Sunteți pe pagina 1din 43

Tehnologii energetice

partea II
POMPE DE CĂLDURĂ
NECESITATEA UTILIZARII POMPELOR DE CALDURA IN CLADIRI

Ameliorarea eficacitatii proceselor energetice, industriale sau civile se


realizeaza in mare masura prin introducerea in circuitul energetic a resurselor
secundare de energie care apar si se dezvolta simultan cu aceste procese.
Pompele de caldura fac parte din categoria instalatiilor care utilizeaza aceste
resurse care pot aduce o contributie importanta la o mai buna utilizare a energiei
pentru alimentarea cu caldura la niveluri termice moderate, solicitate de numeroase
procese tehnologice si in special pentru incalzirea si prepararea apei calde de
consum a cladirilor civile si industriale.
Necesitatea utilizarii pompelor de caldura in cladiri are la baza doua
considerente:
- economisirea de energie, demonstrata prin analizele energetice ulterioare;
- legislatia interna si internationala. Prezentam doar doua reglementari recente,
referitoare la acest aspect.
a) Protocolul de la Kyoto (1997).
Monitorizeaza gazele cu efect de sera (principalul fiind CO2).
Parafat si de Romania, protocolul a devenit functional din februarie 2005,
cand dupa parafarea de catre Federatia Rusa au fost indeplinite conditiile necesare
intrarii in vigoare: semnarea de minim 55 de state, a caror contributie in emisiile de
CO2 in 1990 sa fie de minim 55%.
Scopul acestui protocol este reducerea cu minim 5% a emisiilor de GES fata
de nivelul din anul 1990, in perioada 2008-2012.

1
Una din posibilitati este reducerea consumurilor energetice prin utilizarea
pompelor de caldura, cu agenti de lucru cu impact cat mai redus asupra incalzirii
atmosferei.
b) Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European privind performanta
energetica a cladirilor;
In urma acestei directive, in Romania a fost promulgata Legea 372/13
decembrie 2005 privind performanta energetica a caldirilor, (in vigore de la 1
ianuarie 2007) in care se mentioneaza:
• metodologia de calcul a performantei energetice a cladirilor, incluzand si
instalatiile de producere a caldurii, printre care si pompele de caldura;
• masurile necesare asigurarii Protocolului de la Kyoto, dintre care cele referitoare
la pompele de caldura sunt:
- reducerea consumurilor energetice din cladiri;
- limitarea emisiilor de CO2.
• utilizarea de sisteme de incalzire si de racire, alternative celor actuale, mai
economice si mai putin poluante, pompele de caldura fiind mentionate in acest
sens.
Dintre diferitele forme de energie utilizate, în actuala etepă de dezvoltare a
tehnicii, energia termică are ponderea cea mare în balanţa energetică a unei ţări.
Datorită acestui fapt, se depun eforturi susţinute pentru găsirea căilor optime de
folosire a energiei termice, cu scopul economisirii resurselor energetice primare de
combustibili.
Crizele petroliere din anii 1973 şi 1979, împreună cu discuţiile asupra
energiei pe care le-au generat, au determinat o puternică conştientizare a
problemelor legate de producerea şi utilizarea energiei. Câteva dintre acestea sunt:
- creşterea permanentă la nivel mondial al consumului de combustibili
- puternica dependenţă a unor state (în special a celor puternic dezvoltate )
de importul de energie
- poluarea mediului ambiant datorită emisiilor de substanţe nocive precum
şi prin căldura degajată

2
Se apreciază că de la începutul erei noastre până în 1990 s-a consumat o
cantitate totală de energie echivalentă cu 420 miliarde tone combustibil
convenţional. Aceeaşi cantitate va fi onsumată pe perioada 1990-2018, şi mai
târziu în intervale din ce în ce mai scurte. Această creştere a consumului mondial
de energie –chiar şiîn condiţiile scăderii consumului pe cap de locuitor- se
datorează în primul rând puternicii creşteri demografice din ţările în curs de
dezvoltare.
În conformitate cu ultimele rezultate ale cercetărilor din domeniul resurselor
de energie, se apreciază că rezervele disponibile şi exploatabile de combustibili
fosili sunt echivalente cu 1263 miliarde tone de combustibil convenţional. Această
cantitate este de circa trei ori mai mare decât cea care va fi consumată între 1990-
2018.
Din analiza consumului total de energie primară din cadrul Uniunii
Europene (din care şi România va face parte din 2007), se poate vedea că
aproximativ 82% se face în domeniul rezidenţial şi cel industrial. Din acesta 47%
sunt utilizate pentru încălzirea locuinţelor şi pentru producerea căldurii necesare
diverselor procese industriale. Se estimează că 30% din energia aferentăproceselor
industriale se este eliberată la debite şi temperaturi care ar permite o reutilizare a
acesteia. Aceasta reprezintă 12% din consumul total de energie primară.
În anumite cazuri, de exemplu în scopuri de confort sau în anumite procese
tehnologice energia termică trebuie să aibă un potenţial termic redus,
corespunzător unor temperaturi care nu depăşesc 100...150ºC.
Prin arderea combustibilor clasici, chiar şi ai celor inferiori energia termică
se obţine la un potenţial termic ridicat corespunzând unor temperatui de
1500...2000 ºC. La acest nivel, exergia căldurii –partea maximă care poate fi
transformată în lucru mecanic- are valori însemnate, iar utilizarea în scopuri cum ar
fi încălzirea apei într-un cazan de apă fierbinte duce la pierderi energetice
însemnate şi reducerea eficienţei instalaţiei.
În aceste condiţii soluţia raţională constă în principiu din valorificarea
imenselor cantitaţi de căldură care pot fi preluate de la mediul ambiant. O astfel de

3
solţie este utilizarea pompelor de căldură pentru încalzire şi prepararea apei calde
menajere. Pompele de căldura oferă posibilitaţi tehnice efective pentru
economisirea de energie şi reducerea emisiilor de CO2

Figura 1. Schema energetică a pompei de căldură

Pompele de căldură oferă premisele tehnologice necesare pentru a folosii


eficient energia solară înmagazinată în apă, sol şi aer sub formă de căldură
ecologică. Ele obţin aproximativ trei sferturi din energia necesară pentru încălzire
din mediul înconjurător, iar pentru restul utilizează ca enegie de acţionare curentul
electric după cum reiese din figura 1.
Utilizarea pe scară largă a surselor regenerative de energie este împiedicată
datorită ne-economicitătii acestora sau a suprafeţelor mari necesare. Variaţiile
zilnice sau sezoniere la nivelul sursei de energie reprezintă o piedică suplimentară.
Pompele de căldură – ca sisteme de conversie a energiei – sunt maşini
termice care pot ridica calitatea căldurii de la un nivel scăzut de temperatură până
la un nivel ridicat de temperatură. Ele pot furniza în mod obişnuit căldură până la
temperaturi de 120ºC.

4
Pentru încălzirea clădirilor, căldura este necesară la o temperatură mai mică de
90ºC ceea ce înseamnă că pompele de căldură pot furniza pentru întreaga piaţă din
domeniul încălzirii clădirilor, asta reprezentînt 26 % din consumul total de energie
primară. Datorită temperaturilor mai mari de 400ºC necesare în industrie pompele
de căldură pot furniza numai 2% din întregul necesar de căldură.
Funcţionarea oricărei instalaţii de încălzire produce emisii poluante. De
exemplu cazanul pe combustibil lichid al unei instalaţii de încălzire şi preparea
apei calde menajere pentru casa unei singure familii produce în medie pe an: 6 kg
funingine, 41 kg acid sulfuric, 18 hg monoxid de carbon, 38 kg ozid de azot şi
12000 kg CO2. Toate aceste substanţe prezintă ele însele un pericol pentru mediul
ambiant, contribuind totodată la creşterea efectului de seră. În cazul utilizării
energiei electrice şi a termoficării în scopul încălziri emisiile de substanţe nocive
se deplasează către centralele termo-electrice sau către centrele de termoficare
astfel încât la locul de producere a căldurii nu sunt eliberate noxe poluante
contribuind la scăderea poluării aerului în zonele dens populate mai ales în
perioada de iarnă.
Deşi majoritatea pompelor de căldură sunt acţionate de energie electrică,
mărindu-se în acest fel consumul de electricitate, tot se va reduce consumul total
de combustibili fosili atunci când sunt înlocuite sistemele convenţionale de
încălzire. Modul în care pompele de căldură vor reduce emisiile poluante depinde
de tehnologia pe care o înlocuiesc aceste pompe şi de sursa de energie de acţionare.
În cazul în care energia de acţionare este energie electrică, reducerea
depinde de modul de producere a acesteia. Dacă energia electrică nu este produsă
pe baza de combustibili fosili, se aşteaptă o reducere foarte puternică. Chiar şi
atunci când energia electrică este produsă din combustibili fosili pompele de
căldură pot reduce emisiile de CO2 cu 30 până la 50 % în comparaţie cu cazanele
clasice. Reducerea se datorează faptului că este nevoie de o energie mult mai mică
de acţionare.
Activitatea de cercetare trebuie orientată în următoarele direcţii:
- găsirea de noi agenţi de lucru care să posede un potenţial minim de distrugere a

5
ozonului şi o contribuţie cât mai mică la efectul de seră şî să nu prezinte toxicitate
sau imflamabilitate
- ridicarea eficienţei pompelor de căldură prin utilizarea de noi cicluri de lucru, de
agenţi termici de lucru şi de componente constructive optimizate
- realizarea de pompe de căldură pentru temperaturi ridicate
- determinarea echilibrului optim dintre calitatea echipamentelor (în scopul
limitării scăpărilor, a creşterii duratei de viaţă şi a siguranţei) pe de o parte, şi
timpul de recuperare a investiţiilor pe de altă parte.

Evoluţia utilizării pompelor de caldura


Având în vedere faptul că pompele de căldură îşi extrag o mare parte de
energie din mediul înconjurător (apă, pământ, aer) sunt considerate a fi o sursă de
energie regenerabilă în Elveţia, Olanda, Danemarca, Finlanda şi Norvegia.
În Uniunea Europeană, pompa de căldură ar putea contribui la onorarea unor
angajamente privind furnizarea unui procent de 12% din consumul intern intern de
energie din surse regenerabile.
În USA, pompa de căldură este din ce în ce mai folosită iar dezvoltarea
acesteia este susţinută de Agenţia de Protecţie a Mediului Înconjurător din USA.
Acelaşi lucru se întîmplă şi în Canada unde Ministerul Resurselor Naturale
îşi oferă tot sprijinul în acest sens.
În Elveţia, pompa de căldură acopera deja 40% din noua piaţă de desfacere
având ca obiectiv atingerea unui procent de 50% pâna în 2010. Datorită sprijinului
venit din partea Biroului Federal de Energie, pompa de căldură reprezintă subiectul
unor campanii stimulative in continuă crestere în lupta impotriva efectului de seră
şi a folosirii energiei regenerative.
În Germania, piaţa pompelor de căldură a crescut cu 23% între 1997 si
1998.
Suedia, deja echipată cu pompe de căldură are ca obiectiv dublarea
numărului de pompe de căldură instalate ajungând la un număr de 620.000 până în
2010.

6
Importanţa folosirii surselor de energie regenerabile
Sursele fosile posedă proprietăţi foarte folositoare care le-au făcut foarte
populare în ultimul secol. Din nefericire, sursele fosile nu sunt regenerabile. Mai
mult decât atât, acestea sunt responsabile de emisiile de CO2 din atmosferă, care
sunt dăunătoare unui climat ecologic. Utilizarea în continuare a surselor de energie
fosile ar produce o creştere a emisiilor de CO2 care este reprezentată în figura 2.

Figura 2. Creşterea emisiilor de CO2 generate prin arderea surselor fosile de


energie
În anul 2000, ponderea surselor regenerabile în producţia totală de energie
primară pe plan mondial era de 13,8 %. Din analiza ratelor de dezvoltare din
ultimele trei decenii se observă că energia produsă din surse regenerabile a
înregistrat o creştere anuală de 2%.
Prin schimbul natural dintre atmosferă, biosferă şi oceane pot fi absorbite
circa 11 miliarde de tone de CO2 din atmosferă (sau 3 miliarde de tone echivalent
carbon), ceea ce reprezintă circa jumătate din emisiile actuale ale omenirii. Aceasta
a condus la o creştere permanentă a concentraţiei de CO2 din atmosferă de la 280
de ppm înainte de dezvoltarea industrială la 360 ppm în prezent.
Estimând că la sfârşitul acestui secol populaţia globului va atinge circa 10
miliarde de locuitori, în condiţiile unor drepturi de emisie uniforme pentru intreaga
populaţie, pentru a nu depăşi concentraţia de CO2 de 450 ppm în atmosferă, ar fi
7
necesar ca emisiile pe cap de locuitor să se limiteze la 0,3 tone C/locuitor, ceea ce
pentru ţările dezvoltate reprezintă o reducere de 10 ori a actualelor emisii de gaze
cu efect de seră.
Prognoza consumului de energie primară realizată de Consiliul Mondial al
Energiei pentru anul 2050, în ipoteza unei creşteri economice de 3 % pe an, fără o
modificare a tendinţelor actuale de descreştere a intensităţii energetice şi de
asimilare a resurselor energetice regenerabile, evidenţiază un consum de circa 25
Gt de emisii poluante, din care 15 Gt de emisii poluante provin din combustibilii
fosili. Pentru a se păstra o concentraţie de CO2
de 450 ppm, ceea ce reprezintă circa 6 Gt carbon, cantitatea maximă de
combustibili fosili utilizabilă nu trebuie să depăşească 7 Gt de emisii poluante,
rezultând un deficit de 18 Gt de emisii poluante care ar trebui acoperit din surse
nucleare şi surse regenerabile. Rezultă că pentru o dezvoltare energetica durabilă
nu ar trebui să se depăşească la nivelul anlui 2050 un consum de 13-18Gt de emisii
poluante, acoperit din combustibili fosili 7Gt de emisii poluante, din nuclear 2-3 Gt
de emisii poluante şi restul de 4-9 Gt de emisii poluante din resurse regenerabile.
Pentru atingerea acestui obiectiv ambiţios, propus de ţările Uniunii
Europene, de a reduce de patru ori emisiile la orizontul anului 2050, se estimează o
puternică “decarbonizare” a sistemului energetic, prin apelare atât la energia
nucleară, dar mai ales la sursele regenerabile de energie.
Ţinând seama de timpul de implementare a unor noi tehnologii şi de
înlocuire a instalaţiilor existente, este necesar să se accelereze ritmul de dezvoltare
a noilor tehnologii curate şi a celor care presupun consumuri energetice reduse. În
acelaşi timp este necesară o profundă evoluţie a stilului de viaţă şi o orientare către
o dezvoltare durabilă.
Este evident că pe termen mediu sursele regenerabile de energie nu pot fi
privite ca alternativă totală la sursele convenţionale, dar este cert că, în măsura
potenţialului local, datorită avantajelor pe care le au (resurse locale abundente,
ecologice, ieftine, independente de importuri), acestea trebuie utilizate în
complementaritate cu combustibilii fosili şi energia nucleară.

8
Surse de caldura
După cum s-a spus în capitolele precedente pompele de căldură obţin
aproximativ trei sferturi din energia necesară pentru încălzire din energia solară
acumulată în mediul ambiant, iar pentru restul folosesc energia electrică. Energia
solară este ecologică şi regenerativă.
În figura 2 se prezintă distribuţia radiaţiei solare la nivelul atmosferei şi
solului astfel:

Figura 3. Distribuţia radiaţiei solare

- 19% este absorbită de vapori, ozon şi praf;


- 8% este disipată în atmosferă;
- 4% este absorbită de către nori;
- 17% este reflectată de către nori;
- 6 % este reflectată de către pământ;
- 46% este absorbită de către pământ.
Temperatura surselor naturale ca aerul, solul, apele freatice şi de suprafaţă
variază în concordanţă cu variaţia anuală a temperaturii cu o atenuare şi o defazare
în timp mai mare sau mai mică. Aceasta înseamnă că tocmai atunci când necesarul
de căldură este maxim avem cel mai mic disponibil de căldură de la sursele
naturale.
Prin urmare sursele naturale care depind în mică măsură de temperatura
exterioară sunt cele mai indicate în procesul de alimentare cu căldură al
9
locuinţelor.
În figura 3 este prezentată variaţia medie a temperaturii pentru sol, aer şi apă
freatică pe parcursul întregului an.
Se observă că apa freatică (reprezentată cu verde) are temperatura cea mai
constantă pe parcursul întregului an. Solul (reprezentat cu galben închis) prezintă o
variaţie mai mare de temperatură faţă de apă freatică . Aerul (reprezentat cu galben
deschis) prezintă cele mai mari variaţii de temperatură pe parcursul întregului an
de aceea nu este recomandat pentru încălzirea clădirilor.
Pentru utilizarea practică a surselor de energie pe lîngă o temperatură cât
mai constantă pe parcursul întregului an mai trebuie respectate următoarele criterii:
- disponibilitate suficientă;
- capacitate cât mai mare de acumulare;
- nivel cât mai ridicat de temperatură ;
- regenerare suficientă;
- captare economică;
- timp redus de aşteptare;
- să nu fie corosiva.

Figura 4. Variaţia temperaturii surselor naturale pe parcursul întregului an

10
Pe lângă sursele naturale de energie care reprezintă de fapt acumulatori de
energie solară se mai poate utiliza şi căldura evacuată din diferite procese
tehnologice.
Aerul ambient şi cel evacuat din sistemele de climatizare, solul şi apa
freatică sunt surse de căldură pentru pompele de căldură de puteri mici, în timp ce
apa de mare , lac sau râu, rocile, apa goetermală şi apa tehnologică sunt utilizate
pentru pompe de căldură de puteri mari.
Aerul ambient este gratis şi disponibil peste tot, reprezentând cea mai
obişnuită sursă de căldură pentru pompele de căldură. Acele pompe de căldură care
utilizează aerul drept sursă de căldură ating însă coeficienţi de performanţă
sezonieri cu 10-30% mai reduşi decât în cazul utilizării apei ca sursă de căldură.
Aceasta se datorează în special scăderii rapide a randamentului şi puterii odată cu
scăderea temperaturii exterioare, a diferenţei relativ mari de temperatură din
vaporizator şi a energiei suplimentare necesare pentru degivrare şi pentru
funcţionarea ventilatoarelor.
În condiţii climatice blânde şi umede, pe suprafaţa vaporizatorului se
acumulează gheaţă, ceea ce duce la scăderea puterii şi a randamentului pompei de
căldură. Degivrarea bateriilor se realizează prin inversarea ciclului funcţional al
pompei de căldură sau prin intrarea în funcţiune a unei rezistenţe electrice. În acest
mod creşte consumul de energie, iar COP-ul total al pompei de căldură va scădea
odată cu creşterea frecvenţei degivrărilor. Eficienţa totală poate fi mărită prin
controlul frecvenţei cu care se face degivrarea mai degrabă decât prin controlul
timpului de funcţionare.
Utilizarea aerului drept sursă de căldură se recomandă în special în cazul
clădirilor existente, unde pompele de căldură aer-apă sau aer-aer îşi pot aduce
contribuţia la încălzire prin funcţionarea în sistem bivalent, completând deci
încălzirea clasică bazată pe arderea unui combustibil.
Puterea termică a agregatelor de pompa de căldură funcţionând cu aer ca
sursă de căldură este stabilită de către constructorul acestora încă din fabrică.
Pompele de căldură aer-apă pot funcţiona pe perioada întregului an,

11
întocmai ca şi pompele de căldură ce extrag căldura din sol sau din apa freatică.
Trebuie însă observat faptul că puterea termică de încălzire a unei astfel de
pompe de căldură variază foarte mult în funcţie de temperatura aerului sursă de
căldură. Astfel, la începutul şi sfârşitul perioadei de încălzire (toamna şi
primăvara), puterea termică de încălzire este mult mai mare decât în cea mai rece
zi a anului şi simţitor mai mare decât necesarul de căldură al clădirii (dacă pompa
de căldură a fost gândită să funcţioneze în regim monovalent).
Din acest motiv , un astfel tip de pompă de căldură trebuie dotată cu un
sistem de reglare a puterii termice livrate consumatorului de căldură.
Aerul evacuat din sistemele de climatizare reprezintă o sursă de căldură
obişnuită pentru pompele de căldură din clădirile comerciale şi rezidenţiale. Prin
recuperarea căldurii din aerul evacuat, pompele de căldură realizează încălzirea
apei şi/sau a spaţiilor. În timpul perioadei de încălzire sau chiar în decursul
întregului an este necesară funcţionarea continuă a sistemului de climatizare-
ventilare. Unele tipuri de pompe de căldură sunt astfel proiectate încât să utilizeze
atât aer ambiant cât şi aer evacuat.
În cazul clădirilor mari, pompele de căldură având ca sursă de căldură aerul
evacuat sunt de multe ori cuplate cu sisteme de recuperare a căldurii de tipul aer-
aer.
Apa freatică prezintă o temperatură constantă (4-10ºC) în multe zone.
Pentru utilizarea ei sunt utilizate sisteme închise sau deschise. În sistemele
deschise, apa subterană este pompată , răcită şi apoi reinjectată într-un puţ separat
sau returnată către apa de suprafaţă. Sistemele de suprafaţă trebuiesc proiectate cu
mare atenţie, pentru evitarea problemelor legate de îngheţ, coroziune şi colmatare.
Sistemele închise pot fi sisteme cu detentă directă (în care agentul termic de lucru
vaporizează în interiorul ţevilor montate subteran), sau sisteme cu agent
intermediar. Sistemele cu agent intermediar prezintă în general performanţe
tehnice mai scăzute, dar sunt mai uşor de întreţinut. Dezavantajul major al acestor
pompe de căldură este costul ridicat al lucrărilor pentru exploatarea sursei de
căldură. Există totodată posibilitatea unor constrângeri suplimentare generate de

12
legislaţia privitoare la protecţia stratului de apă freatică şi la preîntâmpinarea
poluării solului.
Solul prezintă aceleaşi avantaje ca şi apa freatică , şi anume are temperaturi
medii anuale ridicate. Căldura este extrasă cu ajutorul unor conducte îngropate
orizontal sau vertical în sol, iar sistemele pot fi de asemenea cu detentă directă sau
sisteme cu agent intermediar.
Capacitatea termică a solului depinde de umiditatea acestuia şi de condiţiile
climatice. Datorită extragerii de căldură din sol, temperatura acestuia va scădea în
decursul perioadei de încălzire. În regiunile foarte reci, cea mai mare parte a
căldurii este extrasă sub forma de căldură latentă,atunci când solul îngheaţă. Cu
toate acestea în timpul perioadei de vară, radiaţia solară încălzeşte solul, iar
refacerea potenţialului termic este posibilă în totalitate.
Solul prezintă capacitatea de a înmagazina sezonier căldura provenită de la
soare, lucru care conduce la obţinerea unei temperaturi relativ constante a acestei
surse de căldură şi la atingerea unor coeficienţi sezonieri de performanţă de valori
ridicate.
Contribuţia energiei geotermice – adică a acelui flux de căldură îndreptat de
la interiorul către exteriorul pământului- este atât de redusă încât poate fi
neglijată.Rezultă deci că energia extrasă din sol de către acest tip de pompe de
căldură provine aproape exclusiv de la soare.
Pompele de căldură pentru clădirile de locuit şi care utilizează solul drept
sursă de căldură sunt astăzi executate sub formă de instalaţii compacte, ce pot fi
montate cu uşurinţă în clădire.
Căldura preluată de la sursa de căldură este transportată cu ajutorul unui
amestec antigel, al cărui punct de îngheţ se situează la circa -15ºC. Prin aceasta se
asigură faptul că sonda nu va îngheţa în timpul funcţionării. Schema acestui circuit
este prezentată în figura 4.

13
Figura 4. Schema circuitului de antigel

Extragerea căldurii din sol se poate face cu ajutorul unui sistem de ţevi din
material sintetic, cu o mare suprafaţă de transfer.
Căldura geotermală poate fi utilizată ca sursă de căldură acolo unde apa
freatică este foarte puţină sau lipseşte total. Adâncimea forajelor atinge 100 ….
200m.
Atunci când este necesară o capacitate termică ridicată, forajele se fac
înclinat pentru a cuprinde un volum mai mare se stâncă. Acest tip de pompă de
căldură este întotdeauna conectat la un sistem de agent intermediar realizat din
conducte din plastic. Unele dintre pompele de căldură de acest tip destinate
clădirilor comerciale utilizează masivul pentru acumularea căldurii sau a frigului.
Costurile ridicate ale operaţiunilor de foraj împiedică însă utilizarea căldurii
geotermale ca sursă pentru pompele de căldură domestice.
Apa de râu şi de lac este în principiu o sursă foarte bună de căldură dar are
ca principal devavantaj o temperatură scăzută în timpul iernii (apropiată de 0 ºC).
Din acest motiv trebuiescluate măsuri de siguranţă pentru a evita îngheţarea
vaporizatorului.
Apa de mare este o sursă excelentă de căldură şi este utilizată în special
pentru pompe de căldură de puteri medii şi mari. La adâncimea de 25-50m, apa de
mare are temperatura constantă 5-8ºC, iar formarea ghieţii nu mai constituie o
problemă (Punctul de îngheţ este la -2 ºC).
Se pot folosi atât sistemele cu detentă directă cât şi sistemele cu agent
intermediar. Pentru preîntâmpinarea coroziunii şi a colmatării cu substanţe
organice trebuiesc luate măsuri constructive speciale în realizarea schimbătoarelor
14
de căldură a pompelor şi a conductelor.
Apa tehnologică se caracterizează prin temperaturi constante şi relativ
ridicate în tot timpul anului. Principalele probleme sunt legate de distanţa până la
utilizator şi de variaţia fluxului de căldură transportat. Ca posibile exemple privind
sursele de căldură din această categorie sunt: efluenţii provenind din canalizare
(apa de canalizare tratată şi netratată), efluenţii industriali, precum şi apa de răcire
(pentru condensare) de la procese industriale sau din producerea de energie
electrică.

Principiul de funcţionare a unei pompe de caldura


Modul de funcţionare al pompei de căldură corespunde modului de
funcţionare al unui frigider după cum se vede şi din figura 5.

Figura 5. Funcţionarea pompei de caldura


În cazul pompei de căldură, căldura se extrage din mediul înconjurător (sol,
apă, aer) şi se conduce la sistemul de încălzire. Circuitul agregatului de răcire se
realizaeză conform legilor fizicii. Agentul de lucru, un lichid care atinge punctul de
15
fierbere la o temperatură redusă, se conduce într-un circuir şi consecutiv se
evaporă, se comprimă, condensează şi se destinde.
În vaporizator se află agent de lucru lichid la presiune redusă. Nivelul de
temperatură al căldurii ecologice din vaporivator este mai ridicat decât domeniul
de temperaturi de fierbere corespunzător presiunii agentului de lucru. Această
diferenţă de temperatură conduce la o transmitere a căldurii ecologice asupre
agentului de lucru, iar agentul de lucru fierbe şi vaporizează. Căldura necesară se
preia de la sursa de căldură.
Vaporii rezultaţi din agentul de lucru se aspiră continuu din vaporizator de
către compresor şi se comprimă. În timpul comprimării cresc presiunea şi
temperatura vaporilor.
Vaporii agentului de lucru ajung din compresor în condensator care este
înconjurat de agent termic. Temperatura agentului termic este mai redusă decât
temperatura e condensare a agentului de lucru, astfel încât vaporii se răcesc şi se
lichefiază din nou. Energia preluată în vaporizator şi suplimentar, energia electrică
transferată prin comprimare, se eliberează în condensator prin condensare şi se
transferă agentului termic.
În continuare se recirculă agentul de lucru prin intermediul unui ventil de
destindere în vaporizator. Agentul de lucru trece de la presiunea ridicată a
condensatorului la presiunea redusă a vaporizatorului. La intrarea în vaporizator se
ating din nou presiunea şi temperatura iniţială , astfel circuitul se închide.

Regimuri energetice de funcţionare


Regimul de funcţionare al pompelor de căldură se adaptează sistemului de
distribuţie de căldură existent în clădiri.
Din punct de vedere tehnic se pot diferenţia următoarele regimuri de
funcţionare:
- regim de funcţionare monovalent
- regim de funcţionare bivalent
- regim de funcţionare monoenergetic

16
Clasificarea pompelor de caldura
Sunt cunoscute mai multe puncte de vedere în conformitate cu care sunt
clasificate instalaţiile de pompe de căldură, o clasificare completă şi riguroasă fiind
foarte dificilă din cauza numeroaselor tipuri constructive şi condiţiilor de
funcţionare.
În funcţie de modul de realizare al ciclului de funcţionare, precum şi de
forma energiei de antrenare există următoarele tipuri de pompe de căldură:
Pompe de căldură cu comprimare mecanică de vapori sau gaze, prevăzute cu
compresoare cu piston, turbocompresoare, compresoare elicoidale antrenate
de motoare electrice sau termice.
În cazul acestei pompe de căldură este posibilă atingerea unor temperaturi
ridicate cu ajutorul sistemelor în mai multe trepte, dar acestea sunt complexe şi
necesită investiţii mari. Problema cheie constă în găsirea unor fluide capabile să
condenseze la temperaturi peste 120ºC. Utilizarea amestecurilor non-azeotrope
poate contribui la soluţionarea problemei şi permite chiar atingerea unei eficienţe
ridicate.
Pompe de căldură cu comprimare cinetică, prevăzute cu compresoare cu jet
(ejectoare) şi care utilizează energia cinetică a unui jet de abur. Datorită
randamentului foarte scăzut al ejectoarelor şi al consumului ridicat de abur
de antrenare acest tip de pompe de căldură este din ce în ce mai puţin
utilizat.
Pompe de căldură cu comprimare termochimică sau cu absorbţie care
consumă energie termică, electrică sau solară. Ele prezintă avantajul de a
utiliza căldura recuperabilă cu un preţ scăzut şi nu prezintă părţi mobile în
mişcare
Pompe de căldură cu compresie-resorbţie- se află încă în stare experimentală
dar sunt foarte promiţătoare deoarece combină avantajele sistemelor cu
compresie cu cele ale sistemelor cu absorbţie. Aceste pompe sunt capabile să
atingă temperaturi ridicate de până la 180 ºC şi valori ridicate ale eficienţei.
Agenţii termici de lucru pot fi soluţii binare inofensive.

17
Pompe de căldură termoelectrice bazate pe efectul Peltier şi care consumă
energie electrică.

După puterea instalată pompele de căldură pot fi:


- instalaţii mici: folosite pentru prepararea apei calde sunt realizate în combinaţie
cu frigiderele având o putere de până la 1 KW.
- instalaţii mijlocii: destinate în principal pentru climatizare şi încălzire pe întreaga
durată a anului în locuinţe relativ mici şi birouri. Puterea necesară acţionării este
cuprinsă între 2 până la 20 KW iar puterea termică poate ajunge până la 100 KW.
- instalaţii mari: pentru condiţionare şi alimentare cu căldură. Aceste instalaţii sunt
cuplate de regulă cu instalaţii de ventilare, de multe ori având şi sarcină frigorifică
servind la răcirea unor spaţii de depozitare sau servind patinoare artificiale. Puterea
de acţionare este cuprinsă între câtiva zeci şi sute de kW iar puterea termică
depăşeşte în general 1000 kW.
- instalaţii foarte mari: folosite în industria chimică, farmaceutică pentru instalaţii
de vaporizare, concentrare, distilare. Puterea termică depăşeşte câteva mii de KW
şi din această cauză sunt acţionate numai de compresoare.
În funcţie de domeniul de utilizare a pompelor de căldură se pot clasifica
în:
- Pompe de căldură utilizate pentru încălzirea şi condiţionarea aerului în clădiri.
Aceste pompe de căldură utilizează aerul atmosferic ca sursă de căldură, fiind
recomandabile în regiunile cu climat temperat.
- Pompe de căldură folosite ca instalaţii frigorigice şi pentru alimentarea cu
căldură. Aceste pompe de căldură sunt utilizate succesiv pentru răcire în timpul
verii şi pentru încălzire în timpul iernii.
- Pompe de căldură folosite ca termocompresoare. Acestea sunt utilizate în
domeniul instalaţiilor de distilare, rectificare, congelare, uscare, etc.
- Pompe de căldură utilizate în industria alimentară ca termocompresoare precum
şi în scopuri de condiţionare a aerului sau tratare a acestuia în cazul întreprinderilor
de produse zaharoase, respectiv cel al antrepozitelor frigorifice de carne.

18
- Pompe de căldură destinate industriei energetice. În acest caz, ele sunt folosite
pentru încălzirea camerelor de comandă, sursa de căldură fiind, spre exemplu, apa
de răcire a condensatoarelor sau căldura evacuată de la generatoarele şi
transformatoarele electrice.
- Pompe de căldură utilizate pentru recuperarea căldurii din resursele energetice
secundare. Se recomandă valorificarea prin intermediul pompelor de căldură a
caldurii evacuate prin condensatoarele instalaţiilor frigorifice sau a energiei apelor
geotermale.
- Pompe de căldură folosite în industria de prelucrare a laptelui – acestea sunt
utilizate simultan pentru răcirea laptelui şi prepararea apei calde.
După felul surselor de căldură utilizate pompele de căldură pot fi:
- aer-aer: au ca sursă de căldură aerul atmosferic şi folosesc aerul ca agent
purtător de căldură în clădirile în care sunt montate. La acest tip de instalaţii
inversarea ciclului este deosebit de uşoară astfel în sezonul rece instalaţia este
utilizată pentru încălzire iar în sezonul cald pentru condiţionare.
- apă-aer: folosesc ca sursă de căldură apa de suprafaţă sau de adâncime, apa
caldă evacuată din industrie, agentul purtător de căldură fiind aerul.
- sol-aer: folosesc ca sursă de căldură solul iar agentul purtător de căldură este
aerul.
- soare-aer: folosesc ca sursă de căldură energia termică provenirtă de la soare
prin radiaţie iar agentul purtător de căldură este aerul.
- aer-apă: folosesc ca sursă de căldură aerul iar ca agent purtător de căldură apa.
- apă-apă: folosesc ca sursă de căldură apal iar ca agent purtător de căldură tot
apa.
- sol-apă: folosesc ca sursă de căldură solul iar ca agent purtător de căldură apa.
- soare-apă: folosesc ca sursă de căldură radiaţia solară iar ca agent purtător de
căldură apa

19
Pompe de căldură pentru utilizări casnice
Pompele de căldură pentru încălzirea şi răcirea clădirilor pot fi împărţite în
patru mari categorii, în raport cu funcţiile lor:
- Pompe de căldură numai pentru încălzire (acestea realizează numai încălzirea
spaţiilor şi/sau a apei calde menajere).
- Pompe de căldură pentru încălzire şi răcire (acestea realizează atât încălzirea cât
şi răcirea spaţiilor). Cea mai des întâlnită este pompa de căldură reversibilă aer-aer,
care poate funcţiona fie pentru încălzire, fie pentru răcire. Pompele de căldură de
dimensiuni mari din clădirile comerciale sau administrative utilizează apa pentru
distribuţia căldurii şi a frigului, iar furnizarea acestora se realizează simultan.
- Sisteme integrate de pompe de căldură (acestea realizează încălzirea şi răcirea
spaţiilor, încălzirea apei calde menajere şi uneori recuperarea căldurii din aerul
evacuat). Încălzirea apei menajere se poate face fie numai prin de-supraîncălzirea
vaporilor, fie prin de-supraîncălzirea şi condensarea vaporilor. Cea de-a doua
variantă permite producerea apei calde menajere atunci cănd nu este necesară
încălzirea sau răcirea spaţiilor.
- Pompe de căldură pentru încălzirea apei calde menajere (destinate în totalitate
pregătirii apei calde menajere). Acestea pot fi de tipul aer-apă sau apă-apă şi
utilizează ca sursă de căldură : aerul din imediata apropiere, aerul evacuat de către
instalaţia de climatizare căldură de de-supraîncălzire.

Prepararea apei calde menajere


Producerea de apă caldă menajeră prezintă alte cerinţe în comparaţie cu
producerea agentului termic pentru încălzirea spaţiilor, şi anume:
- alimentarea cu apă caldă se face pe parcursul întregului an la debite şi
temperaturi aproximativ constante
- nivelul de temperatură solicitat este sensibil mai ridicat decât cel pentru un
sistem modern de încălzire prin pardoseală
Mărimea rezervorului-acumulator depinde de consumul de apă caldă-
menajeră. Se recomandă să se renunţe la un sistem pentru re-circularea apei calde,

20
deoarece consumul suplimentar de energie pe care inplică nu influienţează nici
îmbunătăţirea confortului, nici consumul de apă caldă. În cazul în care nu se poate
renunţa la re-circularea acesteia trebuie limitată la orele de vărf de consum. Un
rezervor-acumulator este prezentat în figura 6.

Figura 6. Rezervor acumulator

Pentru încălzirea locuinţelor şi prepararea apei calde menajere cele mai


utilizate variante sunt:
- Pompa de căldură aer-apă
- Pompa de căldură apă-apă
- Pompa de căldură sol-apă: cu colectori orizontali, cu sonde

21
INDICATORII ENERGETICI SI ECONOMICI AI POMPELOR DE
CALDURA

Pentru stabilirea performantelor pompei de caldura precum si a ansamblului


pompa de caldura - instalatie, este necesara cunoasterea indicatorilor energetici si
economici ai acestor sisteme.
Indicatori energetici
Indicatorii energetici necesari analizei implementarii pompelor de caldura in
instalatiile de incalzire sunt: eficienta reala a pompei de caldura εPC,R, eficienta
globala a pompei de caldura εPC,G, eficienta globala a instalatiei εI,G, eficienta
globala anuala a pompei de caldura εPC,G,AN si eficienta globala anuala a sistemului
de incalzire εSI,G,AN.
Functionarea unei pompe de caldura este caracterizata Cprin coeficientul de
performanta COP, definit ca raportul dintre efectul util produs (energia termica
furnizata, EC) si energia consumata pentru obtinerea lui (energia de actionare,
EA).
Acest indicator este denumit si eficienta a pompei de caldura, εPC.
EC
COP   PC 
EA
Din bilantul energetic al pompei de cladura, se poate evidentia legatura dintre
eficienta unei instalatii care lucreaza ca pompa de caldura (εPC) sau ca instalatie
frigorifica (εIF):
E IZ  E A E
 PC   1  IZ  1   IF 
EA EA
Cele mai rentabile sisteme sunt cele care utilizeaza simultan cu caldura
produsa si efectul frigorific adiacent EIZ, in acest caz eficienta totala este:
EC  E IZ E IZ  E A  E IZ
 PC IF     PC   IZ
EA E IZ
Cand in calcul nu se considera pierderile energetice care insotesc atat
preluarea si cedarea caldurii, cele din procesele termodinamice ale fluidului de
lucru cat si cele referitoare la utilizarea energiei de actionare, eficientele sunt
22
teoretice. Daca se iau in calcul si pierderile energetice din procesele reale,
eficientele devin reale.

Eficiente teoretice
In functie de temperaturile de referinta, se deosebesc doua eficiente teoretice
ale pompei de caldura:
a) eficienta teoretica a surselor, εPC,TS.
In acest caz procesele termodinamice parcurse de fluidul de lucru sunt
considerate ideale si se iau in calcul temperaturile celor doua surse de caldura: a
izvorului, TIZ si a consumatorului, TC, obtinand:
TC 1
 PC,TS  
TC  TIZ T
1  IZ
TC
b) eficienta teoretica a ciclului, εPC,TC.
Procesele termodinamice parcurse de fluidul de lucru sunt considerate ideale
dar, apreciind pierderile datorate ireversibilitatilor externe, prin diferentele finite de
temperatura dintre medii, din aparatele in care se preia de la izvor si se cedeaza
consumatorului caldura, in calcul intervin temperaturile intre care se desfasoara
ciclul ideal al pompei de caldura, cea din vaporizator, TV si cea din condensator,
TCd.
In acest caz, eficienta coincide cu cea a ciclului Carnot inversat, parcurs
intre aceleasi temperaturi, εC.
Tcd
 PC,TC   C 
Tcd  TV
Cum TCd > TC si TV < TIZ, rezulta εPC,TC < εPC,TS.

Eficiente reale
a) eficienta reala a ciclului, εPC,RC.
Aceasta se poate determina luand in considerare si pierderile Πj, datorate
ireversibilitatilor interne, prin frecarile ce insotesc procesele reale de comprimare

23
si de destindere, apreciate de ηex, randamentul exergetic al ciclului termodinamic
real, parcurs de pompa de caldura:

 1    j 
Tcd
 PC, RC   C   ex 
TCD  Tv

Figura 1. Variatia eficientei reale a ciclului pompei de caldura cu electrocompresor


εPC,RC in functie de temperatura de vaporizare tV si de condensare tCd

In figura 1 este prezentata dependenta eficientei reale a ciclului pompei de


caldura cu compresie mecanica, actionata cu motor electric, in functie de
temperatura de vaporizare si de condensare. Valorile rezultate sunt mai mici cu cca
40...60% decat cele corespunzatoare eficientei teoretice a ciclului.
Daca temperatura consumatorului de caldura este constanta (de exemplu,
temperatura interioara a spatiului de incalzit), atunci performanta reala a pompei de
caldura variaza numai cu temperatura de vaporizare (indirect cu cea a izvorului),
conform curbei 3 din figura 2.

24
Figura 2. Variatia diferitelor eficiente ale unei pompe de caldura aer/aer cu
temperaturaexterioara te (pentru temperatura interioara ti = 20°C).

b) eficienta reala a pompei de caldura cu electrocompresor εR,PCEK,


Particularizand formele de energie care intervin in cazul pompei de caldura cu
electrocompresor, eficienta reala se poate defini ca:
 cd
 R ,PCEK 
PK
unde:
 cd - puterea termica instantanee cedata de condensator si eventual de ventilatorul
acestuia, in W;
PK - puterea electrica absorbita de motorul compresorului, in W.
Obtinuta prin incercari termice, εR,PCEK include atat imperfectiunile
transferului caldurii (diferentele de temperatura din vaporizator si condensator), cat
si pierderile termodinamice, mecanice si electrice ale compresorului, fiind frecvent
indicata de constructorii de asemenea pompe de caldura. Coincide cu eficienta

25
reala a ciclului, εPC,RC (curba 3 din figura 3).
c) eficienta globala a pompei de caldura, εPC,G corespunde puterii medii orare a
condensatorului ΦCd,mh si puterii electrice medii orare absorbite de compresor PK,
mh, dar si de utilajele auxiliare Paux,mh (ventilatoare, pompe, rezistente electrice
pentru degivrare sau incalzire a carterului):
 cd ,mh
 PC,G 
PK  Paux,mh
Daca izvorul de caldura este aerul exterior, poate apareaC givrarea
suprafetei vaporizatorului, diminuandu-i performantele (vezi curba 4 din figura 3).
d) eficienta globala a instalatiei, εI,G; la sistemele de preparare centralizata a
caldurii se tine seama si de pierderile din reteaua de distributie, ΦP, incat la
consumator ajunge numai puterea termica orara medie utila, ΦC,mh,u, obtinandu-se:
 C , mh, u P
 I ,G    PC, G 
PK , mh  Paux,mh PK , mh  Paux,mh

Aceasta eficienta, redata de curba 5 din figura 3, caracterizeaza complet


calitatea pompei de caldura.
In general, utilizatorul pompei de caldura este interesat de performanta
acesteia pentru o perioada de timp (de exemplu un an), folosindu-se atunci
indicatorii sezonieri:
e) eficienta globala, anuala a pompei de caldura, εPC,G AN.
Aceasta corespunde mediei anuale a eficientei globale εPC,G, in timpul
sezonului de incalzire:
 Cd ,mAN
 PC,G , AN 
PK ,mAN  Paux,mAN

Daca nzk este numarul de zile de incalzire, cand temperatura exterioara este
tk, in functie de zona climatica, iar nhk este numarul de ore pe zi, de functionare a
pompei de caldura, la temperatura tk, numarul anual de ore de functionare a pompei
de caldura nAN va fi:

26
tk tnc
n AN   nhk  n zk
tk te

unde:
te - temperatura exterioara, in perioada de incalzire, in °C
tnc - temperatura exterioara peste care nu se solicita incalzirea datorita aporturilor
termice gratuite ale cladirii.
Cu acestea, εPC,G AN se poate scrie sub forma:

tk tnc
 nhk  n zk   PC,Gk
tk te
 PC,G , AN  tk tnc
 nhk  n zk
tk te

εPC,Gk - eficienta globala a pompei de caldura, pentru te = tk.

Nu sunt luate in consideratie nici pierderile din reteaua de distributie a


caldurii si nici caldura cedata de sursa clasica (de varf).
Aceasta eficienta cunoscuta si sub denumirea de eficienta sezoniera pentru
incalzire, ESI, este utilizata deobicei pentru intocmirea bilanturilor energetice ale
instalatiilor echipate cu pompe de caldura.
f) eficienta globala, anuala, a instalatiei, εI,G,AN.
Este similara cu εPC,G,AN, dar ia in consideratie si pierderile din reteaua de
distributie a caldurii pana la consumator.
g) eficienta globala, anuala a sistemului de incalzire, εSI,G,AN.
Acum sunt luate in calculul atat caldura cedata de sursa de varf, ΦV,m,AN, cat
si puterea consumata pentru actionarea acestei instalatii alternative, PV,m,AN, in
cazul functionarii in regim bivalent:
 Cd ,mAN  V ,mAN
 SI ,G , AN 
PK ,mAN  Paux,mAN  PV ,mAN
Aceasta eficienta este denumita si coeficient de eficacitate sezoniera CES.
In cazul instalatiilor reversibile (pompa de caldura iarna si instalatie
frigorifica vara), se utilizeaza o eficienta sezoniera de incalzire si racire, ESIR,

27
care raporteaza puterea termica totala furnizata de instalatie, functionand ca pompa
de caldura sau ca instalatie de racire, timp de un an, la puterea electrica totala,
consumata in aceeasi perioada.
Fata de cele mentionate anterior, trebuie subliniat ca pompele de caldura
consuma o energie de actionare calitativ diferita, functie de tipul instalatiei. Astfel,
instalatia cu compresie mecanica poate fi actionata cu energie electrica sau cu
combustibil, in timp ce instalatia cu absorbtie sau ejectie este actionata cu energie
termica. Daca se tine seama si de randamentele mult diferite de producere chiar a
aceleasi forme de energie (de exemplu energia electrica poate fi produsa cu η = 0,8
in centralele hidroelectrice, cu η = 0,38...0,41 in centralele termoelectrice sau cu η
= 0,31...0,33 in centralele atomoelectrice), se poate concluziona ca raportarea
puterii termice livrate consumatorului la puterea de actionare a instalatiei nu
serveste decat la compararea performantelor unor pompe de caldura de acelasi tip.
Pentru a putea compara corect performantele unor pompe de caldura de
tipuri diferite, trebuie uniformizata energia de actionare. In acest sens, se
raporteaza puterea termica utila livrata anual, Φu,AN, la consumul anual de
combustibil echivalent, BCE,AN, necesar producerii puterii de actionare, obtinandu-
se gradul de utilizare al combustibilului, AN:
 u , AN
 AN  , (kW/kg)
BCE , AN

Indicatori economici
De regula pompa de caldura realizeaza o economie de combustibil ΔE
(cheltuieli de exploatare) fata de instalatia clasica (centrala termica, incalzire
electrica). Deci, la acelasi consum de combustibil, pompa de caldura livreaza mai
multa caldura consumatorului, prin aportul gratuit al caldurii preluata de la izvorul
de caldura. Economia de combustibil este dependenta de tipul pompei de caldura si
va fi prezentata detaliat intr-un alt curs.
Pe de alta parte, pompele de caldura implica o investitie suplimentara IPC fata de
cea a instalatiei clasice ICT, care produce aceiasi cantitate de caldura.

28
Oportunitatea implementarii unei pompe de caldura intr-un sistem de
incalzire rezulta pe baza atat a criteriilor energetice cat si a celor economice.
Astfel, se poate determina numarul de ani in care se recupereaza sporul de
investitie, ΔI = IPC-ICT (lei), pe seama economiei de exploatare realizata prin
consumul mai scazut de combustibil, ΔE = ECT-EPC (lei/an):
I
n , (ani)
E
Se apreciaza ca un numar de 8-10 ani este acceptabil, dar aceasta limita
variaza in timp, functie de politica energetica a tarii si de cerintele ecologice.
Micsorarea perioadei de amortizare a investitiei suplimentare se poate realiza prin
prelungirea functionarii pompei de caldura, asigurand o functionare bivalenta, de la
3000 ore/an la 4000 ore/an si chiar la 6-7000 ore/an prin utilizarea alternativa a
instalatiei, iarna ca pompa de caldura, vara ca instalatie frigorifica.

ANALIZA ENERGETICA A PRODUCERII CALDURII

Caldura necesara incalzirii cladirilor si a prepararii apei calde menajere si


sanitare se poate produce cu o sursa clasica (cazan termic) sau cu o pompa de
caldura.
Pentru o analiza energetica a modurilor de producere a caldurii consideram
aceiasi cantitate de energie primara (combustibil gazos de exemplu) si analizand
pierderile ce intervin in procesele de producere a caldurii obtinem in fiecare caz
analizat cantitatea de caldura produsa de instalatie (cazan termic sau pompa de
caldura). Se poate evidentia astfel gradul de utilizare a combustibilului de fiecare
instalatie.
Producerea caldurii cu un cazan termic
Sunt analizate doua cazuri, dupa tipul de combustibil utilizat: lichid sau
gazos.
a) Energia primara: pacura.
In figura 1 este prezentata schema de producere a caldurii cu un cazan

29
termic alimentat cu pacura.

Figura 1. Producerea caldurii cu un cazan cu pacura

Astfel, din energia primara EP (100%) reprezentata de combustibil, scazand


pierderile referitoare la acesta πCOMB (rafinare, transport, descarcare si manipulare),
apreciate la 10%, obtinem energia combustibilului efectiv intrata in cazan, E COMB.
Considerand un randament al cazanului ηCAZ = 0.7…0.78, care ia in consideratie
atat pierderile prin arderea incompleta, prin radiatie si prin gazele arse,
dar si cele datorate functionarii la sarcina partiala, rezulta caldura utila Φ u cedata
consumatorului de caldura:
ECOMB  EP  1   COMB 
U  ECOMB  CAZ  EP  1   COMB   CAZ
Gradul de valorificare a energiei primare, la un cazan cu pacura, va fi:
u
 AN ,CTpacura   1   COMB   CAZ  1  0.1  0.7  0.63
EP
In figura 2 se prezinta bilantul energetic al cazanului cu pacura, tinand
seama de consideratiile mentionate.

30
Figura 2. Bilantul energetic al cazanului cu pacura

b) Energie primara: gaze.


In acest caz nu exista pierderi referitoare la combustibil (πCOMB = 0), iar
randamentul minim al unui cazan cu gaz este mai mare decat cel cu pacura (η CAZ =
0.8), incat obtinem:
U  EP  CAZ
u
 AN ,CTpacura   CAZ  0.8
EP
Bilantul energetic al unui cazan alimentat cu combustibil gazos este prezentat in
figura 3.

Figura.3. Bilantul energetic al cazanului cu combustibil gazos.

Producerea caldurii cu pompe de caldura


a) Pompa de caldura cu comprimare mecanica, cu motor electric.

31
Figura 4. Producerea caldurii cu pompa de caldura cu electrocompresor (PCEK).

Figura 4 prezinta schema de producere a caldurii cu o pompa de caldura cu


electrocompresor. Caldura poate fi produsa integral de poma de caldura
(functionare individuala) sau partial de pompa de caldura si complementar de o
sursa clasica (functionare bivalenta).

* Functionare individuala
In vaporizatorul V al pompei de caldura este preluata caldura ΦIZV de la un
izvor de caldura. Tinand seama de pierderile ce intervin la preluarea acestei calduri
(πIZV = 10%), datorate diferentelor de caldura dintre mediile ce transporta caldura,
putem obtine puterea termica a vaporizatorului Φ0 .
Energia de actionare a pompei de caldura Ep,PC, deci pentru antrenarea
motorului electric M al compresorului K, este produsa intr-o centrala termo-
electrica cu un randament ηEL = 0.38. Considerand si pierderile intervenite la
transportul energiei electrice (de la CTE la motorul electric, πEL = 2%) si cele
referitoare la antrenarea compresorului (consideram un randament mecanic ηm =
0.97) rezulta puterea PK consumata de compresor.
PK  EP,PC   EL  1   EL    m

Considerand un coeficient de performanta al pompei de caldura εPC = 3...5,


putem obtine fluxul de caldura cedat de condensatorul C, ΦC :

32
 C  PK   PC
Aceasta este deci caldura utila cedata consumatorului de caldura, ΦU :
U  U ,PC   C  EP,PC   EL  1   EL    m   PC

Gradul de valorificare a energiei primare la pompa de caldura cu


electrocompresor, cu functionare individuala, va fi deci:
u
 AN ,CTpacura   1   EL    m   EL   PC  1  0.02  0.97  0.38  3  1.083
E P,PC
Daca in cazul producerii caldurii cu un cazan termic gradul de valorificare a
energiei primare este < 1, in cazul pompelor de caldura el este > 1, deci se produce
mai multa caldura decat energia primara utilizata. In cazul pompei de caldura cu

electro-compresor ϕAN,PCAEK = 0.8 (ca la cazanul cu gaze) daca εPC = 2.21, situatie
la care nu se mai recomanda ca pompa de caldura sa functioneze.
Bilantul energetic al producerii caldurii cu o pompa de caldura cu
electrocompresor cu functionare individuala este prezentat in figura 5.

Figura 5. Bilantul energetic al PCEK

* Functionare bivalenta
In acest caz pompa de caldura este cuplata cu o sursa clasica de producere a
caldurii, (consideram un cazan cu gaze pentru a putea face comparatia cu cazul
producerii caldurii integral de acesta), care intra in functionare cand apare un varf

33
de consum si cererea de caldura nu poate fi satisfacuta complet de catre pompa de
caldura. Deci caldura utila cedata consumatorului de caldura ΦU este partial
acoperita de pompa de caldura, ΦU,PC si partial de cazanul termic ΦU,CT:
U  U ,PC  U ,CT

Caldura utila oferita de pompa de caldura reprezinta cca 65…70%, restul de


35…30% este asigurata de cazan (fie simultan cu pompa de caldura, fie la o
functionare doar a cazanului, cand temperatura exterioara este mai coborata si
functionarea pompei de caldura nu se mai recomanda).
Caldura utila cedata de pompa de caldura va fi:
U ,PC   C  EP.PC   EL  1   EL    m   PC

Caldura utila cedata de cazanul termic cu gaz va fi:


U ,CT  ECOMB  CAZ  EP,CT  CAZ

Considerand ca
U ,PC  2  U ,CT

si ca
EP,PC  EP,CT  100%

se propune ca necunoscuta una din cele doua energii primare (EP,PC =x) si
considerand pierderile, randamentele si eficienta pompei de caldura luate in calcul
anterior, bilantul global al instalatiei devine:
x   EL  1   EL   m   PC  2  1  x   CAZ
relatie care conduce la solutia: x = 59.62.
Cu aceasta, caldura utila cedata consumatorului de caldura devine:
U  59.62  0.38  1  0.02  0.97  3  40.38  0.8  96.9%
rezultand urmatoarele participatii ale celor doua utilaje in caldura utila cedata
consumatorului:
U ,PC  64.6  66.7% din totalul caldurii cedate;

U ,CT  32.3  33.3% din totalul caldurii cedate.

34
Figura 6. Bilantul energetic al instalatiei cu functionare bivalenta (PCEK + CT)

Gradul de valorificare a combustibilului la instalatia cu functionare bivalenta


(pompa de caldura cu electrocompresor si cazan termic cu gaze) va fi deci:
u
 AN ,PCEKCT   0.969
EP
evident mai mai mic decat in cazul pompei de caldura cu electrocompresor cu
functionare individuala, reducerea fiind datorata utilizarii si a cazanului termic.
In figura.6. se prezinta bilantul energetic al instalatiei de producere a caldurii
cu functionare bivalenta (pompa de caldura cu electrocompresor si cazan termic cu
gaze).

35
b). Pompa de caldura cu comprimare mecanica, cu motor termic

Figura 7. Producerea caldurii cu pompa de caldura cu motor termic

Motorul termic MT este mai scump decat unul electric, fiind dotat cu un
dispozitiv de racire cu apa, RM si eventual cu un recuperator de caldura din gazele
arse, RG. In acelasi timp, exista posibilitatea recuperarii unei cantitati de caldura,
altfel pierduta in mediul ambiant, prin racirea motorului si a gazelor de ardere (ce
rezulta din combustibilul care alimenteaza motorul termic). Aceste fluxuri de
caldura (ΦRM ΦRG ) se adauga celui cedat de condensator (ΦC ), obtinand astfel, atat
o cantitate mai mare de caldura cedata consumatorului, cat si un potential termic
mai ridicat (apa calda preparata se poate incalzi inseriat functie de solicitarea
consumatorului). Cum temperatura de condensare este limitata de presiunea
fluidului de lucru, in condensator se va realiza prima treapta de incalzire. Apa
calda va fi incalzita in continuare in racitorul motorului iar incalzirea de varf va fi
realizata pe seama gazelor arse.
Bine inteles ca si aceasta pompa de caldura poate functiona in regim
bivalent, cuplata cu o instalatie clasica de producere a caldurii, caz in care
determinarea gradului de valorificare a combustibilului se face similar pompei de

36
caldura cu motor electric, dar pentru simplificare se va prezenta doar situatia
functionarii individuale.
U  C   REC  C   RM   RG
unde:
C  PK   PC  ECOMB   M   PC  EP  1   AUX    M   PC
 REC  ECOMB  1  m    REC
Consideram un randament al motorului termic ηM = 0.3, un randament al
recuperarii de caldura in cele doua schimbatoare de caldura, racitorul motorului
termic RM si racitorul de gaze arse RG, ηREC = 0.8, un coeficient de performanta a
pompei de caldura εPC = 3, pierderile la preluarea caldurii de la izvor, π IZV = 10%
si pierderile auxiliare datorate suflantei de gaze arse si pompei de apa racire a
motorului termic πAUX = 3%. Obtinem astfel gradul de valorificare a energiei
primare in cazul pompei de caldura cu motor termic, la o functionare individuala:
u
 AN ,PCMT   1   AUX    M   PC  1   m    REC   1  0.03  0.3  3  1  0.3  0.8
EP
 1.416

Conform normelor germane DIN 4701, proportia fluxurilor de caldura


datorate condensatorului pompei de caldura si recuperarilor de caldura din totalul
caldurii utile cedate consumatorului este:
ΦC = (0.53…0.7)·Φu; ΦREC = (0.47…0.3)·Φu
Se remarca gradul ridicat de valorificare a energiei primare in acest caz,
compensand investitia superioara fata de o pompa de caldura cu motor electric.
Astfel, de cate ori exista posibilitatea alimentarii pompei de caldura direct cu
combustibil se recomanda aceasta instalatie. Bilantul energetic al pompei de
caldura cu motor termic este prezentat in figura 8.

37
Figura 8. Bilantul energetic al pompei de caldura cu motor termic

c) Pompa de caldura cu absorbtie.


Exista doua variante de instalatii frigorifice cu absorbtie: cu solutie
apaamoniac (cu temperaturi de vaporizare positive sau negative) si cu solutie
bromura de litiu-apa (cu temperaturi de vaporizare doar positive), ambele
utilizabile si ca pompe de caldura. In acest caz este analizata cea cu solutie apa-
amoniac, care poate fi cuplat cu izvoare de caldura cu temperaturi mai variate.
Schema producerii caldurii cu o pompa de caldura cu absorbtie cu solutie apa-
amoniac este prezentata in figura 9.
Caldura ΦIZV de la izvorul de caldura, diminuata cu pierderile πIZV , ajunge in
vaporizatorul V al pompei de caldura, unde serveste la vaporizarea amoniacului
(Φ0).
Compresorul actionat de un motor electric sau termic, de la instalatia cu
compresie mecanica, este inlocuit acum de “compresorul termochimic”, alcatuit
din ansamblul de utilaje: absorbitor A, pompa de solutie concentrata P S,
economizor E, fierbator F, deflegmator DF si ventil de laminare pentru solutia
diluata VLS. Actionarea “compresorului termochimic” implica alimentarea

38
fierbatorului cu energia termica ΦF cedata de un agent incalzitor (abur, condens,
apa calda, gaze calde), sau de un combu-stibil si a pompei de solutie cu energia
electrica PP. In acelasi timp, se produce caldura ΦA in absorbitor si ΦDF in
deflegmator. Astfel, caldura utila cedata consumatorului de caldura, adaugand si
caldura ΦC cedata in condensatorul C va fi:
U  C   DF   A

Figura 9. Producerea caldurii cu pompa de caldura cu absorbtie in solutie apa-


amoniac

Similar pompei de caldura cu compresie mecanica cu motor termic, si aici


caldura utila este preparata in 3 utilaje, rezultand atat o cantitate mai mare cat si un
potential termic superior. Cum temperatura de condensare este limitata de
presiunea maxima din instalatie, condensatorul constituie prima treapta de
incalzire; urmeaza incalzirea din deflegmator, pe seama vaporilor supraincalziti de
amoniac si cea finala din absorbitor.
Comparativ cu caldura ΦC cedata in condensator, caldura ΦDF reprezinta
15…30%, iar ΦA 150…170%, deci in acest caz caldura utila este dubla fata de
pompa de caldura cu electrocompresor, cand se producea caldura doar in
condensator. In acelasi timp, trebuie mentionat ca si energia de actionare a
fierbatorului este mult mai mare decat cea necesara actionarii compresorului (ΦF >

39
PK ), dar fiind energie termica este mai usor d e produs, fiind deci mai ieftina, mai
ales cand se poate utiliza un agent termic deseu. Energia electrica necesara
antrenarii pompei de solutie este neglijabila ( PP ≈ 0.005ΦF ).
Desi pompa de caldura cu absorbtie este mai complicata decat cea cu
electrocompresor, faptul ca nu are piese in miscare (doar pompa de solutie), deci
are un grad redus de uzura care conduce la o perioada dubla de utilizare, face
aceasta instalatie rentabila, mai ales la puteri termice mari.
Utilizand relatia coeficientului de performanta al acestei pompe de caldura:
C   DF   A   F   P    PC
unde:
 F  EP,CT  CAZ  TR

PP  EP,P   EL  1   EL    m

in care CAZ ,  EL,  EL si  m au valorile considerate in exemplele anterioare, iar

randamentul transportului agentului incalzitor de la CT la fierbator, ηTR = 0.97.


Coeficientul de performanta uzual al pompei de caldura cu absorbtie in solutie apa
- amoniac εPC .= 1.58.
Stiind ca energia primara pentru aceasta pompa de caldura este compusa din
cea necesara producerii agentului incalzitor (pentru alimentarea fierbatorului) si
din cea electrica pentru alimentarea pompei de solutie:
EP  EP,CT  EP,P  100%

si considerand necunoscuta EP,P = x, cu relatia dintre ΦF si PP obtinem:


x   EL  1   EL   m  0.005  1  x   CAZ  TR
cu solutia: x = 0.01
Caldura utila cedata de aceasta pompa de caldura, utilizand si relatia (4.23)
va fi deci:
U   C   DF   A   F  PP    PC 
99  0.8  0.97  1  0.38  1  0.02  0.97  1.58  121.9%
Gradul de valorificare a energiei primare de catre pompa de caldura cu absorbtie in
solutie apa – amoniac este:

40
U
 AN ,PCA   1.219
EP
Bilantul energetic al acestei pompe de caldura este prezentat in figura 10.

Figura 10. Bilantul energetic al pompei de caldura cu absorbtie in solutie apa -


amoniac
d) Pompa de caldura cu ejectie
Producerea caldurii cu pompa de caldura cu ejectie este prezentata in figura
11.
Caldura preluata de la izvorul de caldura ΦIZV , diminuata cu pierderile
inerente πIZV , este utilizata in vaporizatorul V (Φ0). Pentru antrenarea vaporilor
produsi in vaporizator, ejectorul E utilizeaza energia adusa de aburul de actionare
ΦAB, produs intr-o centrala termica cu combustibil gazos.
Cele doua energii termice, din vaporizator 0 Φ si de la aburul de antrenare a
ejectorului ΦAB se regasesc in fluxul de caldura ΦC cedat in condensatorul C catre
consumatorul de caldura:
U  C   0   AB
Cu coeficientul de performanta al acestei pompe de caldura (εPC = 1.25)
obtinem:
C   AB   PC  EP  CAZ  TR   PC
41
Figura 11. Producerea caldurii cu pompa de caldura cu ejectie
Gradul de valorificare a energiei primare de catre pompa de caldura cu ejectie va fi
deci:
U
 AN ,PCE   CAZ  TR   PC  0.8  0.97  1.25  0.97
EP
Este evident cel mai scazut grad de valorificare a energiei primare de catre o
pompa de caldura cu functionare individuala, din cauza marelui consum de energie
de actionare a ejectorului, impus de randamentul foarte scazut al acestui
“compresor”. Raman valabile insa consideratiile referitoare la tipul de energie de
actionare (termica, deci mai usor de produs) mentionate si la pompa de caldura cu
absorbtie. Totusi, chiar si in acest caz, se produce mai multa caldura decat in cazul
prepararii clasice (cu cazan termic). Bilantul energetic al pompei de caldura cu
ejectie este prezentat in figura 12.
In tabelul 1 sunt prezentate rezultatele analizei energetice a producerii
clasice a caldurii (cu cazane termice) si cu diferite pompe de caldura. Se
evidentiaza economiile de combustibil (energie primara) realizate de toate pompele
de caldura fata de situatia prepararii caldurii cu cazanul termic cu gaze. Este
prezentat si cazul cazanului cu pacura, care utilizand mai multa energie primara va
conduce la economii de combustibil mai mari pentru pompele de caldura.
Deasemenea, este prezentata si functionarea in regim bivalent pentru pompa de
caldura cu electrocompresor. Evident ca si celelalte pompe de caldura pot
functiona in regim bivalent, calculul gradului de valorificare a energiei primare in
42
aceste cazuri putandu-se face corespunzator fiecarei situatii.

Figura 12. Bilantul energetic al pompei de caldura cu ejectie


Tabel. 1. Analiza energetica a producerii caldurii
Instalatia  AN Energia primara Ep (%) Economia de
combustibil  E (%)
Cazan cu pacura 0.63 158.73 + 33.73
Cazan cu gaze 0.8 125 0
Pompa de caldura cu 1.083 92.34 - 32.66
electrocompresor.
(Ep = gaze).
ctrocompresor si 0.969 103.2 - 21.80
cazan.
Functionare bivalenta.
(Ep = gaze).
Pompa de caldura cu 1.416 70.62 - 54.38
compresor cu motor
termic.
(Ep = gaze).
Pompa de caldura cu 1.219 82.03 - 42.97
absorbtie. (Ep = gaze).
Pompa de caldura cu 0.97 103.09 - 21.91
ejectie.
(Ep = gaze)

43