Proiect Disertati

MONITORIZAREA CALITATII ENERGIEI ELECTRICE PRODUSE DIN SURSE
REGENERABILE
Cuprins:
Capitolul I.Noţiuni generale privind generarea energiei electrice din resurse

neconvenţionale……………………………………………………………….…pag.3
1.1.Studiul actual şi de perspectivă în producerea energiei electrică la nivel

naţional şi internaţional…………………………………………………..……pag.3
1.2.Enegia eoliană……..……………………………………………………....pag.4
1.2.1.Turbinele eoliene cu viteză fixă………………………………………..pag.6
1.2.2.Turbine cu viteze variabile.…...…...………………………………….pag.10
1.3.Energia solara……...…………………………………………………..…pag.17
1.3.1.Câteva aspect tehnologice privind principalele tehnologii folosite în
producţia de energie electrică fotovoltaică………………………………….pag.18
1.3.2.Potenţialul fotovoltaic…...…………………………………………....pag.21
1.4.Energie geotermala (a Pamîntului)…….…………………………………pag.21
1.4.1.Tipuri de Centrale Geotermale.….……………………………………pag.22
1.5. Energia biomasei inclusiv a deseurilor organice…..…………………….pag.22
Capitolul II. Noţiuni generale privind calitatea energiei electrice

regenerabile(SER)……………………………………………………………..pag.27
2.1 Sistemul de indicatori de calitate a energiei electrice.……………………….pag.34

2..2.Normative şi standarde în domeniul calităţii energiei electrice.…………….pag.36
2..3.Definitii de bază ale parametrilor tensiunii.…………………………………pag.37
2.4.Principalele recomandări ale EN 50160……………………………………..pag.41
2.5.Echipamente pentru monitorizarea calităţii energiei electrice……………….pag.44
2.5.1.Echipamente portabile pentru monitorizarea calităţii energiei
electrice…………………………………………………………………………..pag.44
2.5.2.Descrierea aparatului de măsură fluke 434………………………….pag.44
2.5.3.Echipamente fixe pentru monitorizarea calităţii energiei electrice....pag.45
Cap.III. Perturbaţii specifice ale calităţii energiei electrice produse din resurse
regenerabile (eolian, fotovoltaic)………………………………………………pag.47
3.1. Perturbaţii specifice ale calităţii energiei electrice produse din resurse
regenerabile- instalaţii
eoliene……………………………………………….pag.47
3.1.1.Perturbaţii produse de convertizoare………………………………pag.51

3.2. Parcuri panouri fotovoltaice.…………………………………………pag.65
1
REGENERABILE
Capitolul 4. Modalităţi de măsurare şi combatere a perturbaţiilor………..pag.68
4.1.Combaterea fluctuaţiilor de
tensiune…………………………….pag.69
4.2. Alimentarea din surse speciale cu acumulare de energie………

pag.70
Capitolul 5. Măsurări ale calităţii energiei electrice generate de producători de

energie electrică din surse regenerabile………………...
…………………….pag.72
*Anexe..……………………………………………………………………….…pag.79
*Concluzii...………………………………………………………………….…pag.92
*Bibliografie..……………………………………………………………….….pag.93
2
REGENERABILE
Capitolul I.Noţiuni generale privind generarea energiei electrice

din resurse neconvenţionale
1.1.Studiul actual şi de perspectivă în producerea energiei electrică la nivel

naţional şi internaţional
Politicile de modernizare şi reînoire a tehnologiilor din diverse sectoare

industriale devin azi din ce în ce mai importate. Un loc important este ocupat de
optimizarea proceselor de producţie a energiei electrice din surse regenerabile şi de
recuperare a resurselor energetice secundare din procesele tehnologice. Aceste
deziderate pot fi atinse prin ansambluri de măsuri care conduc la o diminuare a
consumurilor specifice de combustibil şi căldură, reducând în final costurile energiei
consumate în procesele industriale.
Energia bazată pe sisteme energetice regenerabile (SER) reprezintă calea cea
mai ieftină şi sigură de reducere a emisiilor de gaze poluante la producerea energiei
electrice şi termice.
De exempu o turbină eoliană de 600kW în condiţii medi de vânt, care se
caracterizează printr-un coeficient de utilizare al puterii instalate egale cu 0,3 , ar
putea contribuii, pe parcursul duratei de viata de 20 de ani, la reducerea emisiilor de
CO2 cu 20 -36 mi tone, produse în cazul unei centrale pe petrol sau cărbune.
La producerea de energie electrică , mecanică sau termică din sisteme de
energie electrică regenerabilă (SER) pot fi folosite urmatoarele tehnologii de
conversiune :
În zonele rurale există o diversitate de forme de energie regenerabilă care pot fi
utilizate în alimentarea cu energie a acestor zone sau a zonelor urbane:
 Biomasă este principalul combustibil rural, fiind folosit mai ales pentru
încălzirea spaţiului şi a apei, precum şi pentru gătit; biomasa acoperă circa 7% din
cererea de energie primară şi circa 50% din potenţialul de resurse regenerabile al
României;
 Energia geotermală se poate utiliza pentru încălzirea spaţiului şi a apei;
datorită amplasării, principalul potenţial de folosire se află în zone rurale -
locuinte, sere, acvacultură, pasteurizarea laptelui - în amplasamente aflate
la distante de pâna la 35 km de locul de extragere;
 Energia solară se poate utiliza în special pentru prepararea apei calde
menajere, rezultând o reducere a consumului de combustibilii fosili utilizaţi
la încălzirea apei;
 Microhidrocentralele pot reprezenta o opţiune de bază pentru alimentarea
zonelor rurale neconectate la reţele de energie electrică;
3
REGENERABILE
 Generatoarele eoliene pot de asemenea acoperii necesarul de energie

electrică din zonele rurale greu accesibile, neelectrificate.
La momentul acual, cele mai valorificate surse sunt :, energia eoliană, energia
solară, geotermală şi cea de conversie a biomasei. Caracteristica pentru toate sursele
enumerate este lipsa emisiei de CO2. Doar la arderea biomasei se elimină o cantitate
de CO2 egală cu cea folosită de plante la creştere, înregistrându-se astfel o balanţă
finală nulă a emisiilor de CO2.
Problema principală a majoritaţii surselor de energie regenerabilă este
caracterul fluctuant în care este generată energia electrică. În cazul în care aceste surse
sînt integrate în reţeaua de distribuţie, variaţiile puterii generate vor introduce
perturbaţii în funcţionarea reţelei. Dacă puterea instalată a surselor de tip regenerabil
este semnificativă în raport cu capacitatea reţelei electrice, perturbaţiile introduse pot
avea efecte negative asupra stabilităţii sistemului energetic.
Soluţia utilizată la ora actuală pentru rezolvarea acestei probleme este aceea de
a compensa variaţiile de putere generate prin modificarea puterii altor surse prezente
în sistemul energetic capabile de a răspunde rapid la solicitările de modificare a
puterii.
În acest proiect se propune studierea monitorizării calitatii energiei produsă din
resurse regenerabile şi a unor alte modalităţi de reducere a perturbaţiilor introduse în
sistemul energetic bazate pe utilizarea unor capacităţi de stocare a energiei electrice.
În cadrul acestei activităţi se vor studia principalele tipuri de sisteme de stocare
a energiei şi se va elabora o strategie de utilizare a acestora în scopul minimizării
perturbaţiilor introduse în sistemul energetic şi maximizării duratei de exploatare a
sistemelor de stocare.
1.2.Energia eoliană
Fig.1.1. Prezentare unei surse regenerabile de tip eoliană în funcţiune[12]
4
REGENERABILE
Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea

vântului. La sfârşitul anului 2006, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era
de 73904 MW, acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de
energie electrică. Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru
majoritatea ţărilor, producţia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999
şi 2006, ajungându-se ca, în unele ţări, ponderea energiei eoliene în consumul total de
energie să fie semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%), Germania (6%).
Fig.1.2.Puterea eolianăinstalată şi
predicţii până în 2020[12]
Vânturile se formează datorită faptului că Soarele nu încălzeste Pamântul

uniform, diferenţele de temperatură creeând mişcări de aer. Energia cinetică din vânt
poate fi folosită pentru a roti turbine ce antrenează dispozitive electromecanice , care
sunt capabile de a genera electricitate. Există turbine ce pot produce 5 MW, însă
aceastea necesită o viteză a vântului de aproximativ 5,5 m/s, respectiv 20 de kilometri
pe ora şi doar puţine zone pe pamânt au aceste viteze ale vântului disponibile. Este
admis pe scară largă faptul că majoritatea turbinelor produc energie aproximativ 25%
din timp, acest procent crescând iarna, când vânturile sunt mai puternice.
 Avantaje
 Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substanţe poluante şi

gaze cu efect de seră, datorită faptului că nu se ard combustibili.
 Un alt avantaj major este faptul că nu se produc deşeuri.
 Costul energiei electrice produse pe unitatea de energie, este redus.
 Costurile energiei produse în centralele eoliene moderne a scăzut substanţial în
ultimii ani, ajungând în S.U.A. să fie chiar mai mici decât în cazul energiei
generate din combustibili, chiar dacă nu se iau în considerare externalităţile
5
REGENERABILE
negative inerente utilizării combustibililor clasici. În ultimii ani, preţul de

producţie pe unitate de energie electrică a scăzut drastic, ajungând, prin
îmbunătăţirea parametrilor tehnici ai turbinelor, la cifre de ordinul 3-4
eurocenţi pe kilowatt oră.
 Costuri reduse de scoatere din funcţiune. Spre deosebire de centralele nucleare,
de exemplu, unde costurile de scoatere din funcţiune pot fi de câteva ori mai
mari decât costurile centralei, în cazul generatoarelor eoliene, costurile de
scoatere din funcţiune, la capătul perioadei normale de funcţionare, sunt
minime, acestea putând fi integral reciclate.
 Dezavantaje
Principalele dezavantaje sunt :
 resursa energetică relativ limitată.

 inconstanta datorită variaţiei vitezei vântului.
 numărului redus de amplasamente posibile.
 Un alt dezavantaj este şi "poluarea vizuală" - adică, au o apariţie
neplăcută - şi de asemenea produc "poluare sonoră" (sunt prea
gălăgioase). De asemenea, se afirmă că turbinele afectează mediul şi
ecosistemele din împrejurimi, omorând păsari şi necesitând terenuri mari
virane pentru instalarea lor.
 Un alt dezavantaj este riscul mare de distrugere în cazul furtunilor, dacă
viteza vântului depăşeste limitele admise la proiectare. Oricât de mare ar
fi limita admisă, întotdeauna există posibilitatea ca ea să fie depăşită.
1.2.1.Turbinele eoliene cu viteză fixă
6
REGENERABILE
Fig.1.2. Reprezentarea schematică a unui generator eolian cu viteză fixă.[10]
 Montarea a două generatoare
Pentru viteze slabe ale vântului, se utilizează un generator de mică putere şi

număr mare de poli, iar pentru vânt puternic, se utilizează un generator de putere mare
şi număr de poli mai mic. Montajul poate fi utilizat atât cu maşini sincrone, cât şi
asincrone.
În cazul maşinilor sincrone clasice şi asincrone cu rotorul în scurtcircuit, viteza

de rotaţie depinde direct şi strict de frecvenţa curenţilor ce parcurg înfăşurările
statorice.
Maşina asincronă cu rotorul în scurtcircuit, având un număr fix de perechi de
poli, poate funcţiona într-un domeniu retras de viteze: alunecarea este de ordinul a
câtorva procente.
 Funcţionarea în mod autonom
Eolienele neconectate la reţea funcţionează în mod autonom, alimentând sarcini

izolate, ce au eventual, unul sau mai multe grupuri electrogene tampon. Pentru acest
tip de configuraţie, utilizarea unui sistem de stocare prezintă un interes deosebit, mai
ales în absenţa grupurilor electrogene, pentru situaţia când vântul este slab.
Utilizarea bateriilor de acumulatoare reprezintă o soluţie pentru stocarea pe o

durată mai mare. Există însă şi alte sisteme de stocare, cum ar fi cel inerţial, pentru
stocarea pe durate scurte. Acest tip de stocare evită utilizarea bateriilor de
7
REGENERABILE
acumulatoare, care prezintă pentru mediu, un caracter poluant. Energia este stocată
sub formă de energie cinetică a unui volant.
Generatorul poate fi o maşină sincronă cu magneţi permanenţi sau o maşină

asincronă cu rotor în scurtcircuit, prevăzută neaparat cu condensatoare necesare
asigurării energiei reactive, de magnetizare.
Fig.1.3. Schema generală a unei eoliene cu viteză fixă, în mod autonom[10]
 Funcţionarea în reţea
În cazul în care eoliana este conectată la reţea, viteza de rotaţie a maşinii

asincrone trebuie să rămână practic constantă, apropiată de viteza de sincronism,
pentru a asigura funcţionarea stabilă a generatorului. Frecvenţa reţelei impune viteza
de rotaţie a maşinii. Generatorul cu viteză fixă, conectat direct la reţea, trebuie
neapărat prevăzut cu un multiplicator de viteză. Generatorul eolian funcţionează la o
anumită viteză de rotaţie, pentru un domeniu restrâns de viteze ale vântului. Din acest
motiv, aplicaţiile sunt limitate.
 Conectarea la reţeaua electrică a unei eoliene cu o astfel de

structură presupune două etape:
1. prima etapă constă în conectarea înfăşurării statorice la reţea cu rezistente înseriate,

pentru a se reduce curenţii statorici tranzitorii. Pe durata acestei etape, palele turbinei
sunt orientate astfel încât cuplul dezvoltat să fie nul.
2. După câteva secunde, rezistenţele din circuitul statoric sunt scurcircuitate

(eliminate), apoi sistemul de reglare comandă, orientează palele în scopul creşterii
puterii.
Regimul tranzitoriu la conectare determină apariţia unor curenţi importanţi, ce

sunt limitaţi de către rezistente. Rezistenţele pot fi înlocuite cu variatoare de tensiune
8
REGENERABILE
alternativa (VTA), prin modificarea unghiului de comandă al tiristoarelor din structura

variatorului reglându-se tensiunea de alimentare, astfel încât curentul să nu atingă
valori periculoase pe durata etapei de conectare.
Fig.1.4. Schema de conectare directă la reţea a unei eoliene cu maşina asincronă cu

rotor în scurtcircuit[10]
 Maşina asincronă cu stator dublu
Această configuraţie oferă posibilitatea funcţionarii eolienei cu două viteze.

Statorul este realizat din două bobinaje, care determină un număr variabil de poli şi
deci domenii diferite de viteză. Se pot impune două viteze de sincronism, prin
schimbarea numărului de perechi de poli.
Pe de o parte, pe stator există un bobinaj de mică putere, dar care creează un număr
mare de poli, care este utilizat la viteze mici ale vântului.
Puterea debitată în reţea este:
în care:
Ptr - puterea transmisă de generator în reţea;

m - cuplul electromagnetic;
Ωs - este viteza de sincronism
Ωs = ω/p
cu ω pulsaţia reţelei, iar p numărul de perechi de poli.
9
REGENERABILE
La viteze reduse ale vântului, puterea recuperată de eoliană este mică. De

asemenea, datorită numărului mare de poli, şi viteza de sincronism este mică, aşa cum
evidenţiază relaţia de mai sus.
Pe de altă parte, statorul mai este dotat cu o înfăşurare de putere mai mare, dar
cu număr mai mic de poli, care este utilizată atunci când viteza vântului este suficient
de mare. La viteze mari ale vântului, puterea recuperată, ca şi viteza turbinei sunt mai
mari.
Fig. 1.5. Schema de conectare la reţea a unei eoliene maşina asincronă cu stator
dublu[10]
1.2.2.Turbine eoliene cu viteza variabilă
Fig.1.6. Model de generator eolian cu viteză variabilă[10]
10
REGENERABILE
Pentru optimizarea puterii debitate în reţea, în funcţie de viteza vântului, este de

dorit ca să se poata regla viteza de rotaţie a eolienei. Ideea de bază este de a realiza un
generator cu frecvenţă fixă, dar cu viteză variabilă. Generatorul cu viteză variabilă ar
permite funcţionarea pentru o gamă mult mai largă a vitezei vântului, deci recuperarea
unei cantităţi mai mari din energia vântului, reducând în acelaşi timp zgomotul pe
durata intervalelor cu vânt slab. În cazul eolienelor cu viteză variabilă, sistemul este
reglat astfel încat, pentru fiecare viteză a vântului, eoliana să funcţioneze la puterea
maximă. Este ceea ce se numeşte Maximum Power Point Tracking (MPPT). Pentru o
anumită viteză de rotaţie a eolienei, puterea maximă se obţine în concordanţă cu
caracteristica eolienei P(Ω).
Fig. 1.7. Puterea în funcţie de viteza de rotaţie a arborelui maşinii.
Sistemele eoliene cu viteză variabilă conectate la reţea, utilizează convertoare

statice de tensiune şi frecvenţă (CSTF) .
 Convertoare statice de tensiune şi frecvenţă (CSTF)
Prin modificarea vitezei, frecvenţa şi amplitudinea tensiunii la iesirea

generatorului sunt variabile. Pentru conectarea la reţea, energia electrică trebuie
transformată şi adusă la parametrii constanţi ai reţelei. În acest scop se utilizează
convertoare statice de tensiune şi frecvenţă, interpuse între generator (sincron sau
asincron) şi reţea. Generatoarele astfel echipate pot suporta rafale ale vântului,
reducând solicitările mecanice.
Lanţul de conversie va cuprinde:
 generatorul;
 convertorul static de tensiune şi frecvenţă, compus din:
1.convertor c.a.-c.c. (redresor) (1)
11
REGENERABILE
Se utilizează redresoare necomandate, cu diode, în cazul generatoarelor

sincrone. Acestea sunt convertoare unidirectionale. În cazul generatoarelor asincrone,
se utilizează redresoare cu comandă în durată. Acestea pot furniza şi energia reactivă
necesară magnetizării;
2.convertor c.c.-c.a. (invertor) (2)
Prin comanda acestuia, se poate regla frecvenţa şi valoarea eficace a energiei,

astfel încât să se poată realiza conectarea la reţea. Se preferă utilizarea invertoarelor
cu modulaţie în durată, deoarece calitatea energiei furnizate este mai bună (conţinut
mai redus de armonici).
Fig. 1.8. Schema unui convertor static de tensiune şi frecvenţă
Comanda acestor convertoare se realizează cu ajutorul unor sisteme de

comandă bazate pe microprocesoare avansate.
Controlul transferului de putere între redresorul cu modulaţie în durată şi

invertor, se realizează prin controlul circuitului intermediar de c.c.. Acesta conţine un
condensator de valoare importantă, ce asigură atât filtrarea tensiunii, cât şi caracterul
de sursă de tensiune al circuitului intermediar.
 Sisteme electrice cu viteză variabilă
 Montarea a două generatoare
Pentru viteze slabe ale vântului, se utilizează un generator de mică putere şi

număr mare de poli, iar pentru vânt puternic, se utilizează un generator de putere mare
şi număr de poli mai mic. Montajul poate fi utilizat atât cu maşini sincrone, cât şi
asincrone.
 Generator cu număr variabil de poli
Se poate modifica conectarea înfăşurărilor statorice ale generatoarelor sincrone şi

asincrone, pentru a obţine diferite numere de perechi de poli şi deci, diferite viteze de
rotaţie, în funcţie de condiţiile de vânt. Aceasta soluţie se bazează pe expresia vitezei
de sincronism Ωs:
12
REGENERABILE
Ωs = ω/p
în care ω este pulsaţia reţelei, iar p numărul de perechi de poli, care se modifică.
Soluţia nu permite însă, decât modificarea în trepte, numărul de viteze fiind limitat.
o În cazul generatoarelor asincrone, datorită alunecarii, există posibilitatea

funcţionarii acestora cu uşoare variaţii de viteză. Sunt posibile mai multe
configuraţii:
 maşina asincronă (MAS) şi reostat în circuitul rotoric;

 maşina asincronă cu dublă alimentare (MADA) şi convertor dublu cu
modulaţie în durată;
 maşina asincronă cu rotor în scurtcircuit.
1. Maşina asincronă (MAS) şi reostat în circuitul rotoric
Această soluţie exploatează faptul că alunecarea s depinde de rezistenţa

rotorică, evidenţiată în schema echivalentă prin Rr / s. Prin adaugarea de rezistenţe
suplimentare în circuitul rotoric, se poate regla alunecarea, şi deci viteza rotorului, în
funcţie de codiţiile de vânt. În consecinţă, pulsaţia rotorică ωr este dată de :
r  [S ]  
în care ω este pulsaţia fixă a reţelei, iar s alunecarea. Pulsaţia rotorică se poate
exprima şi ca:
ωr = p‫׀‬ωs-ω ;
în care ωs este viteza de sincronism. Rezultă:
ω = ωs+ ωr/p
dacă s < 0.
Ex. Variaţia maximă a alunecării poate fi de 10 %, sau chiar mai mare.
Generatorul utilizat este MADA (Maşina Asincronă cu Dublă Alimentare), sau

MAS cu rotor bobinat.
Schema de principiu a acestui tip de sistem este prezentată în figura de mai jos
13
REGENERABILE
Fig.1.9. Schema de conectare la reţea a unei eoliene cu maşina asincronă şi reostat în

circuitul rotoric
2. Maşina asincronă cu dublă alimentare (MADA) - (Maşina asincronă cu rotor

bobinat, asociată cu un convertor indirect de tensiune şi frecvenţă cu modulaţie în
durată (structura Scherbius) cu tranzistoare IGBT)
Noţiunea de dublă alimentare se referă la faptul că statorul este conectat direct

la reţea, iar rotorul este conectat la convertorul static de tensiune şi frecvenţă.
Acest tip de structură se utilizează pentru eolienele de mare putere. Viteza de rotaţie se
poate modifica într-o gamă destul de mare (de la simplu la dublu). Convertorul static
de tensiune şi frecvenţă este bidirecţional, putând asigura deci ambele sensuri de
circulaţie a energiei în rotor.
Prin comanda acestuia se realizează reglajul de viteză şi controlul puterilor

activă şi reactivă vehiculate între maşină şi reţea.
Fig. 1.10. Schema de reglare a vitezei şi controlul puterilor active şi reactive între
maşină şi reţea.[10]
În principiu, viteza se reglează prin intermediul frecvenţei de alimentare a

înfăşurărilor statorice. Bidirecţionalitatea CSTF asigură funcţionarea atât în zona
hiposincronă (sub caracteristica mecanică naturală), cât şi în cea hipersincronă
14
REGENERABILE
(deasupra caracteristicii mecanice naturale) şi controlul energiei reactive vehiculate cu

reţeaua de distributie.
3. Maşina asincronă (MAS) cu rotor în scurtcircuit asociată cu un convertor static de

tensiune şi frecventă (CSTF) indirect.
Fig. 1.11. Schema unei MAS cu rotor în scurtcircuit asociată cu un CSTF[10]
o În cazul generatoarelor sincrone, maşina sincronă (MS) cu multiplicator şi

convertor în stator.
Se poate renunţa la multiplicatorul mecanic, dacă se utilizează un generator

sincron cu număr mare de poli (turaţie mică de sincronism).
1. Maşina sincronă (MS) cu multiplicator şi convertor în stator
În cazul maşinii sincrone, amplitudinea şi frecvenţa tensiunii la borne, depind

de viteză. Din acest motiv, conectarea la reţea trebuie să se realizeze prin intermediul
unui convertor static de tensiune şi frecvenţă (CSTF) indirect, compus dintr-un
redresor, un circuit intermediar de c.c. şi un invertor.
15
REGENERABILE
Fig. 1.12. Schema unei MS cu multiplicator şi convertor în stator[10]
Sunt posibile două soluţii, ambele referitoare la tehnologia de realizare a rotorului:
 rotorul bobinat
 rotorul cu magneţi permanenţi
 Maşina sincronă cu rotorul bobinat
O maşina cu număr mare de poli (turaţie de sincronism redusă) implică un

stator cu gabarit mare.
În această variantă, nu se mai utilizează multiplicatorul de viteză, dar maşina

este conectată la reţea prin intermediul unui convertor static de tensiune şi frecvenţă,
care transformă energia de c.a. de frecvenţă variabilă, generată de maşină în energie
de c.a. cu tensiunea şi frecvenţa reţelei de distributie.
 Maşina sincronă cu rotor cu magneţi permanenţi
Rotorul este realizat cu magneţi permanenţi cu flux axial, rezultând o maşină

compactă - Maşina Sincronă cu Magneţi Permanenţi (MSMP).
În această variantă, nu se mai utilizează multiplicatorul de viteză, dar maşina

este conectată la reţea prin intermediul unui convertor static de tensiune şi frecvenţă,
care transformă energia de c.a. de frecvenţă variabilă, generată de maşină în energie
de c.a. cu tensiunea şi frecvenţa reţelei de distribuţie.
Materialele cu magneţi permanenţi au fost îmbunatăţite şi ca urmare a rezultat o

mai mare eficienţă a generatoarelor cu magneţi permanenţi decât acea a generatoarelor
cu câmp învârtitor. Fluxul de excitaţie este prevăzut cu magneţi permanenţi având
capacitatea să funcţioneze la temperaturi de peste 260 oC. Aplicând o viteză ridicată
generatorului cu magneţi permanenţi (PMG), magnetul se menţine între temperaturile
limită, având şi posibilitatea de răcire a sistemului, identificarea pierderilor părăsite,
menţinerea şi repararea componentelor, reglarea tensiunii şi a frecvenţei care va fi
transformată în putere de curent alternativ (AC). În general trecerea de la un sistem de
curent continuu (DC) la un sistem de curent alternativ (AC) are o eficienţă de 95% la
generatoarele cu magneţi permanenţi de mică putere.
16
REGENERABILE
Fig. 1.13. Schema generală a unei eoliene cu viteză variabilă cu magneţi

permanenţi[10]
O eoliana cu viteză variabilă este caracterizată de patru faze de funcţionare:
- Faza de pornire a maşinii. Producerea de energie electrică începe atunci când viteza
mecanică atinge aproximativ 70% din viteza de sincronism a generatorului. Puterea
electrică este însă mică.
- Faza de extragere a puterii maxime, sau faza MPPT (Maximum Power Point
Tracking). În această zonă, viteza mecanică variază şi poate atinge valori apropiate de
viteză nominală. Puterea electrică creşte rapid.
În această zonă, unghiul de orientare a palelor β rămane constant la valoarea

minimă, pentru a putea obţine valoarea maximă a coeficientului C p. Se obţine astfel
puterea maximă, indiferent de valoarea vitezei mecanice, pentru viteze medii ale
vântului (aproximativ 7-13 m/s).
- Faza vitezei mecanice cvasi-constante. Unghiul de orientare a palelor β se modifică

pentru obţinerea puterii electrice maxime, pentru diferite valori ale vitezei vântului.
Este ceea ce se numeste 'pitch control'. Puterea electrică creşte foarte repede, pană
atinge valoarea nominală.
- Faza de putere constantă. În cazul în care viteza vântului creşte în continuare,

unghiul de orientate a palelor devine important, în scopul conservării puterii electrice
constante, la valoarea nominală.
Din motive de siguranţă, dacă viteza vântului devine prea mare şi riscă să
avarieze eoliana, unghiul de orientare a palelor este fixat la 90°. Este ceea ce se
numeşte punerea în drapel, ce determină oprirea eolienei pană cand viteza vântului se
reduce.
1.3.Energia solară
17
REGENERABILE
Energia solară se referă la o sursă de energie reînnoibilă care este direct produsă
prin lumina şi radiaţia solară. Aceasta poate fi folosită să:
• genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice)
• genereze electricitate prin centrale electrice termale
• genereze electricitate prin turnuri solare
• încalzească blocuri, direct
• încalzească blocuri, prin pompe de caldură
• încalzeasca blocuri, prin cuptoare solare
Producerea energiei electrice prin conversia fotovoltaică a energiei solare este
cea mai atrăgatoare datorită avantajelor pe care le prezintă, în primul rând faptului că
procesul este direct, fară verigi intermediare. Conversia fotovoltaică se poate realiza
cu ajutorul dispozitivelor fotovoltaice cunoscute sub denumirea de celule solare. Prin
montarea şi conectarea în serie şi în paralel a mai multor celule solare de acelaşi tip pe
panouri fotovoltaice se realizează bateriile solare sau sisteme de conversie
fotovoltaică a energiei solare. Puterea electrică a acestor baterii solare variazaă între 5
W şi 200 W şi uneori şi până la 300 W. Bateria solară este "carămidă" de construcţie
a unui sistem fotovoltaic pentru a obţine puterea dorită. Sistemul fotovoltaic mai
dispune şi de alte componente iar cele mai importante sunt acumulatorii şi
invertoarele. Energia produsă de bateriile solare este stocată în acumulatoare, iar de
acolo este furnizată cu ajutorul unui invertor (convertor curent continuu –curent
alternativ), utilizatorilor casnici la 220 V.
Vînzările mondiale de sisteme fotovoltaice au atins în 2006 mai mult de 2 GW,
dupa care au crescut în mediu cu 30% pe an. Aşadar, industria fotovoltaică a stabilit
noi standarde, a patruns pe noi pieţe şi şi-a demonstrat viabilitatea din punct de
vedere economic.
Conceptul de "energie solară" se referă la energia care este direct produsă prin
transferul energiei luminoase radiată de Soare. Aceasta poate fi folosită ca să genereze
energie electrică sau să încălzească aerul din interiorul unor clădiri.
 Avantaje
Celulele fotovoltaice sunt fiabile, nu au piese în mişcare, şi costurile cu

funcţionarea şi întreţinerea sunt scăzute. Funcţionarea celulei fotovoltaice este
silenţioasă şi nu poluează. Cantitatea de radiaţii care ajunge pe pământ este,
bineânţeles, variabilă. Această cantitate depinde pe de o parte de variaţiile regulate
determinate de zile şi ani cauzate de mişcarea aparentă a Soarelui cât şi de variaţii
aleatoare determinate de condiţiile climatice (prezenţa norilor) precum şi de
compoziţia generală a atmosferei. Din aceste motive, sistemele de conversie
fotovoltaică se construiesc pe baza datelor provenite din măsurători realizate în
apropierea zonei instalate.
18
REGENERABILE
 Dezavantaje
Dezavantajul principal este că soarele nu oferă energie constantă în nici un loc

de pe Pământ. În plus, datorită rotației Pământului în jurul axei sale, și deci a
alternanței zi-noapte, lumina solară nu poate fi folosită la generarea electricității decât
pentru un timp limitat în fiecare zi. O altă limitare a folosirii acestui tip de energie o
reprezintă existența zilelor noroase, când potențialul de captare al energiei solare
scade sensibil datorită ecranării Soarelui, limitând aplicațiile acestei forme de energie
reînnoibilă.
Panourile solare produc energie electrică în medie 9h/zi (calculul se face pe minim;
iarna ziua are 9 ore) Ziua timp de 9 ore aceste panouri solare produc energie electrică
și în același timp înmagazinează energie în baterii pentru a fi folosită noaptea
1.3.1.Câteva aspect tehnologice privind principalele tehnologii folosite în

producţia de energie electrică fotovoltaică
Fig.2.1. Schema bloc a unei instalaţii fotovoltaice[6]
Fig.2.2. Panou fotovoltaic

[5]
19
REGENERABILE
Fig 2.3.Principiul de funcţionare al celulei fotovoltaice[3]
În figura 2.3 este prezentat principiul de funcţionare a celulei solare, prin

separarea purtătorilor de sarcină în joncţiunea p-n ia naştere o tensiune la bornele
celulei şi un curent printr-o rezistenţă de sarcină, astfel încât celula iluminată
funcţionează ca un generator de putere electric.
Ecuaţia caracteristici curent - tensiune a unei celule fotovoltaice:
eU
I  I d  I L  I 0 (e kT  1)  I L ; I d -curent de diodă; I L -curentul de iluminare; I 0 -

intensitatea curentului de saturaţie; U- tensiunea fotoelectrică (care se stabileşte la
bornele celulei, polarizând-o în sens direct) [V]; U T -tensiunea termică
kT
corespunzătoare temperaturii de funcţionare a joncţiunii UT  ;e-sarcina
e
electronului[C]; k  1,380658  10 23 [ JK 1 ] -constanta lui Boltzmann;T-temperatura
apsolută[ C ].
0
Randamentul unei celule fotovoltaice se determină ca raportul dintre puterea

generată de celulă la ieşire la o temperatură specificată şi puterea radiaţiei solare.
PM
 ;S- aria suprafeţei celulei sau modulului[ m 2 ];E- radiaţia globală incidentă pe
SE
suprafaţa celulei sau modulului, [W/ m 2 ];
Caracteristicile celulei fotovoltaice pentru diferite valori ale radiaţiei solare sunt
prezentate în figura 2.4..
Fig.2.4.Caracteristicile celulei fotovoltaice a - la variaţia radiaţiei solare; b - la variaţia

temperaturii [3]
20
REGENERABILE
Cele mai utilizate materiale în construcţia celulelor fotovoltaice sunt:

 siliciu - în condiţii de laborator s-au obţinut celule din siliciu cristalin cu un
randament de 13¸25% în dependenţă de suprafaţa celulei, iar în condiţii de
fabrică - 12¸14%.
Randamentul celulei din siliciu policristalin este de 17¸20% în condiţii de laborator
şi 11¸13% în condiţii de fabrică.
 arseniura de galiu - atinge un randament de 23% putând funcţiona la
temperaturi mai ridicate decât siliciul, randamentul maxim fiind de 27%;
 sulfura de cadmiu (CdS) -randament de 8%, randamentul teoretic fiind de 19%;
 telura de cadmiu (CdTe) – cu randament de 7% şi este teoretic materialul cu
randamentul optim maxim - 28% limitat de tehnologia de fabricaţie;
 germaniu (Ge);
 fosfura de indiu (InP);
 fosfura de galiu (GaP);
 antimoniura de aluminiu (AlSb).
>>Cel mai utilizat şi cu cele mai bune proprietăţi este siliciu.<<
Fig.2.5.Randamentul celulelor fotovoltaice[3]
În prezent siliciul este cel mai utilizat material semiconductor pentru fabricarea
celulelor solare, datorită abundenţei materialului, tehnologiei perfecţionate şi
întelegerii proceselor fizice care au loc în material şi în celulele solare pe baza lui.
Randamentul de conversie a energiei solare pe baza de Si monocristalin în
condiţii de laborator a atins valoarea de 24%, costul lor este însă foarte ridicat. De
aceea continua dezvoltarea producerii materialelor noi şi elaborarea noilor tehnologii
de fabricare a celulelor solare.
1.3.2.Potenţialul fotovoltaic
În România s-au identificat cinci zone geografice (zona I - V), diferenţiate în

funcţie de nivelul fluxului energetic solar măsurat. Distribuţia geografică a
21
REGENERABILE
potenţialului energetic solar relevă că mai mult de jumatate din suprafaţa României
beneficiază de un flux anual de energie cuprins între 1.000 kWh/ m 2 - an şi 1.300
kWh/ m 2 - an, după cum reiese din tabelul 12.6.2.
Tabel 12.6.2.Distribuţia geografică a potenţialului energetic solar în România
Zona Potenţial energetic solar înregistrat

I Peste 1.250 kW/ m 2 -an
II 1250 kW/ m 2 -an-1200kW/ m 2 -an
III 1200 kW/ m 2 -an-1050kW/ m 2 -an
IV 1050 kW/ m 2 -an-950kW/ m 2 -an
V Mai puţin de 950kW/ m 2 -an
1.4.Energie geotermala (a Pamîntului)
Energia geotermală este o energie curată, nu este dependentă de condiţiile

climatice şi poate fi exploatată pe plan local, fiind pusă la dispoziţie oricând şi
oriunde, indiferent de vreme şi climat. Este una din energiile regenerabile cu cel mai
scăzut cost de investiţie pentru reducerea gazelor cu efect de seră, comparabil cu alte
resurse regenerabile.
Energia geotermală poate fi:
1. de înaltă temperatură (caracteristică zonelor vulcanice); pânzele de apa limitrofe
ajungând la sute de grade, realizând o vaporizare parţială care se utilizează într-o
centrală electrică. Accesul la pânza de apă este dificil.Uneori, adâncimea de foraj
poate depasi 10.000 m;
2. de joasă temperatură, accesibilă în orice parte a globului. Temperatura scoarţei
terestre creşte în adâncime cu 3°C la fiecare 100 m. Diferenţa de temperatura creată ar
putea fi aplicată în termoficare prin recircularea fluidului în pompe de căldură, nu
în producerea energiei electrice. Căldura solului poate fi utilizată de la adâncimi
începând de la 1,2 m. La adâncimi mai mari de 1,8m solul are o temperatură constantă
de 10°C. Acest potenţial termic se valorifică cu ajutorul pompelor de căldură.
Deşi într-o prima etapă energia geotermală a fost folosită pentru încălzirea
locuinţelor în momentul de faţă oamenii scot energia din adâncurile pământului
pentru a o folosi în centrale electrice. Prima centrală de acest tip, cu o putere mică, a
fost construită în 1904 în oraşul italian Larderello. În timp puterea instalată a
centralei electrice a crescut, au fost adaugate agregate, şi în zilele noastre puterea
acestor centrale a ajuns la 360MW. În Noua Zelanda există aşa o centrală electrică
în regiunea Vairakei, puterea ei este de 160000 kW. La 120 km de San-Francisco în
SUA produce energie o centrală geotermală cu puterea de 500000 kW.
1.4.1.Tipuri de Centrale Geotermale.
22
REGENERABILE
Există trei tipuri de centrale geotermale care sunt folosite la această dată pe glob
pentru transformarea puterii apei geotermale în electricitate: ‘uscat’; ‘flash’ şi ‘binar’,
depinzând după starea fluidului: vapori sau lichid, sau după temperatura acestuia.
• Centralele ‘Uscate’ au fost primele tipuri de centrale construite, ele utilizează abur
din izvorul geotermal.
• Centralele ‘Flash’ sunt cele mai răspândite centrale de azi. Ele folosesc apa la
temperaturi de 360°F(182°C), injectând-o la presiuni înalte în echipamentul de la
suprafaţă.
• Centralele cu ciclu binar diferă faţă de primele două, prin faptul că apa sau aburul
din izvorul geotermal nu vine în contact cu turbina, respectiv generatorul electric. Apa
folosită atinge temperaturi de până la 400° F(200°C).
Din nefericire potenţialul Romaniei în ceea ce priveşte surse de agent termic
geotermal cu potenţial de a fi folosit în producerea de energie electrică este mic.
1.5.Energia biomasei inclusiv a deseurilor organice
Produsele de prelucrare a biomasei permit generarea electroenergiei, de

asemenea obţinerea combustibilului pentru asigurarea mijloacelor de transport.
Pentru Româna soluţionarea problemei creării surselor alternative energetice
sigure necesită, în primul rînd, căutarea volumelor de biomasă regenerabilă de scară
industrială, prelucrarea cărora permite obţinerea cantităţii necesară de combustibil.
În acest context, cel mai de perspectivă pentru folosirea în calitate de
substituient al combustibilului pentru motoare este bioetanolul.
Tehnologia de producere a bioetanolului şi a biodieselului într-o oarecare
măsură sunt analogice tehnologiilor de producere a alcoolului şi a uleiului vegetal,
diferenţiindu-se prin faptul, că la producerea bioetanolului lipseşte procesul de
rafinare şi se efectuiază dehidrarea pînă la concentraţia de 99,6-99,8% alcool şi se
adaugă 1% de benzină cu stabilizator, iar din ulei se extrage glicerina.
În anul 2008 au fost recoltate aproximativ 2,8 mln. tone de produse cerealiere,
între care 1,3 mln. tone grîu şi 1,5 mln tone porumb, care se realizeză, conform
datelor de la Bursa Universala de mărfuri, la preţul de 0,924 lei/kg grîu furajer şi 1,1
lei/kg de porumb.
La prelucrarea complexă a porumbului dintr-o tonă de materie primă se poate
obţine 100kg germeni cu preţul de realizare 330 lei, 100kg de gluten cu preţul de
realizare 400lei, 210 kg bioxid de carbon cu preţul de realizare 320 lei, 280 kg (350
litri) bioetanol cu preţul de realizare de 2800 lei şi 310 kg borhot uscat DDGS
la preţul de realizarte de 310 lei, astfel în sumă avem 4160 lei.
Ţinînd cont de obiectivele propuse în legea menţionată mai sus pentru
satisfacerea cerinţelor de bioetanol în volum de 24 mii tone în anul 2010, este
necesar de a prelucra aproximativ 80 mii tone de porumb, iar în 2020, cantitatea de
porumb necesară va fi de 240mii tone.
A.Biomasa
23
REGENERABILE
Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din

agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale, silvicultura şi industriile conexe,
precum şi partea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane. Biomasa reprezintă
resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă. Aceasta include
absolut toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale organismelor vii.
Biomasa este prima formă de energie utilizată de om, odată cu descoperirea focului.
Energia înglobată în biomasă se eliberează prin metode variate, care însă, în
cele din urmă, reprezintă procesul chimic de ardere (transformare chimică în prezent
a oxigenului molecular, proces prin excelenţa exergonic).
Forme de valorificare energetică a biomasei (biocarburanţi):
• Arderea directă cu generare de energie termică.
• Arderea prin piroliză, cu generare de singaz (CO + H).
• Fermentarea, cu generare de biogaz ( CH4 2 ) sau bioetanol (CH CH -OH)- în cazul
fermentării produselor zaharaţi; biogazul se poate arde direct, iar bioetanolul, în
amestec cu benzină, poate fi utilizat în motoarele cu combustie internă.
• Transformarea chimică a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool
şi generare de esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) şi glicerol.
În etapa următoare, biodieselul purificat se poate arde în motoarele diesel.
• Degradarea enzimatică a biomasei cu obţinere de etanol sau biodiesel. Celuloza
poate fi degradată enzimatic la monomerii săi, derivaţi glucidici, care pot fi ulterior
fermentaţi la etanol.
B.Biocarburanţi
Biocarburanţii sunt carburanţii lichizi sau gazoşi utilizaţi pentru transport,

produşi din biomasă. Lista produselor considerate biocarburanţi cuprinde cel puţin
urmatoarele:
a) bioetanol - etanol produs din biomasă şi/sau fracţia biodegradabilă a deseurilor,
în vederea utilizării ca biocarburant;
b) biodisel - ester metilic, de calitatea motorinei, produs din ulei vegetal sau animal,
în vederea utilizării ca biocarburant;
c) biogaz - carburant gazos produs din biomasa şi/sau din partea biodegradabilă a
deşeurilor, care poate fi purificat până ajunge la calitatea gazului natural, în vederea
utilizării ca biocarburant sau gaz de lemn;
d) biometanol - metanol extras din biomasă, în vederea utilizării ca biocarburant;
e) biodimetileter - dimetileter extras din biomasă, în vederea utilizării ca
hiocarburant;
f) bio-eTbe (etil-tert-butil-eter) - ETBE produs pe bază de bioetanol.
Procentajul volumic de bio-ETBE, calculat ca biocarburant, este de 47%;
g) bio-MTbe (metil-tert-butil-eter) - carburant produs pe bază de biometanol.
Procentajul volumic de bio-MTBE, calculat ca biocarburant, este de 36%;
h) biocarburanti sintetici - hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi
24
REGENERABILE
sintetice, care au fost extrase din biomasă;

i) biohidrogen - hidrogen extras din biomasă şi/sau din partea biodegradabilă a
deşeurilor, în vederea utilizării ca biocarburant;
j) ulei vegetal pur - ulei produs din plante oleaginoase prin presare, extracţie sau
procedee comparabile, brut ori rafinat, dar nemodificat din punct de vedere chimic, în
cazul în care utilizarea sa este compatibilă cu un tip de motor şi cu cerinţele
corespunzatoare privind emisiile.
C.Biodiesel
Biodieselul este un biocombustibil sintetic lichid care se obţine din lipide

naturale, ca uleiuri vegetale sau grasimi animale, noi sau folosite, prin procese
industriale de esterificare şi trans-esterificare. Se poate folosi în substituirea totală sau
parţială a petrodieselului. Biodieselul poate să se amestece cu motorina care provine
din rafinarea petrolului în diferite cantităţi. Se folosesc abrevieri potrivit procentajului
de biodiesel din amestec: b100 în cazul folosirii de 100% biodiesel, sau notaţii ca B5,
b15 sau b30 unde numărul indică procentajul de volum biodiesel din amestec.
 Proprietăţi.
Biodieselul se descrie ca un compus organic din acizi graşi de lanţ lung sau scurt.
 Materii prime.
Sursa de ulei vegetal în mod normal este uleiul de rapiţă, este o specie cu un
înalt conţinut de ulei şi se adaptează bine la climele reci. Totuşi există şi alte varietăţi
cu randament mai mare cum ar fi palmierul de ulei, jatropha curcas etc. Deasemenea
se pot folosi şi uleiuri folosite (ex. Uleiul uzat la bucătărie) încazul lui materia este
ieftină, în plus în acest mod se reciclează cea ce altfel ar fi fost reziduu. În plus există
şi alte materii prime din care se pot extrage ulei.
În selva amazoniana sunt folosite ca materie primă: piñón, sacha inchi,
mamona, şi palmierul de ulei.
Procese industriale. În ziua de azi există diverse procese industriale cu ajutorul
cărora se poate obţine biodiesel. Cele mai împortante sunt:
1. Procesul bază-bază. Prin care se foloseste un catalizator, hidroxidul. Acest
hidroxid poate fi Hidroxid de sodiu (soda caustică) sau Hidroxid de potasiu.
2. Procesul acid-bază. Este procesul în care se face prima dată o esterificare
acidă si apoi continua cu procesul normal bază-bază, se folosesc în general acizi cu
un înalt grad de aciditate.
3. Procese supercritice. În acest proces nu este nevoie prezenţa unui catalizator, se
face la temperaturi înalte în care uleiul şi alcolul reacţionează fară necesitatea ca un
agent extern ca hidroxidul să acţioneze în reacţie.
4. Procese enzimatice. În ziua de azi se cercetează unele enzime care pot sa fie folosite
ca acceleratori de reacţie ulei-alcool. Acest proces nu se foloseste în actualitate
datorită înaltului cost , cea ce impiedică să se producă biodiesel în mari
cantitati. Creşterea preţului combustibililor convenţionali îl face mai competitiv.
biogazul este termenul folosit pentru amestecul de gaze (metan, hidrogen şi bioxid
25
REGENERABILE
de carbon etc .) de origine biogena care iau naştere prin procesele de fermentaţie a
diferitor substante organice. Aceste gaze servind prin ardere ca sursă energetică
(energie biogenă).
Pe teritoriul României sânt disponibile pentru utilizare urmatoarele surse de
energie regenerabilă: biomasă, energia solară şi eoliană, sursele cu potenţial termic
redus (inclusiv energia geotermală).
Anual în agricultură din România biomasă, care reprezintă principală SER se
cultivă pe 1839,7 mii ha terenuri arabile, 153,6 mii ha vii şi 141,5 mii ha livezi, ceea
ce constituie 1,1-1,2mln. tone, sau 4,8 mln. MW/h. Produsele cerealiere cultivate
constituie cca. 3,3 mln. tone.
 Concluzii
Tendinţele de 6% în anul 2010 şi 20% în anul 2020 sunt posibil de atins, dar
este necesar de a continua acordarea sprijinului financiar producătorilor de culturi
energetice, se impune scăderea costurilor de producţie (tehnologii moderne producţii
mari , tehnologii de prelucrare complexă a materiei prime agricole), există necesitatea
trecerii la producţia de biocarburanţi de generaţia II pentru utilizarea biomasei,
utilizarea fondurilor structurale şi de coeziune UE pentru investitii.
 România dispune de un potenţial important de resurse regenerabile: energie
hidroelectrică, biomasă, energie solară, eoliană şi geotermală. Potenţialul teoretic al
surselor regenerabile de energie este prezentat în tabelul 1.. Potenţialul utilizabil al
acestor resurse este mult mai mic, datorită limitărilor tehnologice, eficienţei
economice şi restrictiilor de mediu.
Tabelul 1. Potenţialul surselor regenerabile de energie din România
Sursă Potenţial Aplicaţie

Energie solară 60PJ Energie termică, energie
1,2TWh electrică
Energie eoliană 23TWh Energie electrică
Energie hidro dincare 36TWh Energie electrică
sub10 MW 3,6TWh
Biomasă şi biogaz 318PJ Energie termică, energie
electrică
Energie geotermală 7PJ Energie termică
 În 2008 costul producerii unui kWh de energie electrică (în diferite zone ale
lumii) a devenit comparabil cu costul care se obţine prin producerea energiei
din surse fosile.
26
REGENERABILE
 Costul unui kWh depinde de zona geografică. Astfel în China este 5 cenţi iar în
Italia 25 cenţi.
 Pe de altă parte în anumite zone a apărut un excedent de energie din surse
eoliene încât distribuitori, din Olanda, Marea Britanie, Irlanda şi Spania,
cumpără mai ieftin kWh din surse eoliene decât pe cel din surse fosile.
 Adăugând şi faptul că materia primă pentru producerea energiei în centrale
convenţionale vom asista la o creştere accelerată a numărului de producători
de energie din surse regenerabile. Se estimează că în 2008 creşterea a fost de
70% .
 Toţi aceşti, mai mari sau mai mici, producători de energie (din surse
regenerabile) trebuiesc integraţi în reţeaua de distribuţie, generând o serie de
probleme.
Capitolul II. Noţiuni generale privind calitatea energiei electrice

regenerabile(SER)
Calitatea, conform definiţiei formulate de Organiza Internaţională de

Standardizare — ISO (International Standard Organisation), reprezintă
totalitatea caracteristicilor şi a particularităţilor unui produs sau serviciu,
care concretizează aptitudinea de a răspunde la necesităţi potenţiale sau
exprimate ale utilizatorului.
Calitatea oricărui produs sau serviciu este o noţiune complexă pentru
conturarea căreia se impune luarea în considerare a unui număr mare şi variat
de factori. În acelaşi timp, noţiunea de calitate trebuie să sintetizeze acele
caracteristici care, în raport cu specificul produsului sau serviciului, au ponderi
şi semnificaţii distincte.
Energia electrică este considerată în prezent un produs, livrat de furnizor
consumatorilor. Calitatea energiei electrice a preocupat specialiştii din sectorul
electroenergetic încă din primii ani ai utilizării, pe scară largă, a curentului
27
REGENERABILE
alternativ; în ultimul deceniu, se constată însă o revigorare a interesului pentru

acest domeniu, datorită dezvoltării explozive a echipamentelor şi a
tehnologiilor bazate pe electronica de putere. În prezent, calitatea energiei
electrice constituie o preocupare majoră atât pentru furnizori, cât şi pentru
consumatorii de energie electrică.
Termenul de “calitate a energiei electrice” (power quality) a devenit
deosebit de frecvent după anul 1980 şi reprezintă un generic acoperitor pentru
luarea în considerare a influenţei unui mare număr de perturbaţii
electromagnetice care pot să apară în sistemul electroenergetic (în special la
medie şi joasă tensiune). De menţionat însă faptul că sintagma de “ calitate a
energiei electrice” nu este unanim acceptată şi utilizată pe plan mondial,
existând în prezent mai mulţi termeni fo1osiţi în relaţia furnizor de energie
electrică - consumator:
 Calitatea energiei electrice (Power Quality): termenul a fost propus în
S.U.A. de IEEE şi preluat de majoritatea publicaţiilor de limbă engleză.
Calitatea energiei electrice, conform IEEE reprezintă “conceptul
alimentării şi legării la pământ a echipamentelor sensibile, într-un mod
care să permită funcţionarea corectă a acestora“. De fapt, în pofida
acestei definiţii termenul este utilizat într-un sens mult mai larg,
referindu-se atât în problema poluării armonice generată de sarcinile
neliniare, cât şi la alte tipuri de perturbaţii electromagnetice apărute în
sistemele electroenergetice;
 Compatibilitate electromagnetică (Electromagnetic compatibility -
EMC): termenul este utilizat de CEI (Comission Electrotechnique
Internationale) şi reprezintă “aptitudinea uni echipament sau sistem de a
funcţiona satisfăcător în mediul său electromagnetic, fără a induce
perturbaţii inacceptabile în orice alt echipament sau sistem existent în
acel mediu”;
 Calitatea tensiunii (qualite de la tension): termenul este utilizat în Franţa
şi în diferite publicaţii europene şi se referă la “abaterile formei curbei
de variaţie în timp a tensiunii de la sinusoida ideală” poate fi interpretat
ca referindu-se la calitatea “produsului” livrat de furnizorul
consumatorilor;
 Calitatea curentului (current quality): este o definiţie complementară
celei anterioare şi se referă la abaterile curentului faţă de forma ideală (o
curbă sinusoidală de frecventă şi amplitudine constantă şi în fază cu
tensiunea de alimentare); noţiunea se foloseşte pentru a descrie
performanţele convertoarelor electronice;
 Calitatea alimentării cu energie electrică (quality of supply sau quality
of power supply): reflectă relaţia furnizor - consumator; are o
28
REGENERABILE
componentă tehnică, calitatea tensiunii, descrisă anterior, şi o altă

componentă, frecvent denumită “calitatea serviciilor” (quality of
service), care reflectă relaţiile cu consumatorul (viteza de răspuns la
solicitările acestuia, transparenţa tarifelor etc.).
 Calitatea consumului (quality of consumption): reflectă relaţia
consumator - furnizor; se referă la calitatea curentului, corectitudinea în
plata facturii electrice etc.
În analiza problemelor legate de compatibilitate electromagnetică,
standardele CEI operează în primul rând cu următorii termeni importanţi:
 emisia (emission): se referă la nivelul poluării electromagnetice produsă
de un echipament;
 imunitatea (immunity): reflectă capacitatea unui echipament de a nu fi
afectat de poluarea electromagnetică.
Pot fi enumerate patru argumente majore care justifică interesul manifestat
pentru domeniul calităţii energiei electrice:
a) echipamentele moderne sunt mai sensibile la reducerea calităţii energiei
electrice, datorită faptului că au în componenţa lor dispozitive electronice
şi sisteme de control, bazate pe microprocesoare, ale căror caracteristici
de funcţionare sunt afectate de perturbaţii în reţeaua electrică de
alimentare;
b) preocupările pentru creşterea randamentelor în procesele de producere,
transport şi utilizare a energiei electrice au determinat introducerea, pe
scară largă, a electronicii de putere în controlul proceselor de conversie a
energiei şi a echipamentelor adaptive pentru controlul factorului de
putere;
c) consumatorii au devenit mai conştienţi şi mai bine informaţi asupra
impactului pe care diferite perturbaţii electromagnetice (aleatoare,
semipermanente sau permanente) îl au asupra echipamentelor electrice şi
a proceselor tehnologice (inclusiv asupra calităţii produsului finit) şi, ca
urmare, cer furnizorilor să le ofere energie electrică la parametrii de
calitate contractaţi;
d) creşterea complexităţii sistemelor energetice şi a influenţelor reciproce
între acestea şi utilizatori, precum şi între consumatorii racordaţi la
acelaşi sistem de alimentare.
În prezent, utilizatorii implementează echipamente şi tehnologii tot mai
complexe, care reprezintă, din punct de vedere electric, o largă clasă de sarcini
neliniare; furnizorii de energie electrică încurajează această tendinţă deoarece
ea determină limitarea investiţiilor în sistemele de generare, transport şi
distribuţie a energiei electrice (in principal, centrale şi staţii de transformare
29
REGENERABILE
şi/sau de distribuţie), prin reducerea consumurilor în sectoarele de utilizare

(strategiile DSM — Demande Side Management — aplicate în ţările dezvoltate
reprezintă un elocvent exemplu în acest sens). Pe de altă parte însă,
echipamentele noi, corespunzătoare tehnologiilor moderne, sunt, de cele mai
multe ori, puternic afectate de calitatea redusă a energiei electrice; în acelaşi
timp, aceste echipamente reprezintă, în multe cazuri, surse suplimentare de
perturbaţii electromagnetice.
O caracteristică importantă din punctul de vedere al calităţii energiei
electrice este forma sinusoidală a curbei de tensiune. În realitate, nici o sursă
nu poate asigura o tensiune perfect sinusoidală.
Consumatorii conectaţi la reţea, la o tensiune dată, solicită un curent a cărui
amplitudine şi formă reprezintă o caracteristică a consumatorului şi a modului
de funcţionare. În consecinţă, curentul, care parcurge impedanţa din amonte a
reţelei electrice de alimentare, determină variaţia tensiunii pe barele de
alimentare.
Pentru ca perturbaţiile pe curba de tensiune să se menţină în limite
admisibile, este deci necesar să se impună limite ale emisiilor perturbatoare,
determinate pe curba curentului electric absorbit de consumator. Este evidentă
necesitatea corelării dintre abaterile admise privind tensiunea în punctul comun
de cuplare şi cele ale curentului absorbit de consumator.
Aspectele legate de corelarea nivelului perturbaţiilor cu susceptibilitatea
echipamentelor fac obiectul compatibilităţii electromagnetice care, pe de o
parte, deţine standarde de emisie şi, pe de altă parte, standarde de imunitate
pentru un echipament. În funcţie de riscul admis de incompatibilitate.
Într-un sistem electroenergetic pot fi identificate următoarele procese
principale:
 producerea
 transportul;
 distribuţia;
 utilizarea.
Fiecare dintre aceste procese are o influenţă specifică asupra calităţii
energiei electrice.
 Producerea
Generatoarele din sistem asigură energia necesară consumatorilor. Controlul
acoperirii, în orice moment, a necesarului de energie al consumatorilor este
realizat de reglajul putere activă-frecvenţă.
30
REGENERABILE
Forma curbei de tensiune la bornele generatoarelor se urmăreşte să fie

practic sinusoidală; în practică se consideră că această tensiune este
sinusoidală.
De asemenea, dimensionarea corectă a surselor din sistemul energetic
determină şi un alt indicator de calitate al energiei electrice şi anume
continuitatea în alimentare (cu efecte importante asupra funcţionării
economice a consumatorilor).
 Transportul
Sistemul de transport al energiei electrice cuprinde linii electrice (de regulă
aeriene) şi staţii de transformare de sistem. În mod obişnuit reţelele de
transport funcţionează buclat şi este asigurată rezervă, în cazul apariţiei unor
incidente. Reţeaua de transport este supusă unor solicitări diferite electrice,
mecanice, termice. chimice etc. — Trăsnete, chiciură, deteriorări mecanice etc.
— care pot conduce la defecte pasagere (scurtcircuite) sau permanente
(întreruperi).
Scurtcircuitele trebuie eliminate:
 rapid, pentru evitarea deteriorării echipamentelor, ieşiri din sincronism a
generatoarelor şi pierderea unor surse ale sistemului;
 selectiv, pentru deconectarea părţii de reţea afectate (de multe ori o
singură fază). La funcţionarea buclată a reţelei, pe faza afectată de
defect, pe durata scurtcircuitului apare un gol de tensiune, al cărei
amplitudine este maximă la locul de defect şi descreşte odată cu
apropierea de punctele de generare. În cazul liniilor radiale, defectele
sunt, în general, însoţite de întreruperi de scurtă durată (funcţionarea
RAR - reanclanşarea automată rapidă) sau de lungă durată (la
deconectarea definitivă).
Din punctul de vedere al calităţii energiei livrate consumatorilor, reţeaua de
transport este o sursă de goluri şi întreruperi de tensiune, a căror durată este
determinată de reglajul protecţiei prin relee ( în cazul golurilor şi întreruperilor
de tensiune de scurtă durată ) şi de tipul de defect ( în cazul întreruperilor
definitive ).
 Distribuţia
În general, reţeaua de distribuţie este conectată la reţeaua de transport în
staţii de transformare coborâtoare, în care transformatoarele pot realiza şi
funcţia de reglare a amplitudinii tensiunii. Deşi cele mai multe dintre reţelele
de distribuţie au o structură buclată, în funcţionare se operează cu bucla
deschisă, ceea ce determină caracterul radial al acestor reţele. La apariţia unui
defect pe unul dintre fiderii reţelei, toate instalaţiile, care sunt alimentate de la
aceleaşi bare la care este conectat şi fiderul afectat de defect, vor suporta un
31
REGENERABILE
gol de tensiune. Protecţia reţelei va comanda deconectarea fiderului, pe care a

apărut defectul, iar consumatorii alimentaţi de acest fider vor suporta o
întrerupere de tensiune până la realimentarea prin AAR (anclanşarea automată
a rezervei) sau până la reconfigurarea reţelei. Odată cu deconectarea fiderului
defect are loc şi revenirea tensiunii (după golul de tensiune), la ceilalţi
consumatori.
Durata întreruperii va fi de scurtă durată sau lungă durată, în funcţie de
tipul defectului, de caracteristicile automaticii de sistem şi de configuraţia
reţelei de distribuţie[1].
În general, se poate considera faptul că întreruperile de scurtă durată sunt
sub 3 s, valoare egală cu durata maximă de acţionare a protecţiei prin relee. În
[l] reruperile de lungă durată ( peste 3 s ) sunt imputabile în special
configuraţiei specifice a reţelei de distribuţie.
Pot fi puse în evidenţă următoarele concluzii:
 Energia electrică este considerată în prezent un produs, livrat de furnizor
consumatorilor, în condiţii de calitate şi eficienţă economică, cu limitarea
impactului instalaţiilor energetice asupra mediului ambiant.
În orice domeniu de activitate, calitatea nu este un concept static.
Conţinutul acestui concept variază in timp, datorită dezvoltării
tehnologice şi a evoluţiei sociale.
În consecinţă, şi cerinţele privind calitatea serviciului de furnizare a
energiei electrice trebuie mereu adaptate unor necesităţi standardizate, mereu
perfectibile.
 Produsul energie electrică este utilizat de consumatori de o mare
diversitate, de la cei industriali (mai puţini dar de putere mare), până la
cei casnici, caracterizaţi de receptoare de putere mică, dar foarte
numeroase atât în mediul urban, cât şi în mediul rural. Tehnologiile
moderne, într-o continuă evoluţie, bazate pe electronica de putere şi
microinformatică, prezente astăzi în toate sectoarele de consum,
antrenează procese complexe, dintre care unele sunt :
 sensibile la perturbaţii electromagnetice, provenind atât din mediul lor,
cât şi din reţeaua electrică de alimentare;
 generatoare de perturbaţii electromagnetice;
 perturbatoare şi, în acelaşi timp, şi perturbate electromagnetic.
 Menţinerea în permanenţă a unui anumit nivel al calităţii energiei
electrice într-un nod energetic necesită o colaborare continuă a
furnizorului de energie electrică (cu responsabilităţi privind calitatea
tensiunii la barele de alimentare) cu consumatorii de energie electrică
32
REGENERABILE
(potenţiale surse de perturbaţii) pentru a obţine în punctul comun de

cuplare (fig.5.1) indicatorii de calitate înscrişi în contractul de furnizare.
 Nivelul mediu de calitate al produsului energie electrică livrat de furnizor
consumatorilor trebuie adaptat dinamic pe toată durata de viaţă a reţelei
electrice. În acest scop, este necesară o conlucrare permanentă între:
 furnizorii de energie electrică;
 fabricanţii şi instalatorii de receptoare electrice;
 utilizatorii de energie electrică.
Cei trei participanţi în rezolvarea problemelor de compatibilitate
electromagnetică trebuie să posede cunoştinţe complexe referitoare la:
 mediul electromagnetic în care funcţionează receptoarele electrice;
 nivelul de emisie al perturbaţiilor în punctul comun de cuplare al
consumatorului;
 nivelul de imunitate al fiecărui tip de receptor electric la diferite tipuri
de perturbaţii ce pot să apară în punctul comun de cuplare;
 măsurile de asigurare a calităţii necesare în punctul respectiv , la o
anumită etapă de dezvoltare a reţelei de alimentare.
Calitatea energiei electrice, spre deosebire de alte sectoare de activitate,
depinde nu numai de furnizor, ci şi de toţi consumatorii racordaţi în aceea reţea
de alimentare; unii dintre aceştia pot determina influenţe perturbatorii în
reţeaua furnizorului, care să afecteze funcţionarea altor consumatori, racordaţi
la aceeaşi reţea; în consecinţă, consumatorii, care contribuie la alterarea
calităţii energiei electrice peste valorile admise, trebuie să adopte măsuri
pentru încadrarea perturbaţiilor produse în limitele alocate sau să accepte
posibilitatea deconectării sale.
Furnizor
Energie livrata (măsurarea
indicatorilor de calitate pe
curbe de tensiune electrică,
pe barele de alimentare)
Punct comun de cuplare

Perturbaţii (măsurarea în indicatori
de calitate pe curbele de curent
electric, stabilirea limitelor admise
Consumator
33
REGENERABILE
Fig.5.1.Corelaţia furnizor – consumator;
 Promovarea riguroasă a unei politici a calităţii la nivel de stat, a unor

programe concrete la nivelul companiilor de electricitate, presupune
definirea şi promovarea unei legislaţii adecvate şi armonizate cu
reglementările adoptate la nivel internaţional care vizează atât
responsabilitatea furnizorilor pentru daune provocate utilizatorilor prin
livrarea unei energii electrice de calitate necorespunzătoare (cu abateri
faţă de indicatorii înscrişi în contractul de furnizare), cat şi
responsabilitatea consumatorilor pentru perturbaţiile determinate în
reţeaua electrică a furnizorului; astfel de reglementări trebuie să
constituie baza legală a relaţiei furnizor - consumator si să stabilească
obligaţii şi răspunderi precise pentru toţi partenerii implicaţi pe întregul
traseu producţie - consum.
În acest scop, se impun următoarele măsuri principale:
 crearea unui set simplu, clar şi uşor perfectibil, de indicatori de calitate,
care să surprindă rapid şi pe cât posibil, cât mai complet multiplele
aspecte care definesc, la un anumit stadiu, calitatea;
 normarea unor valori şi/sau abateri admisibile pentru indicatorii de
calitate, acceptate de toţi factorii implicaţi: furnizor — utilizator —
fabricant de receptoare electrice;
 elaborarea bazelor metodologice ale controlului de calitate şi asigurarea
unei monitorizări în timp real a tuturor indicatorilor de calitate;
 crearea, exploatarea şi întreţinerea unui sistem informaţional adecvat,
capabil de prelucrări statistice asupra valorilor măsurate, care să permită
obţinerea, procesarea şi prelucrarea rapidă a unor informaţii sigure cu
privire la nivelul de calitate a tranzitului de energie către toate categoriile
de consumatori;
 elaborarea unor acte tehnico - normative care să constituie baza legală a
contractelor economice între furnizor şi consumator şi care să cuprindă
obligaţiile celor două parţi privind calitatea energiei electrice.
 Studiile actuale, vizând problema calităţii energiei, dezbătute in cadrul
unor prestigioase conferinţe internaţionale PQ (POWER QUALITY):
Paris (1992), Atlanta-SUA (1993), Ainsteixlam (1994), New York (1996),
Stockholm (1997), New-Dehil (1998), Boston (2000) se desfăşoară în
principal, pe trei direcţii:
34
REGENERABILE
 analiza indicatorilor actuali de calitate şi dezvoltare a unor programe

eficiente de monitorizare, care să stea la baza unor relaţii corecte furnizor
- consumator;
 evaluarea efectelor abaterilor faţă de limitele recomandate de
reglementările internaţionale
 stabilirea unor măsuri eficiente tehnice, organizatorice, contractuale ,
juridice, care să asigure încadrarea indicatorilor de calitate în limitele
impuse de standarde.
2.1.Sistemul de indicatori de calitate a energiei electrice
Pentru a permite evaluarea nivelului de calitate a energiei electrice au fost

definiţi şi sunt utilizaţi următorii indicatori principali:
a) Indicatori privind frecvenţa tensiunii de alimentare :
 abaterea de frecvenţa care permite estimarea variaţiilor lente de frecvenţă;
 abaterea relativă de frecvenţă sau abaterea procentuală;
 integrala abaterilor de frecvenţă
b) Indicatori privind variaţiile de tensiune :
 abaterea relativă a tensiunii;
 nivel relativ de tensiune;
 valoarea medie a abaterii relative a tensiunii faţă de tensiunea contractată
(declarată) într-un interval de timp;
 gradul de iregularitate sau abaterea relativă medie patratică
c) Indicatori privind golurile de tensiune
 durata golului;
 amplitudinea relativă a golului;
 frecvenţa de apariţie a golurilor:
d) Indicatori privind întreruperile din reţeaua electrică
 frecvenţa medie de întrerupere în sistem (SAIFI – the system average
interruption
frequency index);
 durata medie a întreruperilor din sistem (SAIDI – the system average
interruption duration index);
 frecvenţa medie de întrerupere a consumatorilor (CAIFI - the customer average
interruption frequency index);
 durata medie de întrerupere a consumatorilor (CAIDI – the customer average
 frecvenţa valorii medii a întreruperilor în sistem (ASIFI – the average system
interruption frequency index);
 valoarea medie a duratei întreruperilor din sistem (ASIDI – the average system
35
REGENERABILE

 frecvenţa medie a întreruperilor de scurtă durată (MAIFI – the momentary
average interruption frequency index);
 energie nelivrată (nefurnizată) – ENS (Energy not Supplied) – , din cauza
întreruperilor;
 timpul mediu de întrerupere” (min/an) − AIT (Average Interruption Time);
e) Indicatori privind flickerul :
 nivel flicker pe termen scurt Pst ;
 nivel flicker pe termen lung Plt ;
f)Indicatori privind regimul nesinusoidal din reteaua electrica [8 ]:
 valoarea efectivă Y a mărimii nesinusoidale;
 reziduul deformant al unei funcţii nesinusoidale ;
 factorul de formă ;
 factorul de vârf ;
 factorul de influenţă telefonică TIF;
g)Calitatea energiei electrice 11
 indicatorul IT ;
 factorul de distorsiune normal (THD);
 factorul de distorsiune ponderat, adaptat pentru elemente inductive;
 factorul de distorsiune ponderat, adaptat pentru condensatoare;
 nivelul armonicei ;
 faza armonicelor;
 impedanţa armonică;
h)Indicatori privind interarmonicele:
 frecvenţa f a interarmonicelor ;
 amplitudinea relativă a interamonicelor;
i)Indicatori privind nesimetria în retelele electrice:
 factorul de nesimetrie negativă;
 factorul de nesimetrie zero;
 factorul de nesimetrie IEEE;
î)Indicatori privind supratensiunile în reţelele electrice
 amplitudinea relativă;
 durată.
Perturbaţiile ce afectează curentul electric sunt prezentate în tabelele 1.2, 1.3.
din anexe. Fiecare dintre tipurile de perturbaţii indicate în tabelul 1.2 determină
abateri specifice ale mărimilor electrice faţă de parametrii ideali, care pot fi evaluate
cu ajutorul unor indicatori specifici. Din punct de vedere practic, sunt analizaţi,
separat, indicatorii care pot fi controlaţi în special de operatorii de energie electrică
(abaterile de frecvenţă, întreruperile de lungă durată) de cei care pot fi controlaţi, în
primul rând, de catre utilizatorii de energie electrică ( armonice, nesimetrie,
interarmonice, flicker etc. ).
36
REGENERABILE
În general, abaterile de la parametrii ideali nu pot fi definite printr-un singur

indicator, astfel ca pentru fiecare tip de perturbaţie este utilizat un set de indicatori, iar
în activitatea practica este necesar sa fie monitorizati toti indicatorii sau numai cei mai
relevanti pentru sistemul analizat (reteaua publica sau reteaua industriala). Este
necesar sa se precizeze faptul ca indicatorii de calitate şi limitele acestora sunt
normalizaţi pentru sistemul electroenergetic.
În tabelele 1.2. şi 1.3. sunt prezentate echipamentele perturbatoare din anexa 1.
Pentru sistemele electroenergetice industriale, cu excepţia punctului comun de
conectare la reţeaua publică, pot fi adoptaţi indicatori specifici de calitate, care să
ofere informaţii relevante pentru utilizatorii respectivi.
2.2.Normative şi standarde în domeniul calităţii energiei electrice
Standarde
 EN50160 este un nou standard care acoperă fliker, interarmonici, de alimentare
de semnalizare, voltaj abateri, şi mai mult.
 IEC61000-4-15 este un standard de măsurare care fliker include specificaţii de
proiectare pentru flikermetru. Cele mai bune, flikermetru digital, sunt bazate pe
acest standard.
 IEC61000-4-7 definit de IEC, descrie un standard de tehnică de măsurare şi
pentru perturbaţiile de tip armonici.
 IEC868 este un raport care introduce date de măsurare şi monitorizare cu
dispozitive analogice de măsurare a flikerelor în sistemelor de energii
regenerabile. Acest standard a fost înlocuit cu IEC61000-4-15.
 IEEE 519-1992 este o ramură IEEE-recomandată. Descrie nivelul aceptabil al
armonicii la punctul comun de cuplare furnizor şi consumatorul de energie
electrică. În cazul în care consumatorul este şi distribuitor de energie electrică,
el trebuie să nu introduc armonici care să depaşească aceste nivele de
perturbaţii ca să poată da mai departe în reţeaua de alimentare. Acest standard
se mai utilizează pe scară largă în America de Nord la consumatori.
 IEEE 1159-1995 face parte din standardul de monitorizare a standardului
IEEE , ce monitorizează interpretarea fenomenele de perturbaţie
electromagnetice care pot afecta calitatea energiei date în reţea.
Normativele tehnice ale energiei regenerabile sunt date în tabelul 1.1 din anexa
2.
2.3.Definiţii de bază ale parametrilor tensiunii
În standardul EN 50160 sunt definiti câtiva parametrii ai tensiunii. Cei mai

importanti sunt :
37
REGENERABILE
1.Tensiunea de alimentare - valoarea efectivă a tensiunii existente la un moment dat în

punctul comun de conectare, măsurată pe un anumit interval de timp.
2.Tensiunea nominală a sistemului ( U N ) – tensiunea pentru care sistemul este
proiectat sau identificat şi la care se referă anumite caracteristici de funcţionare.
3.Tensiunea de alimentare declarată ( U c ) – este, de regulă, tensiunea nominală a
sistemului U N . Dacă, pe baza unei înţelegeri între distribuitor şi utilizator în punctul
(borna) de livrare a energiei electrice se aplică o tensiune diferită de cea nominală,
atunci aceasta este tensiunea de alimentare declarată U c .
4.Condiţii normale de funcţionare - condiţiile în care este satisfăcut consumul,
manevrele din sistem şi eliminarea defectelor prin sisteme automate de protecţie în
absenţa unor condiţii excepţionale datorate influenţelor externe sau evenimentelor
majore.
5.Variaţia tensiunii – este o crestere sau o scădere a tensiunii, datorată variaţiei
sarcinii totale a sistemului de distribuţie sau unei parţi a acestuia.
6.Flicker – impresia de instabilitate a senzaţiei vizuale indusă de un stimul luminos, a
cărui luminanţă sau distribuţie spectrală fluctuează în timp.
Forma de variaţie a tensiunii de alimentare şi duratacesteia (fig. 5.25) au o

influentă importantă asupra senzaţiei de inconfort vizual, iar pentru evaluarea
nivelului de flicker pe baza curbei de iritabilitate, diferitele tipuri de variaţie sunt
reduse la o variaţie dreptunghiulară pe baza unor factori de influenţă. În figura 5.3.1
sunt indicate 7 variaţii ale tensiunii.
Fig.5.3.1. Definiţia variaţiilor de tensiune  U, a duratei unei variaţii de tensiune  t

şi a duratei dintre două variaţii  T.
Determinarea nivelului de flicker se face pe baza valorilor efective ale tensiunii

măsurate la fiecare 10 ms (fig. 5.3.2) . În figura 5.3.2. sunt indicate eşantioanele
achizitionate în zona a două variaţii de tensiune ( intervalele t1 , t 2 şi t3 , t4 ). De
asemenea este indicată valoarea maximă a variaţiei dUmax , abaterea remanentă dUc
şi modificarea în timp a variaţiei du(t).
38
REGENERABILE
Fig.5.3.2.
Fig.5.3.2. Determinarea eşantioanelor tensiunii analizate
Fiind cunoscută forma variaţiilor de tensiune, cu ajutorul factorilor de formă F

este posibilă echivalarea acestora cu variaţii dreptunghiulare de amplitudine F×dmax ,
în care variaţia relativă dmax rezultă prin raportarea valorii dUmax la valoarea
contractată a tensiunii dmax = dUmax/Uc (pentru variaţii dreptunghiulare, factorul de
formă este unitar).
Valorile obţinute, pentru fiecare dintre variaţii, numite flicker instantaneu sunt
plasate succesiv într-un sistem de axe dreptunghiulare (fig. 5.3.3) determinând o curba
de variaţie a acestuia. Pe baza curbei de variaţie a flickerului instantaneu se
construieste curba de probabilitate cumulată CPF (Cumulative Probability Function)
(fig. 5.3.4).
Fig.5.3.3. Nivelul de fliker reprezentat printr-o funcţie variabilă în timp. Durata

5
prezenţei semnalului în clasa numărul 7 este de exemplu indicată T7   t i

i 1
39
REGENERABILE
Fig.5.3.4. Funcţia de probabilitate cumulată a prezenţei semnalului în clasele 1 la 10
Indicatorul Pst de flicker pe termen scurt se determină, pe o fereastră de

monitorizare de 10 minute din relaţia
PStt  0,0314P0 ,1  0,0525P1S  0,0657 P3 S  0,28 P10 S  0,08P50 S (5.3.1)
în care valorile procentuale P0,1 , P1, P3, P10 şi P50 reprezintă niveluri ale flickerului
depaşite în 0,1; 1; 3; 10 şi 50% din timp, pe intervalul de observaţie.
Indicele s din relaţia (5.3.1) arată că trebuie utilizate valorile netezite. Aceste
valori se obţin din relaţiile:
P50 S  ( P30  P50  P80 ) / 3;

P10  ( P6  P8  P10  P13  P17 ) / 5;
P3 S  ( P2, 2  P3  P4 ) / 3; (5.3.2.)
P1S  ( P0 , 7  P1  P1, 5 ) / 3.
Constanta de timp de 0,3 s a memoriei flickermetrului asigură că P0,1 să nu se
modifice într-un mod brusc şi, deci, nu este necesară netezirea pentru această valoare.
Intervalul de timp de 10 minute, pe care se bazează evaluarea nivelului flickerului de
scurtă durată, este adecvat pentru aprecierea perturbaţiilor determinate de sursele cu
un ciclu de funcţionare redus. Dacă trebuie să se ţină seama de efectul combinat al
mai multor sarcini perturbatoare cu funcţionare aleatorie (de exemplu, instalaţii de
sudare sau motoare) sau când se studiază sursele de flicker cu ciclu lung şi variabil de
funcţionare (de exemplu, cuptoare cu arc electric) este necesar să se dispună de un
criteriu de evaluare a nivelului flickerului de lungă durată.
Pentru determinarea nivelului flickerului de lungă durată Plt , sunt utilizate
valorile Pst ale flickerului de scurtă durată, determinate pe intervale succesive timp de
două ore.
40
REGENERABILE
12 (5.3.3)
3
 Psti3
Plt  i 1
12
în care Psti (i = 1, 2, 3....) reprezintă citiri succesive ale valorilor Pst corespunzatoare
flickerului de scurtă durată.
În relaţia (5.3.3) s-a avut în vedere faptul că sumarea perturbaţiilor sub forma de
flicker se face dupa o lege cubică.
8.Gol de tensiune de alimentare - o reducere bruscă a tensiunii de alimentare la o

valoare cuprinsă între 90 % şi 1 % din tensiunea declarată U C , urmată de o restabilire
a tensiunii după o periodă scurtă de timp. Convenţional, durata unui gol de tensiune
este între 10 ms si 1 minut. Adâncimea unui gol de tensiune este definită ca fiind
diferenţa dintre tensiunea efectivă minimă în timpul golului de tensiune şi tensiunea
declarată. Variaţiile de tensiune care nu reduc tensiunea de alimentare sub 90 % din
tensiunea declarată U C nu sunt considerate ca fiind goluri de tensiune.
9.Întreruperea alimentarii – este situatia în care tensiunea la bornele de alimentare
este mai mica decât 1 % din tensiunea declarata, U C . O întrerupere a alimentarii
poate fi clasificată astfel:
 programată, când consumatorii sunt anunţaţi anterior pentru a permite
executarea unor lucrări programate în reţeaua de distributie.
 accidentală, cauzată de defecte permanente ( întreruperi de lungă durată ) sau
trecătoare (întreruperi de scurtă durată), în majoritate datorate unor evenimente
externe, defectări de echipament sau interferenţe.
10.Supratensiuni temporare de frecvenţă industrială – au o durată relativ mare, de
regulă, de câteva perioade de frecvenţă industrială, şi se datorează, în principal,
manevrelor sau incidentelor, de exemplu în cazul unuei reduceri brusce a sarcinii sau a
deconectării unor scurtcircuite.
11.Supratensiuni tranzitorii - sunt oscilatorii sau neoscilatorii, amortizate rapid,
supratensiuni scurte cu o durată de câteva milisecunde sau mai puţin, datorate
trăsnetului sau unor comutaţii, de exemplu deconectarea unui curent inductiv.
12.Tensiunea armonică - o tensiune sinusoidală cu o frecvenţă egală cu un multiplu
întreg al frecvenţei fundamentale a tensiunii de alimentare. Tensiunile armonice pot fi
evaluate :
 individual, prin amplitudinea lor relativă U h , raportată la tensiunea
fundamentală U 1 unde h este ordinul armonicii;
 global, de regulă prin factorul total de distorsiune armonica THD, calculat
utilizând expresia :

41
REGENERABILE
40
Uh (5.3.5)
THDU  U
k 2 1
13.Tensiune interarmonică – este o tensiune sinusoidală cu frecvenţă între armonici,

adică frecvenţa nu este un multiplu întreg al fundamentalei.
14.Nesimetrie de tensiune - situaţia în care valorile efective ale tensiunilor de fază sau
unghiurile dintre faze consecutive într-un sistem trifazat nu sunt egale.
2.4.Principalele recomandări ale EN 50160
EN 50160 dă principalii parametrii ai tensiunii şi banda de abatere admisibilă în

punctul comun de conectare al unui consumator cuplat la reţele de distribuţie publice
de joasă tensiune (JT) şi medie tensiune (MT), în condiţii normale de funcţionare. În
acest context, JT înseamnă ca valoarea efectivă nominală a tensiunii între faze nu
trebuie să depasească 1000 V şi MT înseamnă că valoarea efectivă nominală a
tensiunii între faze este între 1 kV si 35 kV.
Comparaţia dintre prevederile EN 50160 şi cele ale standardelor de
compatibilitate electromagnetică seria EN 61000, listate în tabelele 1 şi 2 din anexa 2,
arată diferenţe semnificative ale diferiţilor parametri. Există două motive
principale pentru aceste diferenţe:
 Standardele de compatibilitate electromagnetică se referă la tensiunea
distribuitorului, conform CEI 038, în timp ce EN 50160 se referă la tensiunea
de alimentare. Diferenţa dintre aceste tensiuni se datorează căderilor de
tensiune în instalatii şi perturbaţiilor care provin din reţea şi de la alte
echipamente alimentate prin aceeaşi instalaţie. Datorită acestui fapt, în multe
standarde din seria EN 61000 un parametru important este curentul
echipamentului, în timp ce curentul de sarcină nu este relevant pentru EN
50160.
 EN 50160 dă numai limite generale, care sunt tehnic şi economic posibil să
fie meţinute de furnizor într-un sistem de distribuţie publică. Când se cer
condiţii mai riguroase, trebuie negociată o înţelegere separată între furnizor şi
consumator. Măsurile de îmbunătaţire a calitatii energiei electrice care necesită
costuri şi echipamente suplimetare, sunt tratate în alte secţiuni ale acestui
Ghid.
 EN 50160 are limitări suplimentare. El nu se aplică în condiţii de funcţionare
anormale, inclusiv urmatoarele:
1.condiţii care apar ca rezultat al unui defect sau a unor condiţii temporare de
alimentare;
2.în situaţia în care instalaţia sau echipamentul consumatorului nu este în conformitate
cu standardele la care se referă sau nu satisface condiţiile tehnice de racordare la
sistemul electric de distributie;
42
REGENERABILE
3.în situaţia în care o instalaţie de generare nu este în conformitate cu standardele la

care se referă sau cu cerinţele tehnice pentru racordare la sistemul electric de
distribuţie;
4.în situaţii excepţionale care sunt în afara controlului furnizorului de energie
electrică, în particular:
- condiţii atmosferice excepţionale sau alte dezastre naturale;
- interferenţa cu o terţă parte;
- acţiuni ale autoritătilor publice;
- acţiuni ale industriei (dependent de cerinte legale);
- forţa majoră;
- limitari de putere rezultate din evenimente externe.
Aşa cum arată analiza parametrilor prezentaţi în tabelul 1 din anexa 3, aceste
cerinţe nu sunt deosebit de riguroase pentru furnizor. Numeroasele situatii în care
standardul nu se aplică, poate scuza majoritatea incidentelor şi a evenimentelor cu
perturbaţii ale tensiunii care pot apare în practică. De aceea mulţi furnizori consideră
că recomandările EN 50160 ca fiind, în principal, informative şi nu-şi asumă nici o
responsabilitate când limitele sunt depăşite.
Tabelul cu comparaţia între reglementarile pentru tensiunea de alimentare conform
EN 50160 şi standardele EN 61000 de compatibilitate electromagnetică sunt date în
tabelul 1. din anexa 3.
Pe de altă parte, punctul de vedere al consumatorilor este, de regulă, total diferit
ei consideră limitele date de EN 50160 ca reglementări care trebuie garantate de
furnizor. Totuşi, cum s-a menţionat anterior, pentru mulţi consumatori, chiar
îndeplinirea cerinţelor indicate în EN 50160, nu asigură un nivel de calitate a energiei
electrice satisfăcator. În astfel de cazuri nivelul calităţii energiei electrice trebuie
definit printr-o înţelegere între furnizor şi consumator.
Tabelul 2. Valorile tensiunilor fiecărei armonici la bornele de alimentare, pentru

armonici de ordin de până la 25, date în procente din U N .
Armonici impare Armonici pare
Nemultiplu de 3 Multiplu de trei
Ordinul h Tensiunea Ordinul h Tensiunea Ordinul h Tensiunea
reactivă % reactivă % reactivă %
5 6 3 5 2 2
7 5 9 1,5 4 1
11 3,5 15 0,5 6-24 0,5
13 3 21 0,5
17 2
19 1,5
23 1,5
25 1,5
43
REGENERABILE
Fig. 5.4.1. Ilustrarea unui gol de tensiune şi a unei scurte întreruperi a alimentării unde
U N este tensiunea nominală de alimentare ( valoare efectivă ), U A amplitudinea
tensiunii de alimentare, U valoare efectivă curentă a tensiunii de alimentare;
2.5.Echipamente pentru monitorizarea calităţii energiei electrice
2.5.1.Echipamente portabile pentru monitorizarea calităţii energiei electrice
44
REGENERABILE
Fig.2.1. Imaginea unui aparat Fluke de tip 434 sau 435;
Analizoarele trifazate pentru calitatea energiei Fluke 435 şi 434 sunt folosite să
localizaţi, preziceţi, preveniţi şi depanaţi problemele în sistemele de distribuţie a
energiei. Aceste instrumente portabile uşor de utilizat au multe caracteristici inovative
care vă oferă detaliile pentru localizarea mai rapidă şi mai sigură a problemelor.
2.5.2. Descriere Fluke 435
Identificarea problemelor de calitate a energiei mai rapid, mai sigur şi mai în

detaliu. Aceste trei faze de metri calitate a energiei electrice a vă ajută, să localizaţi, de
anticipare, prevenire şi de depanare a problemelor în sistemele de distribuţie a energiei
electrice. Aceste uşor de utilizat instrumente de calitate a energiei electrice sunt un
"trebuie sa-l ai" pentru orice persoană care susţine sau troubleshoots trei faze de
putere. Noul IEC Clasa A standarde de calitate a energiei electrice şi a flicker-ului sunt
construite în dreptul de a lua ghici de lucru din monitorizare putere.
Aplicaţii :
-Verificarea rapidă a problemelor de pe ecran pentru a obţine funcţionarea înapoi (on-

line).
-Mentenanţa reţelelor electrice de distribuţie a puterii active prin detectarea şi
prevenirea problemelor de calitate a energiei electrice înainte de a le cauza timpi morţi
-Calitatea respectării serviciului prin validarea calităţii energiei electrice de intrare la
intrarea de serviciu
-Analiză pe termen lung pentru a se descoperi problemele intermitente
45
REGENERABILE
-Cablu Optic USB
2.5.3.Echipamente fixe pentru monitorizarea calităţii energiei electrice
Analizor trifazat staţionar Elspec G4420
Fig.4.1.7. Analizor trifazat staţionar Elspec G4420.
 DESCRIERE
-În conformitate clasa A, pentru cele mai complexe teste pentru calitatea energiei.
-Înregistratorul pentru calitatea energiei Elspec G4420 este conform cu IEC 61000-
4-30 clasa A pentru analiza calităţii energiei. Este proiectat pentru analizarea
distribuţiei de energie industrială şi utilitară, pentru reţele medii şi de joasă tensiune,
Elspec G4420 oferă flexibilitate pentru a seta praguri, algoritmi şi selectarea
măsurătorilor.
-Are 8 canale de intrare (4 de curent / 4 de tensiune sau 8 pentru tensiune) şi
capturează cele mai reprezentative detalii pentru parametrii selectaţi de utilizator.
-Sincronizare GPS: corelarea cu precizie a datelor cu evenimente sau seturi de date de
la alte instrumente.
-Sursa de alimentare neîntreruptibilă ( 40 minute ) astfel nu vor fi ratate evenimente
importante.
-Capturare impulsuri tranzitorii de 10 MHz, 6000 Vpk
-Include software: oferă diagrame de evoluţie pentru analiza cauzei, sumare statistice,
scrierea rapoartelor şi monitorizarea datelor în timp real în modul online.
 Carasteristici:
- Statistici pentru calitatea puterii conform cu EN50160;

- Lista evenimente de tensiune (cresteri, scaderi si intreruperi);
46
REGENERABILE
- Inregistrare continua a tensiunii, curentului, puterii P,Q,S , factorului de putere, kWh,

flicker, dexechilibru, frecvenţei, armonici de tensiune şi curent până la a 50-a
armonică/interarmonice, THD.
- Semnalizarea reăţelei de alimentare, inregistrarilor declansate;
- Mod online (osciloscop, tranzitorii şi evenimente);
Fig.4.1.8.Modul de amplasare pentru monitorizarea prin intermediul unui sistem

SCADA a calităţii energiei electrice
Cap.III. Perturbaţii specifice ale calităţii energiei electrice produse

din resurse regenerabile (eolian, fotovoltaic)
3.1. Perturbaţii specifice ale calităţii energiei electrice produse din resurse
regenerabile- instalaţii eoliene
Aşa cum a fost prezentat în capitolele anterioare, instalaţiile de producere a

energiei din resurse eoliene pot produce fenomene ce perturbă calitatea energiei
electrice. Perturbaţiile ce apar sunt rezumate în tabelul următor :
Tabelu 3. Perturbaţii ce apar în instalaţiile eoliene
Fenomene ce Turbine cu viteze Turbine cu viteze Comentarii

afectează calitatea fixe variabilă
energiei
47
REGENERABILE
1.Variaţii de X X Cauzate de puterea

tensiune electrică produsă
inegal/ cu variaţii
2.Goluri de - - Dacă sunt echipate
tensiune cu soft de pornire
3.Fliker X - Cauzat de efectul
de umbrire al
turnului
4.Armonici de X X Cauzat de oscilaţii
tensiune ale invertoarelor
5.Perturbaţii de X X Cauzat de
regim tranzitoriu comutarea
circuiyelor ce
conţin capacitoare
6.Variaţii de X X Pot apare duar în
frecvenţă reţele autonome
1.Variaţii de tensiune
Datorită faptului că puterea electrică produsă de turbinele eoliene variză în

limite largi fiind proporţională cu variaţiile vântului pot apare şi variaţi ale tensiunii pe
care acestea le introduc în reţea.
În general companiile care administrează parcurile eoliene folosesc pachete
software specializate în predicţia variaţiilor de tensiune cauzate de încarcările
dinamice sesizate în palele generatorului îşi compensează prin diverse metode
( cuplare volante, cuplare bateri de condensatoare, baterii ) modificările ce apar.
Studiile efectuate în Danemarca şi Suedia au demonstrat că în cazul sistemelor
compensate variţiile de tensiune pot fi reduse la 5% .[1]
2. Fliker
Fenomenul de fliker este o metodă de a cuantifica fluctuaţiile de tensiune.

Această metodă este bazată pe măsurarea variaţiilor amplitudinii tensiunii, durata şi
marimea variaţiei. Flikerul este tratat în Standardul IEC60868 iar curba variaţiilor
admisibile raportate la numărul de schimbări de amplitudine pe sec este prezentată în
figura. 3.1..
48
REGENERABILE
Fig.3.1. Nivelul admisibil al flikerului în conformitate cu IEC60868.
În general fluctuaţiile sunt asociate cu răspunsul unei bec de 60W şi cu

răspunsul ochiului uman la variaţiile în luminanţă a acestuia.Flikerul generat de către
turbinele eoliene poate fi asociat atât modului de funcţionare continuă a acestora cât şi
modului de operare în regim tranzitoriu.
a) în modul de operare continuă flikerul este cauzat de fluctuaţiile de putere.
Acestea pot fi generate de variaţii ale vitezei vântului, de efectul de umbrire al
turnului şi de proprietăţiile mecanice ale turbinei. Turbinele ale căror pale au
mecanizme de control al înclinării ce prezintă şi ele pulsaţii de putere datorită
domeniului mic de variaţie al unghiului de înclinare. În figura 3.2. este
prezentată variaţia / pulsaţia de putere în cazul unei turbine eoliene :
Fig. 3.2. Variaţia / pulsaţia de putere
În conformitate cu IEC61400-21 coeficientul de fliker se determină cu formula :
c (k )  Pst , fic

S k , fic (3.2.1)
S ref
În cazul în care sunt conectate mai multe turbine, pentru determinarea

coeficientului de fliker se foloseşte formula :
49
REGENERABILE
Pst  P
i
2
st ,i
(3.2.2.)
b) Operarea în regim tranzient

Principalele operaţii ce provoacă regimuri tranzitorii în funcţionarea centralelor
eoliene sunt pornirea şi oprirea acestora. Variaţiile de putere resimţite de reţea se vor
reflecta în variaţii ale tensiunii în reţea respectiv în apariţia fenomenului de fliker.
Secvenţele de pornire oprire în cazul turbinelor cu viteză fixă sunt diferite de cele ale
turbinelor cu viteză variabilă. Turbinele cu viteză variabilă sunt echipate de obicei cu
mecanisme de control a înclinării palelor. În mod general datorită controlului înclinării
palelor secvenţele de pornire ale turbinelor cu mecanism de înclinare a palelor sunt
mult mai line. În figura 3.3. este prezentată variaţia puterii la pornire în cazul
turbinelor cu înclinare a palelor.
Fig.3.3. Variaţia puterii la pornire în cazul turbinelor cu înclinare a palelor.
Pentru comparaţie în figura 3.4. este prezentată variţia puterii active şi reactive
în cazul pornirii turbinelor eoliene cu pale fixe.
Fig.3.4. Variţia puterii active şi reactive în cazul pornirii turbinelor eoliene cu pale
fixe.
50
REGENERABILE
După cum se poate vedea există o diferenţă foarte mare în variaţiile de putere
între cele două situaţii. Se recomandă ca în cazul generatoarelor eoliene cu pale fixe să
se introducă volante care să înmagazineze energie cinetică pe timpul operării şi să o
cedeze sistemului pe timpul fenomenelor de tip tranzient ( oprire ) astfel încât să
limiteze variţiile de putere.
3.Armonicile
Armonicile de tensiune sunt prezente în general în reţelele de transport.

Introducerea de către sistemele de generare a energiei electrice din surse regenerabile
de armonici in reteaua de transport si distributie este un fenomen nedorit. Din
nefericire sistemele eoliene atât cele cu viteză fixă căt şi cu cele variabilă conţin
echipamente ce pot genera armonici.
Una dintre cauzele majore de producere a armonicilor este cuplarea/decuplarea
la pornire a bateriilor de condensatoare de suntare ce echipeaza sistemele eoliene cu
viteza fixa
O altă cauză ce poate produce armonici este folosirea convertizoarelor de
frecvenţă în cazul generatoarelor eoliene cu viteză variabilă. Se preferă utilizarea
invertoarelor cu modulaţie în durată, deoarece calitatea energiei furnizate este mai
bună (conţinut mai redus de armonici).
3.1.1.Perturbaţii produse de convertizoare
Convertizoarele de frecvență electronice (statice) sunt în principial construite din

trei etaje integrate logice prin intermediul unor circuit de comandă și control care
lucrează conform cu cerințele aplicației. Cele 3 etaje ale echipamentului sunt:
 Un etaj redresor, care este conectat la rețeaua de alimentare mono/trifazată și

care generează la ieșire spre etajul următor o tensiune de curent continuu,
pulsatorie.
 Un etaj intermediar, care are rolul de a filtra tensiunea pulsatorie de la ieșirea
redresorului. Are în componență un cicuit condensator pentru netezirea tensiunii
continue pulsatorii și un circuit inductiv (inductivitate) pentru deparazitare de
impulsuri distorsionante.
 Un etaj de conversie din curent continuu în curent alterntiv, care în continuarea
etajului intermediar transformă tensiunea continuă în tensiune alternativă de
amplitudine și frecvență variabile.
51
REGENERABILE
Convertizoarele folosite astăzi în industrie se pot împărţi după principiul de

funcționare în două mari categorii:
 Convertizoare de frecvență cu circuit intermediar ;

 Convertiozare de frecvență fără circuit intermediar ;
Convertizoarele de frecvență fără circuit intermediar sunt sensibil mai ieftine dar au
probleme cauzate de armonici care conduc la pierderi de putere.
În cazul turbinelor eoliene ce funcţionează cuplate la reţeaua de distributie sunt
folosite în general convertizoare de frecvenţă cu circuit intermediar ce conţin
invertoare multinivel modulate PWM ( Pulse Width Modulation- modulaţie a
impulsului în durată) .
Convertor multinivel poate comuta între multiple noduri cu diferite nivele de
tensiune sau curent (mai multe de două) ale intrării și/sau ieșirii sale. Aceasta se
referă atât la convertoarele sursă de tensiune, cât și la cele sursă de curent .
În figura 3.7. este dată o reprezentare generalizată a invertorului multinivel
trifazat. Termenul de nivel se referă la numărul de noduri la care invertorul poate fi
accesibil. Cu cât numărul de nivele creşte, forma de undă a tensiunii sintetizate de
ieşire are mai multe trepte care produc o formă de undă apropiată de cea dorită şi
distorsiunea armonică a acesteia scade, apropiindu-se de 0, o dată cu creşterea
numărului de nivele . În figura 3.8. este reprezentată forma de undă a tensiunii de linie
a unui invertor cu 5 nivele de tensiune.
Fig. 3.7. Reprezentarea generalizată a unui invertor multinivel trifazat
Tensiunea de ieşire în timpul semialternanței pozitive este:
52
REGENERABILE
m
U a 0   E m  Fn unde Fn reprezintă funcţia de comutare a nodului n şi ia valorile 0 sau
n 1
1.
În general tensiunile la bornele condensatoarelor E1 , E 2 , au aceeaşi valoare Em
, astfel că valoarea de vârf a tensiunii de ieşire este U a 0 max  (m  1) E m  U CC
Fig. 3.8. Forma de undă a tensiunii de ieșire a unui convertor multinivel cu 5 nivele de
tensiune
O topologie de convertor multinivel NPC cu trei nivele de tensiune, a fost

prezentată pentru prima dată de către Nabae, Takahashi și Akagi, în 1981. Convertorul
multinivel NPC este atractiv în aplicațiile de medie tensiune și putere ridicată.
Tiristoarele cu circuit integrat de comutare a porții (IGCT – Integrated Gate
Commutated Thyristor) și tranzistoare bipolore cu poarta izolata (IGBT –
Isolated Gate Bipolar Transistors), sunt dispozitivele semiconductoare de putere care
se întâlnesc în structura convertoarelor NPC .
Această topologie are ca avantaje:
 structura simplă;
 conţinutul de armonici redus;
 solicitare în tensiune redusă;
 nu necesită transformator de intrare;
 numarul condensatoarelor este mic.
Dezavantajele principale sunt:
 este necesar un control PWM complex;
 necesită multe diode de direcţionare a curentului prin circuit;
 necesită linie de curent continuu divizata;
 necesită control al echilibrării tensiunii pe condensatoarele liniei de curent
continuu;
 au loc solicitări neechilibrate în curent pe dispozitivele semiconductoare, care
depind de poziția acestora în structura convertorului. Dispozitivele situate în
interior sunt mai solicitate decât cele externe;
 necesită circuite de șuntare .
53
REGENERABILE
În figura 3.10. este reprezentat invertorul NPC, cu trei nivele de tensiune,

alimentând.
Fig. 3.10. Convertorul NPC cu 3 nivele de tensiune, pentru alimentarea unui motor
asincron
Ca și în cazul invertorului cu două nivele, invertorul NPC cu trei nivele de

tensiune prezintă pe un braț dispozitive semiconductoare de putere, complementare
două câte două. Perechile complementare sunt S1  S 4 , S 2  S 3 .În funcție de comutația
dispozitivelor semiconductoare, tensiunea la ieșirea din invertor este U CC / 2 ,0 şi
U CC / 2 , ceea ce duce la sintetizarea a trei stări ale invertorului P, O, N. Starea P dă
tensiunea de ieșire pe alternanța pozitivă, în starea O tensiunea de ieșire este nulă, iar
starea N dă tensiunea de ieșire pe alternanță negativă. În figura 3.2.9 a), b) și c) ,
se evidențiază căile de curent pentru fiecare stare a invertorului P, O, N. Pentru
alternanța pozitivă conduc dispozitivele semiconductoare de putere de pe partea
superioară a invertorului, S1 şi S 2 pentru alternanța negativă, conduc dispozitivele
semiconductoare de putere de pe partea inferioară a invertorului, S 3 şi S 4 , iar pentru
starea de O, se află în stare de conducție dispozitivele semiconductoare interioare de
pe un braț al invertorului, S 2 şi S 3 , împreună cu diodele flotante DC1 şi DC 2 .
54
REGENERABILE
Fig.3.11.Stările de comutaţie
pe un braţ al invertorului
NPC, cu trei nivele de
tensiune: a) calea de curent
pe alternanţă pozitivă; b)
cale de curent pe alternanţă
negativă; c) starea de 0
 Tehnici de modulație ale invertoarelor
Teoria modulației ocupă o arie de cercetare extrem de importantă a electronicii

de putere, întrucât prin modulație se deține controlul asupra fiecărui convertor sau
structuri de conversie statică. Metodele de modulaţie, întâlnite cel mai des în
literatură, atât pentru invertorul cu două nivele de tensiune, cât și pentru invertorul
multinivel, sunt tehnicile de modulație în lățime a impulsurilor, (PWM – Pulse Width
Modulation) și modulația vectorului spațial (SVM – SpaceVector Modulation). Pentru
invertoarele multinivel, tehnicile de modulație sunt extensii ale tehnicilor pentru două
nivele, la mai multe nivele . În continuare, se prezintă tehnicile de modulație cele mai
întâlnite, pentru invertorul cu două nivele de tensiune și pentru invertorul multinivel.
a) PWM-ul bazat pe undă purtatoare –modulare în lăţime de impuls
55
REGENERABILE
Tehnica de modulație PWM se bazează pe compararea unui semnal sinusoidal,

de referință, cu un semnal triunghiular, semnal purtător. Prin compararea acestor două
semnale, se obține tensiunea de ieșire a invertorului.
Pentru invertorul multinivel, numărul de semnale triunghiulare crește o data cu
numărul de nivele ale invertorului. În funcție de dispoziția semnalelor putatoare
triunghiulare, există mai multe tipuri de PWM pentru invertoarele multinivel. Acestea
sunt:
 tehnica PWM-ului cu dispoziție de fază (PD – phase displacement): semnalele
purtatoare triunghiulare sunt în fază unele față de celelalte;
 tehnica PWM-ului cu dispunere în opoziție a fazelor (POD – phase opposite
displacement): semnalele purtatoare triunghiulare de pe partea alternanței
pozitive a semnalului de referință sunt defazate cu p față de cele de pe partea
alternanței negative a semnalului de referință;
 tehnica PWM-ului cu dispunere în opoziție alternantă a fazelor (APOD –
alternative phase opposite displacement ): semnalele purtatoare triunghiulare
sunt defazate unele față de cealelalte cu p. Pentru obţinerea unei mai bune
utilizări a liniei de curent continuu la valori ridicate ale indicilor de modulaţie,
semnalul sinusoidal de referintă poate fi injectat cu armonica de ordin 3 la o
amplitudine egală cu 25% din cea a componentei fundamentale. O mai bună
utilizare a componentei de curent continuu înseamnă raportul dintre
componenta fundamentală a tensiunii de iesire și tensiunea liniei de curent
continuu. În figura 3.12. este reprezentată tehnica de modulație PWM cu
injectarea armonicii a treia. Alte tehnici PWM bazate pe semnal purtator sunt
PWM-ul subarmonic, PWM-ul realizat la frecvenţă optimă de comutaţie (SFO-
PWM).
Fig. 3.12. Tehnica de modulare PWM multinivel, cu injectarea armonicii a treia,

pentru un invertor cu trei nivele de tensiune
Tehnicile de modulare PWM împing armonicile create de invertor spre gama de

frecvențe înalte, mai exact în jurul frecvenței de comutație a invertorului și multiplilor
acesteia.
b) Modulația vectorului spațial (SVM)
56
REGENERABILE
În cadrul tehnicii de modulație SVM, stările de comutație ale dispozitivelor

semiconductoare de putere se definesc cu ajutorul unor vectori de tensiune. Acești
vectori de tensiune sunt distribuiți într-un plan în cvadratură directă d-q (direct
quadrature), vârfurile lor formând nodurile unui hexagon regulat. Vectorul spațial de
tensiune parcurge hexagonul și prin diferite metode se calculează intervalul de timp
corespunzător fiecarui vector în parte, respectiv intervalul de comutație .
Pentru exemplificarea aplicării SVM-urilor ca tehnică de modulație a unui
invertor, este prezentată metoda de modutație pentru invertorul NPC, cu 3 nivele de
tensiune. Aceasta are la bază, tehnica SVM pentru invertorul cu două nivele de
tensiune. Astfel pentru invertorul NPC cu trei nivele de tensiune se identifică 27(33 )
stări posibile, cu 19 vectori de tensiune, față de SVM pentru două nivele de tensiune,
unde se identifică 8(2 3 ) stări posibile, cu 7 vectori de tensiune. Dar, pentru invertorul
cu 3 nivele de tensiune, având în vedere numărul mare de stări redundante, stările de
comutație ajung la 127. În funcție de amplitudinea lor, vectorii de stare ai invertorului
cu trei nivele de tensiune, se împart în trei categorii: mici, medii și mari.
Având în vedere tehnica de comutare a semiconductoarelor, convertoarele sunt
clasificate ca fiind cu comutare indirectă în frecvenţă. Un convertor de frecvenţă este
alcătuit din două punţi trifazate P1 şi P2 şi o legatură intermediară în curent continuu,
cu bobină (de inductanţă Ld Sistemul 1 (frecvenţă fundamentală, f 1)).
Sistemul 2 (frecvenţa fundamentală, f – figura 3.2.2). Una dintre punţi lucrează în
regim de redresor, iar cealaltă în regim de invertor, funcţiile lor fiind interschimbabile.
Prezenţa celor două punţi redresoare alimentate de la două sisteme cu frecvenţe
diferite duce la apariţia, în legătura de curent continuu a unui curent modulat de cele
doua frecvente – f convertor P1convertor P2 figura 3.2.2 - Convertor de frecventa
indirect cu invertorcomandat de sarcina f1 si f2. Fiecare dintre convertoare va
crea, pe legatura de curent continuu, componente necaracteristice care vor duce la
apariţia unor armonici necaracteristice în zona tensiunii alternative, atât pe partea
sarcinii, cât şi în reţeaua de alimentare.
Fig.3.2.2. Convertor de frecvenţă indirect cu invertor comandat de sarcina f1 şi f2.
Prezenţa celor două punţi redresoare alimentate de la două sisteme cu frecvenţe

diferite duce la apariţia, în legatura de curent continuu a unui curent modulat de cele
două frecvenţe – f convertor P1convertor P2 figura 3.2.2 - Convertor de frecvenţă
indirect cu invertor comandat de sarcina f1 si f2. Fiecare dintre convertoare va
57
REGENERABILE
crea, pe legatura de curent continuu, componente necaracteristice care vor duce la

apariţia unor armonici necaracteristice în zona tensiunii alternative, atât pe partea
sarcinii, cât şi în reţeaua de alimentare.
Componentele pe legătura de curent continuu:
pentru sistemul 1:
f dl  P1  k  f1 k = 0, 1, 2,…
pentru sistemul 2:
f dl  p2  n  f 2 unde: n = 0, 1, 2,…
p1 p2 , = numărul pulsurilor convertorului P1, respectiv P2
f1 ,= frecvenţa fundamentală a sistemului 1 (reteaua de alimentare) [Hz]
f 2 = frecvenţa fundamentală a sistemului 2 (sarcina) [Hz]
Funcţionarea convertorului P1 va determina armonici caracteristice de curent în
reţeaua de alimentare care au urmatoarele frecvenţe:
f hh ,char  ( p1 k  1) f 1 k = 1, 2,…
În plus, vor aparea componente asociate cu componentele produse de P2 şi în
legatura de curent continuu.
Un set complet al frecvenţelor componentelor curentului din reţeaua electrică
de alimentare poate fi scris astfel :
-frecvenţele curentului din reţeaua de alimentare (sistem 1) = (kp1  1) f1  p2  n  f 2
unde: k = 0, 1, 2,… si n = 0, 1, 2,…
 Interarmonici
Considerând că n = 0, pentru k = 0, 1, 2,… vom obţine rangul armonicilor

pentru o configuraţie dată a convertorului P1. Componentele determinate pentru k =
const şi n ≠ 0 sunt benzile adiacente frecvenţelor caracteristice ale invertorului.
Fiecare armonică caracteristică, de exemplu pentru o punte cu şase pulsuri armonicile
de rang n1 = 1, 5, 7,…. are propriile sale benzi laterale, aşa cum este ilustrat, în
figura 3.2.4, pentru armonica a 5-a.
Prima pereche de interarmonici, care apare în vecinatatea componentei
fundamentale, adică cele cu frecvenţele f1  p2  f 2 , are amplitudinea cea mai mare.
Inductanţa bobinei de pe legatura de curent continuu are o influenţă semnificativă
asupra nivelului interamonicilor. Un exemplu de sistem de acţionare având o sursă
invertor cu circuit intermediar de curent continuu este sistemul de recuperare statică a
puterii de alunecare.
 Invertoare alimentate cu tensiune
Pentru invertoarele alimentate cu tensiune, în figura 3.2.3, sunt predominante,

de asemenea, armonicile caracteristice ale convertorului P1. Benzile laterale, cu
frecvenţele determinate de numărul de pulsuri ale convertorului P2, apar în
vecinatatea frecvenţelor caracteristice ale lui P1, adică:
58
REGENERABILE
(kp1  1) f1  p2  n  f 2
pentru k = 0, 1, 2, 3,… şi n = 0, 1, 2,… În majoritatea
cazurilor, armonicile necaracteristice reprezintă componente foarte mici ale
curentului de alimentare. Determinarea numerică a armonicilor curentului de
alimentare şi a valorilor interarmonicilor cere o analiză precisă a frecvenţei
convertorului incluzând şi sarcina sau informaţii de la producator.
Anumite convertoare conţin un circuit de intrare cu redresor controlat
funcţionând la o frecvenţă de comutare care nu este un întreg al frecvenţei de
alimentare. Această frecvenţă poate fi constantă sau variabilă, depinzând de modul în
care a fost proiectat controlul convertorului.
Figura 3.2.4 – Benzile laterale adiacente armonicii caracteristice 5 pentru convertoare

cu 6 pulsuri P1 si P2.
Fig.3.2.3. – Diagrama schematică a convertorului de frecvenţă cu circuit intermediar

de tensiune continuă
Convertoarele cu circuit intermediar de tensiune continuă cu modulare PWM a

redresorului de intrare produc componente de curent cu frecvenţă de comutare a
elementelor cu semiconductoare şi armonici, care nu sunt sincronizate cu frecvenţă de
alimentare. În mod normal, ele sunt situate în gama de la câteva sute de Hz pâna la
câteva zeci de kHz.
 Efectele prezenţei interarmonicilor
59
REGENERABILE
Interarmonicile de curent pot produce distorsiuni interarmonice ale tensiunii în

funcţie de amplitudinile componentelor de curent şi de impedanţa sistemului de
alimentare, corespunzatoare acestor frecvenţe. Cu cât rangul frecvenţei componentelor
de curent este mai mare cu atât creşte riscul apariţiei unei rezonanţe nedorite care va
produce creşterea distorsiunii şi suprasarcinii sau perturbaţii în funcţionarea
echipamentelor şi instalaţiilor consumatorului. Printre cele mai importante efecte
directe ale interarmonicilor se numară:
♦ efecte termice ;
♦ oscilaţii de joasă frecvenţă în sistemele mecanice ;
♦ perturbaţii în funcţionarea lămpilor fluorescente şi a dispozitivelor electronice. În
practică, funcţionarea oricărui echipament care este sincronizat cu trecerea prin zero
sau prin maxima tensiunii de alimentare poate fi perturbată (figura 3.2.5) ;
♦ interferenţe cu semnalele de comandă şi de protecţie de pe liniile electrice. Acesta
este, în prezent, efectul cel mai nociv al interarmonicilor ;
♦ supraîncarcarea filtrelor pasive paralele în cazul unor componente spectrale de rang
înalt ;
♦ interferente în telecomunicaţii;
♦ perturbaţii acustice;
♦ saturarea transformatoarelor de curent.
Fig.3.2.5. Treceri multiple prin zero ale curbei de tensiune ca rezultat al distorsiunii
Cele mai comune distorsiuni produse de interamonici se reflectă în variaţii ale

amplitudinii tensiunii ( valorii efective a acesteia ) care au ca efect apariţia de flicker.
Fluctuaţii de tensiune şi flicker
Tensiunea de alimentare poate fi scrisă sub forma:
ut  U1  sin(1  t )[1  m sin(i  t )]  U h sin(i  t )

h
ut  U1  sin(1  t )[1  m sin(i  t )]  U h sin(h  t )[1  m sin(i  t )]

h
unde 1  2  f1 şi m este factorul de modulaţie pentru semnalul cu pulsaţia

i  2  f i .
60
REGENERABILE
Relaţiile de mai sus pun în evidenţă posibilitatea apariţiei fluctuaţiilor de

tensiune prin modularea componentei fundamentale cu armonici întregi. Cel de al
doilea caz are o importanta practica mai redusă.
Dacă se ia în consideraţie numai componenta fundamentală a tensiunii, relaţia devine:
mU1
ut  U1  sin(1  t )[1  m sin(i  t )]  U1 sin(1  t )  [cos(1  i )t  cos(1  i )t ]
2
În această relaţie, alături de componenta fundamentală, sunt puse în evidenţă

două componente ale căror frecvenţe sunt asociate cu cea a semnalului modulator, ele
fiind situate simetric, de fiecare parte, faţă de frecvenţa fundamentală. Variaţiile
periodice ale tensiunii ar putea fi considerate ca variaţii ale valorii efective (sau valorii
maxime) a acesteia sau ca rezultat al prezenţei interarmonicilor laterale care
modulează tensiunea de alimentare.
De exemplu, pentru ut  sin(2f )t  m sin(2fi )t considerând că U1 =1, variaţia
maximă a amplitudinii tensiunii este egală cu amplitudinea interarmonicii, în timp ce
variaţia valorii efective a tensiunii depinde atât de amplitudine cât şi de frecvenţă. În
figura 3.2.6. se prezintă procentul maxim al variaţiei valorii efective a tensiunii,
determinat pe durată a mai multor perioade ale frecvenţei fundamentale, produsă de
interarmonici de diferite frecvenţe, dar cu amplitudine constantă, m = 0,2 % din
componenta fundamentală a tensiunii.
Din figura 3.2.6. se poate constata că influenţa interamonicilor, având o
frecvenţă mai mare decât dublul frecvenţei fundamentale, este mică faţă de influenţa
interamonicilor cu frecvenţă sub această valoare (100 Hz). În cazul prezenţei
interarmonicilor există riscul apariţiei fluctuaţiilor de tensiune care pot produce flicker
dacă, pentru o anumită frecvenţă, se depăşeste o valoare limită. Astfel, dacă fi  f1 şi,
în particular, pentru f i în vecinatatea frecvenţei fundamentale f i  ( f1  15Hz ) ,
modularea componentei fundamentale produce variaţii ale valorii efective a tensiunii
de alimentare, devenind o sursă de flicker. Acest fenomen poate fi observat atât la
lămpile incandescente, cât şi la cele fluorescente, chiar dacă fenomenul, domeniul
de frecvenţe şi amplitudinile admise sunt complet diferite.
Fig.3.2.6. Dependenţa maximului valorii efective a variaţiei tensiunii în funcţie de

frecvenţa interarmonicii de amplitudine constantă ( 0,2 % din amplitudinea
componenţei fundamentale).
61
REGENERABILE
O sursă particulară de flicker o reprezintă sistemul de semnale pe linii prezentat

anterior. Deşi au amplitudine mică, aceste semnale pot crea condiţii de apariţie a
flickerului în cazul unor lămpi sensibile, aşa cum sunt lămpile fluorescente economice
compacte. Acest mod de perturbare apare rareori la lămpile cu balast electronic.
 Măsurare
Majoritatea aparatelor de măsurare în domeniul frecvenţei lucrează corect

atunci când în semnalul măsurat sunt prezente numai armonici. Aceste instrumente
folosesc un circuit sincronizat pe fază pentru a sincroniza măsurătoarea cu
componenta de frecvenţă fundamentală şi pentru a eşantiona semnalul pe durata unei
sau a mai multor perioade, în vederea aplicării analizei utilizând Transformare Fourier
Rapidă (FFT – Fast Fourier Transformation). Datorită sincronizării pe fază,
eşantioanele “unei perioade unice” pot să dea o reprezentare corectă a spectrului
curbei, numai dacă aceasta nu contine interarmonici. Dacă sunt prezente şi frecvente
nearmonice (în raport cu perioada de măsurare) şi/sau curba eşantionată nu este
periodică, în acest interval, pot să apară dificultăţi de interpretare a rezultatelor.
Instrumentul fundamental de analiză este Transformarea Fourier (TF). În
practică, semnalul este analizat pe un interval de timp limitat (fereastra de măsurare
temporală T ) utilizând un număr limitat de eşantioane (M) a semnalului real.
Rezultatele Transformării Fourier Discretă (DFT - Discrete Fourier Transformation)
depind de alegerea valorilor M şi Tw . Inversul lui Tw9 w este frecvenţa fundamentală
Fourier f (DFT) este aplicată semnalului real în intervalul ferestrei de timp; semnalul
din exteriorul acestei ferestre nu este prelucrat, dar se presupune că el este identic cu
cel din interiorul acesteia. Pe această cale, semnalul real este substituit cu unul virtual,
periodic, având perioada egală cu lăţimea ferestrei.
La analiza curbelor periodice nu se ridică nici o problemă privind sincronizarea
timpului de analiză cu perioada fundamentală a curbei (chiar dacă are armonici). Dacă
curba conţine interarmonici, analiza devine mult mai dificilă. Frecvenţele
componentelor interarmonice nu sunt multipli întregi ai frecvenţei fundamentale şi
adesea ele variază în timp, ceea ce face ca măsuratorile să fie şi mai dificile.
Din cauza prezenţei, atât a componentelor armonice, cât şi a celor interamonice,
frecvenţa Fourier, care este cel mai mare divizor comun al tuturor frecvenţelor
componentele conţinute în semnal, este diferită de frecvenţa fundamentală a tensiunii
de alimentare fiind, de regulă, foarte mică. Apar două probleme:
♦ timpul minim de eşantionare trebuie sa fie lung şi numărul eşantioanelor să fie mare
Frecvenţa (Hz) Tensiunea, valoare efectivă [V]
♦ este dificil să fie evaluată frecvenţa fundamentală Fourier având în vedere faptul că
nu toate frecvenţele componentelor semnalului sunt cunoscute a priori.
Această situaţie poate fi ilustrată prin urmatoarele exemple:
*Semnalul care trebuie sa fie analizat este suma dintre componenta fundamentală (50
Hz), o interarmonică (71,2 Hz) şi o armonică (2500 Hz). Frecvenţa fundamentală
Fourier este 0,2 Hz, fiind mult mai mică decât frecvenţa componentei fundamentale.
62
REGENERABILE
Perioada corespunzatoare este 5 s şi, în consecinţă, durata minimă de eşantionare este,

de asemenea, 5 s. Dacă frecvenţa de eşantionare este 10 kHz, care în practică, este
valoare minimă aplicabilă ce rezultă din criteriul Nyquist (Anexa 5), numărul minim
necesar de eşantioane M este 50 000. Dacă nu ar exista componenta interarmonică
(71,2 Hz), atunci timpul minim de măsurarea ar fi 20 ms şi numărul de eşantioane ar fi
200 .
*Semnalul care trebuie să fie analizat este suma dintre componenta fundamentală (50
Hz) şi o armonică (2500 Hz), amplitudinile acestora variind cu frecvenţele 0,1 Hz,
respectiv 5 Hz. Efectul acestor modulaţii este apariţia a patru interarmonici cu
frecvenţele 49.9 Hz, 50,1 Hz, 2495 Hz şi 2505 Hz. Frecvenţa fundamentală Fourier
este 0,1 Hz şi timpul de eşantionare minim este de 10 s iar M = 100 000.
În aplicaţiile practice, datorită limitărilor echipamentului şi a software, numărul
eşantioanelor M nu poate depăşi o anumită valoare şi, în consecinţă, timpul de
măsurare este limitat. Utilizarea unui timp de măsurare diferit de perioada
fundamentala Fourier determină o discontinuitate în semnal la începutul şi sfârsitul
ferestrei de măsurare. Aceasta conduce la erori în identificarea componentelor, fiind
cunoscute sub numele de dispersie a spectrului. O posibilă soluţie a acestei probleme
este folosirea unei ferestre de timp “ponderate” aplicată semnalului care variază în
timp, înainte analizei FFT. În practică se folosesc două ferestre de măsurare: fereastra
dreptunghiulară şi fereastra Hanning (Anexa 4).
 Valoarea efectivă a subgrupului armonic
Rădăcina pătrată din suma pătratelor amplitudinilor unei armonici şi a celor

două componente spectrale imediat adiacente acesteia, cu scopul de a include efectul
fluctuaţiei de tensiune pe durata măsurării. Un subgrup al componentelor de ieşire a
DFT ( Transformata Fourier Discreta) este obţinut prin însumarea conţinutului
energetic al componentelor de frecvenţă direct adiacent armonicii cu acela propriu al
armonicii.
 Valoarea efectivă a grupului interarmonic
Valoare efectivă a tuturor componentelor în intervalul dintre două frecvenţe

armonice consecutive ( a se vedea figura 3.13 )
 Valoarea efectivă a unui grup interarmonic centrat
Valoare efectivă a tuturor componentelor în intervalul dintre două frecvenţe

armonice consecutive excluzând frecvenţa componentelor adiacente frecvenţelor
armonice (a se vedea figura 3.2.7.).
63
REGENERABILE
Fig.3.2.7.Ilustrarea principiului gruparii armonice şi interarmonice.
 Metode de limitare a interarmonicilor şi de reducere a efectelor acestora
Metodele de eliminare a efectelor interarmonicilor includ:

♦ reducerea nivelului de emisie ;
♦ reducerea sensibilităţii sarcinii ;
♦ reducera cuplajului dintre echipamentul de producere şi sarcină.
Metodele utilizate sunt aceleaşi ca pentru armonici.
Factori suplimentari trebuie să fie luaţi în considerare la proiectarea filtrelor
pasive. De exemplu, rezonanţa între circuitele filtrului şi interarmonicile din reţeaua
electrică poate fi amplificată şi să determine importante distorsiuni şi fluctuaţii ale
tensiunii. Circuitele filtrului trebuie să fie proiectate astfel încât să aibă un
factor de amortizare mare. În figura 3.2.8. se prezintă un exemplu privind
caracteristicile de impedanţă ale unui filtru pasiv (armonicile 3, 5, 7 şi 12) văzute de la
bornele de intrare ale convertorului care alimentează o instalaţie amplă a unui cuptor
cu arc electric. Linia punctată corespunde filtrului neamortizat. Apare un risc real de
rezonanţă pe interarmonicile adiacente 120 şi 170 Hz. Dacă se utilizează amortizarea
pentru armonicile de rang 3 şi 7, se reduce pericolul apariţiei rezonanţei. La
proiectarea unui filtru se impune realizarea unui compromis între acurateţea acordării
şi pierderile de putere, care se ia în considerarea la alegerea factorului de calitate al
filtrului.
64
REGENERABILE
Fig.3.2.8. – Exemplu de impedanţă văzută de la bornele de ieşire ale convertorului.[6]
Proiectarea unu filtru trece bandă, cu bandă îngustă, pune câteva probleme.
Abaterea frecvenţei normale a reţelei de alimentare poate fi importantă, în special
atunci când se combină cu modificări în frecvenţa de acord, determinate de toleranţele
componentelor, de îmbătrânire, de variaţia temperaturii şi de modificării ale
impedanţei reţelei de alimentare. Variaţiile rezultate privind frecvenţa de rezonanţă a
filtrului, considerând o bandă foarte îngustă a filtrului trece bandă, poate să reducă în
mod semnificativ eficienţa filtrării, chiar dacă modificarea este mică. Dacă se impune
alegerea unui factor de calitate redus, care conduce la lărgirea benzii filtrului, rezultă
un avantaj din punct de vedere a filtrării interarmonicilor. Perturbaţiile produse de
sistemele de semnalizare pot fi eliminate prin folosirea filtrelor serie acordate pe
frecvenţele dorite şi plasate, în mod corespunzător, în reţeaua electrică. Alte soluţii
implică creşterea nivelului de imunitate al echipamentului în funcţiune sau utilizarea
filtrelor active.
 Concluzii
Prezentarea de mai sus privind existenţa interarmonicilor, sursele principale de

generare a acestora şi forma caracteristicilor în spectrul continuu şi discret, permit
formularea unor concluzii cu aspect general.
În primul rând, în marea majoritatea a cazurilor valorile şi frecvenţele
interarmonicilor de curent şi de tensiune reprezintă mărimi stohastice care depind de
numeroşi parametri complecşi ai proceselor tranzitorii.
În al doilea rând, evaluarea valorii şi frecvenţei interarmonicilor este posibilă
pentru un proces particular, luat în considerare.
În al treilea, încă nu există reguli standardizate privind interarmonicile, deşi
există necesitatea practică pentru acestea.
3.2. Perturbaţii caracteristice parcurilor de panouri fotovoltaice
65
REGENERABILE
Fig.3.2.1.Parcuri de panouri fotovoltaice
Panorile fotovoltaice produc curent electric continuu care este preluat mai
departe de un invertor care îl converteşte în curent alternativ urmând livrat în reţea
electrică. În continuare vor fi prezentate perturbaţiile introduse în reţea de catre
parcurile de celule fotovoltaice datorită factorilor de mediu şi a invertoarelor.
 Perturbaţii datorate factorilor de mediu :

Înorarea temporară, umbririle cauzate de acestea produc variaţii semnificative
ale puterii generate de panourile fotovoltaice. Fluctuaţiile de putere pot fi o sursă
semnificativă de armonici şi ca rezultat al armoinicilor o sursa de aparitie a
flickerului.
În conformitate cu raportul prezentat la FDEE Electrica Muntenia Nord pentru
proiectul privind monitorizarea energiei electrice produsa din resurse regenerabile [4]
Se pot observa perturbaţiile introduse de umbririle datorate înnorărilor
sporadice asupra puterii generate de parcul de panouri fotovoltaice.
66
REGENERABILE
Fig.3.2.1a.Schema funcţională a parcului de panouri fotovoltaice de la Floreşti

Prahova
Fig.3.2.1b.Perturbaţii
datorate invertoarelor de
putere folosite
67
REGENERABILE
Fenomene asemanatoare celor prezentate anterior în capitolul referitor la

convertizoarele de frecvenţă ce echipează turbinele eoliene cu viteză variabilă tind să
apară şi în cazul convertizoarelor de frecvenţă.
Capitolul 4. Modalităţi de combatere a perturbaţiilor introduse de generatoarele

eoliene şi fotovoltaice
Reţeaua de distribuţie impune stabilitatea tensiunii şi frecvenţei. Din acest motiv,

trebuie luate măsuri speciale în ceea ce priveşte etapele tranzitorii de funcţionare ale
eolienelor, cum ar fi pornirea, oprirea sau absorbţia rafalelor.
 În ceea ce priveşte pornirea, aceasta se va realiza cu ajutorul unor variatoare de

tensiune alternativă (VTA) cu tiristoare. Prin modificarea unghiului de comandă
ale acestora, se reglează tensiunea de alimentare a maşinilor, acestea pornind
pe caracteristici artificiale de tensiune.
68
REGENERABILE
 Normele de calitate a energiei, impun, de asemenea, ca eolienele să genereze

cât mai puţine armonici. Acestea sunt cauzate de convertoarele statice de
tensiune şi frecvenţă utilizate pentru conectarea generatoarelor la reţeaua de
distribuţie. Trebuie deci căutate soluţii pentru ameliorarea acestora şi utilizarea
filtrelor. În acelaşi timp, trebuie asigurată şi energia reactivă necesară
magnetizării maşinilor. Se doreşte ca aceasta să fie în proporţie cât mai mică
asigurată din reţeaua de distribuţie.
 De asemenea, trebuie să se ţină cont de faptul că în realitate, reţeaua de

distribuţie nu are putere infinită, deci stabilitatea parametrilor ei (frecvenţa,
valoarea eficace) poate fi influenţată de eolienele, care sunt de puteri din ce în
ce mai mari (în prezent, până la 5 MW).Aceste probleme de conectare a
eolienelor, se pun în cazul fermelor de eoliene, al eolienelor de medie putere şi
a celor cu putere mai mare de 100 kW, conectate la reţea. Energia produsă de
acestea este vândută direct societăţilor care gestionează reţelele.
 Componente necesare pentru a satisface exigenţele reţelei:
Pentru a asigura conectarea eolienelor trebuiesc instalate o serie de echipamente

precum:
 Transformatorul ridicător de tensiune:
Generatoarele eolienelor au tensiunea nominală, în general, de ordinul a 690 V.

Transformatoarele asigură conectarea acestora la reţeaua de distribuţie, care de cele
mai multe ori este de 20 kV. În prezent, nu există nici o eoliană care să fie conectată
direct la reţea, fără utilizarea unui transformator ridicător.
 Bateriile de condensatoare
Pentru ameliorare factorului de putere al instalaţiei, se conectează baterii de

condensatoare, ce sunt constituite din trei baterii de condensatoare monofazate,
conectate în triunghi. Bateriile de condensatoare asigură şi compensarea puterii
reactive consumate ( ca o medie, ţinând cont de neregularităţile vântului ).
Energia reactivă este necesară maşinilor asincrone pentru magnetizare. Astfel,
bateriile de condensatoare (surse de energie reactivă) asigură local energia necesară
magnetizării, ameliorând astfel factorul de putere global al eolienei. În cazul
funcţionării autonome a eolienelor, bateriile de condensatoare sunt indispensabile
pentru asigurarea energiei reactive necesare magnetizării maşinii.
Aceste probleme de conectare a eolienelor, se pun în cazul fermelor de eoliene,

al eolienelor de medie putere şi a celor cu putere mai mare de 100 kW, conectate la
reţea. Energia produsă de acestea este vândută direct societăţilor care gestionează
reţelele.
69
REGENERABILE
4.1.Combaterea fluctuaţiilor de tensiune
O consecinţă deosebit de gravă a fluctuaţiilor de tensiune fiind efectul de

flicker, combaterea fluctuaţiilor de tensiune are drept scop principal
combaterea acestui efect.
Mijloacele de combatere a efectului de flicker constă în:
1) Mărirea puterii de scurtcircuit a reţelei prin realizarea unor

legături suplimentare cu sistemul electroenergetic;
2) Instalarea de capacitate de stocare a energiei ce au posibilitatea de
a genera rapid în retea atunci când sunt cuplate ( volante, baterii de
condensatoare etc) ;
3) Separarea consumatorilor cu şocuri de putere activă şi reactivă de
ceilalţi consumatori prin secţionarea sistemului de bare colectoare;
4) Alimentarea receptoarelor care produc flicker la o treaptă de tensiune
mai ridicată (fig.2.1);
5) Echiparea generatoarelor centralei electrice proprii, în caz că există,
cu sisteme de reglaj rapid a excitaţiei în vederea preluării şocurilor de putere
activă şi reactivă;
6) Instalarea de surse locale de putere reactivă care să preia, practic
instantaneu, şocurile de putere reactivă, cum ar fi compensatoarele sincrone cu
reglaj rapid a excitaţiei.
 Combaterea golurilor de tensiune
Golul de tensiune este definit ca fiind variaţia negativă a valorii eficace a

tensiunii de serviciu, având o amplitudine minimă de 20% şi o durată de cel
mult 3 secunde. Amplitudinea relativă a golului de tensiune este definită cu
ajutorul relaţiei:
Un  U Un U
a*   1  u* ; a %  100 . (4.1)
Un Un
Golurile de tensiune sunt datorate fie încetării bătăii vântului fie datorate
umbririi rapide a panourilor fotovolatice.
Efectele golurilor de tensiune asupra funcţionării receptoarelor depind de

durată şi amplitudinea acestora şi constă în:
1)Perturbarea funcţionării unor aparate cum ar fi: redresoare,
calculatoare, echipamente electronice diverse etc. ;
2) Deconectarea contactoarelor electromagnetice;
3) Instabilitatea funcţionării motoarelor sincrone;
70
REGENERABILE
4) Desprinderea motoarelor asincrone.

Mijloacele tehnice de combatere a efectelor negative ale golurilor de
tensiune diferă după natura şi puterea receptoarelor sensibile, distingându-se
următoarele soluţii de bază:
a) Alimentarea din surse speciale cu acumulare de energie;
b) Instalarea de grupuri generatoare care să compenseze efectele
golurilor.
4.2.Alimentarea din surse speciale cu acumulare de energie
Acumularea energiei se face fie sub formă de energie cinetică într-un

volant de inerţie, fie sub formă de energie electrică în baterii de acumulatoare
electrice şi restituirea sa pe durata golului de tensiune.
O variantă simplă de sistem inerţial se compune dintr-un motor electric
asincron, un alternator şi un volant, cuplate între ele, care permite eliminarea
golurilor de tensiune cu durate ce nu depăşesc 0,5 s şi care reprezintă, de
regulă, 80 - 90% din totalul perturbaţiilor (fig.4.4).
Reţea
M G Fig. 4.4. Schema de

Volant
3~ 3~ principiu a unui
sistem inerţial.
Receptoare sensibile
Avantajele sistemelor inerţiale constă în eliminarea bateriilor de

acumulatoare, care necesită încăperi speciale atunci când puterea receptoarelor
sensibile la golurile de tensiune are valori importante. Ca dezavantaje se
menţionează zgomotul produs şi extinderi dificile.
Sistemele cu acumulare de energie electrică (redresor – baterie –invertor)
utilizează o baterie de acumulatoare ca sursă tampon de energie electrică care
nu este influenţată de perturbaţiile din reţeaua de alimentare (fig. 4.5).
71
REGENERABILE
Reţea
Redresor
By-pass Baterie de
acumulatoare
Invertor
Receptoare sensibile
Fig. 4.5. Schema de alimentare printr-un grup redresor – baterie – invertor.
În regim normal de funcţionare sarcina este alimentată prin intermediul

redresorului şi invertorului, bateria fiind menţinută încărcată.
În cazul apariţiei golului de tensiune, energia este asigurată de bateria de
acumulatoare prin intermediul invertorului.
Avantajele schemelor redresor – baterie - invertor constă în:
- eliminarea totală a perturbaţiilor din reţea;
- autonomie până la 1 h, în funcţie de capacitatea bateriei;
- lipsa pieselor în mişcare.
 Combaterea armonicilor de frecvenţă:
Pot fi eliminate prin introducerea de filtre pentru eliminarea armonicilor de

frecvenţă.
 Combaterea dezechilibrelor în reţelele de distribuţie:
La acordarea avizelor de conectare se va avea în vedere că puterea generată să

fie distribuită în mod uniform pe cele trei faze ( Numărul de panouri solare va fi
divizat în trei grupuri cu puteri instalate egale, dispuse astfel încât fenomenenle de
umbrire să le influenteze în mod uniform.
72
REGENERABILE
Capitolul 5. Măsurari ale calităţii energiei electrice generate de producători de

energie electrică din surse regenerabile
 Măsurări la centrala eoliana şi la grupul de panouri fotovoltaice de la UPG

 Măsurători al armonicilor de frecvenţă la convertizoarele de frecvenţă existente
în laboratorul UPG Ploiesti
 Măsurări la panourile fotovoltaice din U.P.G.

În figura 4.34 sunt prezentate panourile fotovoltaice şi miniturbina eoliană
instalate în incinta Universitatii Petrol Gaze Ploiesti. Acestea sunt amplasate pe
acoperisul etajului 1 din corpul C. Fiecare panou generează maximum 220
W( rezultând un total de 880W), iar turbina 750W. Datorită faptrului că instalaţia
aparţine universităţii am putut experimenta măsurări pe mai multe tipuri de
convertizoare. Pentru a evidenţia pericolul existent în a folosi convertizoare ieftine,
existente pe piaţă am prezentat în acest subcapitol măsurătorile efectuate pe un astfel
de convertizor. În vederea evitarii contaminarii reţelei cu perturbaţii ce ar putea afecta
calitate energiei am folosit o schemă neconectată la RED.
Fig. 4.34. a) Amplasarea panourilor b) Amplasarea centralei eoliene

Schema în care au fost realizate măsurătorile este prezentată în figura 4.35.
73
REGENERABILE
Fig. 4.34.Schema bloc a instalaţiei realizate

În figura 4.36 sunt prezentate formele de undă ale tensiunii şi curentului, măsurate la bornele
invertorului.
Forma de unda tensiune Forma de unda curent

Fig. 4.36. Forme de undă
Se constată că invertorul furnizează la ieşire o tensiune nesinusoidală (dreptunghiulară).
74
REGENERABILE
Armonici tensiune Armonici Curent
Fig. 4.37. Armonici
Fig. 4.38. Armonici la pornirea instalaţiei

După cum se poate observa în figurile 4.36......4.38 formele de undă sunt
puternic deformate, şi în mod corespunzator armonicile depaşesc cu mult limitele
admise de EN 50160. Doarece instalaţia nu este abilitată a fi cuplată la RED , şi
factorii perturbatori sunt mult prea mari nu pot fi făcute măsuratori de monitorizare
de lungă durată, aparatul Fluke 434 resetând datele în momentul în care limitele
depăşesc standardul impus.
75
REGENERABILE
 Măsurători al armonicilor de frecvenţă la convertizoarele de frecvenţă existente

în laboratorul UPG Ploiesti
Un al 2-lea set de măsurători a fost efectuat în laboratorul de acţionări electrice

şi electronice folosind aparatul de monitorizare a parametrilor energiei electrice
FLUKE 434. Au fost executate măsurări ale formelor de undă ale curenţilor şi
tensiunilor, armonicile si flikerul la intrarea/iesirea in convertizoarele de frecventa
PARKER Allen Bradley urmărindu-se în special modul în care convertizoarele de
frecvenţă pot influenta parametrii de calitate ai energiei electrice datorită armonicilor
şi interarmonicilor nefiltrate corespunzator.
Schema de măsură folosită este cea prezentată în figura urmatoare :
Fig.a.Pagina de întâmpinare a Fig.b. Calculul tensiunilor

fluchelui 434 cu tipul de rămase Vrms şi a celorlalţi
legături trifazate-în cazul de parametrii făcute din
faţă este legătură în stea a analizorul mobil FLUKE
celor trei faze. 434 pe cele trei faze
76
REGENERABILE
Deoarece nu am avut disponibil un sistem în care maşina asincronă lucreaza în

regim de generare am considerat acceptabil a efectua măsurări în care maşina
asincronă este element de execuţie şi este comandată de un convertizor de frecvenţă.
Aproximarea in ceea ce priveste perturbatiile ce pot apare in sistem este bazata pe
faptul că schema de principiu a convertizorului este asemănatoare pentru ambele
aplicaţii, generând în fapt aceleaşi perturbaţii ce afectează RET ( reţeaua electrică de
transport).
Formele de undă ale tensiunii rezultate în urma măsuratorilor efectuate sunt

prezentate în figura urmatoare :
Aşa cum se poate observa există mici deformaţii ce indică prezenţa armonicilor.
Pentru a evita perturbaţii introduse de sarcina au fost executate măsurători cu

maşina asincronă în gol aceasta explică şi valorile relative mici ale curenţilor măsuraţi
( au fost folosite sonde cu factor de divizare 1/100 ca urmare valorile curenţilor
indicaţi indicate în fotografii uramând a fi impărţiţi la 100). Aşa cum se poate vedea în
figura următoare formele de undă ale curenţilor sunt puternic perturbate aceasta
indicând că valorile armonicilor de curent sunt mari.
Forma curenţiilor în sarcină
77
REGENERABILE
Forma curenţiilor în gol
Pentru a verifica supoziţiile anterioare au fost executate măsuratori ale

armonicilor de curent şi tensiune acestea fiind prezentate în figurile următoare.
Armonici de curent introduse în

reţea la funcţionarea motorului în
sarcină
78
REGENERABILE
Armonici de curent introduse în

reţea la funcţionarea motorului în
gol
Armonici de tensiune
introduse în reţea la
funcţionarea motorului
în gol
Fig.c.Dezechilibre între
faze
În figura urmatoare este prezentat nivelul de flicker pe cele trei faze ale
circuitului.
79
REGENERABILE
Fig.III.Surse de fliker la
funcţionarea în gol
Se poate observa că nivelul de flicker pe cele trei faze nu este afectat de

armonicile de curent deoarece valorile variaţiilor curenţilor sunt prea mici pentru a
influenţa reţeaua, care devine factor stabilizator pentru sistem.
Având în vedere că modelul de convertizor utilizat pentru măsurători este

fabricat în 2005 şi studiind în amănunţime schema de principiu a acestuia s-a putut
observa că lipsa filtrării corespunzatoare poate duce la perţurbaţii majore ale RET.
ANEXE :
Anexa 1-Tabelul 1.2.Echipamente electrice perturbatoare[7]
80
Remedii posibile Observatii
3.In cazul lampilor cu

2.Crestere
descarcare
de electrica
tenşiune
1.Lampile
cu 5%-
florescente
10% reduce
sunt durata
afectate
dede
viata
un gol de tensiune de 50% timp de100 ms
REGENERABILE
Sensibilitatea la supratensiuni tranzitorii in reteaua electrica de alimentare
D
Sensibilitatea la demarare cu tensiune redusa(-15%) şi la intreruperi repetate
B Sensibilitatea la intreruperi peste o ora
B Sensibilitatea la intreruperi de la cateva minute la cateva ore

E
A,C Sensibilitatea la variatii de tensiune
In functie de caz Sensibilitatea la variatii de tensiune si la intreruperi de scurta durata

A,B,C,.etc.
81
Echipamentul a b cVariaţii de tensiune Supratensiuni Armonice NesimetriiradialePerturbaţii
*
*
*
*
Iluminatul electrc (pentru iluminatul incandescent
curba de fliker este indicata in SR CEI61000-4-15
REGENERABILE
*
Cuptorul cu inductie electromagnetica
*
Contactoare, relee
*
*
*
Compensatoare
Tabel 1.3. Echipamente electrice perturbatoare

Cuptor electric de topire
*
*
Incalzire materiale dielectrice (IF si UIF)
*
*
Cuptoare cu plasma, fascicol de electroni, laser
*
*
*
*
Motoare asincrone si sincrone

*
*
*
*
Redresoare comandate
Invertoare
* *
* *
* *
*
*
*
Comenzi numerice, calculatoare, sisteme informatice *

*
*
*
*
Procese industriale in general
82
Observatii
1.In
2.Inmomentul
cazul unorconectarii,
comenzii cand
electronice
purea conectata este mai mare in raport cu putera de scurtcircuit a retelei
REGENERABILE
6.La utilizarea cablurilor fara ecran metalic 2.In cazul unor comenzi electronice1.In momentul conectarii, cand puterea conectata este mare in rapor cu puterea de scurtcircuit
Supratensiuni tranzitorii in momentul conectarii si deconectarii transformatorului
1.si6. Conectarea lampilor electrice

3. Regulatoare de lumina
6.Risc de radiatii de medie frecventa4.Emisia in retea de frecvente medii3. Generarea de armonice1. Daca reglarea este bipozitionala
6.In caz de defect pot aparea si alte perturbatii
1.Supracurenti la pornire
Pot sa apara si alte perturbatii
83
Echipamentul Variatii de tensiune Puterea Supratensi Armonic Perturbatii Remedii
uni e radiale posibile
a b c
Echipamente de incalzire A,F A,F 1-35 kw C1

cu rezistoare
REGENERABILE
Tabel 1.3. continuare

Instalatii de incalzire de A,F A,F GTranzitorii C1 H
joasa tensiune
Transformatoare JT/FJT GTranzitorii
Iliminat electric A,F C1 I
Cuptoare cu inductie A C1 I
electromagnetica
25khz<f<35khz
Cuptoare caznice cu 1-2 kw E

microunde
Compresoare (pompe de A kw200 w-10

caldura)
Radiologie, Radioscopie A,B
84
Supratensiuni Armonice radialePerturbatii Remedii posibile Observatii
C1 (3)In cazul unei reglari electronice(1c) In momentul conectarii(1b)Comanda electronica

REGENERABILE
C1
C1 C1,C2 C1 I (4)Emis de armonice
C1 C1,C2 C1 I
I
I
C1,K1 C1 (1)Supracurenti la pornire
C1,K1 C1 (4)Emisii de interarmonice
C1 C1,C2 C1 (3)Determinate de fenomene de comutatie(2)Franare cu recuperare de energie

A (4)Emisie de interarmonice cu fregventa sub 50 hz
85
In studiu
5
4
3
2
1
Echipamentul Variatii de tensiune Puterea
Nr.
crt.
a b c 2mw 10kw-
HG
HG
Incalzire industriala cu rezistoare A,B,F A,B,F
REGENERABILE
35/2004
13/2007
Indicativ
Ordin nr.
867/2003
20/2004 şi
1007/2004
Ordin nr.
nr.
nr.
Legea nr.
Cuptoare cu rezistenta electrica cu incalzire directa A,B 100kw-80mw
Titlu
Cuptoare cu arc electric A,B,D A,B 3-100mw
Incalzire ci inductie electromagnetica 10-2000kw
de interes public
Incalzire dielectrica cu IF 10-600kw
Legea energiei electrice

Incalzire cu microunde 10-100kw
Anexa 2
Motoare asincrone cu pornire directa 1-20mw
Tabelul 1.1 Normative tehnice energetice în vigoare[7]
Codul de măsurare a energiei electrice

Convertoare statice (lamoniare, electroliza,etc) Permanent A Pana la 10mw
Codul tehnic al reţelei electrice de transport

Cicoloconvertoare Pana la zeci de mw
Sudare cu arc electric A,B A,B
Regulament de furnizare a energiei electrice la consumatori

Sudare cu rezistenta electrica A,B 100kw-mw
Regulament privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice
86
Cuptor cu plazma Cativa mw
REGENERABILE
Nr.
crt. Indicativ Titlu
17/2002
Ordin nr. Regulament de conducere şi organizare a activităţii de
6
35/2002 mentenanţă
Ordin nr. Regulament privind stabilirea solutiilor de racordare a
7
45/2006 utilizatorilor la retelele electrice de interes public
Ordin nr. Standardul de performanta pentru serviciul de distributie a
8
28/2007 energie electrice
Metodologie de stabilire a compensatiilor banesti intre
Ordin nr.
9 utilizatorii racordati in etape diferite prin instalatie comuna, la
28 /2003
retele electrice de distributie
Ordin nr. Metodologie de stabilire a tarifelor de racordare a utilizatorilor
10
29 /2003 la retelele electrice de distributie de medie si joasa tensiune
Ordin nr.
43 /2004
11 Contract cadru pentru distributia de energie electrica
12 /2005
37/2005
Contract cadru de vanzare/cumparare a energiei electrice pt.
Ordin nr. acoperirea consumului propriu tehnologic al retelelor electrice
12
23 /2005 de distributie incheiat intre producator de energie] si operator
de distributie
Ordin nr. Procedură privind asigurarea energiei electrice reactive şi
13
35/2005 modul de plată al acesteia
Ordin nr.
14 Avize tehnice de racordare - continut cadru
37 /2005
Ordin nr.
15 Contracte cadru de racordare la retelele electrice de distributie
09 /2006
Ordin nr. Procedura privind corectia energiei electrice in cazul in care
16
24 /2006 punctul de masurare difera de punctul de decontare
Metodologie de stabilire a tarifului pentru distributia energiei
Ordin nr. electrice de catre persoane juridice, altele decat operatorii
17
03/2007 principali de distributie a energiei electrice precum si a
conditiilor pentru retransmiterea energiei
Ordin nr. Norma tehnică privind delimitarea zonelor de protectie si de
18
04 /2007 siguranta aferente capacitatilor energetice
Ordin nr. Contract-Cadru privind folosirea infrastructurii sistemului de
19 05/93/200 distributie a energiei electrice pentru realizarea serviciului de
7 iluminat public
20 Ordin nr. Procedura de solutionare a neintelegerilor legate de incheierea
38/2007 contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei
electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice si a
87
REGENERABILE
Nr.
crt. Indicativ Titlu
contractelor de racordare la retea
Ordin nr. Metodologie de stabilire a tarifelor pentru serviciul de
21
39/2007 distributie a energiei electrice
Procedura privind colaborarea operatorilor de distributie, de
Decizie nr.
22 transport si de sistem pentru avizarea racordarii utilizatorilor la
245 /2003
retelele electrice
Decizie nr. Reducerea consumului de energie electrica in situatii
23
1577/2005 exceptionale apărute în funcţionarea SEN
Decizie Procedura privind revizuirea prescripţiilor energetice în
24 nr.. domeniile producerii, transportului, dispecerizării, distribuţiei şi
926/2006 furnizării energiei electrice
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi
NTE
protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
25 001/03/00
supratensiunilor
Normativ de încercări şi măsurători pentru sistemele de
NTE
protecţii, comandă-control în automatizări din partea electrică a
26 002/03/00
centralelor şi staţiilor
NTE Normativ pentru construcţia liniilor electrice aeriene de
27
003/04/00 energie electrică cu tensiuni peste 1000 V.
Normativ pentru analiza şi evidenţa evenimentelor
NTE
28 accidentele din instalaţiile de producere, transport şi
004/05/00
distribuţie ale energiei electrice şi termice.
NTE Normativ privind metodele şi elementele de calcul al siguranţei
29
005/06/00, în funcţionare a instalaţiilor energetice
NTE Normativ privind metodologia de calcul al curenţilor de
30
006/06/00 scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1 kV.
Anexa 3
Tabelul 1- Comparaţia între reglementarile pentru tensiunea de alimentare conform

EN 50160 şi standardele EN 61000 de compatibilitate electromagnetică[7]
Nr. Parametrii Caracteristicile tensiunii Caracteristicile tensiunii joase conform

Crt. de alimentare conform standardului de compatibilitate EN
EN 50160 61000
EN 61000-2-2 Alte parţi
1 Frecvenţa JT,MT: valoarea medie 2% -
fundamentală măsurată
pe 10 s
88
REGENERABILE
 1%( 49.5  50,5 Hh) pentr

u 99,5% din săptămână;
-6%/+4%(47-52Hz)
pentru 100% din
săptămână
2 Variaţiile JT,MT:  10%pentru  15% aplicată
amplitudini 95% din săptămână; pentru 15 min
i tensiunii media pe 10minute a
valorilor efective fig.1
3 Variaţii JT: 5%normală; 3%normală; 3%normală;
rapide ale 10 nefrcvent; 8%nefregvent; 8%maxim;
tensiunii Ph  1 pentru 95% din Pst  1,0 Pst  1,0
săptămână; Ph  0,8 Ph  0,65
JT: 4%normală; (EN 61000-3-3)
6 nefrcvent; 3% (CEI
Ph  1 pentru 95% din 61000-2-12)
săptămână;
4 Goluri ale În majoritate: durata < 1s urbane : pâna la 30 %

tensiunii de ,adâncimea < 60%. 1-4 pe luna pentru 10 ms
alimentare Goluri limitate local pâna la 60 %
datorate cuplarii unei pentru 100 ms
sarcini: (EN 61000-6-1,
JT: 10-50 %, 6-2)
MT: 10-15 % (Fig.1) pâna la 60 %
pentru
1000 ms (EN
61000-6-2)
5 Întreruperi JT, MT: (pâna la 3 95 % reducere
de minute) pe 5s
scurtă câteva zeci -câteva (EN 61000-6-1,
durată ale sute/an 6-2)
tensiunii de Durata pentru 70 % din
alimentare ele < 1s
6 Întreruperi JT, MT: (pâna la 3
de minute)
lungă 10 – 50 / an
durată ale
tensiunii de
alimentare
7 Supratensiu JT 1,5 kV valoarea
ni efectiva
89
REGENERABILE
temporare MT: 1,7 U C (în reţele cu

de neutru legat direct la
frecventa pamânt sau printr-o
industriala impedanţă)
U C (în retele cu neutru
izolat sau legat printr-o
bobină de rezonanţă)
8 Supratensiu JT: în general 6 kV 2 kV, faza-
ni ocazional mai mari; pamânt
durata ms  s 1 kV, între faze
tranzitorii MT: nedefinite 1,2/50 (8/20)
Tr
s
Th
(EN 61000-6-
1,6-2)
9 Nesimetria JT, MT: pâna la 2 % 2% 2%
tensiunii de pentru 95 % din (CEI 61000-2-
alimentare săptamâna, media 12)
valorilor efective pe 10
minute.
pâna la 3 % în unele
puncte.
10 Tensiuni JT, MT: vezi Tabelul 2 6 % - armonica 5 5 % - armonica
armonice 5 % - armonica 7 3
3,5 %-armonica 6 % - armonica
113,0 %-armonica 5
13 5 % - armonica
THD 8 % 7
1,5 %-armonica
9
3,5 %-armonica
11
3 %-armonica
13
0,3 %-armonica
15
2 %-armonica
17
(EN 61000-3-2)
11 Tensiuni JT, MT: în studiu 0,2%
interarmoni
ce
90
REGENERABILE
Anexa 4
Transformata Fourier reprezintă cea mai obişnuită metodă de analiză a

semnalelor. Teoria fundamentală a analizei spectrale consideră că analiza este
efectuată pe un interval temporal cuprins între - 8 si + 8. Transformata Fourier
Discreta (DFT) sau varianta Transformata Fourier Rapida (FFT) pot sa introduca
componente spectrale suplimentare pentru semnalul analizat. Acest efect apare din
cauza faptului ca DFT si FFT lucreaza cu un numar finit de esantioane, adica un
segment finit al semnalului real. Spectrul rezultat si cel real vor fi identice numai daca
semnalul este periodic si daca intervalul temporal analizat va avea un numar întreg de
perioade. Aceasta conditie se realizeaza foarte greu în practica.
Rezultatele prezentate în figurile A.1.1 si A.1.2 indică modul în care poate să
arate, de fapt, spectrul. Pentru acelaşi semnal au fost obţinute diferite spectre însă, în
cazul fig. A.1.2, s-a folosit un interval temporal cu 2,5 % mai mare. În bibliografie
acest efect se numeste dispersie spectrală. S-ar putea spune că o parte a energiei
componentei spectrale principale a fost transferată componentelor laterale. A fost
propusă urmatoare interpretare a fenomenului. Eşantionarea în vederea analizei DFT
poate fi comparată cu multiplicarea unei fereastre dreptunghiulare, care corespunde
duratei analizei, cu semnalul real, de durată infinită, fig.A.1.3.
91
REGENERABILE
În figurile A.1.4 se prezintă modul în care trebuie utilizată fereastra pentru analiza
semnalelor.
În figura A.1.5 se prezintă modul în care metodele indicate au influentat asupra

spectrului din exemplu din fig. A.1.2. A fost folosită fereastra Hanning pentru
92
REGENERABILE
scopul acestui exemplu. Efectul constă în reducerea numărului liniilor spectrale

rezultate, iar spectrul se apropie de cel corect, aşa cum este prezentat în fig. A.1.1
În bibliografia curentă se dau mai multe tipuri de ferestre pentru analiza DFT. Cele
mai obişnuite sunt (figura A.1.6):
♦ fereastra triunghiulară similară fereastrei Bartlett
♦ fereastră Hanning
♦ fereastră de tip cosinus sau Hann sau fereastră Hamming
Aceste ferestre sunt cele mai utilizate în instrumentaţia de măsurare. Utilizarea

lor nu elimină problemele de dispersie spectrală, însă limitează semnificativ efectele
duratei limitate de observare. Acest fapt este, în particular, evident în îmbunatăţirea
rezoluţiei spectrale.
93
REGENERABILE
Anexa 5
Cea mai dificilă problemă asociată cu eşantionarea unui semnal continuu este
probleme ambiguităţii. Esenţa acesteia este ilustrata în figura A.2.1. Din această
figură rezultă că acelaşi set de eşantioane poate descrie câteva curbe diferite, pe care
echipamentul de măsurarea nu le identifică.
Principiul analizei de frecventa consta în reprezentarea unei curbe oarecare
printr-o sumă de semnale sinusoidale. O astfel de prezentarea permite analiza
cantitativă a problemei ambiguităţii. În acest scop să consideram curba din figura
A.2.2
Un semnalul x(t) este eşantionat la intervale de timp egale h, determinând

momentele de eşantionare pentru care valorile măsurate sunt indicate pe figura A.2.2.
Presupunem că funcţia x(t) este sinusoidală cu frecvenţa f .
Aceleaşi puncte ar putea să reprezinte sinusoide având frecventele f 1sau f ,
care sunt multipli (nu în mod necesar multipli întregi) ai frecventei f . Aceleasi diferite
frecvente sunt, în mod evident, asociate cu perioada de esantionare. Frecventa f
94
REGENERABILE
alte curbe posibile Timpul de eşantionare este considerată frecvenţa fundamentală.
Se poate afirma, fară a se prezenta demonstraţia matematică, ca domeniul

frecvenţelor pentru care efectul ambiguitatii nu apare se extinde de la f 0  0 pâna la
f 0  f N ., unde f N este frecvenţa maximă, numită frecvenţă Nyquist. Aceasta determină
limita de frecventa privind valorile de esantionare, asa numita limita Shannon, dincolo
de care reconstituirea unica a semnalului continuu nu mai este posibila. Atunci când
semnalul de analizat nu contine componente cu frecventa mai mare decât f N ,
frecventa de esantionare minima necesara care asigura ca semnalul esantionat sa
reprezinte semnalul real este data de:
1 1
fS  fN sau deoarece fS  , atunci fN 
h 2h
Aceasta este aşa numita teorema de eşantionare. Consecinţa sa arată că, pentru
un spectru de frecvente dat, componentele situate între f 0  0 şi f 0  f N pot fi
considerate separate. Dacă semnalul contine frecvente f  f N aceste componente nu se
disting.
Din acest motiv, este necesar să se limiteze banda semnalului de masurat pentru
a reduce consecintele directe ale ambiguitatii la esantionarea lui. Aceasta implica
necesitatea filtrarii semnalului de masurat cu ajutorul unui filtru trece-jos înaintea
esantionarii (filtru antirepliere) în vederea eliminarii frecventelor mai mari decât f N .
* Concluzii
95
REGENERABILE
Calitatea alimentarii cu energie electrica, în special aspectele legate de

continuitatea în alimentare (calitatea serviciului de alimentare), a constituit
întotdeauna o preocupare deosebita, întreruperile fiind generatoare de daune în
industrie sau neplaceri în alimentarea consumatorilor rezidentiali.
În ultimul timp, procesele tehnologice specifice industriei moderne foarte
senşibile la abateri fata de calitatea normata a energiei electrice, au adus în actualitate
şi calitatea curbei de tenşiune. În cele mai multe cazuri abaterile de la regimul
şinusoidal şi şimetric sunt însotite de daune la producator, operatorul de retea,
diferentiate în functie de caracteristicile utilizatorilor RET sau RED, la consumator
prin nerealizarea productiei, reducerea calitatii produselor realizate, reducerea
productivitatii, rebuturi în productie, defecte în echipamente, perturbarea
procesului tehnologic pe durate mult superioare duratei întreruperii, accidente,
cheltuieli suplimentare pentru salarii, materii prime, energie etc.
Stabilirea indicatorilor la care un utilizator este senşibil, analiza domeniului lor
de variatie într-un nod dat al şistemului electroenergetic, precum şi deciziile privind
cresterea nivelului calitatii energiei electrice furnizate, prezinta un interes deosebit
pentru utilizatorii finali, dar şi pentru operatorii de producere, transport, distributie şi
furnizare.
Analizele realizate trebuie sa puna în evidenta caracteristicile calitative ale
energiei electrice poşibil a fi furnizata în mod normal utilizatorilor, iar acestia vor
putea decide daca acestea corespund exigentelor lor sau este necesara efectuarea de
investitii, la furnizor pentru cresterea nivelului de calitate sau în cadrul şistemului
propriu pentru cresterea imunitatii.
96
REGENERABILE
*Bibliografie
[1], Larsson Ake PhD teză doctorat- The power quality of wind turines
[2] Eremia M., Electric power systems. Electric networks, Editura Academiei
Române, Bucuresti, 2006.
[3] ICE Menerg-Standarts of power quality
[4] FDEE Electrica Muntenia Nord pentru proiectul privind monitorizarea energiei
electrice produsa din resurse regenerabile
[5] Mihaileanu C., Potlog D.M., Goluri de tenşiune în sisteme electroenergetice.
Efecte asupra consumatorilor, Editura Tehnica, Bucuresti 1979.
[6] Golovanov N., Sora I., Electrotermie şi electrotehnologii, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1997.
[7] www.ANRE.ro.
[8] http://www.energobit.com/APP_cms/content.asp?ContentId=947;
[9]. Popovski K. si Popovska-Vasilevska S. (2001) -Fezabilitatea proiectelor

geotermale în agricultura laînceputul secolului XXI, BULLETIN GHC, iunie, Scoala
Internaţionala de vara, Skopje, Macedonia;
[10]. Witcher J.C., Witcher and Associates (2006) –
Utilizarea directa a surselor geotermale în agricultura,
Universitatea de stat New Mexico Las Cruces, New
Mexico State University Las Cruces, New Mexico, SUA;
[11]. http://geoheat.oit.edu/bulletin/bull22-2/art4.pdf
[12].http://www.energeia.ro/energie-geotermala/pompecaldura/pompe-de-caldura-
geotermale-94/
[13].http://ro.altermedia.info/stiintatehnologie/introducerein-energia-
geotermala_3077.html
[14](http://www.ren21.net/ lobalstatusreport/g2009.asp).
97

Proiect Disertati

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Disertati

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MONITORIZAREA CALITATII ENERGIEI ELECTRICE PRODUSE DIN SURSE

Capitolul I.Noţiuni generale privind generarea energiei electrice din resurse

1.1.Studiul actual şi de perspectivă în producerea energiei electrică la nivel

1.2.1.Turbinele eoliene cu viteză fixă………………………………………..pag.6

1.2.2.Turbine cu viteze variabile.…...…...………………………………….pag.10

Capitolul II. Noţiuni generale privind calitatea energiei electrice

2.1 Sistemul de indicatori de calitate a energiei electrice.……………………….pag.34

3.1.1.Perturbaţii produse de convertizoare………………………………pag.51

Capitolul 4. Modalităţi de măsurare şi combatere a perturbaţiilor………..pag.68

4.2. Alimentarea din surse speciale cu acumulare de energie………

Capitolul 5. Măsurări ale calităţii energiei electrice generate de producători de

Capitolul I.Noţiuni generale privind generarea energiei electrice

1.1.Studiul actual şi de perspectivă în producerea energiei electrică la nivel

Politicile de modernizare şi reînoire a tehnologiilor din diverse sectoare

 Generatoarele eoliene pot de asemenea acoperii necesarul de energie

Fig.1.1. Prezentare unei surse regenerabile de tip eoliană în funcţiune[12]

Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea

Vânturile se formează datorită faptului că Soarele nu încălzeste Pamântul

 Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substanţe poluante şi

negative inerente utilizării combustibililor clasici. În ultimii ani, preţul de

Principalele dezavantaje sunt :

 resursa energetică relativ limitată.

1.2.1.Turbinele eoliene cu viteză fixă

Fig.1.2. Reprezentarea schematică a unui generator eolian cu viteză fixă.[10]

 Montarea a două generatoare

Pentru viteze slabe ale vântului, se utilizează un generator de mică putere şi

În cazul maşinilor sincrone clasice şi asincrone cu rotorul în scurtcircuit, viteza

 Funcţionarea în mod autonom

Eolienele neconectate la reţea funcţionează în mod autonom, alimentând sarcini

Utilizarea bateriilor de acumulatoare reprezintă o soluţie pentru stocarea pe o

Generatorul poate fi o maşină sincronă cu magneţi permanenţi sau o maşină

Fig.1.3. Schema generală a unei eoliene cu viteză fixă, în mod autonom[10]

În cazul în care eoliana este conectată la reţea, viteza de rotaţie a maşinii

 Conectarea la reţeaua electrică a unei eoliene cu o astfel de

1. prima etapă constă în conectarea înfăşurării statorice la reţea cu rezistente înseriate,

2. După câteva secunde, rezistenţele din circuitul statoric sunt scurcircuitate

Regimul tranzitoriu la conectare determină apariţia unor curenţi importanţi, ce

alternativa (VTA), prin modificarea unghiului de comandă al tiristoarelor din structura

Fig.1.4. Schema de conectare directă la reţea a unei eoliene cu maşina asincronă cu

 Maşina asincronă cu stator dublu

Această configuraţie oferă posibilitatea funcţionarii eolienei cu două viteze.

Puterea debitată în reţea este:

Ptr - puterea transmisă de generator în reţea;

cu ω pulsaţia reţelei, iar p numărul de perechi de poli.

La viteze reduse ale vântului, puterea recuperată de eoliană este mică. De

1.2.2.Turbine eoliene cu viteza variabilă

Fig.1.6. Model de generator eolian cu viteză variabilă[10]

Pentru optimizarea puterii debitate în reţea, în funcţie de viteza vântului, este de

Fig. 1.7. Puterea în funcţie de viteza de rotaţie a arborelui maşinii.

Sistemele eoliene cu viteză variabilă conectate la reţea, utilizează convertoare

 Convertoare statice de tensiune şi frecvenţă (CSTF)

Prin modificarea vitezei, frecvenţa şi amplitudinea tensiunii la iesirea

Lanţul de conversie va cuprinde:

1.convertor c.a.-c.c. (redresor) (1)

Se utilizează redresoare necomandate, cu diode, în cazul generatoarelor

2.convertor c.c.-c.a. (invertor) (2)

Prin comanda acestuia, se poate regla frecvenţa şi valoarea eficace a energiei,

Fig. 1.8. Schema unui convertor static de tensiune şi frecvenţă

Comanda acestor convertoare se realizează cu ajutorul unor sisteme de

Controlul transferului de putere între redresorul cu modulaţie în durată şi

 Sisteme electrice cu viteză variabilă

 Montarea a două generatoare

Pentru viteze slabe ale vântului, se utilizează un generator de mică putere şi