Sunteți pe pagina 1din 190
Investe ş te în oameni! Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Opera ţ

Investeşte în oameni! Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Ing. Florina Dorina COZORICI

TEZĂ DE DOCTORAT

CERCETĂRI PRIVIND DEZVOLTAREA DE CENTRALE ELECTRICE HIBRIDE HIDRO-EOLIENE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. univ. dr. ing. Ioan VĂDAN

UNIVERSITATEA TEHNICĂ

DIN CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ

2011201120112011

UNIVERSITATEA TEHNIC Ă DIN CLUJ NAPOCA FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRIC Ă COMPONEN Ţ A Comisiei

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ NAPOCA FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ

COMPONENŢA Comisiei de doctorat Numită prin ordinul rectorului Universităţii Tehnice din Cluj Napoca Nr. 373 din 09.08.2011

PREŞEDINTE:

Prof. univ.dr.ing. Radu V. CIUPA Decan – Facultatea de Inginerie Electrică Universitatea Tehnică din Cluj Napoca

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. univ.dr.ing. Ioan VADAN Universitatea Tehnică din Cluj Napoca

REFERENŢI:

Prof. univ.dr.ing. Gheorghe LĂZĂROIU Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Prof. univ.dr.ing. Corneliu MARINESCU Universitatea Transilvania din Braşov

Prof. univ.dr.ing. Radu MUNTEANU Universitatea Tehnică din Cluj Napoca

Data susţinerii:

29.09.2011

CUPRINS

CUPRINS

Capitolul 1. INTRODUCERE

 

9

1.1. Oportunitatea tezei

 

9

1.2. Obiectivele tezei

11

1.3. Metoda de cercetare

 

12

1.4. Contribuţii

 

13

1.5. Structura tezei

13

Capitolul

2.

SOLUŢII

EXISTENTE

DE

CENTRALE

HIBRIDE

HIDRO-

EOLIENE

 

15

2.1. Introducere

 

15

2.2. Energia eoliană

16

2.2.1

Caracteristicile şi parametri energetici ai vântului. Metodologia estimării

potenţialului eolian

 

16

2.2.2 Conversia energiei cinetice a aerului în energie mecanică

19

2.2.3 Tehnologii eoliene

 

21

2.3.

Stocarea energiei

 

29

2.3.1. Stocarea mecanică a energiei electrice

 

32

2.3.2. Stocarea electrochimică a energiei electrice

 

35

2.3.3. Stocarea electomagnetică a energiei electrice

37

2.4.

Microhidrocentrale (MHC)

 

39

2.4.1. Microhidrocentrale în România

39

2.4.2. Potenţialul hidroenergetic

40

2.4.3. Amenajările MHC

42

2.4.4. Instalaţiile MHC

 

46

2.4.5. Turbinele hidraulice

 

56

2.4.6. Hidrogeneratoarele MHC

65

2.5.

Centrale hibride

 

66

2.5.1. Sisteme hibride eolian – generator Diesel

 

67

2.5.2. Sisteme hibride fotovoltaic-eoliene

 

68

2.5.3. Sisteme hibride fotovoltaic-hidro

70

2.5.4. Sisteme hibride eoliene-hidrogen

71

2.5.5. Sisteme eoliene combinate cu sisteme mecanice de stocare a energiei

electrice cum ar fi volanţi (flywheel)

 

71

2.6.

Situaţia realizărilor pe plan mondial de centrale hibride hidro-eoliene

72

2.6.1. Soluţia

grecească

72

2.6.2. Soluţia

spaniolă

73

2.6.3. Soluţia

canadiană

74

2.6.4. Soluţia

australiană

 

75

2.6.5. Soluţia

israeliană

76

2.6.6. Soluţia

daneză

76

2.6.7. Soluţia

irlandeză

76

2.6.8. Soluţia

nordică

77

2.6.9. Soluţia

franceză

77

2.7. Soluţia propusă

 

77

2.8. Concluzii

 

79

3

CUPRINS

Capitolul 3. METODOLOGIA DE PROIECTARE A CENTRALELOR

HIBRIDE HIDRO-EOLIENE (CHHE)

81

3.1. Date de proiectare

81

3.2. Dimensionare partea hidroenergetică

82

3.2.1. Alegerea turbinei hidraulice şi a conductei de turbinare

82

3.2.2. Dimensionarea bazinului superior

83

3.3.

Dimensionarea sistemului eolian de pompare

85

3.3.1. Alegerea

generatorului eolian

85

3.3.2. Alegerea pompei şi conductei de pompare

86

3.4.

Concepere sistem de supraveghere şi control

86

3.4.1. Scurt istoric

86

3.4.2. Sisteme SCADA

88

3.4.3. Traductoare şi senzori

91

3.4.4. Convertoare analog-numerice

92

3.4.5. Microcontrollere

93

3.4.6. Sistemul de monitorizare propus pentru CHHE

95

3.5. Studiu de caz: Centrală Hibridă Hidro-Eoliană (CHHE) la Baza Didactică şi

de Agrement Mărişel aparţinând UTCN

97

3.5.1. Dimensionarea amenajării hidroelectrice

97

3.5.2. Dimensionare sistem eolian de pompare

101

3.5.3. Analiza de cost a CHHE Mărişel

102

3.6.

Modelarea şi

simularea CHHE

103

3.6.1. general

Modelul

103

3.6.2. Subsistemului Eolian

Modelul

103

3.6.3. Modelul dinamic al centralei hibride hidro-eoliene (CHHE)

110

3.7.

Concluzii

115

Capitolul 4. STAND EXPERIMENTAL PENTRU STUDIUL CENTRALELOR

HIBRIDE HIDRO EOLIENE (CHHE)

116

4.1. Introducere

 

116

4.2. Subsistemul eolian al standului CHHE

119

4.2.1.

Turbina eoliană

 

119

4.3.

Subsistemul hidroelectric al Standului experimental CHHE

131

4.3.1 Structura

 

131

4.3.2 Pompele

132

4.3.3 Turbina hidraulică şi Hidrogeneratorul

133

4.3.4 Rezistenţa de sarcină

 

134

4.4.

Sistemul de monitorizare şi control a Standului experimental hidro-eolian

MiniSCADA-CHHE

 

135

4.4.1. Soluţia propusă

135

4.4.2. Traductoarele sistemului de monitorizare MiniSCADA-CHHE

136

4.4.3. Placa Digilent Cerebot 32MX4

139

4.5.

Modelul HOMER al standului experimental CHHE

142

4.5.1. Prezentare model

 

142

4.5.2. Modelul HOMER de subsistem eolian CHHE

143

4.5.3. Modelul

HOMER

pentru acumulatori

144

4.5.4. Modelul HOMER al convertizorului de frecvenţă

144

4.5.5. Modelul HOMER al subsistemului hidraulic

145

4.5.6. Rezultatele simulării HOMER

145

4.6.

Determinări experimentale pe modelul fizic de CHHE

147

4

CUPRINS

4.6.1. Verificarea funcţionării subsistemului eolian al CHHE

147

4.6.2. Verificarea funcţionării regulatorului de încărcare acumulatori

150

4.6.3. Verificarea funcţionării bateriei de acumulatori

150

4.6.4. Verificarea

funcţionării

invertorului

150

4.6.5. Verificarea funcţionării subsistemului hidro al CHHE

151

4.6.6. Verificarea funcţionării sistemului MiniSCADA al CHHE

151

4.7.7. Verificarea funcţionării de ansamblu a Standului experimental CHHE

153

4.8.

Concluzii

153

Capitolul 5. CONCLUZII ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE

154

5.1. Concluzii

 

154

5.2. Contribuţii personale ale autorului

156

5.3. Cercetări posibile în viitor

 

158

BIBLIOGRAFIE

 

159

Anexa A – Situaţia CHEAP în lume

 

172

Anexa B. - Mod de fixare turbină eoliană

174

Curiculum Vitae

 

178

Lista lucrări ştiinţifice PRODOC –(co)autor

180

5

ABREVIERI

ABREVIERI

CE

conversia energiei

CHE

centrală hidroelectrică

CHHE

centrală hibridă hidro-eoliană

CHEAP

centrală hidroelectrică cu acumulare prin pompaj

CNE

centrală nucleară electrică

CTE

centrală termo electrică

GA

generator asincron

GE

generator eolian

GS

generator sincron

GSMP

generator sincron cu magneţi permnenţi

MHC

microhidro centrală

SEN

sistem energetic naţional

SH

sistem electric hibrid

SRE

surse regenerabile de energie

SSE

sistem de stocare a energiei

UTCN

Universitatea Tehnică din Cluj Napoca

b

lungimea deversorului

ca

curent alternativ

cc

curent continuu

e

lăţimea barajului

g

acceleraţia gravitaţională [m/s 2 ]

h

căderea de apă în m

h

A

înălţimea apei în punctul A deasupra unui nivel de referinţă

h

B

înălţimea apei în punctul B deasupra unui nivel de referinţă

h

d :

diferenţa dinamică de înălţime

h

r

pierderi de sarcină liniare şi locale [m]

k

c

coeficientul de cerere pentru categoria de receptoare considerată

k' c

coeficientul de cerere corectat al categoriei respective de receptoare

m

masa de aer care trece prin suprafaţa unui captator eolian într-un interval t

n

turaţia nominală a turbinei în rotaţii pe minut

p

l

puterea hidraulică specifică

q= Av

debitul masic de aer prin suprafaţa captatorului eolian

s

secţiunea cablului

u

viteza liniară la periferia rotorului turbinei eoliene

v

viteza vântului [m/s]

v

A

viteza apei în punctul A

v

B

viteza apei în punctul B

v

ieş

viteza apei la ieşirea din conductă în m/s

v

p

viteza apei în conducta de pompare

v

r

reprezintă viteza vântului la înălţimea z r [m/s]

v

T

viteza apei în conducta de turbinare

v

z

reprezintă viteza vântului la înălţimea z [m/s]

A

suprafaţa maturată de elicea turbinei eoliene [m] 2

6

ABREVIERI

 

C

bat

capacitatea bateriei de acumulatori

CP

cal putere

 

D

p

diametrul conductei de pompare

 

D

t

diametrul conductei de turbinare

 

E

energie

 

E

ac

energia acumulată în lacul de acumulare

E

c

consumul lunar de energie electrică estimat

E

s

energia utilă stocată în rezervorul superior

 

G

forţa proprie de greutate a barajului

 

H

înălţimea totală a barajului

 

H

bmed

căderea brută medie, [m]

I

inv

curentul nominal al invertorului

I

max

curentul maxim admisibil

J

momentul sau factorul de inerţie

L

ad

lungimea aductiunii

L

col

lungimea unei coloane

Nmax

nivelul maxim

NMinE

nivelul minim energetic

NPA

nivelul prizei de apă

NRN

nivelul retenţiei normale

P

putere

P

i

puterea instalată a receptoarelor

P

m

puterea mecanică

P

med

puterea medie consumată

P

TH

puterea turbinei hidraulice

 

Q

debit

 

Q

m

debitul mediu multianual

 

Q

p

debitul pompei

 

Q

t

debitul la turbinare

 

R

rezistenţa

S

sensibilitatea traductoarelor

S

p

secţiunea conductei de pompare

S

t

secţiunea conductei de turbinare

T

e

cuplul electromagnetic

T

f

cuplul de frecare

T

m

cuplul mecanic primit de la turbină

T

p

durata de pompare

T

s

timpul de stocare al energiei eoliene [s]

Vat

volumul de protecţie împotriva viiturilor

 

V

b

volum de beton armat

Vm

volumul mort

VM

volumul maxim

 

V

pp

volum pentru capatarea precipitaţiilor

Vrf

volumul rezervei de fier

 

V

sp

volumul de stocare al precipitaţiilor căzute în aria torentului

VT

volumul total al lacului

 

V

u

volumul util necesar

Vut

volumul util total

7

ABREVIERI

W

 

forţa de împingere a apei

 

W

an

stocul mediu anual în [m 3 ]

 

t

randamentul agregatului turbină hidraulică-generator

 

ct

randamentul conductei de turbinare

 

p

randamentul pompei

 

cp

randamentul conductei de pompare

 

coeficient caracteristic locaţiei turbinei eoliene ( =0.1

0.4)

 

coeficientul de contracţie laterală a deversorului

 

coeficientul de frecare între baraj şi fundaţie

 

viteza unghiulară

 

densitatea aerului

 

greutatea specifică a apei [kg/m 3 ]

 

1

greutatea specifică a betonului [kg/m 3 ]

 

a

densitatea apei

CHEAP

randamentul total de funcţionare al CHEAP

 

l

coeficientul de acumulare al lacului

 

tot

randamentul global al centralei CHHE

 

θ

m

temperatura maximă admisibilă a rezistorului

λ

 

rapiditate sau raport de avans al turbinei eoliene

 

ω

viteza unghiulară a rotorului turbinei eoliene [rad/sec]

8

1. INTRODUCERE

Capitolul 1. INTRODUCERE

1.1. Oportunitatea tezei

Prezenta teză îşi propune să ofere soluţii economice pentru alimentarea cu energie electrică a comunităţilor izolate care nu au acces la reţeaua electrică a Sistemului Energetic Naţional. Alimentarea cu energie electrică a utilităţilor de la aceste comunităţi au următoarele soluţii:

extinderea reţelei electrice publice până la locul de consum;

sursă de energie electrică autonomă (independentă) pe bază de combustibili fosili: grupuri Diesel;

surse de energie electrică regenerabilă pe bază de: energie hidro,

energie eoliană, energie solară sau bioenergie (biocarbohidraţi, lemne, biogaz). Extinderea reţelei electrice publice spre locaţia izolată este legată de un cost investiţional foarte mare: 10000÷50000 $/Km, [CANMET, 2004], care se împarte la numărul consumatorilor estimaţi a fi conectaţi. Dar, acest cost este de cele mai multe ori prohibitiv din punct de vedere economic, soluţia fiind viabilă doar pentru distanţe scurte şi un număr mare de consumatori cum ar fi extinderea unor localităţi (oraşe şi sate). Acestă soluţie a fost foarte des utilizată în perioada comunistă sau în perioada 1990-2000, când în România nu funcţiona mecanismul economiei de piaţă şi costul investiţiei nu era cel real. Utilizarea surselor de energie electrică autonome pe bază de combustibili fosili (grupuri electrogene Diesel) se caracterizează printr-un cost redus de investiţii (100÷500 EUR/Km) dependent de putere, dar cu un cost ridicat cu combustibilul (aproximativ 1÷5 lei/kWh) şi cu întreţinerea. Astfel, costul energiei electrice produse cu grupuri Diesel este mult mai mare decât cea cumpărată din reţeaua publică (0.5 lei/kWh). De asemenea trebuie ţinut cont şi de impactul negativ al utilizării combustibililor fosili asupra mediului precum şi de evoluţia preţurilor combustibililor fosili (în România în ultimii doi ani 2009 şi 2010 aproape că s-au dublat). Datorită creşterii cererii de energie precum şi a creşterii populaţiei lumii, una din cele mai mari provocări ale secolului XXI o constituie trecerea de la combustibilii fosili la energiile regenerabile. În prezent pentru alimentarea cu energie electrică a utilităţilor (case, cabane de vacanţă, ferme agricole) din locaţii izolate, în număr mic şi relativ depărtate de reţeaua electrică (d >2 km), ultima soluţie reprezintă de regulă soluţia mult mai economică. Utilizarea surselor de energie regenerabilă ca sursă de energie autonomă pentru locaţii izolate este legată de următoarele probleme:

sursele fotovoltaice, bazate pe energia solară, dispun de un potenţial energetic prezent în aproape toate localităţile izolate. Ele au următoarele dezavantaje: caracter intermitent – noaptea şi în zilele noroase nu există putere şi un cost ridicat de investiţie de peste 3000 EUR/kW. De asemenea ele necesită stocarea energiei electrice pentru a acoperi consumul în perioadele fără soare (noaptea şi în zilele noroase). Stocarea de regulă se face în acumulatori cu un cost foarte ridicat ceea ce duce la un cost ridicat al energiei electrice produse din aceste surse.

9

1. INTRODUCERE

sursele hidroelectrice – microhidrocentrale, se caracterizează prin generarea unei energii electrice total nepoluante dar necesită de regulă un cost ridicat de investiţie (construcţiile amenajării hidroelectrice costă de circa 3÷5 ori costul echipamentului electromecanic). Totuşi, costul energiei electrice produse, este mai mic decât a celei produse cu grupuri Diesel, instalaţii fotovoltaice. Dar mai există un impediment: locaţiile cu potenţial hidroenergetic sunt rare, doar în zone de deal şi de munte, care au râuri sau pârâuri cu înclinaţie mare şi debite semnificative.

sursele de energie eoliană, se caracterizează printr-un cost de investiţii relativ redus (1000÷2000 EUR/kW), lipsa poluării dar au şi dezavantaje:

caracterul variabil al vântului care implică un mijloc de stocare a energiei pentru a acoperi consumul în perioadele fără vânt şi existenţa potenţialului eolian în special pe crestele dealurilor şi munţilor.

sursele de bioenergie, intră în discuţie doar acolo unde sunt disponibile

cantităţi mari de lemne, deşeuri agricole sau deşeuri animale. Deocamdată dezvoltările tehnologice în acest domeniu sunt la început, aşa încât şi preţul energiei electrice produse pe bază de bioenergie nu este încă competitiv cu alte surse regenerabile de energie. Din enumerarea de mai sus se pare că cea mai promiţătoare sursă de energie regenerabilă pentru locaţiile izolate ar fi energia eoliană. Această tehnologie s-a dovedit a fi viabilă din punct de vedere economic pentru locaţiile unde condiţiile sunt favorabile (în special în zonele muntoase, unde există perioade de timp îndelungate cu viteze mari ale vântului), de cele mai multe ori preţul de producţie fiind comparabil cu preţul energiei obţinute din surse convenţionale sau chiar mai mic decât acesta [Finta, 2003]. Pentru compensarea caracterului variabil al energiei eoliene nu este economică utilizarea de baterii de acumulatoare sau alte metode de stocare deoarece sunt scumpe. Prezenta teză îşi propune să studieze eficienţa utilizării microhidrocentralelor cu acumulare prin pompaj ca mijloc de stocare a energiei electrice în combinaţie cu centralele eoliene de mică putere pentru alimentarea cu energie electrică a unor comunităţi izolate amplasate relativ departe de reţeaua publică de electricitate. O astfel de instalaţie se poate numi sistem electric hibrid SH, deoarece combină două surse de energiei electrică: una eoliană şi una hidroelectrică. Această noţiune de SH a devenit tot mai des întâlnită în literatura de specialitate odată cu dezvoltarea tehnologilor din domeniul energiilor regenerabile. Trebuie menţionat că prezenţa unei microhidrocentrale cu acumulare prin pompaj nu implică prezenţa unui potenţial hidroenergetic ci doar prezenţa unei surse de apă: apă curgătoare, lac natural sau lac artificial. De asemenea prin crearea acestui sistem hidroenergetic cu acumulare prin pompaj se gestionează mult mai bine apa, prin captarea apei de ploaie şi a celei provenite prin topirea zăpezilor. În acest fel, această apă poate fi folosită atât pentru turbinare cât şi pentru uz casnic după filtrare sau pentru irigaţii în agricultură sau în piscicultură. Până în prezent centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj au fost folosite cu succes pentru stocarea energiei electrice produse de centralele nucleare în perioadele de gol de sarcină [Mansoor, 2000]. În prezent, utilitatea lor este evidentă şi în cazul integrării în Sistemele Energetice a unei mari puteri de natură eoliană. Integrarea energiilor regenerabile în Sistemele Energetice a devenit o realitate şi este în continuă dezvoltare. Integrarea energiei eoliene în cadrul unui sistem electroenergetic reprezintă o alternativă de a asigura continuitatea în timp şi durabilitatea resurselor eoliene. Dar integrarea surselor de energie eoliană în sistemele electroenergetice e o problemă

10

1. INTRODUCERE

grea. La gol de sarcină în sistemul electroenergetic şi prezenţa vântului se vor reduce puterile generate în centralele electrice cu pornire uşoară: centralele hidroelectrice şi centralele termice ceea ce duce la scăderea randamentului acestora, la creşterea costului energiei electrice produse şi la creşterea emisiei de poluanţi. La vârf de sarcină şi lipsă de vânt, puterile electrice cerute se vor asigura de centralele electrice clasice din sistemul electroenergetic. Astfel, este clar că o astfel de sursă de energie electrică, trebuie completată cu o sursă de energie de compensare, care să poată fi pornită rapid cînd se opreşte vântul şi cu un sistem de stocare a energiei pentru perioadele de acalmie. Până la descoperirea unor baterii de acumulatoare de mare capacitate şi preţ redus este important să studiem şi posibilităţile clasice de stocare a energiei electrice, cum ar fi: stocarea energiei electrice sub formă de energie potenţială a apei în centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj CHEAP. Centralele cu acumulare prin pompaj sunt esenţiale pentru integrarea centralelor nucleare (la noi în ţară grupurile 3 şi 4 de la Cernavodă) dar şi a marilor ferme eoliene. La centralele eoliene de putere mică se utilizează stocarea în acumulatori a energiei electrice produse. Această stocare este legată de costuri foarte mari şi capacităţi mici de stocare (0.3kWh/kg) [Barton, 2004]. La centralele eoliene de putere mare, stocarea energiei se asigură prin utilizarea sistemului electroenergetic ca mijloc de stocare. Stocarea în energia potenţială a apei, chiar dacă are un randament de circa 70%, este singura care asigură stocarea unor cantităţi mari de energie. Ea a fost deja utilizată pentru a adapta centralele nucleare la curba de sarcină, dar acum va avea o nouă funcţiune şi anume integrarea surselor intermitente de energie electrică, dintre care energia eoliană este cea mai importantă. De aici rezultă importanţa centralelor hibride hidro – eoliene. În România există proiecte de investiţii în derulare pentru instalarea de circa 3000 MW eolieni în Dobrogea. Pentru integrarea acestei puteri în sistemul electroenergetic naţional dar şi pentru punerea în funcţiune a grupurilor 3 şi 4 de la Centrala Nucleară Cernavodă se va realiza CHEAP Tarniţa Lăpuşteşti. Datorită creşterii cererii de energie electrică precum şi a creşterii populaţiei, trecerea de la combustibilii fosili la energiile regenerabile nu este o opţiune ci a devenit o necesitate. Titlul tezei de doctorat rezultă din tendinţa actuală de obţinere a energiei electrice “curate” din surse regenerabile eoliene şi hidroelectrice. Abordarea acestei teme de cercetare este deci justificată de cerinţele actuale ale sistemului electroenergetic din România dar şi de problemele pe plan mondial privind integrarea surselor regenerabile de energie.

1.2. Obiectivele tezei

Prezenta teză studiază posibilitatea de stocare a energiei electrice sub formă de energie potenţială a apei în centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP) pentru utilizarea energiei eoliene la alimentarea consumatorilor de energie electrică amplasaţi în locaţii izolate departe de reţeaua publică de energie electrică. Pentru atingerea acestui scop s-au propus următoarele obiective:

Se va efectua o cercetare bibliografică privind tehnologiile folosite pe plan mondial pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor amplasaţi în locaţii izolate din surse regenerabile de energie cu un accent pus pe centrale hibride în general şi a centralelor hibride hidro eoliene în special;

11

1. INTRODUCERE

Se va elabora o metodologie de proiectare pentru centrale hibride hidroeoliene (CHHE) destinate a alimenta cu energie electrică consumatorii electrici din comunităţile izolate, amplasate departe de reţeaua publică de electricitate;

Se va valida metodologia de proiectare concepută, pe un studiu de caz luând în considerare o locaţie reală;

Se va efectua o simulare dinamică pe calculator a soluţiei proiectate în studiul de caz;

Se va realiza un model fizic de putere redusă de centrală hibridă hidro eoliană;

Se va efectua o analiză economică a modelului fizic de putere redusă realizat;

Se va concepe şi realiza un sistem de monitorizare şi control a centralelor hibride hidro eoliene, cu aplicaţie pe modelul fizic de CHHE.

Metodologia de proiectare a unei centrale hibride hidro eoliene autonome presupune găsirea valorilor optime pentru:

Puterea nominală a turbinei eoliane ce trebuie instalată;

Puterea pompelor şi a turbinei hidraulice din centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj (CHEAP);

Capacitatea rezervorului superior şi eventual inferior al CHEAP.

Teza îşi propune:

Maximizarea utilizării surselor regenerabile de energie (SRE) pentru alimentarea consumatorilor aflaţi în locaţii izolate;

Minimizarea costului energiei electrice produse pe bază de SRE în locaţii izolate faţă de reţeaua publică de energie electrică;

Îmbunătăţirea securităţii reţelelor izolate de energie electrică;

Reducerea consumului de combustibili fosili şi a efectelor lor negative asupra mediului în cazul sistemelor izolate de energie electrică.

1.3. Metoda de cercetare

În realizarea acestei teze de doctorat, cercetările vor fi efectuate etapizat. Într-o primă fază se va efectua un studiu bibliografic privind realizările pe plan mondial în domeniul centralelor eoliene, centralelor hidroelectrice cu acumulare prin pompaj, a centralelor hibride în general şi a centralelor hibride hidro-eoliene în special. În a doua fază se va concepe o metodă de calcul a acestor centrale hibride hidro-eoliene pentru sisteme electrice izolate, în faza următoare se va simula funcţionarea lor pe un model matematic şi în final se vor valida rezultatelor modelului de calcul şi a acestor simulări pe un model experimental de laborator. În acest scop se vor dezvolta modele analitice de centrale eoliene şi centrale hidro electrice cu acumulare prin pompaj, se vor simula atât separat cât şi împreună sub forma unui sistem hibrid hidro-eolian de mică putere. Implementarea în condiţii de laborator a standului experimental de centrală hibridă hidro-eoliană (CHHE) are drept scop monitorizarea standului cu ajutorul calculatorului, precum şi o funţionare stabilă şi sigură a acestuia. Se va propune un sistem de monitorizare şi control (mini SCADA) a acestor centrale hibride hidro-eoliene, pentru a permite funcţionarea lor la parametri optimi şi fără personal de supraveghere.

12

1. INTRODUCERE

De asemenea, rezultatele acestei teze se vor aplica şi la un studiu de caz, privind proiectul unei astfel de centrale hibride hidro-eoliene într-un caz concret, pentru acest lucru va trebui aleasă o locaţie corespunzătoare.

1.4. Contribuţii

Principala contribuţie a autorului constă în demonstrarea posibilităţii de stocare a energiei electrice sub formă de energie potenţială a apei în centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP) pentru utilizarea energiei eoliene la alimentarea consumatorilor de energie electrică amplasaţi în locaţii izolate departe de reţeaua publică de energie electrică. În acest scop s-a efectuat o cercetare bibliografică privind tehnologiile folosite pe plan mondial pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor amplasaţi în locaţii izolate din surse regenerabile de energie cu un accent pus pe centrale hibride în general şi a centralelor hibride hidro eoliene în special. S-a elaborat o metodologie de proiectare pentru centralele hibride hidro eoliene (CHHE) destinate a alimenta cu energie electrică consumatorii electrici din comunităţile izolate, amplasate departe de reţeaua publică de electricitate. S-a validat metodologia de proiectare concepută pe un studiu de caz, luând în considerare o locaţie reală. S-a realizat un model fizic de putere redusă de centrală hibridă hidro eoliană; S-a conceput şi realizat un sistem de monitorizare şi control a centralelor hibride hidro eoliene, cu aplicaţie pe modelul fizic de CHHE.

1.5. Structura tezei

În capitolul doi se prezintă principalele soluţii de centrale hibride hidroe- oliene (CHHE) şi exemple de utilizare a lor pentru alimentarea consumatorilor de energie electrică aflaţi în locaţii izolate, inclusiv principalele mijloace de stocare a energiei electrice pentru compensarea caracterului variabil al energiei eoliene. În finalul capitolului se prezintă stuctura sistemului hibrid hidro-eolian de mică putere aleasă pentru studiu. Capitolul trei prezintă metodologia concepută pentru proiectarea centralelor hidro eoliene autonome (CHHE). Se are în vedere metodologia de proiectare a fiecărei componente a CHHE:

Instalaţia eoliană;

Staţia de pompare;

Turbina hidraulică şi hidrogeneratorul;

Rezervorul superior şi inferior, dacă este cazul;

Barajul;

Aducţiunea;

Instalaţia electrică de forţă şi automatizare (monitorizare).

În continuare se aplică această metodologie pe un studiu de caz, locaţia Mărişelu. De asemenea se prezintă o modelare dinamică cu MATLAB/SIMULINK a funcţionării CHHE. În capitolul patru se prezintă modelul fizic de CHHE conceput şi realizat la scară redusă. şi o analiză economică cu HOMER a funcţionării lui. În final se prezintă determinări experimentale pe acest model a căror rezultate confirmă metodologia de proiectare concepută. În final, în capitolul cinci se prezintă concluziile acestei cercetări şi sugestii şi posibilităţi pentru continuarea cercetărilor în acest domeniu. De asemeneaa se prezintă

13

1. INTRODUCERE

principalele contribuţii personale ale autorului realizate pe parcursul elaborării acestei teze.

14

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

Capitolul 2. SOLUŢII EXISTENTE DE CENTRALE HIBRIDE HIDRO-EOLIENE

2.1.

Introducere

Societatea noastră funcţionează în cea mai mare măsură pe bază de electricitate. Trăim într-o lume în care consumul de energie este din ce în ce mai mare. În medie, un american consumă aproximativ 13000 kWh pe an, în timp ce unele regiuni nedezvoltate din Africa au un consum de energie între 50 şi 100 kWh pe an aşa cum se arată în [Sathyajith, 2000], [Freris, 2008]. În prezent ne aflăm în pragul unei crize energetice, motiv pentru care lumea politica internaţională şi ţările puternic industrializate conştiente de situaţia energetică dificilă sunt hotărâte să găsească soluţii la această problemă. Astfel, oamenii de ştiinţă dar şi şefii de state promovează şi susţin tot mai mult utilizarea energiilor regenerabile acestea fiind universal recunoscute ca o alternativă validă şi perfectă la sursele clasice de energie electrică, o alternativă în sens larg care cuprinde atât spectrul economic cât şi cel al protecţiei mediului. Anul 1986 este anul în care s-a definit conceptul de dezvoltare durabilă după cum urmează: "Satisfacerea necesităţilor prezentului fără a ipoteca capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi". Acest concept implică interesul dezvoltării a noi surse de energie şi minimizarea reziduurilor care afectează mediul. Din fericire, faptul că stabilizarea noilor infrastructuri energetice durează decenii, un număr din ce în ce mai mare de mari companii se implică în dezvoltarea şi comercializarea acestor noi tehnologii. Dezvoltarea durabilă necesită generarea echilibrului între dezvoltarea economică, echitatea socială şi protecţia mediului, în toate regiunile planetei. Acest concept nu poate deci să se concretizeze fără o reală voinţă politică a unui număr mare de ţări. Comisia Europeană recunoaşte necesitatea promovării surselor regenerabile de energie (SRE) ca o măsură prioritară, dată fiind contribuţia exploatării acestora la protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă. Utilizarea ridicată a SRE reprezintă o parte importantă a Protocolului de la Kyoto [Kyoto Protocol] asupra schimbărilor climatice, valabil până în 2012. La începutul anilor 2000, Comisia Europeană a făcut din dezvoltarea energiilor regenerabile o prioritate politică scrisă în Cartea Albă "Energie pentru viitor: sursele de energie regenerabilă" şi Cartea Verde "Spre o strategie europeană de securitate a aprovizionării energetice". Comisia şi-a fixat ca obiectiv dublarea ponderii energiilor regenerabile în consumul global de energie de la 6% în 1997 la 12% în 2010. Acest obiectiv este inserat într-o strategie de securitate a aprovizionării şi dezvoltare durabilă. Un efort semnificativ trebuie realizat în domeniul electric. La 10 ianuarie 2007, Comisia Europeană a adoptat un pachet integrat de măsuri, în domeniul energiei şi al schimbărilor climatice, invitând Consiliul şi Parlamentul European să aprobe un angajament independent al UE de a reduce cu cel puţin 20% emisiile de gaze cu efect de seră până în anul 2020, comparativ cu nivelurile noxelor din anul 2005, precum şi obiectivul de a obţine 20% din totalul energiei din surse regenerabile, până în 2020, inclusiv obţinerea a 10% energie produsă din biocarburanţi. În cadrul Uniunii Europene, partea de electricitate produsă pe baza surselor de energie regenerabilă trebuie să ajungă la 22,1% în 2020 faţă de 14,2% în 1999. Potenţialul energetic de care dispune România se poate observa în figura 2.1 .

15

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

2. SOLU Ţ II EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE Figura 2.1 Distribu ţ ia teritorial

Figura 2.1 Distribuţia teritorială a energiilor regenerabile. I - Delta Dunării (energie solară); II - Dobrogea (energie solară, energie eoliană); III - Moldova (câmpie şi platou: micro-hidro, energie eoliană, biomasă); IV - Carpaţii (IV1 - Carpaţii de Est; IV2 – Carpaţii de Sud; IV3 - Carpaţii de Vest, potenţial ridicat în biomasă, micro-hidro şi eolian); V - Platoul Transilvaniei (potenţial ridicat pentru micro-hidro şi biomasă); VI - Câmpia de Vest (potenţial ridicat pentru energie geotermică şi eoliană); VII - Subcarpaţii (VII1 - Subcarpaţii getici; VII2 - Subcarpaţii de curbură; VII3 - Subcarpaţii Moldovei (potenţial ridicat pentru biomasă, micro-hidro); VIII - Câmpia de Sud (biomasă, energie geotermică, energie solară) [ AIE, 2008].

Energiile regenerabile au un efect benefic în ceea ce priveşte protecţia mediului, dar şi pe plan economic şi social. Cel mai important aspect se referă la faptul că energiile regenerabile ajută la reducerea dependenţei energetice a statelor europene [Galis, 2006].

2.2. Energia eoliană

2.2.1 Caracteristicile şi parametri energetici ai vântului. Metodologia estimării potenţialului eolian

Vântul este mişcarea maselor de aer din atmosfera terestră, dar principalele fenomene meteorologice se desfăşoară doar până în troposferă (înălţimi de 8 – 17 km). Vântul este generat de gradientul baric, adică de diferenţa de presiune între două zone ale globului. Diferenţele de presiune se datorează încălzirii neuniforme în urma radiaţiei solare şi rotaţiei Pământului. Astfel, masele de aer acumulează o cantitate mare de energie cinetică. Pentru a evalua această energie, local sau global, trebuie cunoscute:

câmpul de viteze;

câmpul de presiuni;

câmpul de temperatură.

Temperatura şi presiunea definesc densitatea locală a aerului. Parametri energetici ai vântului sunt: intensitatea vântului, variaţia vitezei în

timp, vitezele extreme, direcţia vântului.

Intensitatea vântului. Este evaluată în meteorologie prin Scara Beaufort în 12 trepte. Intervalele de vânt se identifică prin efectele asupra mediului înconjurător. Spre exemplu tipurile de vânt sunt:

16

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

v = 0 – 0,4 m/s;

v = 0,4 – 5,8 m/s;

calm

uşor

v = 5,8 – 11 m/s;

moderat

tare

v = 11 – 17 m/s;

furtună

v = 17 – 25 m/s;

uragan

v > 34 m/s.

Domeniul obişnuit de utilizare a agregatelor de vânt este v = 4 – 25 m/s.

Variaţia vitezei în timp. Viteza vântului este o mărime vectorială, caracterizată prin mărimea scalară, egală cu mărimea vectorului şi direcţia vectorului. Mărimea vitezelor este foarte importantă pentru calculele energetice şi, de asemenea, pentru evaluarea acţiunilor asupra structurilor. Viteza vântului într-un punct al spaţiului variază în timp. Pentru măsurători interesează componenta orizontală a vitezei vântului. Înregistrările se fac în staţii meteorologice, la cote standard de 10 şi 50 m. Datele colectate de la staţiile meteo sunt medieri pe timp scurt de câteva minute, reţinute la intervale de timp egale, sortate pe “bini”, adică intervale de viteză. De regulă, conform standardelor meteorologice, viteza vântului se măsoară ca mărime medie pentru un interval de timp de 10 minute. Înregistrările de scurtă durată se utilizează pentru punerea în evidenţă a pulsaţiilor perturbatoare ale vântului ce pot induce fenomene de rezonanţă asupra structurilor expuse în vânt. Ordonarea datelor se face sub forma:

curbelor de frecvenţă;

curbelor de asigurare.

Curba de frecvenţă – numărul de ore sau procent din numărul total de ore într-un an sau într-un interval de timp asociate intervalelor de viteze.

într-un interval de timp asociate intervalelor de viteze. Figura 2.2 Varia ţ ia vitezei vântului, Distribu
într-un interval de timp asociate intervalelor de viteze. Figura 2.2 Varia ţ ia vitezei vântului, Distribu
într-un interval de timp asociate intervalelor de viteze. Figura 2.2 Varia ţ ia vitezei vântului, Distribu

Figura 2.2 Variaţia vitezei vântului, Distribuţia Weibul a vitezelor şi Curba de frecvenţă a vântului.

17

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

Curba de asigurare – curba are pe abscisă frecvenţa (sau durata ore/an), iar pe ordonată pragul de viteză asigurat. Curba de frecvenţă se poate obţine prin derivarea curbei de asigurare. Prin integrarea curbei de frecvenţă se obţine viteza medie anuală sau multianuală. Viteza medie multianuală este o caracteristică principală şi globală a unui amplasament aeroenergetic. Viteza vântului se măsoară cu anemometre şi se înregistrează în DataLoggere după cum se poate vedea în figura 2.3.

în DataLoggere dup ă cum se poate vedea în figura 2.3. Figura 2.3 Anemometru ş i
în DataLoggere dup ă cum se poate vedea în figura 2.3. Figura 2.3 Anemometru ş i

Figura 2.3 Anemometru şi DataLogger.

Viteza vântului măsurată la înălţimea z r poate fi utilizată la calculul vitezei vântului la o altă înălţime z cu formula:

z

α

z

v

r

=

v

z

r

 

(2.1)

0.4),

iar v r

unde este un coeficient dat în funcţie de starea terenului ( =0.1

reprezintă viteza vântului la înălţimea z r [m/s]. Ţara noastră, situată într-o zonă de interferenţă a maselor de aer cu contraste termobarice mari, dispune în ansamblu de un potenţial energetic eolian bun aşa cum se poate observa în figura 2.4 .

eolian bun a ş a cum se poate observa în figura 2.4 . Figura 2.4 Harta

Figura 2.4 Harta vânturilor pentru România realizată de ICMENERG.

18

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

2.2.2 Conversia energiei cinetice a aerului în energie mecanică

Puterea vântului se poate determina plecând de la energia cinetică a unui curent de aer cu viteză constantă:

m

v

2

(2.2)

În această relaţie m reprezintă masa de aer care trece prin suprafaţa unui captator eolian într-un interval t,

(2.3)

unde q= Av este debitul masic de aer prin suprafaţa captatorului (figura 2.5).

E

=

2

.

m =

A v t = q t ,

2.5). E = 2 . m = ◊ A ◊ v ◊ t = q ◊

Figura 2.5 Fluxul de aer care trece printr-o suprafaţă oarecare A.

Puterea curentului de aer se obţine divizând cu t energia vântului. Se obţine relaţia:

A

v

3

q

v

2

(2.4)

Dacă A=1 m 2 , ştiind că =1.226 kg/m 3 , rezultă o relaţie de calcul rapid a puterii:

v

(2.5)

10

Din figura 2.6 se poate observa că puterea dezvoltată de un captator eolian nu este constantă, variază proporţional cu puterea a treia a vitezei vântului. Puterea lui nominală se consideră egală cu puterea generatorului electric sau a maşinii de lucru antrenate. Pentru a nu se depăşi această putere captatoarele eoliene se prevăd cu sisteme de reglare automată a puterii (prin modificarea unghiului de atac a palelor, a suprafeţei lor etc.), iar la viteze ale vântului care depăşesc viteza maximă admisibilă, funcţionarea va fi întreruptă (prin aşezarea palelor paralel cu direcţia vântului, împiedicarea accesului vântului etc.) pentru a evita distrugerea rotorului. În figura 2.7 este prezentat modul de variaţie a puterii furnizate de o instalaţie eoliană în funcţie de viteza vântului. Deşi are un interval de putere dezvoltată constantă, totuşi există intervale mari de timp când viteza vântului este prea mică sau prea mare şi instalaţia eoliană nu produce energie electrică. Pentru acest fapt sunt necesare sisteme de acumulare a energiei electrice produse. Aceasta este puterea totală a unui curent de aer. Nici unul din captatoarele eoliene cunoscute nu poate utiliza integral puterea curentului de aer care îl străbate. Dacă aceasta ar fi utilizată integral, atunci aerul la ieşirea din turbină ar trebui să rămână nemişcat, ori este inadmisibilă acumularea unei mase mari de aer în apropierea rotorului turbinei eoliene. Deci este clar că aerul care străbate o turbină

P

=

2

3

2

.

=

P

=

0.613

[kW/m 2 ].

19

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

eoliană, pentru ca aceasta să poată funcţiona, trebuie să mai posede la ieşirea din turbină o anumită energie cinetică. Deci puterea maximă preluată se ridică la circa 0.592 din puterea curentului de aer şi se obţine când viteza vântului la ieşirea din

turbina eoliană are o valoare de o treime din valoarea iniţială. Această valoare este cunoscută sub numele de limita lui Betz. Pentru o eoliană reală, Cp este cel mult 0,3

÷ 0,4.

Pentru o eolian ă real ă , Cp este cel mult 0,3 ÷ 0,4. Figura 2.6

Figura 2.6 Variaţia puterii eoline cu viteza vântului.

P n

P v v min v n v max
P
v
v min
v n
v max

Figura 2.7 Variaţia puterii dezvoltate de o turbină eoliană cu viteza vântului.

Această valoare globală ale limitei de putere este mai mare decât cele obţinute în practică. Determinarea mai precisă a acestor limite necesită modelarea matematică

a echilibrului local al forţelor ce acţionează asupra elementelor captatorului. Se poate determina în mod analog o limită a lui Betz şi pentru captatoarele eoliene cu ax vertical. În general putem exprima puterea preluată de un captator eolian prin relaţia:

C

p

3

Av

2 ,

(2.6)

unde P v este puterea curentului de aer care traversează suprafaţa captatorului, iar C p este coeficientul de putere al acestuia, care depinde de construcţia rotorului şi de regimul de turaţie al acestuia, exprimat prin parametrul numit rapiditate [Johnson,

2001]:

P

=

C

p

P

v

=

=

u

=

R

(2.7)

 

,

 

v

v

în care: R- raza palelor [m]; ω- viteza unghiulară a rotorului turbinei eoliene [rad/sec]; v- viteza vântului [m/s]. În expresia anterioară u este viteza liniară la periferia rotorului, iar v este

viteza vântului. Funcţia C p ( ) prezintă o variaţie neliniară incluzând un maxim, căruia

îi corespunde puterea maximă preluată de captator. Pentru a avea o imagine asupra ordinului de mărime:

dacă λ<3, eoliana se consideră lentă;

dacă λ>3, eoliana se consideră rapidă.

20

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

Curba C p (λ ) specifică fiecărei eoliene, permite clasificarea diferitelor tipuri de eoliene. Relaţia
Curba C p (λ ) specifică fiecărei eoliene, permite clasificarea diferitelor tipuri de
eoliene. Relaţia dintre C p, C T şi λ pentru diferite tipuri de turbine eoliene se poate
vedea în figura 2.9 [Eltamaly, 2007]. Din ecuaţia 2.7 rezultă cei doi coeficienţi C p şi
C T depind de λ şi rezultă: C C λ .
=
T
p
c p
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
1
2.2
4
6
8
10
12
13.5

Figura 2.8 Caracteristica de putere a unui agregat eolian.

Din figura 2.9 se poate observa că există un punct de maxim pentru C p . Aşadar, în simulările pentru diferite viteze ale vântului, v, viteza unghiulară a rotorului turbinei eoliene ar trebui controlată astfel încât să se lucreze la λ=3.8 (curba D din figura 2.9) controlându-se atât puterea activă cât şi puterea reactivă livrată unei sarcini.

ă cât ş i puterea reactiv ă livrat ă unei sarcini. Figura 2.9 Coeficientul de putere,

Figura 2.9 Coeficientul de putere,

C

p şi cuplul,

C

T în funcţie de λ pentru diferite turbine eoliene.

2.2.3 Tehnologii eoliene

Cererea de turbine eoliene mici a crescut în mod considerabil în ultimii ani. Ele reprezentau o prezenţă constantă în viaţa de zi cu zi în SUA şi China încă de multe decade, în special în zonele îndepartate de reţeaua electrică, dar cererea de energie generată prin turbine eoliene mici a devenit o tendinţă reală şi în Europa [Ackermann, 2005]. “Importanţa globală a turbinelor eoliene mici a fost subestimată până acum. Potenţialul de piaţă este enorm şi există foarte multe arii diferite de aplicare. În multe

21

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

ţări, turbinele eoliene mici vor deveni pionul cel mai important de generare a energiei electrice în următorii ani” a declarat Secretarul General al WWEA în [WWEA, 2009]. Prezenta teză se ocupă chiar de dezvoltarea utilizării de turbine eoliene mici, în cazul concret al locaţiilor izolate amplasate departe de reţeaua electrică. Există o cerere pentru electricitate nu numai în zonele urbane dar şi în zonele rurale îndepărtate de reţelele electrice pentru: companii de telecomunicaţii (antene), firme, hoteluri, case de vacanţă sau chiar comunităţi rurale (sate, cătune). Până în prezent cererea de energie electrică a acestor consumatori era satisfăcută cu generatoare Diesel la un preţ de circa 1EUR/kWh. La acest preţ şi sursele regenerabile de energie ca: energia eolină sau fotovoltaică combinate cu stocarea în baterii de acumulatori devin competitive cu sursele Diesel dar având avatajul că nu poluează mediul.

Există companii care livrează astfel de instalaţii la preţuri accesibile. Una din aceste companii este INENSUS din Germania [INENSUS, 2009]. Soluţia propusă în această teză va fi mai economică decât soluţia INENSUS deoarece înlocuieşte stocarea energiei în baterii de acumulatori cu stocarea sub formă de energie potenţială a apei.

Pe plan mondial există o piaţă foarte largă pentru furnizori de turbine eoliene de mică capacitate ca: Bergey Windpower Company [Bergey, 2008], Joliet [Joliet, 2008], Anhui Hummer Dynamo Co. [Anhui, 2008], Superwind GmbH [GmbH, 2008]. Şi în România există o piaţă foarte largă de turbine eoliene mici cum ar fi companiile SC Mangus Sol [Mangus, 2008], LP Electric [LpElectric, 2009], Carpat Energy [CarpatEnergy, 2009]. La fel ca şi turbinele mari şi turbinele eoliene mici sunt accesibile sub formă de turbine verticale sau orizontale cu una sau mai multe pale. Turbinele orizontale cu trei pale domină şi această piaţă [Burton, 2001], [Johnson, 2005]. Există mai multe tipuri de turbine eoliene. Se disting însă două mari categorii:

turbine eoliene cu ax vertical şi turbine eoliene cu ax orizontal. Indiferent de orientarea axului, rolul lor este de a genera un cuplu motor pentru a antrena generatorul electric [Stiebler, 2008].

2.2.3.1 Captatoare eoliene cu ax orizontal

Funcţionarea turbinelor eoliene cu ax orizontal se bazează pe principiul morilor de vânt.

ax orizontal se bazeaz ă pe principiul morilor de vânt. Figura 2.10 Imaginea unei eoliene cu
ax orizontal se bazeaz ă pe principiul morilor de vânt. Figura 2.10 Imaginea unei eoliene cu

Figura 2.10 Imaginea unei eoliene cu ax orizontal şi a unei mori de vânt.

Turbinele eoliene cu ax orizontal sunt cele mai utilizate, deoarece randamentul lor aerodinamic este superior celui al eolienelor cu ax vertical, sunt mai puţin supuse unor solicitări mecanice importante şi au un cost mai scăzut.

22

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

Această categorie cuprinde captatoarele cele mai performante din punct de vedere al coeficientului de putere şi a posibilităţilor de reglare a puterii. În figura 2.11 se prezintă cea mai cunoscută variantă constructivă.

ă cea mai cunoscut ă variant ă constructiv ă . Figura 2.11 Turbin ă eolian ă

Figura 2.11 Turbină eoliană cu ax orizontal.

Rotorul acestei turbine este echipat cu două, trei sau mai multe pale, asemănătoare cu cele ale unei elice de avion atât în privinţa profilului cât şi a posibilităţilor de rotire în jurul axului propriu (de modificare a unghiului de atac). Cele cu două sau trei pale mai poartă denumirea de moară olandeză, iar cele cu un număr foarte mare de pale poartă denumirea de moară americană. De asemenea, se poate observa sistemul de orientare după direcţia vântului sub forma unei aripi sau coadă de orientare. Există şi construcţii cu ax orizontal, perpendicular pe direcţia vântului (de tip baraj eolian sau cu mişcare oscilantă), dar mai puţin folosite. Palele sau captorul de energie sunt realizate dintr-un amestec de fibră de sticlă şi materiale compozite. Ele au rolul de a capta energia vântului şi de a o transfera rotorului turbinei. Profilul lor este rodul unor studii aerodinamice complexe, de el depinzând randamentul turbinei.

complexe, de el depinzând randamentul turbinei. Figura 2.12.Schema eolienelor mono-pal ă , bi-pal ă ş i

Figura 2.12.Schema eolienelor mono-pală, bi-pală şi cu trei pale

În prezent, sistemul cu trei pale este cel mai utilizat, deoarece asigură limitarea vibraţiilor, a zgomotului şi a oboselii rotorului, faţă de sistemele mono-pală sau bi-

23

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

pală. Coeficientul de putere este cu 10 % mai mare pentru sistemul bi-pală faţă de cel mono-pală, iar creşterea este de 3% între sistemul cu trei pale faţă de două pale. În plus, este un compromis bun între cost şi viteza de rotaţie a captorului eolian şi avantajos din punct de vedere estetic pentru sistemul cu trei pale, faţă de cel cu două pale.

Butucul este prevăzut cu un sistem pasiv (aerodinamic), activ (hidraulic) sau mixt (active stall) care permite orientarea palelor pentru controlul vitezei de rotaţie a turbinei eoliene (priza de vânt). Arborele generatorului sau arborele secundar antrenează generatorul electric, sincron sau asincron, care are una sau două perechi de poli. El este echipat cu o frână mecanică cu disc (dispozitiv de securitate), care limitează viteza de rotaţie în cazul unui vânt violent. Pot exista şi alte dispozitive de securitate. Sistemul electronic de control a funcţionării generale a eolienei şi a mecanismului de orientare asigură pornirea eolienei, reglarea înclinării palelor, frânarea, ca şi orientarea nacelei în raport cu vântul. Sistemul de orientare a nacelei este constituit dintr-o coroană dinţată (cremalieră) echipată cu un motor. El asigură orientarea eolienei şi "blocarea" acesteia pe axa vântului, cu ajutorul unei frâne. Şi la turbinele mici vânturile puternice pot distruge turbinele [Boukhezzar, 2005]. Pentru a preveni acest lucru şi turbinele mici au mecanisme de protecţie la supraviteză. Cele mai cunoscute tehnici sunt “pitch control” şi ”stall control”. Prin “pitch control” se reglează unghiul de atac al palelor, acest sistem este costisitor şi se utilizează cu precadere la turbinele mari.

Controlul activ, prin motoare hidraulice, numit şi "pitch control". Acest sistem asigură modificarea unghiului de incidenţă a palelor pentru a valorifica la maximum vântul instantaneu şi pentru a limita puterea în cazul în care vântul depăşeşte viteza nominală. În general, sistemul roteşte palele în jurul propriilor axe (mişcare de pivotare), cu câteva grade, în funcţie de viteza vântului, astfel încât palele să fie poziţionate în permanenţă sub un unghi optim în raport cu viteza vântului, astfel încât să se obţină în orice moment puterea maximă. Sistemul permite limitarea puterii în cazul unui vânt puternic (la limită, în caz de furtună, trecerea palelor în "drapel") [Tănase, 2009]. Se utilizează cu precădere la turbinele eoliene de mare putere.

Controlul aerodinamic pasiv, numit şi "stall control". Palele eolienei sunt fixe în raport cu butucul turbinei. Ele sunt concepute special pentru a permite deblocarea în cazul unui vânt puternic. Deblocarea este progresivă, până când vântul atinge viteza critică. Acest tip de control este utilizat de cea mai mare parte a eolienelor mici, deoarece are avantajul că nu necesită piese mobile şi sisteme de comandă în rotorul turbinei.

Ultimul tip de control, vizează utilizarea avantajelor controlului pasiv şi al

celui activ, pentru a controla mai precis conversia în energie electrică. Acest sistem este numit control activ cu deblocare aerodinamică, sau "active stall". El este utilizat pentru eolienele de foarte mare putere [Bianchi, 2006]. La turbinele mici mai utilizat este ”stall control” când palele sunt astfel construite încât la viteze mari ale vântului apare curgerea turbulentă care reduce puternic cuplul dezvoltat de pale astfel încât puterea dezvoltată de turbina P 1 va avea

alura de figura 2.13 mult diferită de cea corespunzătoare formulei:

(2.37)

1

P

◊ ◊

ρ

A

v

3

2

=

2

C

p

24

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

Turbinele eoliene mici au un sistem revolutionar de protectie a turbinei la viteze mari ale vântului denumit Side Furling Angle Governor. Acesta scoate din direcţia vântului palele şi generatorul.

scoate din direc ţ ia vântului palele ş i generatorul. Figura 2.13 Curba puterii turbinei Joliet

Figura 2.13 Curba puterii turbinei Joliet Cyclone 1kW.

2.2.3.2. Captatoare eoliene cu ax vertical

Pilonii eolienelor cu ax vertical sunt de talie mică, având înălţimea de 0,1 - 0,5 din înălţimea rotorului. Aceasta permite amplasarea întregului echipament de conversie a energiei (multiplicator, generator) la piciorul eolienei, facilitând astfel operaţiunile de întreţinere. În plus, nu este necesară utilizarea unui dispozitiv de orientare a rotorului, ca în cazul eolienelor cu ax orizontal. Totuşi, vântul are intensitate redusă la nivelul solului, ceea ce determină un randament redus al eolienei, aceasta fiind supusă şi turbulenţelor de vânt. Din acest motive, în prezent, constructorii de centrale eoliene de mare putere s-au orientat cu precădere către eolienele cu ax orizontal. Totuşi, în cazul centralelor eoliene de mică putere, turbinele eoliene cu ax vertical sunt larg utilizate, alături de turbinele eoliene cu ax orizontal. Acestea au cele mai multe variante constructive. Ele, de regulă, nu au nevoie de sistem de orientare după direcţia vântului [Coşoiu, 2008].

Captatoarele eoliene cu rezistenţă simplă

La aceste turbine eoliene, forţa motoare se obţine ca efect al acţiunii vântului pe palele
La aceste turbine eoliene, forţa motoare se obţine ca efect al acţiunii vântului
pe palele (verticale) care se deplasează în direcţia acestuia. Mişcarea rotorului este
posibilă numai dacă o jumătate de circumferinţă este ecranată (varianta 2.14a) sau
dacă palele sunt articulate în aşa fel încât preiau impuls mecanic numai acelea care se
deplasează în direcţia vântului (varianta 2.14b).
a)
b)

Figura 2.14 Turbine eoliene cu ax vertical şi rezistenţă simplă:

a) cu rotor ecranat; b) cu pale batante.

25

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

Captatoare eoliene cu diferenţă de rezistenţă

La aceste captatoare forţa motoare se obţine ca diferenţa dintre forţele de

rezistenţă exercitate pe palele care se deplasează în sensul vântului (concave) şi palele care se deplasează în sens contrar (convexe), soluţia constructivă fiind prezentată în figura 2.15 a.

O variantă interesantă este rotorul Savonius (fig. 2.15 b şi c), formată din doi

semicilindrii cu axele paralele şi decalate astfel încât să permită intrarea curentului de aer între aceştia. În acest caz, forţa motoare apare atât datorită diferenţei de rezistenţă cât şi datorită impulsului creat prin schimbarea direcţiei curentului de aer în interiorul rotorului. Prin urmare acest tip de turbină necesită pentru demaraj cele mai scăzute viteze ale vântului (3…5 m/s).

b)
b)
cele mai sc ă zute viteze ale vântului (3…5 m/s). b) c) a) Figura 2.15 Turbine

c)

cele mai sc ă zute viteze ale vântului (3…5 m/s). b) c) a) Figura 2.15 Turbine

a)

Figura 2.15 Turbine eoliene cu ax vertical şi diferenţă de rezistenţă.

a) tip morişcă; b) cu rotor Savonius; c) cu rotor Savonius – vedere de sus.

Această soluţie prezintă şi o posibilitate simplă de reglare a puterii preluate de la curentul de aer prin modificarea distanţei dintre cei doi semicilindrii şi deci a deschiderii rotorului. La depăşirea vitezei admisibile a vântului prin apropierea până la suprapunere a axelor semicilindrilor puterea preluată devine nulă şi turbina nu se mai roteşte. Dezavantajul principal al turbinei Savonius este legat de greutatea ei mare, dată de suprafeţele mari din tablă necesare [Ferreira, 2007].

O altă variantă interesantă este turbina eoliană Darrieus, inventată în 1925 şi

restudiată după 1970 şi care poate fi văzută în figura 2.16.

i restudiat ă dup ă 1970 ş i care poate fi v ă zut ă în

Figura 2.16 Turbina eoliană Darrieus.

26

2. SOLUŢII EXISTENTE DE SISTEME HIBRIDE HIDRO EOLIENE

Aceasta are palele flexibile şi de tip panglică. Acestea în zona activă au un profil asemănător aripii de avion. Fiecare pală (2-3 pale) este îndoită, având forma simetrică pe care o ia o funie atunci când se roteşte în jurul unei axe verticale. Palele sunt supuse la întindere în timpul funcţionării [Menet, 2002]. De asemenea această turbină nu necesit