Sunteți pe pagina 1din 21

DISPOZITIVE DE CONTROL - FACTS

Mai multe avarii majore de sistem, pretutindeni în lume,fost asociate direct cu


colapsul tensiunii; utilizarea dispozitivelor FACTS în sistemele electronergetice este
realizată pentru controlul circulaţiei de puteri, îmbunătăţirea stabilităţii, managementul
tensiunii, corecţia factorului de putere şi reducerea pierderilor. Lucrarea investighează
utilizarea dispozitivelor conectate în serie (TCSC) şi a dispozitivelor conectate în paralel
(SVC), din punctul de vedere al sensibilităţii sarcinii şi pierderilor de putere reactivă,
pentru a creşte stabilitatea tensiunii. Studiul a fost realizat pe sistemul test IEEE 30
pentru a verifica corectitudinea şi eficienţa metodei propuse. Lucrarea evidenţiază faptul
că dispozitivele FACTS amplasate optim în sistem măresc semnificativ limitele puterii
şi stabilitatea sistemului.

1.Aspecte generale privind dispozitivele FACTS

În conformitate cu definiţia IEEE, dispozitivele FACTS (Flexible AC


Transmission System) sunt sisteme folosite în transmisia în curent
alternativ care încorporează elemente de electronică de putere şi
alte controlere statice pentru a creşte controlabilitatea şi capacitatea
de transfer a puterii. Desigur, cauza a fost evidentă: presiunea minimizării
capitalului şi a costului operaţiunilor şi optimizarea utilizării reţelelor de tensiune
alternativă. Trebuie spus clar: dispozitivele FACTS nu sunt noi în concept de bază ci
electronica de putere a revoluţionat proiectarea şi ingineria. Tehnologiile FACTS sunt
cele mai economice pentru a rezolva problemele de transport a energiei electrice.
Scopul reţelei de transport este conecteze centralele şi centrele de sarcină pentru a
alimenta sarcina cu o fiabilitate cerută şi eficienţă maximă, la un preţ scăzut. Pe măsură
ce creşte puterea transferată, sistemul electroenergetic poate deveni tot mai încărcat şi
mai nesigur pentru circulaţiile de puteri neprogramate şi piederile mari. În acest context,
a fost introdus un concept denumit sistem flexibil de transmitere a curentului alternativ.
Conceperea dispozitivelor FACTS ca o filosofie de control total al reţelei a fost
introdusă de către N.G. Hingorani de la Electric Power Research Institute (EPRI) din
SUA în 1988, deşi dispozitivele cu electronică de putere au fost folosite de mulţi ani în
reţeaua de transport. Dispozitivelor FACTS se folosesc în sistemele electroenergetice
pentru controlul circulaţiei
de puteri, mărirea stabilităţii, managementul tensiunii, corecţia factorului de putere şi
inimizarea pierderilor.
Problema colapsului tensiunii în sistemul electroenergetic a devenit una din cele
mai importante pentru a fi rezolvată, mai multe avarii majore de sistem, pretutindeni în
lume, fiind asociate direct cu acest fenomen.
De altfel, datorită avariilor de sistem care au apărut în America şi Canada în
2003, cercetătorii încearcă să descopere metode alternative pentru a mări stabilitatea
tensiunii.
Stabilitatea regimului permanent se referă la răspunsul dinamic al sistemului la
perturbaţii mici care apar în mod curent în timpul funcţionării sistemului. Această
problemă poate fi studiată utilizând ecuaţiile dinamice liniarizate ale sistemului într-un
punt de funcţionare. Un sistem se află în regim stabil pentru o anumită condiţie de
funcţionare, dacă în urma unor mici perturbaţii, el revine la regimul staţionar .Condiţia
de stabilitate se determină calculând valorile proprii ale sistemului liniarizat; dacă toate
părţile reale ale valorilor proprii sunt negative, sistemul este stabil; altfel, sistemul este
instabil. Circulaţia de putere pe o linie de c.a. este o funcţie de modulul şi faza tensiunii
şi impendanţa liniei. Consecinţele lipsei controlului pentru oricare din aceste variabile
sunt probleme cu stabilitatea, circulaţii de puteri nedorite, circulaţii de puteri reactive
nedorite, pierderi
mari, tensiune ridicată sau scăzută, printre altele.
Dispozitivele FACTS unt flexibile în sensul că pot fi reprofilate ca efect. În
Fig.1 se prezintă o situaţie elocventă a rolului dispozitivelor FACTS în managementul
congestiilor din sistemele electrice de putere.
Circulaţia puterilor în sistemul din Fig.1.1.A conduce la congestia pe latura L23
cu putere limită 1250 MW, încărcarea ei cu putere activă fiind de 1600 MW la o
circulaţie neinfluenţată. În cele trei situaţii B, C, D s-a obţinut acelaşi efect utilizând
două impedanţe variabile B, C şi un regulator de fază cu unghi controlat.
Considerând nivelul de 765 kV (1 u.r.) tensiunile nodurilor sunt precizate în
Fig.1.2.
Se observă sensibilitatea regulatorului de fază cu unghi controlat. La o valoare de
0,858º puterea transferată creşte cu 350 MW, efect identic cu înserarea pe latura L13 a
unei reactanţe capacitive Xc = - 5 W.
După M.G. Hingorani structura dispozitivelor FACTS este dată în Tabelul
Cu dispozitivele FACTS putem controla faza tensiunii, mărimea sa în nodul ales şi
impedanţa liniei [3].

Fig.1.1 Managementul congestiei sistemului, utilizând dispozitive FACTS. Tensiunile


nodurilor
Fig.1.2. Managementul congestiei sistemului, utilizând dispozitive FACTS. Tensiunile
nodurilor

2.Clasificarea dispozitivelor FACTS

Condensatoarele Serie Controlate cu Tiristoare (TCSC) şi Compensatoarele


Statice de Putere Reactivă (SVC) sunt ele mai populare dispozitive FACTS. Obiectivul
principal al SVC este de a regla tensiunea într-un nod ales controlând injecţia de putere
reactivă în locaţia respectivă. Menţinerea nivelelor tensiunii este importantă din punctul
de vedere al consumatorilor. Valorile scăzute ale tensiunii provoacă dereglări ale
performanţelor sarcinilor cum ar fi motoare de inducţie, lămpi cu incandescenţă etc., în
timp ce valorile ridicate ale tensiunii provoacă saturaţie magnetică şi generează
armonici, precum şi probleme cu izolaţia. Aceste dispozitive sunt caracterizate printr-un
răspuns rapid, domeniu mare de aplicare şi fiabilitate ridicată.
Compensarea capacitivă longitudinală este o altă metodă pentru a îmbunătăţi
limitele de stabilitate şi de a creşte capacitatea de transport. Puterea transportată pe o
linie este invers proporţională cu impedanţa de transfer. De exemplu, considerând alţi
parametrii constanţi, o compensare serie de 50 % dublează aproximativ puterea
transmisă în regim stabil, în timp ce o compensare serie de 75 % va creşte puterea
transportată aproximativ de patru ori. Din perspectiva unui regim stabil, structura
dispozitivului este echivalentă cu cea a unui FC-TRC SVC.
În prezent există două clase distincte de dispozitive FACTS:
a) Dispozitive care utilizează tiristoare convenţionale ca elemente de comandă
şi comutaţie. Din această categorie fac parte:
- Compensatoarele statice de putere reactivă SVC;
- Condensatoarele serie controlate cu tiristoare TCSC ;
- Transformatoarele rotitoare PST sau regulatoare pentru unghiul de fază
controlate cu tiristoare PAR;
b)Dispozitive bazate pe invertoare statice folosite ca surse de tensiune
comandate prin tehnica modulării în durată a impulsurilor (MDI). Din această categorie
fac parte:
- Compensatoarele statice sincrone derivaţie şi serie – STATCOM şi SSSC;
- Regulatoarele unificate pentru controlul fluxurilor de putere UPFC ;
Din punct de vedere al aplicaţiilor dispozitivelor FACTS în controlul şi reglajul
circulaţiei de puteri în sistemele electroenergetice, în literatura de specialitate s-a adoptat
o clasificare corespunzător parametrilor controlaţi [DOU98].
În aceste condiţii, în studiile privind calculul regimului permanent de funcţionare al
sistemelor electroenergetice de tensiune alternativă, modelul matematic al dispozitivelor
FACTS presupune luarea în considerare în mod distinct a următoarelor tipuri de
dispozitive:

Tipul Parametrii controlaţi Dispozitivul FACTS


dispozitivului
FACTS
Tipul A P şi Q de-alungul liniei UPFC
(serie)
Tipul B P de-alungul liniei TCSC, SSSC, PST
(serie)
Tipul C Q în noduri (derivaţie) SVC, STATCOM

Tab.2.1.Tipuri de dispozitive FACTS


Dispozitivele FACTS de tip A, reprezentate de regulatoarele unificate pentru
controlul fluxurilor de putere, realizează controlul fluxurilor de putere activă şi reactivă.
UPFC este asimilat cu o sursă de energie realizată din două convertoare conectate între
ele printr-o legătură funcţionând la tensiune continuă. Controlul unificat al circulaţiilor
de putere activă şi reactivă este considerat la ora actuală cel mai complet dispozitiv
FACTS, având capacitatea de a asigura în mod simultan, rapid şi independent controlul
celor trei parametrii de bază ai sistemului: tensiunea la borne, impedanţa liniei de
transport şi unghiul de fază, proprietăţi ce permit controlul flexibil al circulaţiilor de
putere.
Dispozitivele FACTS de tip B asigură controlul puterii active tranzitate prin
laturile reţelei electroenergetice şi creşterea capacităţii de transport. Având în vedere
expresia puterii active transportate pe o linie electrică de reactanţă x, cu tensiunile la
jθ j
cele două capete: U i = U i e jθi şi U j = U j e :
U iU j
P= sin θ ij (2.1)
x
controlul eficient al circulaţiei de putere activă se poate realiza prin :
- Modificarea reactanţei liniei în funcţie de gradul de compensare serie, cu
ajutorul compensatorului serie cu condensatoare comandate cu tiristoare;
- Modificarea unghiurilor de defazaj al tensiunilor la capetele liniei, cu
ajutorul transformatoarelor rotitoare de unghi controlate cu tiristoare;

Dispozitivele FACTS de tip C sunt echipamente destinate controlului


puterii reactive conectate în derivaţie în nodurile sistemului, cu posibilitate de reglaj şi

comandă pentru controlul tensiunii ( U i , U j ). Din această categorie fac parte


compensatoarele statice de putere reactivă SVC, având la bază bobine şi condensatoare
comandate prin tiristoare şi compensatoarele statice de putere reactivă avansate
STATCOM. Caracteristic pentru aceste tipuri de echipamente este faptul că sunt
capabile să schimbe cu reţeaua la care sunt conectate energie reactivă în ambele sensuri
-absorbţie sau generare - urmărind şi compensând dinamic variaţiile de putere reactivă
ale consumatorilor.
3.Dispozitive FACTS controlate prin tiristoare

Elementul de bază al dispozitivelor FACTS controlate prin tiristoare - SVC şi


TCSC - îl constituie bobina controlată prin tiristoare TCR (Thyristor Controlled
Reactor), element de reglaj al sistemului, la care se adaugă un condensator cu comutaţie
prin tiristoare TSC (Thyristor Switched Capacitor) sau un condensator fix FC (Fixed
Cpacitor).
În cazul sistemelor de compensare statice SVC, ansamblul TCR-TCS este
conectat în derivaţie. Dispozitivele de tipul TCSC sunt conectate în serie pe liniile
electrice de transport şi sunt utilizate pentru controlul şi reglajul puterii sau curentului
pe linie.
Pentru modelarea acestor dispozitive se utilizează o reactanţă echivalentă X e

respectiv o susceptanţă echivalentă Be a căror valoare este controlată prin intermediul


tiristoarelor, ca elemente de comandă statică.

TCR TSC

iL L C ic

Fig.3.1. Structura
de bază a
dispozitivelor
FACTS
controlate cu tiristoare
Modulul constructiv de bază al TCSC este compus din condensatorul de
compensare C înseriat pe linia de transport şi elementul de reglaj - bobina comandată
prin tiristoare TCR, alcătuită din perechea de tiristoare montate antiparalel în serie cu
inductivitatea L, destinate modificării reactanţei echivalente a dispozitivului de
compensare.
Din punct de vedere al funcţionării în regim static, structura TCSC este
echivalentă cu un sistem TCR-FC. Dispozitivele TCSC sunt utilizate în cadrul reţelelor
electroenergetice pentru a compensa reactanţa inductivă a liniilor electrice de transport
în scopul îmbunătăţirii performanţelor statice şi dinamice:
- Mărirea capacităţii de transport a liniilor electrice prin reducerea reactanţei
liniei electrice;
- Controlul circulaţiilor de putere pe liniile electrice prin modificarea
reactanţei liniei în funcţie de gradul de compensare serie;
Creşterea rezervei de stabilitate statică şi tranzitorie;
- Amortizarea oscilaţiilor de putere în cazul funcţionării interconectate a
sistemelor sau ca urmare a unor fenomene tranzitorii;

4. Condensatoare serie controlate cu tiristoare (TCSC)

Diferenţa principală faţă de SVC o reprezintă faptul că TCSC este conectat în


serie cu linia de transport, în timp ce SVC este conectat în şunt într-un nod. O altă
diferenţă majoră o reprezintă faptul că TCSC este conectat direct la linie, iar SVC printr-
un transformator coborâtor.

Fig.4.1 Componente circuitului principal al TCSC


Fig.4.2 Compensare serie a liniei

Impedanţa de frecvenţă fundamentală pentru un


condesator conectat în serie comandat de tiristoare
5.Compensatorul static de putere reactivă avansat (STATCOM)

Un compensator static de putere reactivă (STATCOM) este un dispozitiv de tip


FACTS conectat în paralel cu reţeaua şi capabil să transfere bidirectional energie
reactivă inreteaua de curent continuu sau in reteaua de curent alternativ. Acest
echipament are in componenta un convertor curent alternativ- curent continuu.
În figura 5.1 se prezintă schema unui compensator static de putere reactivă (a) şi
diagramele fazoriale ale tensiunilor (b si c):

Fig.5.1. Compensator static de putere reactiva

Principiul de funcţionare a unui astfel de echipament este de a mentine nivelul


tensiunii unui condensator încărcat la o tensiune continuă şi de a genera prin intermediul
convertorului cc-ca, tensiunea alternativa V0, în fază cu tensiunea V a reţelei. Diferenţa
între amplitudinile acestor tensiuni se aplică la bornele reactanţei inductive XT şi
produce o circulaţie de curent reactiv. Valoarea absolută a acestei tensiuni determină
amplitudinea curentului reactiv, iar sensul ei, determină sensul defazajului (+sau – 900 )
acestui curent în raport cu tensiunea reţelei. Dispozitivul STATCOM va fi văzut de către
reţeaua electrică ca un element reactiv inductiv sau capacitiv, cu impedanţa variabilă.
Proprietăţile reactive ale unui dispozitiv STATCOM depind numai de amplitudinea
tensiunii V0, plecând de la energia stocata în condensator. Astfel în figura 5.1(b)
dispozitivul se comportă ca o inductivitate, absorbind energia reactivă, iar dacă curentul
I este defazat înainte cu 900 faţă de tensiunea V, dispozitivul se comportă ca un
condensator, furnizând energie reactivă, figura 5.1(c). Puterea reactivă, văzută din reţea
este:
3
Q = 3 ⋅V ⋅ I , Q = ⋅ V (V − V0 )
L ⋅ω
Asadar, dispozitivul poate să injecteze sau să consume putere reactivă similar cu
un compensator sincron. Mărimea tensiunii V0 depinde de diferenta de potenţial VCC la
bornele condensatorului de stocare. Se menţionează că puterea reactivă maximă ce poate
fi produsă de un dispozitiv STATCOM este egală cu produsul dintre tensiune şi curent,
în timp ce în cazul compensatorului clasic, aceasta este egală cu patratul tensiunii,
împărţită la valoarea impedanţei. Astfel, dacă tensiunea pe linia electrică scade,
dispozitivul STATCOM va putea produce puterea reactivă maximă prin utilizarea
capacităţii sale de supraîncărcare în curent, pe cănd la compensatorul static puterea
reactivă scade în funcţie de pătratul tensiunii chiar dacă ar fi nevoie ca aceasta să crescă.
În plus dispunănd de energia înmagazinată în capacitate, dispozitivul STATCOM poate
continua pentru scurt timp, să producă o anumită energie electrică, asemănător cu un
compensator sincron care stochează energie în masa sa rotativă.
Pe lângă aceste avantaje, comparativ cu compensatoarele statice convenţionale, mai
putem menţiona :
- reducerea spaţiilor necesare pentru instalare, datorită inexistenţei
bobinelor şi a bateriilor de condensatoare;
- nu se folosesc filtre de armonice pe partea de curent alternativ;
- performanţele dinamice sunt imbunătăţite.
Faptul că prin utilizarea unor dispozitive STATCOM, se poate controla tensiunea
unei reţele electrice, se poate utiliza la amortizarea oscilaţiilor de putere, evitându-se în
acest fel construcţia de noi linii de transport.
La ora actuală un dezavantaj în utilizarea dispozitivului STATCOM este faptul că
acesta are în structura sa tiristoare de tip GTO, mai scumpe, şi comparativ cu tiristoarele
clasice, cu pierderi mai mari, respectiv tensiuni şi curenţi vehiculati, mai mici.
Ca orice dispozitiv bazat pe electronica de putere, invertorul cu tiristoare GTO,
generează armonici în reţele, acestea fiind armonici de ordinul 6, datorate faptului că
invertoarele efectuează 6 comutaţii pe o perioadă.
Pentru a creşte rangul armonicelor fără a perturba funcţionarea sistemului se poate creşte
numărul de ansambluri transformator-punte, propunându-se în literatura de specialitate
montarea a 8 transformatoare şi 8 punţi de conversie acestea având 48 de impulsuri,
obţinându-se prin aceasta,armonici cu grad de poluare nesemnificativ pentru reţea.
Dispozitivul STATCOM poate fi montat şi în serie cu reţeaua electrică, formând astfel
un compensator serie avansat (CSA). Schema electrică a compensatorului serie avansat,
se aseamăna cu schema precedentă a compensatorului static de putere reactivă.. În figura
3.17(a), se prezinta o schemă simplificată pentru model, in figura 5.2(b), simbolistica
compensatorului serie avansat, in figura 5.2(c) şi si in figura 5.2(d), caracteristica statică
de funcţionare V0–I.

. 5.2 Schema simplificata de model

Compensatorul serie avansat este un dispozitiv de tip FACTS conectat în serie cu


reţeaua şi este capabil să controleze circulaţia de putere pe linie. Acest dispozitiv
dispune la fel ca şi dispozitivul STATCOM de un convertor cu comutaţie forţată, având
conectat în paralel un condensator.
Principiul de funcţionare al compensatorului serie avansat constă în injecţia unei
tensiuni suplimentare V0, variabilă, în cuadratură cu curentul din linie, de unde putem
trage concluzia că parametrul controlabil al compensatorului static avansat este V0. Se
poate spune că într-un anumit sens, compensatorul serie avansat se comportă asemănător
cu un condensator şi o bobină conectate în serie, care printr-o comutaţie repetată,
folosesc modul de lucru ca.
Principala diferenţă, faţă de dispozitivul de compensare static de putere reactivă
avansat, constă în faptul că dispozitivul de compensare serie avansat, poate fi modelat ca
o sursă de tensiune, curentul I şi tensiunea injectată V0 fiind perpendiculare. Diagrama
fazorială este aceeaşi ca şi în cazul dispozitivului STATCOM.
Capacitatea acestui dispozitiv (CSA), de a controla circulaţia de putere prin
modularea tensiunii V0 este dependentă de circulaţia de curent. Din această cauză, dacă
în exploatarea unei linii de transport se impune a controla o putere tranzitată foarte mică,
atunci compensatorul serie avansat nu poate asigura controlul.

6.Regulatorul unificat pentru controlul fluxurilor de putere

Regulatorul unificat sau universal al fluxurilor de putere (UPFC) poate controla


în mod independent mai multi parametrii, care sunt: amplitudinea şi faza tensiunii în
lungul liniei, respectiv circulaţia de putere reactivă prin controlul tensiunii de fază.
Schema unui regulator unificat avansat pentru controlul fluxurilor de putere este
prezentata în figura 6.1(a), iar modelul unui regulator pentru controlul puterii, in figura
6.1(b).
6.1 Regulator unificat avansat pentru controlul fluxurilor

Regulatorul dispune de două laturi, una în paralel şi una în serie, în raport cu linia
de transport, fiecare dintre acestea constând din câte un transformator, un convertor
static cu comutaţie autonomă şi un circuit la tensiune continuă. Transformatorul auxiliar
al laturii în paralel este conectat în derivaţie, în raport cu linia în CA, în timp ce
transformatorul laturii în serie funcţionează ca un transformator supravoltor.
O parte din puterea activă tranzitată pe linia de curent alternativ, extras prin
transformatorul auxiliar, este preluată de staţia de conversie 1. Tensiunea continuă,
comandă invertorul, care este reprezentat de staţia de conversie 2 şi este culeasa de la
legătura în curent continuu care cuprinde şi condensatorul C. Pornind de la staţia de
conversie 2, care are racordat la ieşire transformatorul serie, se generează în linia
electrică o tensiune alternativă Vpq, care se suprapune vectorial cu tensiunea de fază V,
obţinându-se la ieşire tensiunea V’.
Printr-un astfel de montaj se poate determina ca tensiunea suplimentară injectată
Vpq în linie, să fie variabilă atât în modul cât şi în fază. Tensiunea suplimentară introdusă
Vpq poate avea, în mod teoretic, orice defazaj în raport cu tensiunea V, iar amplitudinea
sa, se poate modifica între valorile 0 şi Vpqmax . Aria de funcţionare devine regiunea
limitată de cercul având ca rază Vpqmax. Vârful fazorului Vpq- şi implicit al fazorului V’
poate lua orice poziţie în interiorul acestui cerc. Punctul de funcţionare poate fi
modificat în mod continuu, prin schimbarea fazei şi amplitudinii lui Vpq. Prin controlul
raportului între amplitudinile tensiunilor V şi Vp se controlează circulaţia de putere
reactivă. Diagrama fazorială din figura 6.2 poate ajuta la intelegerea fenomenelor
prezentate în prealabil:
Fig.6.2 Diagrama fazoriala

Modelul din figura 6.1(b), cuprinde o sursă de tensiune Vpq şi două surse
independente de curent Iq şi IT. În funcţionarea regulatorului unificat, latura paralelă
alimenteaza două sarcini, producând putere activă care este injectată în linie, in paralel
cu circuitul de curent continuu, prin intermediul laturii serie şi este considerată a fi o
sursă controlabilă de curent reactiv.
Sursa de tensiune Vpq, reprezintă injecţia de tensiune în linie prin latura serie.
Puterea injectată prin latura serie este generată în interiorul acesteia, nefiind necesar a fi
transmisă de la latura paralelă.
Latura în serie poate acţiona ca un compensator serie avansat, caz în care
tensiunea suplimentară introdusă Vpq , prin transformatorul de supravoltare, este
perpendiculară pe curentul I2 din linie.
Fiecare din cele două laturi, serie şi paralel, ale regulatorului unificat pot deci
genera sau absorbi în mod independent puterea reactivă şi datorită faptului că cele două
laturi sunt legate între ele prin intermediul unei legături în curent continuu, există
posibilitatea de a controla defazajul între fazorii V şi V’ ca rezultat al schimbului de
putere activă, între cele două laturi.
Comparativ cu alte dispozitive FACTS, regulatorul unificat pentru controlul
fluxurilor de putere are trei parametrii controlaţi independent şi anume: argumentul α,
amplitudinea tensiunii Vpq şi amplitudinea curentului reactiv Iq al laturii paralel.
Corespunzător noii tensiuni V’ de linie, rezultă o nouă circulaţie de putere activă şi
reactivă. Prin modificarea valorilor de consemn la dispozitivul de comandă-control. se
pot impune fluxurile de puteri active şi reactive pe linia controlată.
În afara de faptul că nu conţine componente pasive, regulatorul unificat prezintă
şi avantajul că aceeaşi structură de convertor poate fi adaptată la trei scheme pentru
reglajul tranzitelor şi anume: compensatorul de putere reactivă în paralel, compensatorul
serie sau defazor de unghi.

7.Analiza stabilitatii tensiunii

Se discută pe scurt unele concepte fundamentale referitoare la analiza stabilităţii


tensiunii şi regulatorul FACTS
.
7.1 Stabilitatea tensiunii şi teoria bifurcaţiei

Fenomenele neliniare, mai ales anumite tipuri de bifurcaţii, s-au dovedit a fi


responsabile de o varietate de probleme de stabilitate în sistemele electroenergetice. În
particular, lipsa punctelor de echilibru postavarie în mod curent asociate cu punctele
singulare de birfucaţiile (SNB) şi anumite tipuri de bifurcaţii produse la limită (LIB), s-a
dovedit a fi motivul principal al colapsului de tensiune.
Explicaţii şi exemple detaliate ale acestor bifurcaţii în sistemele electroenergetice
şi asocierea lor cu stabilitatea tensiunii pot fi găsite în [11]. În general, punctele de
bifurcaţie pot fi definite ca puncte de echilibru unde se schimbă „cantitatea” şi / sau
calitatea echilibrului, asociate cu un sistem neliniar de ecuaţii dinamice, în condiţiile
variaţiei lente a parametrilor sistemului.

7.2 Principiul compensării

Circulaţia de putere pe o de transport este direct proporţională cu diferenţa


unghiului de fază şi invers proporţională cu mărimea reactanţei. Condensatoarele serie
reduc reactanţa totală a liniei de transport.
Fig. 7.1.1 Componentele circuitului principal SVC

Fig.7.1.2 Reprezentarea circuitului SVC pentru regim stabil


Fig.7.1.3Principiul compensării – condensatoare serie
şi şunt

8. Amplasarea optimă a TCSC

Indicele de sensibilitate al pierderii de putere reactivă Unul din rezultatele


importante ale compensării serie este reducerea pierderilor de putere reactivă. Scopul
este găsirea liniei pe care se va amplasa TCSC, determinând indicii de sensibilitate ai
pierderilor de putere reactivă în fiecare linie. Indicele de sensibilitate reprezintă rata de
schimbare în pierderi de putere reactivă datorită reactanţei liniei. După acest indice
poate fi găsită cea mai convenabilă linie pentru cazul compensării serie.
Ecuaţia pierderilor de putere pe linia dată în figura de mai jos,
Fig.8.1 Circulaţia de putere pe o linie de transport

poate fi scrisă astfel:

unde:

Apoi indicele de sensibilitate (SI) este:

Mai întâi scriem ecuaţia sistemului electroenergetic:

F(y, λ, p) = 0

unde y reprezintă vectorul variabilelor de stare, λ corespunde vectorului puterilor reale şi


reactive ale sarcinilor şi p reprezintă orice parametru al sistemului care este direct
controlabil, cum ar fi nivelele de compensare şunt şi serie. În orice regim stabil al
această ecuaţie este satisfăcută. Aceasta înseamnă că la punctul de început al
funcţionării (y0, Q0, p0) şi punctul singular al nodului de bifurcaţie (yb, Qb, pb) sunt
două ecuaţii:
F(y0, λ0,p0) = 0
F(yb, λb,pb) = 0

Aici există o relaţie între Q0 indicând puterile active şi reactive la punctul iniţial
de funcţionare şi Qb indicând cel singular al nodului de bifurcaţie. În punctul singular al
nodului de bifurcaţie, matricea jacobiană b fy | este singulară. Pentru un set dat de
parametrii controlabili p0, căderea tensiunii studiază de obicei concentrat pe
determinarea căderii sau punctului de bifurcaţie (yb, Qb), unde corespunde de obicei
nivelului maxim de sarcină sau coeficientului de siguranţă al încărcării.
BIBLIOGRAFIE:

Prof.Dr.Ing. Mircea Chindris – Tehnologii oderne de transport si


distributie a energiei electrice
Bică D. – Sisteme informatice moderne in electroenergetică, Ed. UPM-
2005, Tg.Mureş
www.transelectrica.ro

www.et.upt.ro-Amplasarea optima a dispozitivelor FACTS

www.docstoc.com-Dispozitiv al retelelor inteligente FACTS