UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

LABORATOR TRACTIUNE ELECTRICA

Lucrarea nr 5

STUDIUL MOTORULUI ASINCRON LINIAR FOLOSIT LA PROPULSIA

VEHICULELOR ELECTRICE MOTOARE (VEM)

1. SCOPUL LUCRARII
Lucrarea isi propune sa prezinte principiul de functionare, proiectarea, constructia si
comanda unui motor asincron liniar. Motoarele asincrone liniare sunt folosite in propulsia
vehiculelor electrice neconventionale datorita simplificarii constructive a ansamblului
propulsor. Fortele de interactiune de valori mari se obtin daca se folosesc materiale
supraconductoare asezate in module speciale numite criostat.

2. CONSIDERATII TEORETICE
         Motoarele electrice liniare sunt maşini electrice în care armătura mobilă efectuează o
mişcare de translaţie, paralel  cu armatura fixă. Această proprietate a motoarelor liniare
determină, în principal interesul pentru utilizarea lor în tracţiunea electrică, având în vedere că
propulsia constituie deplasarea unui vehicul, care trebuie realizată printr-o mişcare de
translaţie. În tracţiunea electrică sunt folosite numai motoarele liniare de curent alternativ,
sincrone şi asincrone.
         Un motor asincron liniar se poate obţine dintr-un motor asincron rotativ prin secţionarea
acestuia din urmă după o generatoare şi desfăşurarea în plan a celor două armături-primarul
(inductorul) şi secundarul(indusul)-una din ele fiind mobilă, solidară cu vehiculul, iar cealaltă
fixă, solidară cu calea.Fig.1 unde: 1- crestatura statorica, 2-crestatura rotorica, 3- inductor,
4-indus
1

Primar inductor (Fe, tole)

U1 W2 V1 U2 W1 V2

0 Secundar indus (Fe, tole sau masiv) x

Fig. 1

1
 Înfăşurarea inductoare trifazată dispusă în crestăturile miezului magnetic primar,
realizat din tole, produce în întrefierul maşinii liniare un câmp magnetic progresiv (denumit
şi alunecător), analog câmpului magnetic învârtitor din maşina rotativă, care se deplasează în
direcţia Ox faţă de un sistem de referinţă solidar cu primarul. Câmpul magnetic progresiv
induce curenţi în înfăşurarea secundară a maşinii liniare şi astfel, prin interacţiune, se produce
o forţă electromagnetică cu o componentă longitudinala Fx după direcţia Ox. Fig. 1
O simplificare  a armăturii secundare se obţine dacă în locul scării conductoare se
foloseşte o placă din aluminiu sau din cupru.
Motorul liniar se poate realiza în două variante: motor liniar unilateral Fig.2,

circuit magnetic (din tole de fier)

U1 W2 V1 U2 W1 V2

Fig.2aluminiu
placă Motor asincron unilateral
placă fier
sau, prin dublarea construcţiei, motor liniar bilateral Fig.3, care dezvoltă o forţă longitudinală
sporită.
circuit magnetic (din tole de fier)

U1 W2 V1 U2 W1 V2
b

U1 W2 V1 U2 W1 V2
placă aluminiu circuit magnetic (din tole de fier)
Fig.3 Motor asincron bilateral
În cazul motorului liniar unilateral, cel mai adesea placa se aşează peste un miez
magnetic (acesta fiind şi el  realizat sub forma unei plăci de fier). Pentru aplicaţiile pe
vehicule electrice ale motorului unilateral, cel mai simplu este ca armăturile să fie dispuse în
plan orizontal.
În cazul maşinii liniare bilaterale, construcţia uzuală cu indus-placă conductoare este
aceea fără miez magnetic pe indus, existând însă, şi variante în care indusul este realizat dintr-
o placă de fier, simplă sau aflată între două plăci de aluminiu (cupru). Pentru aplicaţiile pe
vehicule electrice ale maşinii bilaterale, cel mai simplu este ca armăturile primară şi
secundară să fie dispuse în plan vertical. Secundarul capătă aspectul unei şine, ceea ce
justifică denumirea de şină de reacţie dată uneori indusului.
Pentru realizarea permanentă a forţei longitudinale Fx la deplasarea pe direcţia Ox a
unei armături faţă de cealaltă, este necesar ca armătura fixă (solidară cu calea) a maşinii să se
extindă pe toată lungimea căii, această extindere ducând la două categorii de maşini liniare:
      a) Maşini cu primar scurt, la care primarul, aflat pe vehicul este scurt faţă de secundar,
cadru vehicul
aflat pe cale. La maşina asincronă secundarul v
fiind nealimentat se poate considera cale pasivă.

v
V2 U1 W2 V1 U2 W1 V2 1 U1

2
cale
 Fig.4 Maşina asincronă liniară unilaterală cu secundar scurt
Maşina cu primarul scurt ( fig.4 ) este avantajoasă din punct de vedere economic,
întrucât inductorul, partea cea mai scumpă a maşinii, este de lungime mică, dar pune
probleme tehnice legate de alimentarea sa, deoarece aceasta trebuie să fie făcută fie de la o
sursă de energie aflată pe vehicul (vehicule autonome), fie de la o sursă exterioară (vehicule
neautonome) iar captarea curentului în ultimul caz, la viteze mari, de peste 300 km/h, implică
dificultăţi mari.
b) Maşini cu secundar scurt,  la care secundarul aflat pe vehicul, este scurt faţă de
primar, aflat pe cale. Se obţine astfel o cale activă, vehiculul devenind pasiv.

v cadru vehicul
U1 W2 V1 U2 W1 V2
v1

Fig.5 Maşina asincronă liniară unilaterală cu primar scurt

cale
         Maşina cu secundarul scurt ( fig.5 ) este dezavantajoasă economic datorită lungimii mari
a inductorului, dar are avantajul tehnic, că alimentarea lui se poate face direct de la o sursă
staţionară. Avantajul este important atât la vehiculele de viteze mari cât şi la cele la care nu
este permis să se producă scântei, determinate de captarea curentului, în medii explozive,
mine etc.
3. Principiul de functionare a motorului asincron liniar

Statorul motorului liniar, numit şi primar sau inductor, se alimentează de la o reţea

trifazată simetrică. Câmpul magnetic rezultant produs de înfăşurarea trifazată a inductorului
are amplitudine constantă şi se deplasează de-a lungul maşinii, în mod asemănător cu
rotirea câmpului învârtitor de la motorul rotativ, în sensul de succesiune a fazelor. Viteza de
deplasare a acestui câmp mobil, numit câmp magnetic progresiv sau alunecător,
depinde de numărul p de perechi de poli ai maşinii şi de frecvenţa fx a tensiunii de ali-
mentare. Deoarece într-o perioadă T a tensiunii câmpul magnetic parcurge în întrefier o
distanţă egală cu dublul pasului polar T , rezultă că viteza de sincronism v0 este
2  fl
v0    1  2f1 , (1)
T  p
unde ω = 2πf1 este pulsaţia tensiunii de alimentare, iar l - lungimea inductorului. Prin
deplasarea câmpului magnetic faţă de indus sau armătură (denumirea de rotor la acest
motor nu mai are sens) în barele acesteia se induc tensiuni electromotoare care produc
curenţi. La motorul liniar se renunţă de regulă la barele scurtcircuitate ale indusului,
curenţii de inducţie turbionari au sediul într-o placă conductoare de aluminiu, cupru sau oţel.
Interacţiunea dintre câmpul magnetic şi curenţii din indus dă naştere la forţe electromagnetice
care au ca rezultantă o forţă de propulsie ce pune în mişcare armătura dacă inductorul este
fix sau inductorul, dacă indusul este fix. Viteza armăturii este obligatoriu mai mică decât
viteza de sincronism, pentru că în cazul când ar fi egală cu aceasta, nu s-ar induce tensiuni, nu

3
ar exista curenţi în armătură şi deci nu s-ar exercita forţe electromagnetice. Alunecarea
motorului linear se defineşte la fel ca şi la motorul asincron rotativ:
v v
s 0 . (2)
v0
Regimurile de funcţionare ale motorului asincron linear sunt aceleaşi ca şi ale
motorului rotativ:
pentru sЄ(0,1) — regim de motor;
S >1 frânare prin conectare inversă, armătura se deplasează în sens contrar
deplasării câmpului magnetic;
s <0 frânare recuperaţi vă suprasincronă (armătura se deplasează în acelaşi sens cu
câmpul magnetic mobil, dar cu o viteză mai mare ca a acestuia). Motorul liniar poate trece
şi în regim de frânare dinamică, dacă inductorul, după ce este deconectat de la reţea, se
alimentează în curent continuu.
Fenomenele fizice din motorul asincron liniar fiind asemănătoare cu cele din
maşina asincronă convenţională, este firesc ca ecuaţiile de funcţionare, schemele echivalente
şi diagramele fazoriale să aibă forme analoge cu cele ale motorului asincron rotativ.
Totuşi, datorită unor deosebiri constructive, cum ar; fi dimensiunile limitate ale
inductorului, apar unele efecte specifice motorului linear, care îngreunează calculul şi
proiectarea şi înrăutăţesc performanţele acestuia. Efectul longitudinal sau de capăt constă în
stabilirea curenţilor în indus la intrarea plăcii în câmpul magnetic al inductorului si
stingerea lor la ieşirea din câmp. Efectul transversal sau de margine constă în faptul că în
indus, sub marginile inductorului curenţii au componente longitudinale care nu contribuie la
producerea forţei, ci deformează repartiţia inducţiei magnetice în întrefier în plan
transversal. Ambele efecte sunt negative, cauzând pierderi suplimentare de energie. Pentru
diminuarea efectului de capăt se impune utilizarea unor înfăşurări speciale, care creează însă
dificultăţii tehnologice şi se impun restricţii asupra lungimii minime a mo torului şi
numărului de poli primari, ca şi asupra frecvenţei de lucru.
Caracteristica mecanică a motorului liniar reprezintă dependenţa forţă-alunecare şi
este dată de o relaţie de forma
K s
F . 2
,
v0  1  (3)
s 2   
 Tm 
în care
4 2  0
Tm  (4)
 a 
este o constantă constructivă, µ 0 - permeabilitatea vidului; p a - rezistivitatea
armăturii; ð-întrefierul.
Caracteristica mecanică se poate trasa şi în sistemul de coordonate v =f(F), v fiind
viteza armăturii mobile, iar F forţa care acţionează asupra acesteia;
De asemenea, poate prezenta interes dependenţa v=f2(l), I fiind curentul din înfăşurarea
statorică. Dacă, caracteristicile mecanice sunt calculate sau ridicate experimental în
absenţa forţei dinamice F d=m dv/dt=0, adică în condiţiile egalităţii între forţa F şi forţa
statică rezistentă Fs, caracteristicile se numesc statice; dacă Fd≠0, v(F) reprezintă

4
caracteristica mecanică dinamică. Când motorul linear cu câmp progresiv funcţionează în
condiţiile pentru care a fost proiectat, v(F) reprezintă caracteristica mecanică naturală; dacă
cel puţin unul din parametrii electrici, magnetici sau mecanici (de exemplu masa armăturii
mobile) are valori diferite faţă de valorile lor nominale, caracteristica este artificială, la
fel ca la acţionările cu motoare rotative. Regimul tranzitoriu lent al unei acţionari cu
motor linear este descris de ecuaţia mişcării
dv
F  Fs  m (5)
dt
V = VO(1- s).
(6)
Pentru acest tip de motoare, caracteristica mecanică staţionară F(s) este de aceeaşi
alură cu caracteristica mecanică staţionară M(s) a motoarelor asincrone trifazate
rotative, deci porţiunea stabilă de funcţionare se poate accepta ca liniară:
F s
 ,
Fn sn

unde F n şi S n sunt forţa, respectiv alunecarea nominală. Rezultă s=s n F/F n ;

v 0 s n dF
ds/dt=(s n /F n )dF/di; dv/dt=v o ds/dt=  ; (7)
Fn dt
cu acestea, ecuaţia de mişcare devine
dF
T  F  Fs ,
dt (8)
unde
mv 0 s n
T  . (9)
Fn
Mărimea T având dimensiunile unui timp poate fi denumita constanta electro-
mecanică de timp a acţionării. Determinarea funcţiei F(t) va fi posibilă cunoscând
legea de variaţie a forţei statice rezistente F s (s). Dacă F s (t) nu este cunoscută
analitic ci grafic, se pot întrebuinţa diferite metode grafice sau grafo-analitice,
analoge cu cele utilizate în acţionările cu motoare rotative.

3. Motorul liniar: variante constructive

A. Motorul liniar cu miez de fier

Structura acestui motor se aseamănă foarte mult cu aceea a unui motor rotativ fără
perii. Aşa cum se observă în figura următoare ( fig.6 ), motorul este format dintr-o placă de
fier (şină) pe suprafaţa căreia sunt montaţi magneţi permanenţi din pământuri rare. Partea
mobilă este formată dintr-un miez magnetic
partea mobilădin tole: pe „dinţii” acestui miez sunt bobinate
înfăşurărileînfăşurări (placă portantă)
indusului. În interiorul înfăşurărilor sunt montaţi senzori termici pentru a preveni
bobinate pe
supraîncălzirea bobinajului. Senzorii bazaţi pe efectul Hall (montaţi în zona bobinelor) sunt
„dinţii” miezului senzori termici şi
activaţi de magneţii permanenţi de pe şină şi au rol în comutaţia înfăşurărilor.
cu efect Hall,
din tole
montaţi sau
ataşaţi bobinelor

5
magneţi permanenţi şină
din pământuri rare (placă de fier)
(montaţi pe un rând)
 Fig. 6

B. Motorul liniar fără miez de fier (cu miez de aer)

Două şine magnetice aşezate faţă în faţă, una „nord” şi cealaltă „sud”. Cele două şine
sunt împiedicate să se lipească (au tendinţa de a se atrage) de un distanţor. Partea mobilă este
constituită dintr-o înfăşurare bobinată şi fixată cu răşină epoxidică. Această bobină are
montată, la capătul superior, o placă din aluminiu. Placa este folosită pentru susţinerea sarcinii
şi, de asemenea, pentru disiparea căldurii (radiator termic). Înfăşurarea propriu-zisă nu are
miez de fier, de aici şi denumirea motorului „fără miez de fier”. Ca şi la
placă dinvarianta
aluminiuprecedentă,
partea mobilă este echipată cu senzori termici şi cu efect Hall (fig.7).

înfăşurare
fără miez de fier magneţi din pământuri
rare (pe ambele feţe)

senzori termici şi cu efect Hall,

montaţi pe bobină sau miez magnetic sub
în interiorul acesteia formă de potcoavă

Fig. 7
C. Alte variante

Un motor liniar cu o formă specială este cel din figura următoare ( fig.8 ). Principiul
său de funcţionare este acelaşi cu al maşinilor rotative fără crestături, maşini care au căpătat o
extindere spectaculoasă în ultimii ani.

6
 Şina este aceeaşi ca şi la motorul cu miez de fier: o placă de fier cu magneţi
permanenţi montaţi la suprafaţă.
Partea mobilă însă are o construcţie specifică. Bobina, asemănătoare cu aceea a unui
motor fără miez de fier, are montată deasupra o placă de fier. Ansamblul este montat într-o
carcasă din aluminiu deschsă la parea inferioară. Această carcasă fixează (cu răşină epoxidică)
înfăşurarea şi placa de fier, împreună cu senzorii termici.

placă/postament
de fier carcasă din aluminiu
ansamblu bobină (placa portantă a
senzori termici motorului)
(înglobaţi în ansamblul
bobinajului)

magnţi permanenţi din placă de fier

pământuri rare
(montaţi pe un singur rând)
Fig. 8

4.Ansamblu de inductoare bilaterale cu înfăşurare trifazată,cu pas diametral şi q

=2

Cele două inductoare utilizate sunt identice, echipate fiecare cu câte o înfăşurare trifazată
simetrică, în dublu strat, având număr par de grupe de bobine, pas diametral şi o crestătură pe
pol şi fază. In figura 10.1 a,b,c sunt prezentate cele două înfăşurări ale inductoarelor. care se
înseriază, iar în figura 10.1d înfăşurarea echivalentă, de acelaşi tip cu primele două, având
însă număr dublu de spire. Având în vedere că numărul de grupe de bobine este par, iar
crestăturile din zona polilor terminali sunt semipline, amplitudinea câmpului progresiv nu
prezintă modulaţie în direcţie longitudinală în zona polilor de mijloc aşa cum se observă din
figurile10.1ek.
Dimensiunile geometrice principale ale inductoarelor rezultă din figurile 10.2a,b iar
dimensiunile tolei din figura 10.3. In continuare se prezintă valorile dimensiunilor
constructive si ale parametrilor schemei echivalente rezultate din calcule, precum şi
caracteristicile de funcţionare calculate cu parametrii schemei electrice echivalente. Mărimile
caracteristice ale înfăşurărilor şi miezurilor inductoarelor au următoarele valori: număr de
crestături pe pol şi fază q=1, număr de spire pe bobină wq=70, secţiunea conductorului

7
Sc=0.5mm2, număr de bobine pe fază wgb=4, număr total de perechi de poli p=2.5, număr de
perechi de poli complet bobinaţi pm=1.5, număr de crestături z1=z2=15, pasul înfăşurărilor
y1=y2==3t1, pas dentar t1=10mm, lăţimea crestăturii bc=6mm, înălţimea crestăturii
hc=30mm, lăţimea istmului crestăturii i=3mm, înălţimea jugului inductorului hj=50mm,
lungimea miezului l=154mm, lăţimea miezului b=80mm, lăţimea ideală a miezului
b+0.7=85.6mm, pas polar =30mm, viteza sincronă v1=3m/s, lăţimea indusului
b+2br=160mm, grosimea indusului g=5mm şi g=2.5mm, întrefier =8mm şi =4mm, factor
de înfăşurare k w  1

5. Stand liniar pentru încercarea

motoarelor liniare cu indus
compozit

Pentru a putea testa variantele de

motor liniar de inducţie cu indus
compozit Al-FeSi şi FeSi s-a realizat
un stand ale cărui elemente
constructive se pot identifica în figura
9.

Fig. 9

8
 t1
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
X1 C1 Y1 A1 Z1 B1 X1 C1 Y1 A1 Z1 B1
A1 Z1 B1 X1 C1 Y1 A1 Z1 B1 X1 C1 Y1

a) X1 C1 Y1 A1 Z1 B1 X1 C1 Y1 A1 Z1 B1
A1 Z1 B1 X1 C1 Y1 A1 Z1 B1 X1 C1 Y1
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
t1
t1

b) 1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29

A1 B1 C1 X1 Y1 Z1
t1

c) 1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29

A2 B2 C2 X2 Y2 Z2
t

d) 1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29

A B C X Y Z

A
2=6t=6t1
C B
0.5
e) 1 1.5 1 1

A
B
C 1.73 1.73
f) 0.86 1.73
0.86
A B
C
g) 0.5 1.5 2 1 1 2
1.5 0.5
B
A
C 0.86 1.73 1.73
h) 0.86
B

A C
1 2 1
i) 0.5 1.5 1
B
C
A
j) 0.86 1.73 0.86

VM
k) 1 1.73 2

Fig. 6.1 Infasurare motor MLI-1

Fig.10
Pentru simplificare, in loc de autotransformatoare se poate utiliza un variator trifazat
de tensiune alternativa realizat cu tiristoare, precum si o trusa trifazata QN11, pentru
măsurarea mărimilor electrice din circuitul de alimentare. Cu datele din tabelul de mai jos se
vor trasa caracteristicile: F(U); I1, I2, I3(F); P(F)

9
Nr.
Crt. F(N) I1(A) I2(A) I3(A) P(W) U(V)
1 11 1,5 1,3 1,1 80 64
2 24 2,5 2,3 2,1 200 168
3 40 3 2,7 2,6 280 192
4 54 3,5 3,25 3,1 400 212
5 16 2 1,8 1,6 112 152
6 75 4 3,8 3,6 560 228
7 98 4,5 4,3 4,1 712 244
8 180 5 4,7 4,6 880 256

200
180
160
140
120
F(N)

100 F(N)
80
60
40
20
0
64 168 192 212 152 228 244 256
U(V)

4
I1(A)

3 I1(A)

0
11 24 40 54 16 75 98 180
F(N)

10
 5

4,5

3,5

3
I2(A)

2,5 I2(A)

1,5

0,5

0
11 24 40 54 16 75 98 180
F(N)

4,5

3,5

3
I3(A)

2,5 I3(A)

1,5
1

0,5

0
11 24 40 54 16 75 98 180
F(N)

11
 P(W)

1000
900
800
700
600
P(W)

500 P(W)
400
300
200
100
0
11 24 40 54 16 75 98 180
F(N)

12