energie primara.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

14

Repartizarea consumului si productiei aferente sucursalelor Hidroelectrica este prezentata in tabelul 1.3.

Tabelul 1.3

Hidroelectrica este prezentata in tabelul 1.3. Tabelul 1.3 Participarea centralelor hidroelectrice la acoperirea

Participarea centralelor hidroelectrice la acoperirea graficului de sarcina este prezentata in tabelul 1.4.

Tabelul 1.4

Participarea centralelor hidroelectrice la acoperirea graficului de sarcina este prezentata in tabelul 1.4. Tabelul 1.4

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

15

Energia hidro este cea mai importanta sursa regenerabila de energie.

Sursele regenerabile detin un potential energetic important si ofera disponibilitati nelimitate de utilizare pe plan local si national. Valorificarea surselor regenerabile de energie se realizeaza pe baza a trei premize importante conferite de acestea, si anume, accesibilitate, disponibilitate si acceptabilitate. Sursele regenerabile de energie asigura cresterea sigurantei in alimentarea cu energie si limitarea importului de resurse energetice, in conditiile unei dezvoltari economice durabile. Aceste cerinte se realizeaza in context national, prin implementarea unor politici de conservarea energiei, cresterea eficientei energetice si valorificarea superioara a surselor regenerabile

Utilizarea surselor regenerabile de energie reprezinta o prioritate a politicii energetice nationale si se realizeaza printr-un mecanism de sprijin prin preturi, pe baza unui mediu legislativ stabil, de atragere a investitorilor si accesul pe piata al producatorilor cu profituri rezonabile.

Sursele regenerabile se pot asimila unui "flux energetic natural", fie ca se au in vedere sursele solare, eoliene, hidroenergie, biomasa sau energia geotermala.

Faptul ca la noi in tara circa 30% din productia totala de energie este asigurata din hidrocentrale si, impreuna cu investitiile viitoare in microhidrocentrale si in finalizarea unor lucrari incepute, reprezinta un pas deosebit de important pentru implementarea Strategiei de valorificare a surselor regenerabile, care se inscrie in cerintele de mediu asumate prin Protocolul de la Kyoto la Conventia-Cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ratificat de Romania prin Legea nr. 3/2001, respectiv de Uniunea Europeana in baza Documentului

2002/358/CE.

La sfârşitul anilor 80, în România, a fost iniţiat un vast program de amenajare a micropotenţialului hidroenergetic prin realizarea de centrale de mică putere şi microhidrocentrale legate la sistemul energetic naţional. Conform legislaţiei româneşti în vigoare la acea dată, microhidrocentralele (MHC) erau considerate centralele hidroelectrice cu puteri instalate până la 200 kW, iar centralele de mică putere (CHEMP) sunt considerate centralele cu puteri instalate între 200 şi 3600 kW.

Actual, conform „Legii privind utilizarea raţională a resurselor de energie”, „Legii energiei” şi HGR 1535/2003 privind „Strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie”, în România se consideră microhidrocentrale (MHC) centralele hidroelectrice cu puteri instalate de până la 10 MW.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

16

Posibilitatile centralelor hidroelectrice conventionale de a acoperi cererea de energie electrica in crestere este limitata. In vederea realizarii tintelor Uniunii Europene (UE) pe termen mediu si scurt cu privire la productia de energie electrica din surse regenerabile (eSRE), un loc important in Europa l-ar putea avea utilizarea unor tehnologii mature si verificate pentru centralele hidroelectrice pe firul apei. In acelasi timp s-ar putea dezvolta si alte tehnologii pentru producerea eSRE.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

17

2. POTENŢIALUL HIDROENERGETIC PENTRU MHC (MICROHIDROPOTENŢIALUL)

2.1. Clasificări ale CHE, avantaje

Nu există o definiţie general valabilă pentru termenul "microhidrocentrală" (MHC).

La nivelul Uniunii Europene, se consideră MHC centralele hidroelectrice care au puterea instalată inferioară sau egală cu 10 MW.

O altfel de posibilă clasificare a hidrocentralelor după mărime este prezentată în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1

Clasificare detaliată a hidrocentralelor după mărime

Hidrocentrale mari

peste 100 MW – alimentează, de regulă, o reţea mai mare

Hidrocentrale

15

100 MW – alimentează, de regulă, o reţea

medii

 

Hidrocentrale mici

1

10 MW – alimentează, de regulă, o reţea

Minihidrocentrale

 

100 kW

1 MW – pot fi de sine stătătoare, dar în general

alimentează o reţea

Microhidrocentrale

5

100 kW – asigură, de regulă, alimentarea cu energie electrică

pentru o comunitate mică sau pentru industrie în zone izolate de reţea

Picohidrocentrale

câteva sute de W

5 kW

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

18

În contextul actual, pot fi subliniate următoarele caracteristici principale ale microhidrocentralelor:

Sunt potrivite pentru cerinţe mici de putere, descentralizate (industria uşoară,

ferme private şi întreprinderi, comunităţi rurale) şi pentru operaţii externe reţelei

principale;

Necesită

reţele

subregionale;

de

distribuţie

de

joasă

tensiune

şi,

eventual,

micro-reţele

Pot fi utilizate în proprietate privată, în coproprietate sau proprietate comună, cu un necesar de forţă de muncă semi-calificat şi cu o administrare comună;

Perioada

scurtă

de

construcţie

cu

materiale

locale

şi

utilizarea

abilităţilor

populaţiei din zonă, pot avea un impact considerabil asupra calităţii vieţii rurale;

Flexibilitatea lor, cât priveşte adaptarea la încărcări variabile în funcţie de debitul afluent, le face un component privilegiat în orice sistem energetic integrat;

Centralele au o perioadă îndelungată de utilizare. Unele au peste 70 de ani şi sunt

încă în stare de funcţionare. Centralele pregătite de a intra în funcţiune recent pot prezenta o durată de viaţă chiar mai lungă şi pot servi consumatori timp de mai multe generaţii fără a polua atmosfera;

Investiţiile în microhidrocentrale s-au dovedit a fi sigure de mai multe zeci de ani.

2.2. Potenţialul hidroenergetic

2.2.1. Definiţii

Prin potenţial hidroenergetic se înţelege energia echivalentă corespunzătoare unui volum de apă într-o perioadă de timp fixată (1 an) de pe o suprafaţă (teritoriu) precizată.

Potenţialul hidroenergetic se poate clasifica în mai multe categorii:

potenţial hidroenergetic teoretic (brut):

de suprafaţă: din precipitaţii sau din scurgere; liniar (al cursurilor de apă);

tehnic amenajabil;

economic amenajabil;

exploatabil.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

19

Potenţialul hidroenergetic teoretic de suprafaţă din precipitaţii reprezintă energia echivalentă volumului de apă provenită din precipitaţii într-un an pe o suprafaţă (în general se consideră suprafaţa unui bazin hidrografic).

Potenţialul hidroenergetic de suprafaţă din scurgere reprezintă energia echivalentă corespunzătoare volumului de apă scurs pe o suprafaţă într-un interval de un an.

Potenţialul hidroenergetic liniar reprezintă energia echivalentă a volumului de apă scurs pe un râu într-un an.

Pentru evaluarea potenţialului hidroenergetic este foarte importantă alegerea teritoriului – bazin sau subbazin hidrografic sau un teritoriu administrativ, pentru cel de suprafaţă sau din scurgere, respectiv a sectorului de râu pentru cel liniar.

Pentru toate aceste categorii, potenţialul hidroenergetic teoretic se consideră energia echivalentă volumului de apă fără a se introduce pierderile de energie asociate utilizării practice a acestui potenţial, ca şi cum randamentul de transformare în energie mecanică şi electrică ar fi 100 %.

Potenţialul hidroenergetic tehnic amenajabil reprezintă producţia de energie electrică care s-ar obţine prin amenajarea unui curs de apă (integral sau pe un tronson) corespunzător unui anumit stadiu de dezvoltare al tehologiilor asociate.

Potenţialul hidroenergetic economic amenajabil reprezintă acea parte a potenţialului tehnic amenajabil care poate fi valorificat prin amenajări eficiente economic. Potenţialul hidroenergetic economic amenajabil este o mărime supusă cel mai des modificării, fiind influenţată de progresul tehnic, tipul de centrale, dinamica acestora, amplasarea teritorială a surselor de energie primară şi în principal condiţiilor economice ale ţării sau regiunii respective. De aceea valoarea acestui potenţial trebuie raportată la o anumită dată, iar evaluarea trebuie reluată periodic.

Potenţialul hidroenergetic exploatabil reprezintă partea din potenţialul economic amenajabil care poate fi efectiv exploatată dacă se ţine cont şi de restricţii de impact asupra mediului ambiant.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

20

2.2.2. Relaţii de calcul, unităţi de măsură

În continuare, se face referire la energia hidraulică sub formă mecanică, iar din aceasta doar la energia cursurilor de apă.

Energia mecanică se poate exprima prin produsul a doi factori:

- un factor extensiv (de volum) care exprimă mărimea purtătorilor de energie; acest factor are proprietatea de aditivitate, putând rezulta din însumarea unor unităţi componente;

al

purtătorului de energie.

- un

factor

de

intensitate

care

exprimă

diferenţa

de

nivel

(potenţial)

Energia hidraulică are expresia generală de calcul a energiei mecanice:

E = GH , în [J] (1 J = 1 Nm),

unde: este greutatea apei, G = ρVg [N];

H - energia specifică, [m];

ρ - densitatea apei,

3

ρ = 1000 kg/m ;

g - acceleraţia gravitaţională,

g

2

= 9,81 m/s ;

V

3

- volumul, [m ]

.

(2.1)

Înlocuind expresia greutăţii relaţia (2.1) devine:

E = ρgVH , în [J],

(2.2)

sau, înlocuind valorile densităţii apei şi acceleraţiei gravitaţionale:

E = 9,81VH , în [kJ].

(2.3)

În general ca unitate de măsură pentru energie se preferă utilizarea [kWh]. În acest caz, ţinând cont că:

1 J = 1 Ws ; 1 kWh

=

10

3

3600 Ws

=

3,6 10

6

J ;

rezultă că, pentru a obţine energia în [kWh], relaţiei (2.3) i se aplică un coeficient

derivat din faptul că: 1 J

= 1 3,6 ⋅ 10
=
1 3,6
10

6 kWh

.

Relaţia utilizată pentru calculul energiei hidraulice brute teoretice, pe scurt energia hidraulică, devine:

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

21

E

h

=

9,81 10

3

1

3,6 10

6

367

VH

=

VH

=

0,00272

VH , [kWh].

(2.4)

Puterea hidraulică brută teoretică, pe scurt puterea hidraulică, reprezintă energia pe unitatea de timp; ţinând cont de relaţia (2.4) se poate deci calcula ca:

P

h

=

d

E

h

d

V

d

t

d

t

= ρ g

H , în [W],

(2.5)

iar dacă se ţine cont că variaţia volumului în timp reprezintă debitul mediu, Q, pe intervalul de timp şi se înlocuiesc numeric densitatea apei şi acceleraţia gravitaţională, se obţine:

h = 9,81

P

QH

, în [kW].

(2.6)

Pentru putere se mai utilizează ca unitate de măsură „Cal-putere”, [CP]. Pentru transformarea în [W] se ţine cont că: 1 CP = 736 W.

La curgerea naturală pe un curs de apă, între două secţiuni, 1 şi 2, diferenţa de energie dintre cele două secţiuni este consumată pentru:

- învingerea forţelor rezistente de viscozitate şi turbulenţă;

- transportul aluviunilor din cursul de apă;

- eroziunea albiei.

Se consideră un curs de apă şi două secţiuni transversale, 1 şi 2, care delimitează un sector 1-2 (figura 2.1).

1 ş i 2, care delimiteaz ă un sector 1-2 (figura 2.1). a) definirea c ă

a) definirea căderii;

1

ă un sector 1-2 (figura 2.1). a) definirea c ă derii; 1 2 b) schi ţă

2

b) schiţă profil longitudinal, notaţii utilizate;

Fig. 2.1. Schiţă pentru determinarea expresiei energiei unui sector de râu.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

22

Energia specifică a apei în curgere cu suprafaţă liberă, este dată de relaţia lui Bernoulli:

unde:

H

=

Z

+

2

p

+

α

v

ρ

g

2 g

,

Z reprezintă cota faţă de un plan de referinţă;

p = p

at

- presiunea curentului egală cu cea atmosferică;

v - viteza medie a apei;

(2.7)

α - coeficient care apare datorită neuniformităţii vitezei în secţiune (coeficientul lui Coriolis).

Se scrie relaţia lui Bernoulli pentru fiecare din cele două secţiuni, 1 şi 2:

H

1

=

Z

1

+

2

1

p

at

+

α v

1

ρ

g

2 g

,

H

2

=

Z

2

+

2

2

p

at

+

α

2

v

ρ

g

2 g

.

(2.8)

Se defineşte căderea brută (sau căderea hidroenergetică brută) a unui sector de râu, H b , ca diferenţă a energiilor specifice în secţiunile îl delimitează. Astfel, se poate scrie:

H

b

=

H

1

H

2

=

Z

1

Z

2

+

α v

1

2 α

1

2

v

2

2

2

g

2 g

,

(2.9)

sau, ţinând cont că se poate considera cu aproximaţie destul de bună că α ≅ α = α ,

coeficientul lui Coriolis nu variază mult, relaţia devine:

1

2

H

b

=

Z

1

Z

2

+

α

2 g

(

v

2

1

v

2

2

)

.

(2.10)

Căderea brută este formată dintr-un termen potenţial şi un termen cinetic.

Termenul potenţial,

în aval, sau între cotele secţiunilor care delimitează sectorul pentru care se defineşte

Z Z , reprezintă diferenţa între cota apei în amonte şi cota apei

1

2

căderea. Termenul cinetic este

α

2 g

(

v

2

1

v

2

2

)

.

La căderi mai mari de 50 m, termenii cinetici sunt neglijabili în raport cu cei potenţiali.

La căderi mai mici ca 10 m (fluvial), termenul cinetic poate reprezenta o valoare semnificativă astfel încât să nu mai poată fi neglijată.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

23

2.2.3. Evaluarea potenţialului hidroenergetic al unui râu

Potenţialul teoretic liniar al cursurilor de apă reprezintă energia maximă care se poate obţine pe râul respectiv (sau pe un anumit sector al său), fără a se ţine cont de pierderile care apar la transformarea energiei hidraulice în anergie electrică.

Având în vedere lungimile mari ale cursurilor de apă pentru care interesează valorile potenţialului liniar, zeci sau chiar sute de km, calculul se face pe sectoare. Pe cursurile de apă mici, ca limite de sectoare se aleg punctele de confluenţă, secţiuni de modificare a pantei râului sau avute în vedere pentru eventuala amplasare a unei captări sau baraj pentru amenajări hidrotehnice. Pe cursurile de apă importante (râuri mari, fluvii), unde aportul afluenţilor este redus, sectoarele se pot alege egale, între 10 şi 100 km.

Se consideră un râu divizat în n sectoare, figura 2.2. Capetele sectoarelor se reperează – de exemplu – prin kilometrajul faţă de limita aval a râului, secţiunea de vărsare.

0 1 2 k n Fig. 2.2. Schiţă pentru evaluarea potenţialului teoretic liniar.
0
1
2
k
n
Fig. 2.2. Schiţă pentru evaluarea potenţialului teoretic liniar.

Puterea teoretică,

determină cu relaţia (3.10):

ΔP

k

ΔP , corespunzătoare unui sector de râu, k,

k

= 9,81 Q ΔZ

k

k

[kW],

unde:

k , în [m 3 /s], este debitul mediu şi

Q

ΔZ

k , în [m], - căderea corespunzătoare sectorului.

k

= 1, n

se

(2.11)

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

24

Debitul mediu al unui sector,

Q , se determină ca medie aritmetică a debitelor

k

medii înregistrate în secţiunile care limitează sectorul respectiv:

Q + Q k − 1 k Q = k 2
Q
+
Q
k
− 1
k
Q
=
k
2

[m 3 /s], k = 1, n .

(2.12

Căderea brută a unui sector,

ΔZ

k , se determină ca diferenţă între cotele

corespunzătoare secţiunilor care limitează sectorul:

ΔZ

k

= Z

k

1

Z

k

[m], k = 1, n .

(2.13)

Puterea teoretică a râului se calculează ca sumă a puterilor sectoarelor:

P

=

n n

k =

1

Δ

P

k

=

9,81

k

=

1

Q

k

Δ

Z

k

[kW].

(2.14)

Energia teoretică anuală corespunzătoare unui sector k, k = 1, n , se calculează

cu relaţia:

ΔE

k

= T

an

ΔP = 86000 Q ΔZ

k

k

k

[kWh],

iar energia teoretică anuală a râului cu relaţia:

unde

T

an

E

=

8760

n

Δ

P

k

=

86000

k =

1

= 8760 h/an

reprezintă

86000 9,818760 .

n

= 1

k

Q

k

Δ

numărul

Z

k

[kWh],

mediu

de

ore

dintr-un

(2.15)

(2.16)

an,

iar

O mărime caracteristică pentru un anumit sector, k, îl constituie potenţialul teoretic liniar specific care se calculează prin raportarea puterii teoretice – caz în care se

notează cu

râu la lungimea acestuia:

p

k

sau a energiei teoretice – caz în care se notează cu

p k

e k =

=

k

=

k

caz în care se noteaz ă cu p k e k = = k = k

Δ

9,81

Q

k

L

k

Δ

L

k

Δ

P

Δ

Z

k = = k = k Δ 9,81 ⋅ Q k L k Δ L k

Δ L

k

=

86000

Q

Δ L

k

Δ

E

k

Δ

Z

k

[kW/km],

[kWh/km],

ΔL

k

= L

k

1

L

k

[km], k = 1, n ,

e

k

a sectorului de

(2.17)

(2.18)

(2.19)

unde

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

25

reprezintă lungimea sectorului k, măsurată în lungul talvegului, calculată ca diferenţă dintre lungimile dintre capetele sectorului şi secţiunea de vărsare măsurate în lungul talvegului.

Între cele două mărimi,

e k

p

k

p

k

şi e

k

există relaţia evidentă:

= 8760 [h].

(2.20)

Evaluării potenţialului liniar i se asociază două reprezentări grafice şi anume:

conţine reprezentarea sinoptică a potenţialului teoretic liniar specific, p, şi cadastrul sau profilul hidroenergetic, unde pe acelaşi grafic se reprezintă în funcţie de lungimea desfăşurată a râului patru mărimi:

-

profilul

în

lung

al

râului

-

cotele

corespunzătoare

secţiunilor

caracteristice, Z;

- debitele în secţiunile caracteristice, Q;

- potenţialului teoretic liniar specific, p, şi

- puterea teoretică corespunzătoare fiecărei limite de sector în parte, ca

sumă a puterilor teoretice ale sectoarelor cuprinse între limita respectivă şi limita amonte a râului. Astfel, curba porneşte din zero în secţiunea 1 şi se termină în secţiunea

n la valoarea egală cu puterea teoretică a râului.

Exemple pentru cele două reprezentări grafice sunt prezentate pe figurile 2.3 şi respectiv 2.4.

sunt prezentate pe figurile 2.3 ş i respectiv 2.4. Fig. 2.3. Reprezentarea sinoptic ă a poten

Fig. 2.3. Reprezentarea sinoptică a potenţialului hidroenergetic specific.

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

26

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM Faza 1 / 27.02.2009 26 Fig. 2.4. Reprezentarea cadastrului hidroenergetic. Poten ţ

Fig. 2.4. Reprezentarea cadastrului hidroenergetic.

Potenţialul liniar specific reprezintă puterea medie sau producţia de energie hidroelectrică teoretică ce poate fi obţinută prin amenajarea unui km de râu.

O valoare mare a potenţialului liniar specific semnifică o concentrare a potenţialului hidroenergetic şi deci condiţii favorabile de amplasare a unei amenajări hidroenergetice pentru captarea energiei râului şi transformarea în energie electrică.

2.2.4. Utilizarea potenţialului hidroenergetic al unui râu. Definiţii, relaţii de calcul ale energiei şi puterii centralelor hidroelectrice

puterii

În paragraful 2.2.2 s-au dedus relaţiile practice de calcul ale energiei

P

h

hidraulice (brute teoretice) şi anume:

E

h

= 0,00272 VH

b

, [kWh],

şi respectiv

P

h

= 9,81QH , în [kW].

b

E şi

h

(2.21)

(2.22)

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

27

Energia şi puterea hidraulice (brute teoretice) au semnificaţia de disponibil al unui volum de apă, sau potenţial teoretic.

Puterea hidraulică

P

h

este transformată de turbină în putere mecanică

P

m

,

numită putere la arborele turbinei şi se calculează cu relaţia:

unde cu η

h

P

m

şi

= P

h

⋅ η

h

⋅ η

t

= 9,81Q H

b

⋅ η

h

⋅ η

t

, în [kW],

η

t s-au notat respectiv randamentele hidraulic şi al turbinei.

(2.23)

Randamentul hidraulic este asociat pierderilor de energie pe traseul hidraulic:

priză de apă, aducţiune, nod de presiune, conducta forţată, vană amonte de turbină.

Randamentul turbinei este asociat pierderilor de energie la transformarea

energiei hidraulice disponibile a curentului de apă care ajunge la turbină în energie mecanică de rotaţie la arborele turbinei.

Generatorul electric transformă puterea mecanică

numită putere la borne:

P

m

în putere electrică P,

P

= P

m

⋅ η

g

= P

h

⋅ η

h

⋅ η

t

⋅ η

g

= 9,81Q H

n

⋅ η

h

⋅ η

t

⋅ η

g

, în [kW],

(2.24)

g s-a notat randamentul generatorului, asociat pierderilor de energie la

unde cu

transformarea energiei mecanice de rotaţie a rotorului generatorului (învârtit de arborele turbinei) în energie electrică la bornele generatorului.

Energia produsă de o centrală hidroelectrică este energia produsă la bornele generatorului şi se calculează pentru un interval de timp T dat (24 h pentru o zi, 8 760 ore pentru un an etc.) prin integrarea puterii electrice în raport cu timpul:

η

E

=

T

0

P

d

t

=

9,81

T

0

( )

Q t

H

b

⋅η

h

η η

t

g

d , în [kWh].

t

(2.25)

Fiind asociat pierderilor de energie pe traseul hidraulic, randamentul hidraulic se

şi căderea brută, H , căderea netă fiind cea

defineşte ca raport dintre căderea netă,

brută din care se scad pierderile de sarcină pe traseul hidraulic,

pentru randamentul hidraulic:

H

n

b

h . Astfel se poate scrie

r

η

h

=

H

n

=

H

b

h

r

h

r

=

1

H

b

H

b

H

b

.

(2.26)

Ctr. 12-132/01.10.2008, MICROSIM

Faza 1 / 27.02.2009

28

Pierderile de sarcină pe traseul hidraulic se scriu ca sumă a pierderilor de sarcină liniare şi locale:

h

r

=

m n

i =

1

h

lin i

,

+

j

= 1

h

loc j

,

,

care se calculează cu relaţiile:

h

lin i

,

= λ

i

l

i

v

2

i

D

i

2 g

,

h

loc j

,

= ζ

j

v

2

j

2

g

.

(2.27)

(2.28)

Dacă se ţine cont că viteza medie se poate exprima în funcţie de debit:

v =

4 Q

π D

2

,

poate exprima în func ţ ie de debit: v = 4 Q π D 2 ,

şi de valoarea coeficientului numeric: 8

π 2

g =

0,0826

h

r

= 0,0826

⎛ ⎜

m

i =

1

2

2

λ Q

i

i

l

n

Q

j

+

j

= 1

ζ

D

5

i

i

j

D

4

j

.

, relaţia (2.27) devine:

(2.29)

(2.30)

Valoarea debitului variază în timp, valoarea căderii nete variază în raport cu debitul afluent şi cel turbinat la momentul t, iar valorile randamentelor variază în raport

cu căderea netă.

Pentru un calcul aproximativ al energiei produse de o centrală hidroelectrică se pot utiliza valori medii ale parametrilor variabili. Astfel, pentru calculul producţiei

medii anuale de energie electrică a unei centrale hidroelectrice se poate utiliza relaţia:

E

an

=

9,81

Q

m

H

n an

,

⋅η

t an

,

η

g an

,

⋅ε⋅T

f

, în [kWh/an],

(2.31)

unde:

reprezintă debitul mediu multianual;

H n an

,

, η

t an

,

, η

g an

,

turbinei şi generatorului;

- valorile medii anuale ale căderii nete, randamentului

ε - coeficient de utilizare al stocului, este subunitar, se exprimă în procente şi

reprezintă pierderea de stoc, fie prin deversarea la ape mari, fie prin calculul energiei la valori medii;