Microhidrocentrala

UNIVERSITATATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV
Facultatea de Inginerie Electrica şi Stiinţa Calculatoarelor
Specializarea: Electrotehnică Generală
Proiectarea unei SCADA pentru

microhidrocentrală MHC lucrând pe un
sistem autonom.
Utlizând PLC Siemens 7-200
- PROIECT DE LICENŢĂ -
Absolvent: BIRÓ Antal
Îndrumător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. MARINESCU Corneliu
2009
Universitatea Transilvania din Braşov
Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor Proiect de licenţă 2009
Programul de studii – Electrotehnică Generală
CUPRINS
CAP I..........................................................................................................................................4
Conversia Hidroelectrică............................................................................................................4
Părţile Componente................................................................................................................6
Turbina....................................................................................................................................8
Domeniu de aplicare al turbinelor:...................................................................................10
Controlul turbinei..............................................................................................................10
Amplificator de turatie:.....................................................................................................12
Generatoarele electrice.........................................................................................................13
Generatoare asincrone.......................................................................................................13
Generatoare sincrone........................................................................................................14
Excitatoare........................................................................................................................14
Echipamentul de control...................................................................................................15
Echipament de comutaţie..................................................................................................15
Procesul de autoexcitaţie..................................................................................................16
Reglarea frecvenţei...........................................................................................................18
Reglarea tensiunii.............................................................................................................21
Reglarea tensiunii şi frecvenţa folosind un singur regulator............................................23
Calculul puterii microhidrocentralei electrice:.....................................................................25
CAP II......................................................................................................................................26
SISTEMUL SCADA................................................................................................................26
Introducere............................................................................................................................26
Domeniul de utilizare SCADA.............................................................................................26
Componenţa sistemelor SCADA..........................................................................................27
Sistemele SCADA integrate proceselor electrotehnice:.......................................................29
Unităţile RTU (Remote Terminal Unit):...........................................................................30
Tipuri de comnezi relizate de RTU:..................................................................................31
Opţiuni de dezvoltare a aplicaţiilor folosind infrastructura SCADA:..............................37
Sitemele de automatizare al unei centrale MHC..................................................................40
CAP III.....................................................................................................................................41
ALEGEREA TRADUCTOARELOR......................................................................................41
Alegerea traductorului de curent..........................................................................................42
Traductor de tensiune...........................................................................................................43
2
Senzor de frecvenţă:.............................................................................................................44
Traductor de temperatură......................................................................................................47
Senzor de presiune:...............................................................................................................51
Senzor de nivel.....................................................................................................................53
Senzor de vibraţie.................................................................................................................55
Senzor debit:.........................................................................................................................57
Măsurarea temperaturii şi nivelului de ulei din generator şi turbină....................................60
CAP VI.....................................................................................................................................64
AUTOMATUL PROGRAMABIL...........................................................................................64
Automatele S7-200 oferă următoarele avantaje:..................................................................65
Interfaţa cu calculatoare PC..................................................................................................66
AC > DC UPS...................................................................................................................71
Realizarea programului în mediul de programare Step 7 Micro/WIN.................................74
Setarea modulul CP 243-1 IT prin intermediul programului STEP 7-Micro/Win...............77
Blocul programului arată în felul următor:...........................................................................84
Concluzii...........................................................................................................................91
Bibliografie..............................................................................................................................92
3
CAP I
Conversia Hidroelectrică
Motivele interesului din ce în ce mai mare arată hidroelectricităţii de putere redusă
sunt impactul ecologic insesizabil şi preţul rezonabil. România se bucură de un potenţial
microhidro ridicat, care intră în această categorie de surse. Cercetările şi studiile efectuate în
mod sistematic înainte de 1989 au stabilit potenţialul existent. Potenţialul realistic exploatabil
de microhidro este estimat la 1100 MW, cu o producţie anuală cuprinsă între 2 TWh la 3,76
TWh. Acesta constituie o resursă energetică greu de neglijat.
La început este cursul de apă. Ideea de a produce curent electric plecând de la această
formă de energie datează de mai mult de un secol. Principiul de conversie a energiei: apa care
cade de la înălţime constituie o energie potenţial, care este proporţional cu cantitatea de apă
furnizată de râu şi înalţimea căderii.
Apa care ajunge la turbine produce un cuplu motor care pune sistemul în mişcare de
rotaţie. Avem de-a face cu o energie mecanică rotaţională. Dacă cuplul de antrenare nu
întâlneşte nici o rezistenţă sistemul poate accelera la infinit. Dacă se leagă un generator la
turbine se creează un cuplu rezistent care se va opune celui dintâi: energia electrică produsă
va corespunde energiei mecanice furnizată de sistem.
O vedere de ansamblu a unei amenajări hidroenergetice de mică putere este prezentata în
figura 1.1.
4
Când se construieşte o microhidrocentrală (MHC), trebuie să capteze apa şi apoi să fie

adusă prin conducte deasupra unei tubine. Căderea ce rezultă va fi determinată de diferenţa
de altitudine între priza de apă locul unde este amplasat turbine.
La câmpie avem de-a face cu o cădere redusă, compensate însă de un debit consistent.
În acelaşi timp, în zona de munte un torent care curge pe o pantă înclinată poate furniza o
putere echivalentă cu cea menţionată anterior.
Pentru a amenanja terenului, natura solului, regimul pluvial, debitul mediul cursui de
apă, şi binânţeles înălţimea căderii de apă. Chiar dacă se pune problema reabilitării unei vechi
instalaţii, sau de a pune în funcţiune una nouă, o centrală hidroelectrică se rezumă grosso
moddo la trei elemente principale:
1. Priza de apă;
2. Bazinul collector şi instalaţia de încărcare;
3. Clădirea cu instalaţiile de producere şi distribuţie a energiei.
La toate acestea se pot adauga un baraj de mici dimensiuni sau un canal de fugă care
să returneze râului apa utilizată de turbine. În cazul acestui instalaţii nu este nevoie de o
constructive inestetică din beton pentru a asigura retenţia unei importante cantităţi de apă.
Este de ajuns o priză de apă rudimentă, respectiv un canal de derivaţie protejat de o
sită destinată să reţină eventualele deşee pasagere. Din loc în loc se instalează filter automate
care au rolul de a reţine crengi, frunze moarte şi alte aglomerări.
De aici, apa este condusă către o conductă forţată la turbine. De remarcat este faptul
că microhidrocentralele nu fac să varieze înălţimea diverselor plane de apă.
În cazul unei instalaţi cu cădere redusă, de exemplu cea instalată pe scheletul unei vechi mori,
avem de-a face cu o construcţie ,,la firul apei”. În acest caz nu avem nevoie de o amenanjare
prealabilă: o simplă turbină instalată la piciorul căderii (sau canalului de derivaţie) este de
ajuns.
În cadrul clădirii propriu-zise, trei elemente distinct formează inima
microhidrocentralei: turbina, generatorul şi echipamentul de reglare şi control. În cazul
centralelor de cădere de apă semnificativă clădirea tehnică se poate situa la câţiva kilometri
de priza de apă, mai ales în cazul în care diferenţa de altitudine între cele două puncte se
apropie de o mie de metri.
Energia hirdaulică este incontestabil o energie regenerabilă, considerată ca derivând
din cea solară. Ca şi această, ea nu ,,secătuieste“ resursele. Dar este bine să se facă o
5
distinctive între hidroelectricitatea clasică şi microhidrocentrale, al căror impact asupra

mediului este foarte moderat.
În mare familie a resurselor energetic, mică hidroelectricitate prezintă avantaje
multiple:
Microhidrocentrală furnizează o energie nepoluantă;
Neavând lac de acumulare, instalarea unei astfel de centrale permite conservarea cursului
natural al râului şi în aceleaşi timp a florei şi faunei acvatice;
Microhidrocentrală nu produce nici un fel de poluare atmosferică (de exemplu emisii
de gaz ce produc efectul de seră) şi nu deversează în apă nici un deşeu toxic, deci nu prezintă
risc tehnologic major.
O microhidrocentrală are drept scop să convertească energia potenţială a unei mase de
apă, care curge într-o albie cu o anumită pantă în energie electrică, acest lucru petrecându-se
în punctul cel mai de jos al instalaţiei, unde se găseşte clădirea centralei. Puterea dezvoltată
este proporţională deci cu debitul râului şi diferenţa de nivel asigurată.
Părţile Componente
Din punct de vedere al căderii, putem distinge trei categorii de centrale hidroelectrice:
 Cu cădere mare: peste 100 de metri;
 Cu cădere medie: între 30 şi 100 de metri;
 Cu cădere mică: între 2 şi 30 de metri.
După putere:
 Centrale hidroelectrice mari cu puteri mai mari de 20 MW;
 Minicentrale hidroelectrice, având puterea cuprinsă între 1 – şi 20 MW;
 Microhidrocentrale elecrice, cu puteri mai mici de 100 kW.
După situaţia căderii centralei deosebim:
 Scheme pe cursul râului;
 Scheme la care clădirea este localizată la baza barajului;
 Scheme situate pe un canal sau deviere de la care trece conducta forţată.
La proiectarea unei hidrocentrale trebuie avute în vedere următoarele aspect:
 Topografia şi geomorfologia locului;
 Resursele de apă şi potenţialul afferent;
 Tipul de turbine şi potenţialul afferent;
6
 Tipul de turbine şi controlul ei;

 Tipul de generator şi comanda acestuia;
 Impactul asupra mediului;
 Termenii de finanţare şi rentabilitatea investiţiei.
Sursa de energie primară reprezintă cursul de apă, care la un momentdat este captat şi
dirijat către un mic bazin de acumulare. De acolo, o conductă forţată va dirija apa către
turbine, realizând astfel şi căderea necesară a funcţionării. De obicei, lucrările de amenanjare
şi clădirea centralei constituie circa 80 – 90% din costurile estimative unui astfel de sistem.
Echipamentul electromecanic al unei microhidrocentrală sunt:
 Turbina hidraulică;
 Generatorul electric;
 Echipamentul de control;
 Aparatura de comutaţie;
 Aparatura de măsura.
Figura 1.2. Reprezintă

Echipamentul
centralei
7
Turbina
Funcţia unei turbine hidraulice este de a transforma energia potenţială a apei în
energie mecanică rotaţională. Conversia energiei potenţiale a apei în energie mecanică are la
bază două procedee fundamentale, dar totalmente diferite.
Sistemele de microhidrocentrale utilizează două categorii importante de turbine:
- Turbine pentru înălţimi mari de apă şi debite mici, presiunea turbinele de impuls.
- Turbinele pentru înălţimi mici de apă şi debite mari, turbinele de reacţiune.
Turbine pentru înălţimi mari de apă şi debite mici, turbinele de impuls: Puterea
produsă într-o turbină de impuls este dată integral de momentul de lovire a apei în paletele
turbine. Această apă creează o împingere directă sau de impuls a paletelor, de aici şi
denumirea.
Turbinele pentru înălţimi mici de apă şi debite mari, turbinele de reacţiune: Turbinele
de reacţiune sunt rotite de forţa de reacţiune a apei lovind paletele rotorului. Pot funcţiona la
înălţimi de apă foarte mici de până la 0,6 m, dar au nevoie de o mult mai mare cantitate de
apă comparativ cu turbinele de impuls.
Turbinele sunt în general împărţite în trei categorii: de înaltă, medie şi de cădere mică.
Turbinele folosite pentru căderi mici sau medii sunt cel mai des cu reacţiune şi includ
turbine Francis şi Kaplan cu pale fixe sau variabile. Turbinele folosite pentru instalaţii mari
sunt cele de impuls. Acestea includ turbinele Pelton, Turgo şi Banki (curgere transversală).
Turbina care are curgere transversală, e numită uneori Banki. E folosită pentru o gamă largă
de căderi, acoperind domeniile turbinelor Kaplan, Francis si Pelton. E potrivită pentru curgeri
cu debite mari şi căderi mici. Tipul selecţiei, geometrică şi dimensiunile turbinei depind în
principal de cădere, de debit şi de viteza rotorului şi este prezentat în figura 1.3.
8
Tabelul 1.1. Prezentarea valorile diferitelor turbine

Turbinele de reacţiune pot funcţiona la înălţimi de apă foarte mici de până la 0,6 m,
dar au nevoie de o cantitate de apă mult mai mare comparativ cu turbinele de impuls. Dintre
turbinele de impuls, turbina Pelton este utilizată pentru debit mic de apă şi cădere mare.
Turbinele de impuls sunt foarte simple şi relativ ieftine. Întrucât debitul de apă
variază, se poate controla uşor jetul de apă care cade pe palele turbinei, prin modificarea
dimensiunilor ajutajelor sau utilizarea de ajutaje reglabile. În contrast cu acestea, turbinele de
reacţiune de dimensiuni mici nu pot lucra la debite variabile. Un avantaj al acestor turbine
este acela ca folosesc în întregime căderea apei, spre deosebire de turbinele de impuls care
trebuie montate deasupra nivelului apei din capătul inferior la canalului de aducţie. Turbina
Banki (Crossflow) e folosită pentru o gamă largă de căderi (5 - 200 m), pe când turbina
Kaplan se utilizează de regulă la căderi de 2 - 40 m.
9
Specializarea – Electrotehnică Generală
Figura 1.4.Reprezentarea caracteristicilor turbinelor
Domeniu de aplicare al turbinelor:
Turbinele de reacţiune pot fi înlocuite de pompe centrifugale, acestea având

randamente mai ridicate şi preţuri de cost mai scăzute. Însă alegerea unei pompe pentru o
anume aplicaţie este dificilă, deoarece producătorii nu furnizează date despre performanţele
acesteia la funcţionarea în regim de turbină. Tipul selecţiei, geometria şi dimensiunile turbinei
depind în principal de cădere, de debit şi de viteza rotorului. În tabel sunt prezentate
particularităţile principalelor turbine existente.
Controlul turbinei
Variaţiile parametrilor de intrare (debit) şi ieşire (putere electrică) al

microhidrocentralei trebuie să fie compensate de către sistemul de control, care să deschidă
sau închidă valvele, să menţină nivelul apei în captare sau să menţină aproximativ constantă
puterea de ieşire. În cazul consumatorilor izolaţi, dacă generatorul se supraîncarcă, viteza
turbinei scade; de aceea, pentru a obţine viteza prescrisă a turbinei este necesar să crească
debitul apei pe palele acesteia. Dacă nu există suficient debit al apei, fie se poate reduce
sarcina consumatorilor, fie se opreşte turbina. În schimb, dacă sarcina scade, atunci debitul pe
turbină scade sau poate fi menţinut constant, iar extra sarcina poate fi transferată către un
sistem conectat la terminalele generatorului (o baterie). Un invertor se utilizează pentru a
transforma curentul continuu generat în curent alternativ, pentru alimentarea consumatorilor.
10
În a doua abordare, se consideră că, la încărcare maximă, cu debit şi cădere constantă, turbina
va funcţiona la viteza proiectată; dar dacă sarcina scade, turbina tinde să-şi mărească viteza.
Un senzor care să măsoare frecvenţa, detectează orice modificare, iar un regulator de sarcină,
fiabil şi ieftin, introduce în circuit o rezistenţă presetată, menţinând astfel, frecvenţa
sistemului.
Unele sisteme microhidroenergetice utilizează, pentru regularizarea puterii de ieşire,
dispozitive electronice ELC (electronic load controller). Microhidrocentralele sunt de regulă,
nesupravegheate şi sunt controlate cu sisteme automate.
Microhidrocentralele sunt de regulă, nesupravegheate şi sunt controlate cu sisteme automate.
Aceste sisteme trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:
 Sistemul trebuie să conţină dispozitivele necesare pentru detectarea problemelor
serioase care apar în funcţionare şi pentru rezolvarea acestora;
 Datele relevante din funcţionarea hidrocentralei trebuie să fie colectate pentru a fi
disponibile în cazul în care se impune luarea de decizii operaţionale;
 Sistemul de control trebuie să fie inclus în structura microhidrocentralei pentru a
permite funcţionarea într-un mediu nesupravegheat, la regim maxim;
 Sistemul de control trebuie să fie accesibil de la distanţă şi să permită luarea
automată de decizii.
 Sistemul trebuie configurat modularizat:
 un convertor analog-digital se utilizează pentru măsurarea nivelului apei, a
poziţiei vanelor, a unghiului palelor, a temperaturilor, a puterii instantanee
de ieşire, etc.;
 un convertor digital-analog se utilizează pentru a acţiona valvele hidraulice,
a înregistra datele, etc.;
 un contor care măsoară pulsuri ale kWh, debitului, etc.
Acest sistem modular permite ca Hardul şi Softul sistemului sa fie standardizat,
obţinându-se o reducere a preţului de cost, o creştere a fiabilităţii şi totodată o întreţinere
uşoară.
Monitorizarea datelor se poate face pe un calculator dotat cu un sistem standardizat de
achiziţie de date.
Amplificator de turaţie:
11
Când turbina şi generatorul funcţionează la aceeaşi turaţie pot fi amplasate astfel încât
arborii lor să fie coliniari, ceea mai bună soluţie de asamblare este cuplarea directă: teoretic,
nu există pierderi de putere, iar întreţinerea este simplă.
În multe cazuri însă, în special în cazul schemelor cu cădere mică, turbinele lucrează
la mai puţin de 400 rpm, necesitând amplificator de turaţie pentru a atinge 750-1000 rpm,
turaţia de intrare în alternator. În gama de puteri acoperite de schemele microhidro, această
soluţie este de cele mai multe ori mai economică decât aceea de a utiliza un alternator realizat
la comandă.
În prezent, amplificatoarele destinate microhidrocentralelor pot avea în componenţă:
 Angrenaj elicoidal cu arbori paraleli, utilizat cu precădere pentru aplicaţii de putere
medie.
 Angrenaj conic ortogonal, utilizat în aplicaţii de putere joasă. Transmisie cu curea,
utilizate în aplicaţii de putere joasă; întreţinere simplă.
 Transmisia cu curea trapezoidală este cea mai utilizată în sistemele
microhidroenergetice.
 Transmisiile cu curea dinţată sunt eficiente în deosebit în hidrocentralele foarte mici,
cu capacităţi sub 3 kW, la care randamentul ia valori critice.
Figura 1.5. Este reprezentat o configuraţie verticală cuplată la o turbină Kaplan cu ax

vertical, angrenaj conic ortogonal prima este constituită de un angrenaj cu arbori paraleli, iar
a doua – de un angrenaj conic
12
Generatoarele electrice
Generatoarele electrice transformă energia mecanică în energie elctrică. În vremea de
pionierat a hidroelectricii se utilizau generatoarele de curent continuu care se pretau la
cerinţele sistemelor energetice de atunci, în prezent se utilizează exclusiv generatoare
trifazate de curent alternativ. În funcţie de caracteristicile reţelei alimentate acestea se împart
în două mari categorii:
Generatoare sincrone; sunt echipate cu circuite de excitaţie de curent continuu –
statice sau rotative – asociate cu regulatoare de viteză care au rolul de a furniza controlul
tensiunii, frecvenţei şi defazajul înainte de conectarea generatorului la reţea şi energia
reactivă necesară sistemului după conectare. Pot de asemenea funcţiona decuplate de la reţea
şi produce puterea deoarece excitaţia este independent de reţea;
Generator asincron: sunt maşini de inducţie cu rotorul în colivie care nu au posibilitate
de reglare a vitezei şi a căror viteza de rotaţie este influenţată de frecvenţa sistemului. Îşi iau
curentul de excitaţie de la reţea, absorbind energie reactivă datorită magnetismului propriu.
Dacă adaugăm o baterie de condensator putem compensa energia reactivă absorbită. Nu pot
genera putere când sunt decuplate de la reţea pentru a nu îşi pot asigura singure curentul de
excitaţie. Sunt mai ieftine decât cele sincrone şi sunt în general folosite la puteri de până 5000
kVA.
Generatoarele sincrone sunt mai scumpe decât cele asincrone şi se utilizează în situaţii
în care puterea generate de generator reprezintă un procent semnificativ din puterea întregului
sistem. Generatoare asincrone sunt mai ieftine şi se folosesc în reţele de mare amploare unde
puterea lor este incomparabil mai mică decât cea a întregului sistem. Randamentul lor global
este cu 2 – 4% mai scăzut decât cel a generatoare lor sincrone. În general dacă instalaţia
depăşeşte 5 MW atunci folosim generatoare sincone.
Generatoare asincrone
Un generator asincron are nevoie să absoarbă o anumită energie de la o sursă trifazată

pentru a-şi asigura magnetismul, chiar dacă teoretic generatorul îşi poate procura energia
reactivă dintr-o sursă independentă cum ar fi o baterie de condensatoare.
La pornire turbina este accelerată până la 90-95% din viteza de sincronism a
generatorului, când un releu de viteză închide întreruptorul principal de linie. Generatorul
13
trece imediat la sincronism maxim , iar rotaţia şi momentul rezistiv se echilibrează într-o zonă
stabilă de funcţionare.
Generatoare sincrone
Generatorul sincron este pornit înainte să fie cuplat la reţea prin intermediul turbinei.
Accelerând treptat turbina, se sincronizează generatorul, reglând tensiunea, frecvenţa şi
sensul de rotaţie. În momentul în care generatorul atinge o viteză apropiată celei de
sincronism, excitatorul reglează curentul din înfăşurări astfel încât tensiune generată să fie
identică cu cea din reţea.
În cazul în care generatorul este conectat la o reţea izolată, controlerul de tensiune
menţine o valoare constantă a acesteia, indiferent de sarcină. Dacă este conectat la o reţea de
alimentare, controlerul menţine energia reactivă la un nivel predefinit.
La o prima vedere , cel sincron ar fi cel mai potrivit să echipeze schemele izolate,
deoarece poate furniza tensiune şi frecvenţă constantă la un factor de putere adecvate. Pe de
altă parte, generatorul asincron oferă o serie de avantaje cum ar fi robusteţe, construcţie
simplă, capacitate de autoprotecţie, curenţi de scurtcircuit de valoare scăzută, bun raport
putere/greutate, preţ de cost relativ scăzut. De asemenea, necesită puţin efort pentru
întreţinere, are o durată de funcţionare ridicată şi poate genera putere la turaţii variabile.
Totuşi prezintă şi dezavantaje cum ar fi: caracteristici nesatisfăcătoare de reglare a frecvenţei
şi tensiunii, precum şi necesitatea compensării din exterior a puterii reactive pentru
menţinerea excitaţiei.
Excitatoare
Curentul de excitaţie pentru generatoarele sincrone poate fi furnizat de un mic

generator de curent continuu, cunoscut sub numele de excitator. Puterea absorbită de acest
generator de curent continuu este de aproximativ 0,5% - 1,0% din puterea totală a
generatorului sincron.
O altă alternativă o reprezintă excitatoarele fără perii. Un mic generator care
generează curent alternativ în înfăşurarea rotorului. Un redresor static se roteşte odată cu
generatorul şi transformă curentul alternativ de la excitator în curent continuu cu care se
alimentează înfăşurările generatorului mare fără să fie necesare perii de contact.
14
De asemenea se pot utiliza excitatoare statice. Curentul de excitare este preluat prin
intermediul unui transformator de la terminalele generatorului principal. Curentul alternativ
este redresat şi injectat în înfăşurările generatorului. Atunci când generatorul este pornit nu
există curent prin înfăşurările acestuia. Câmpul magnetic remanent, ajută dacă este nevoie cu
o baterie, poate permite pornirea care apoi să se stabilizeze atunci când tensiunea de la
terminalele generatorului ating o valoare bine determinată. Acest tip de echipament este uşor
de întreţinut, are un randament bun şi răspunde foarte bine la oscilaţiile de tensiune ale
generatorului.
Echipamentul de control
Turbinele sunt proiectate pentru o anumită valoare a căderii şi a debitului. Orice

abatere de la aceşti parametrii trebuie rezolvată, fie prin închiderea şi deschiderea unor
elemente constructive cum ar fi vanele sau valvele, fie prin controlul puterii furnizate. Pentru
schemele conectate la o reţea izolată, parametrul care trebuie controlat este viteza de rotaţii,
care la rândul ei ne da valoarea frecvenţei. În acest caz generatorul se supraîncarcă iar turbina
îşi încetineşte turaţia. Rezolvarea acestei probleme se poate face controlând viteza de rotaţie a
turbinei: fie controlând debitul care trece prin ea, fie menţinând acest debit constant şi
ajustând sarcina electrică prin intermediul unor sarcini de balast conectate la bornele
generatorului. Controlerele care urmăresc prima varianta nu au practic limita de putere. În
cazul celorlalte, care urmază contolul electronic al sarcinii, nu se recomandă depaşirea puterii
de 100 kW.
Echipament de comutaţie
Are rolul de a realiza controlul generatoarelor şi de a realiza interfaţarea lor cu reţeaua

sau cu o sarcina izolată. Trebuie de asemenea să asigure protective pentru generator,
transformator principal şi el de serviciu. Întrerupătorul principal,cu aer, magnetic sau cu
vacuum, are rolul de a conecta şi deconecta generatorul de la reţea. Transformatoarele
instrumentale, de putere şi de curent, aduc tensiunile şi curenţii de valoare ridicată la nivel
mult mai maleabil. Echipamentul de control al generatorului se foloseşte la controlul
tensiunii generatorului de putere şi a întrerupătoarelor.
Protecţia generatorului asincron trebuie să include, pe lângă alte componente, şi
următoarele: un releu de putere reversibilă care să asigure protecţia împotriva trecerii la
15
regimul de motor, relee de curent diferenţial care să supravegheze defecţiuni apărute în

înfăşurare statorică, un releu de legare la masă pentru cazurile de avarie al generatorului.
Protecţia generatorului de putere include un releu de curent maximal şi unul maximal cu
temporizare care să asigure protecţia în cazul unei defecţiuni interne a transformatorului. De
asemenea,trebuie instalat şi echipamentul de măsură, de obicei la punctul de record, pentru a
avea o idee despre necesităţiile de energie ale consumatorilor.
De obicei, instalaţiile hidroelectrice de mică putere sunt supravegheate de un sistem
automat de control. Deoarece nici o microhidrocentrală nu seamănă cu cealaltă, este aprope
imposibil de fabricat un echipament de automatizare standard care să se poate integra fiecărui
tip de sistem.
În principiu se impun câteva recomandări:
- schemele trebuie prevăzute cu comenzi manual şi aparate de măsură de acelaşi tip,
care să opereze independent de echipamentul automat, acesta se vor utiliza la pornirea
sistemului şi la operaţiile de întreţinere;
- sistemul trebuie să fie echipat cu dispositive şi relee specific detectării
disfuncţionalităţilor de amploare şi care să aducă sistemul într-o stare stabilă, sigură;
- se impune o permanentă achiziţie de date ce trebuie stocate în scopul evaluării
ulterioare a randamentului instalaţiei şi care să servească la luarea deciziilor de funcţionare;
- este de dorit ca întregul sistem să poată comunica cu instalaţiile similar situate în
amonte sau aval, în scopul unei bune coordonări a funcţionarii (în cazul mai multor
microhidrocentrale amplasate pe acelaşi curs de apă).
Procesul de autoexcitaţie
Generatul asincron este de fapt un motor de inducţie care, este antrenat peste viteza sa
de sincronism, produce energie electrică. Maşina are nevoie de o sursă de putere reactivă
pentru ca în înfăşurarea statorică să ia naştere câmpul magnetic învârtitor. Datorită faptului că
rotorul este antrenat peste frecvenţa de sincronism, mişcarea raportată la stator este în direcţie
opusă celei de la funcţionare ca motor, iar curenţii induşi în rotor şi interacţiunile între
câmpurile magnetice se inversează.
Ca rezultat, energia este transferată dinspre rotor către stator iar puterea activă circulă
dinspre stator către reţea. Procesul de autoexcitaţie la generatoarele sincrone este influenţat
de viteza de rotaţie a arborelui maşinii, de valoare şi tipul sarcinii alimentate şi de valoarea
16
condensatoarelor de excitaţie. Toate acestea duc în cele din urmă la limitarea performanţelor
maşinii.
Când generatorul asincron este conectat la reţea , tensiunea şi frecvenţa de lucru sunt
impuse de acestea. În regim autonom intervine procesul de autoexcitare. Pentru asigurarea
autoexcitaţiei se utilizează o baterie trifazată de condensatoare.
Figura 1.6. Explicativa la procesul de autoexcitatie.

Iniţial, presupunem că nu avem nici o sarcină conectată. Arborele maşinii este antrenat
de turbina, prin condensator începe să circule un curent I rem datorită magnetizaţiei remanente
din rotor. Curentul prin condensatoare îl va egala pe cel de magnetizare, ceea ce va duce la
creşterea fluxului magnetic Φrem.
Procesul se amplifică, iar tensiunea va creşte de la U 0rem la U0A. Regimul stabil se atinge când
impedanţa condensatoarelor va fi egală cu impedanţa de magnetizare.
Punctul stabil de funcţionare va fi A deoarece impedanţa de magnetizare este o funcţie
neliniară de curent. În punctul A, (unde se întâlneşte caracteristica liniară de curent – tensiune a
condensatoarelor cu aceeaşi curbă a inductanţei de magnetizare) panta caracteristicii tensiune
curent a condensatoarelor trebuie să fie mai mică decât cea a zonei nesaturate aparţinând curbei de
magnetizare a inductanţei:
1 (1.1)
C>
4� ( LMN + Ls 1 )
p �f �
2
0
2
17
Dacă se introduce o sarcină în circuit, alunecarea devine negativă, iar frecvenţa generatorului
scade, deci panta caracteristicii tensiune – curent a condensatoarelor va creşte, iar noul punct de
funcţionare se mută pe linia punctuală.
1 1 (1.2)
>
p f1 �
2 �� p f0 �
C1 2 �� C1
Concluzia care se degajă din aceste consideraţii este că atât frecvenţa cât şi tensiunea
se modifică odată cu modificarea sarcinii, deci se impune să se controleze aceşti doi
parametri.
Reglarea parametrilor pentru creşterea calităţii energiei electrice:
În lini mari, la funcţionarea în regim autonom, generatorul asincron prezintă
caracteristici nesatisfăcătoare de reglare a teniunii şi frecvenţei în condiţii de sarcină
variabilă. În acest sens, se impune utilizarea de regulatoare adecvate care să stabilizeze cei
doi parametri.
S-a optat pentru studierea unei cofiguraţii care să asigure un grad mare de stabilitate şi
eficienţă pentru schema considerată.
Reglarea tensiunii se face prin controlul curentului de excitaţie, care circulă prin
componente cu inductiviate ridicată, deci în caz constanta de timp electrică este mare iar
procesul de reglare este lent.
Frecvenţa ţine de putere activă cerută de sarcini din circuit, constantă de timp este mică iar
răspunsul unui regulator este rapid. În cazul proiectării unui sistem de reglare trebuie să ţinem seama
de interdependenţa acestor doi parametri.
Reglarea frecvenţei
Întregul sistem (turbina hidraulică, generator, reţea şi sarcini) poate fi considerat ca o

entitate electromecanică, cum este ilustrat în figura 1.7. în fiecare moment se stabileşte un
echilibru între puterea de la intrare şi cea de la ieşire.
Figura 1.7. Circulaţia de putere în sistem.
18
Dacă puterea produsă este mai mare decât cea consumată, conform ecuaţiei ?, diferenţa va fi
stocată în elemente aflate în mişcare şi ca o consecinţă viteza de rotaţie va creşte până se atinge un
echilibru:
d ( Ec ) d (1.3)
PUTILĂ – PCONSUMATĂ =
dt
= �
dt i
wi2
Ji �
Unde s-au utilizat următoarele notaţii:

P – puterea activă;
Ec – energia cinetică;
J – momentul de inerţie al părţilor în mişcare de rotaţie;
Ω- viteza unghiulară a rotorului generatorului.
Concluzia este ca acest lucru duce la creşterea frecvenţei în sistem.
Principiul reglării frecvenţei trebuie să ţină seama de două aspect fundamentale:
- Frecvenţa este constantă atunci când puterea activă care circulă prin sistem
este de asemenea constantă;
- Cum sarcinile alimentate de o microhidrocentrală cu generator asincron
variază, trebuie adăugat în circuit o rezistenţă de dispersie care menţine valoarea sarcinii
totale constantă.
Echilibru se poate atinge şi prin reglarea puterii mecanice. Însă acestă soluţie necesită
existenţa unui regulator de turaţie pentru turbina hidraulică.
Reglarea este lentă din cauza constantelor mai de timp mecanice, produce şocuri
mecanice şi hidraulice şi nu este eficientă în consecinţă, cea mai viabilă alternativă o
reprezintă utilizarea balastului.
Figura 1.8. Configuraţie cu sarcină de ballast.

De fapt, ca sarcină de dispersie se utilizează un rezistor controlat electronic.
Parametrii circuitului de control trebuie să răspund la cererile dinamice ale sistemului de
putere.
Cea mai uzuală configuraţie a unui astfel de circuit de dispersie este prezentată în Figura .
19
Puterea activă în exces este direcţionată către această sarcină, valoarea ei fiind ajustată
prin controlul impulsurilor cu care este comandat chopper-ul.
Figura 1.9. Schema bloc a balastului.

Utilizarea circuitului de balast poate părea, din punct de vedere energetic, o cale
ineficientă de a regla frecvenţa tensiunii produse, astfel ca o mare parte (în funcţie de puterea
instalată în rezistenţa de disipare) din energia produsă este irosită pe balast. Condiţiile reale
duc însă la existenţa întodeauna a necesităţii de a încălzi o incinta în sezonul rece sau de a
prepara apă caldă menanjeră.
Figura 1.10. Principiul de funcţionare a balastului
Puterea consumată de RD se poate calcula cu relaţia:

U i2 �
D (1.4)
PD =
RD
Unde:
D – este factorul de umplere al chopper-ului
Pentru a reduce distorsiunile curentului la borne se impune utilizarea unui filtru, mai ales
când sarcina de balast este o parte semnificativă în balanţa puterii active.
Reglarea tensiunii
Reglarea tensiunii ţine de atingerea unui echilibru în ceea ce priveşte circulaţia de putere
reactivă din sistem. Spre deosebire de putere activă, la care dezechilibrele energetice temporare sunt
20
transformate în final în alte forme de energie (cinetică sau termică), puterea reactivă nu poate suferi
astfel de conversii. Pentru a putea menţine constanta puterea reactivă trebuie satisfăcută
următoarele relaţie:
Σ QSURSE (VAC) – Σ QSARCINI (VAC) = 0 (1.5)
unde:
Q – reprezintă puterea reactivă, funcţie de valoare efectivă VAC a tensiunii alternative.
Dacă puterea reactivă este dezechilibrată, atunci valoarea tensiunii va scădea la sarcini
inductive, sau va creşte la sarcini capacitive. În consecinţa, se impune utilizarea unor
regulatoare care să ţină tensiunea în limite acceptabile. Dacă în cazul generatorului sincron
tensiunea se reglează prin modificarea curentului de excitaţie rotoric, la cel asincron curentul
de excitaţie trebuie asigurat de circuite exterioare care conţin condensatoare.
În primul rând, este nevoie de o baterie fixă de condensatoare ca să livreze curentul de
autoexcitaţie al maşinii. Apoi trebuie realizată compensarea sarcinilor inductive, deci
furnizarea unui curent capacitiv suplimentar. În acest sens două configuraţii prezintă interes,
anume baterie de condensatoare în trepte şi circuitul de emulare capacitiv/inductiv.
În cazul primului circuit bateria de condensatoare este împărţită în două părţi, una fixă
şi una variabilă. Cea fixă e constituită din trei condensatoare identice conectate în stea şi
asigură excitaţia de baza a generatorului. Partea variabilă are trei ramuri alcătuite tot din câte
trei condensatoare identice conectate în stea, a căror valoare echivalentă se poate modifica cu
ajutorul unor contacte comandate electronic. Curentul sarcinii are rolul unui semnal de
reacţie, iar cele 3 ramuri sunt comutate în funcţie de acesta. Contactele po fi contactoare
electromecanice sau statice. Cum cele trei ramuri au valorile C, 2C şi respectiv 4C,
capacitatea echivalentă poate fi variată în trepte de la 1C la 7C.
Aceasta configuraţie menţine valoarea tensiunii în limite acceptibile şi are avantajul că
nu distorsionează forma de undă a acesteia.
Figura 1.11. Schema bateriei în trepte.
21
În cele ce urmează se descrie structura circuitului de emulare capacitiv – inductiv.

Acesta conţine o baterie fixă de condensatoare şi un invertor conectat la bornele generatorului
prin nişte inductanţe şi un controler DSP cu rol de regulator. Invertorul PWM şi inductanţele
joacă rolul de emulator de condensator. Mai corect ar fi să fie anumit emulator capacitor –
inductor deoarece poate funţiona ca un condensator sau ca o bobină, furnizând sau absorbind
enegia reactivă.
Controlul puterii reactive prin invetor poate fi făcut prin menţinerea tensiunii de la ieşirea
invertorului în faza cu tensiunea generatorului şi modificând numai amplitudinea tensiunii
invertorului. Sistemul de control funcţioneaza astfel: doar două dintre cele trei tensiuni de linie ale
generatoului sunt filtrate şi prelucrate de circuitul corespunzător, iar a treia este estimată astfel:
UCF = – UAF – UBF (1.6)
Amplitudinea tensiunii de ieşire (modul fazorului spaţial al tensiunii statorice) este
comparată cu valoarea dorită (de referinţa), |U|REF. Diferenţa este prelucrată de un regulator
PI, care furnizează diferenţa dintre tensiune de ieşire a invertorului şi tensiunea la bornele
generatorului.
Un alt regulator PI are rolul de a menţine tensiunea de condensatorul de pe partea de
curent continuu a invertorului, pentru a compensa pierderile în invertor şi pe rezistenţa
parazită a inductanţelor de filtrare. Pentru a evita efectele nedorite ale timpului de comutaţie
s-a înserat un bloc.
Figura 1.12. Schema circuitului de emulare capacitiv – inductiv.

Generatorul este controlat de un inveror de tensiune, care se comportă ca un regulator
de impedanţă. Pe patea de curent continuu a invertorului se află un condensator C dc şi în ciruit
de disipare, cunoscut şi sub denumirea de balast. Circuitul disipativ conţine un chooper de
curent continuu şi o rezistenţă de dispersie.
22
Puterea transmisă către balast este controlată prin modificarea factorului de umplere al
undei PWM care comandă tranzistorul Tp. Mai regăsim pe parte de curent continuu a
invertorului şi o sursă de tensiune joasă (Udem) în serie cu dioda, sursa folosită la pornirea
generatoruli, are rolul de a furniza curentul iniţial necesar autoexcitării generatorului.
Reglarea tensiunii şi frecvenţa folosind un singur regulator
Figura 1.13. Schema de control cu invertor de tensiune

Invertorul de tensiune este un invertor PWM cu 6 tranzistoare. Controlul presupune
generarea a 6 impulsuri PWM, unul câte unul pentru fiecare tranzistor al punţii. Invertorul
lucrează la frevenţa constantă (50 Hz), menţinând astfel constantă şi fecvenţa generatorului.
Astfel, balanţă de putere din sistem se reduce la controlul tensiunii condensatorului de curent
continuu. Balastul de pe partea de curent continuu a invertorului va fi controlat astfel încât
tensiunea pe condensator Cdc să rămână la o valoare constantă, menţinând astfel tensiunea
sistemului într-o varaţie standard.
Asfel, diferenţa între puterea furnizată de generator şi cea consumată de sarcini va
circula prin invertor către condensatorul Cdc, care se comportă ca un element de stocare pe
termen scurt.
Variaţia tensiunii continue depinde de capacitatea condensatorului şi de cantitatea de
putere transferată de la generator către condensator. Valoarea condensatorului joacă un rol
important în timp regimurilor tranzitorii, când trebuie să stocheze sau să furnizeze cantităţi
mari de energie condenstaoarele de valori mari asigură căderi de tensiune reduse pe
circuitului generatorului atunci când sarcini dinamice (motorul asincron) sunt conectate în
sistem.
În cazul conectării de sarcini dezechilibrate prin invertor vor circula curenţi
nesimetrici producând variaţii ale tensiunii pe condensatoul Cdc.
23
Astfel, variaţia tensiunii pe condensatorul Cdc are doua surse:

- puterea activă în exces furnizată de generator, care e disipată pe sarcina de balast;
- puterea reactivă care circulă prin invertor din cauza curenţilor asimetrici şi a celor
armonicilor.
Pentru curenţi reactivi simetrici variaţia tensiunii pe condensator este aproape zero.
Calculul puterii microhidrocentralei electrice:

Puterea electrică furnizată de o micohidrocentrală depinde în mare de următorii parametrii:
- debit;
- cădere;
- randament ansamblu turbine – generator.
Iniţial, în funcţie de debit şi de cădere de apă se poate estima o putere mecanică la arborele
turbinei hidraulice cu relaţia:
P1 = ρ �
g�Qmed �
Hb (1.7)
Unde :
P – putere mecanică, [W];
ρ – densitatea apei , [kg/m3];
Qmed – debitul mediu de apă, [m3/s];
Hb – cădere brută de apă, [m];
g – acceleraţia gravitaţională, [m/s2];
24
În curgerea prin conducta, energia apei înregistrează o serie de pierderi ΔH care pot fi :
- pierderi majore (datorate frecărilor);
- pierderi minore(datorate turbulenţei, coturilor şi valvelor).
Luând în considerare acestei pierderi, căderea netă Hn va avea expresia:
Hn = Hb - ΔH (1.8)
Astfel puterea hidraulică reală la arbore turbine va avea expresia :
Ph = ρ �Qmed �Hn �
g (1.9)
Calculul puterii mecanice disponibile la axul generatorului Pm, se face luând în calcul
randamentului turbinei hidraulice ηt :
Pm = Ph �ηt (1.10)
Puterea electrică totală debitată de generator Pe depinde în ultima instanţă de randamentul
acestuia ηg:
Pe = Pm �
ηg (1.11)
Cu considerare pentru calculul puterii electrice furnizate consumatorilor de o
microhidrocentrală are
forma :
Pe = η g �
ηt �
ρ�Qmed �
Hn �
g (1.12)
CAP II
SISTEMUL SCADA
Introducere
În condiţiile unei economii competitive, a concurenţei dintre firmele ce lucrează în
acelaşi domeniu, creşterea productivităţii, rezolvarea rapidă a defecţiunilor, calitatea
serviciilor este un factor foarte important. Pentru a face faţă acestor provocări, firmele
apelează la tehnologiile de vârf, care, deşi scumpe, pot duce la creşterea spectaculoasă a
eficienţei muncii depuse, în acelaşi timp îmbunătăţind calitatea serviciilor. La convergenţa
tehnologiilor de măsurare, de comunicaţii şi de informaţie a fost dezvoltată o tehnologie
complexă, care este specializată pe sarcini ce sunt legate de administrarea reţelelor de
transport şi de distribuţie. În cazul reţelelor, reflectarea stărilor se face cu multe variabile, iar
interacţiunile pe ramurile ce intră în componenţa acestora pot fi deosebit de complexe. Mai
25
mult, în majoritatea cazurilor, reţelele care trebuie administrate sunt de lungime foarte mare şi
pot traversa zone diverse.
Domeniul de utilizare SCADA

Reţelele de transport şi distribuţie sunt, cum am mai menţionat, extrem de dificil de
administrat. Într-o abordare clasică, acest lucru s-a realizat (înaintea apariţiei sistemelor
SCADA) prin amplasarea în punctele cheie ale reţelei a unor instrumente de măsură şi
formarea unor echipe de teren. Echipele de teren erau menite să citească valorile
instrumentelor amplasate în reţea sau să facă măsurători cu aparate de măsură portabile, să
comunice valorile citite persoanelor responsabile de administrarea reţelelor şi să execute
operaţiile cerute de aceştia. Comunicarea valorilor citite către administratorii de reţele,
precum şi în sens invers se făcea ori prin telefon, ori prin staţii de emisie-recepţie. Procedeul
a fost foarte încet şi a necesitat personal suplimentar (chiar şi mijloc de transport pentru
deplasările mai lungi), dată fiind necesitatea deplasării între diferitele puncte de măsură,
respectiv elemente de execuţie. Pentru eficientizarea citirii valorilor şi a efectuării unor
operaţii la distanţă s-au introdus metodologiile de telemăsurători, respectiv comandă la
distanţă. Acest lucru a devenit posibil datorită dezvoltării şi scăderii preţului la instrumentele
digitale, precum şi a disponibilităţii mijloacelor moderne de comunicaţii. Pe de altă, parte
echipamentele de calcul devenind tot mai performante şi tot mai ieftine, au fost dezvoltate
aplicaţii de simulare şi proiectare ale reţelelor. Aceste instrumente au oferit un sprijin pentru
administrarea reţelelor, au putut fi analizate situaţii conform scenariului. De asemenea
programele de simulare pot ajuta în minimizarea numărului de instrumente de măsurare
necesare pentru a reflecta stări din reţea. Odată ce s-a implementat un sistem SCADA,
operaţiile pot fi monitorizate şi controlate, iar sistemul produce informaţii de maximizare a
profitului. Deoarece SCADA este centrul declanşării, transmiterii şi a distribuţiei de operaţii,
toţi cei care folosesc informaţiile sistemului pot beneficia de o vedere de ansamblu a
amplasamentului, instalarea şi funcţionarea sistemului.
Componenţa sistemelor SCADA

Sistemele SCADA sunt alcătuite din componente de natură diferită, acestea fiind
conectate între ele.
În continuare, vor fi enumerate principalele componente după natura lor, urmând să se
discute rolul acestora:
26
 componente de măsurare - în cazul reţelelor de transport şi distribuţie fluide se

măsoară presiunea, temperatura şi debi tul, iar pentru reţele electrice se măsoară
tensiunea, curentul şi frecvenţa,
 componente de acţionare şi automatizare - exemple pentru reţele de transport
şi/sau distribuţie de fluide: vane şi robinete comandate, pompe prevăzute cu
comandă, etc.; pentru reţele electrice: comutatoare, întrerupătoare, disjunctoare
comandate,
 componente hardware - calculatoare, imprimante, plottere, monitoare, afişaje
sinoptice, module de conducere a proceselor inteligente, module de comandă cu
logică programată, unităţi de stocare (discuri şi/sau benzi magnetice), etc.
 componente software - sisteme de operare (de timp real, sau nu), sisteme de
culegere a datelor, sisteme de gestionare a bazelor de date, programe de
simulare, programe de comunicaţii, programe de arhivare/restaurare a datelor,
 componente de comunicaţii - comunicaţiile se pot efectua pe diferite căi, din
această cauză vor fi discutate de la caz la caz:
 reţele LAN - cablurile reţelelor (cabluri coaxiale, UTP, optice) , plăci de reţea,
 linii telefonice (închiriate sau proprie tare) - linii telefonice, modemuri,
 mijloace de comunicaţii radio terestre - staţii de emisie-recepţie, relee de
transmisie mijloace de comunicaţii prin sateliţi - staţii de emisie-recepţie sateliţi.
Componentele de măsurare pot fi traductori simpli conectaţi la o unitate de conversie
analog-digitală, sau pot fi instrumente de măsură cu ieşire digitală. Valoarea digitală a
măsurătorii se preia de către un controler de teletransmisie (RTU remote terminal unit), care
evaluează rezultatul măsurătorii (se face o verificare de încadrare între limitele de măsurare
prestabilite), pentru unele cazuri obişnuite iniţiază efectuarea unor comenzi şi comunică
rezultatele măsurătorii către sistemul central de prelucrare.
Componentele de acţionare şi automatizare sunt conectate la unităţile terminale de
teletransmisie RTU sau la controloarele logi ce programabile (PLC), care pe baza rezultatelor
evaluării, sau pe baza comenzilor sosite de la sistemul central de prelucrare comandă
efectuarea unor operaţii. De remarcat că RTU-urile sunt module decizionale locale, ce pot
iniţia unele operaţii critice sau de rutină.
Componentele hardware oferă suportul de prelucrare, stocare, introducere, afişare şi
trasare sau imprimare a datelor. Pentru sistemele SCADA se folosesc diverse echipamente,
27
rolul fiecăruia este bine determinat. Trebuie reţinut însă faptul, că din considerente de
siguranţă se obişnuieşte folosirea unor elemente redundante pentru a preveni pierderea
datelor sau întreruperea funcţionării. Unele componente hardware sunt speciale, de exemplu
afişajele sinoptice sunt de construcţie specială, acestea trebuie să ofere o vedere de ansamblu
asupra dispunerii reţelei. De obicei, sistemul trebuie să ofere disponibilitate totală 365 de zile
din 365 şi 24 de ore din 24, din această cauză toate componentele critice trebuie să fie de
calitate corespunzătoare acestei cerinţe.
Componentele software oferă pe de o parte suport pentru prelucrare (sisteme de
operare, medii de rulare a programelor şi de dezvoltare), iar pe de altă parte asigură mijloace
de urmărire, vizualizare, prelucrare a datelor. Pe baza unor prelucrări, unele dintre aceste
componente pot iniţia operaţii fizice, cum ar fi comandarea unor elemente de acţionare şi
automatizare. Tot aici trebuie menţionate şi programele de comunicaţii, care pe lângă suportul
electronic de comunicare asigură legăturile între diferitele elemente ale sistemului. Una dintre
componentele cele mai importante ale sistemelor SCADA sunt sistemele de gestiune a
bazelor de date (SGBD), trebuie să existe o bază de date de timp real pentru a putea înregistra
valorile momentane, care asigură suportul unor prelucrări de timp real pe de o parte, iar pe de
altă parte aceste date se vor înre gistra pentru analize ulterioare în baze de date convenţionale.
Componentele de comunicaţii oferă mijloacele fizice de legături dintre componente.
Între diferitele elemente pot exista diferite mijloace de comunicaţii, de exemplu sistemul
central de prelucrare va fi alcătuit din echipamente ce sunt conectate între ele prin LAN (în
condiţiile în care acestea sunt dispuse într-un sediu central), dar legătura dintre sistemul
central de prelucrare şi elementele amplasate la distanţă (componente de mă surare,
componente de acţionare şi automatizare, echipamente decizionale locale) se va face prin alte
mijloace de comunicaţii: linii telefonice (închiriate sau proprietare), mijloace de comunicaţii
radio terestre, mijloace de comunicaţii prin sateliţi.
Sistemele SCADA integrate proceselor electrotehnice:

SCADA (Supervisory Control and Data Acquisition) este tehnologia care oferă
operatorului posibilitatea de a primi informaţii de la echipamente situate la distanţă şi de a
transmite un set limitat de instruţtiuni către acestea.
SCADA este un sistem bidirecţional care permite nu numai monitorizarea unei
instalaţii ci şi efectuarea unei acţiuni asupra acesteia.
28
În cadrul proceselor electrotehnice se folosesc sisteme SCADA deschise care dispun de

posibilităţi ce permit implementarea aplicaţiilor astfel ca:
- să poate fi executate pe sistem provenind de la multe funcţiuni.
- să poate conlucra cu alte aplicaţii realizate pe sisteme deschise (închise la distanţă).
- să prezinte un stil consistent de interacţiune cu utilizatorul.
- să ofere redundant în vederea siguranţei funcţionare.
- să aibă un timp de răspuns suficien de mic comparative cu vitezele variaţie ale
mărimilor din proces.
În figura 2.1. Reprezintă o structură tipică de sistem SCADA pentru procesele

electrotehnice.
Unităţile RTU (Remote Terminal Unit):
Unităţile de RTU realizează o legătură dublă cu MTU: retransmite aceste informaţii

culese din instalaţie şi executarea comnezilor primite, ieşirea şi structură tipică a unui RTU
sunt prezentate în figurile 2.2., 2.3., 2.4.
29
Tipuri de comnezi relizate de RTU:
Pentru conducerea reţelelor electrice există două tipuri de semnale de comandă care
sunt utilizate de către sistemele SCADA:
- comenzi de impulsuri, de durata de – 0,5 şi 3 sec, pentru comanda întrerupătoarelor,
comutatoarelor de ploturi etc;
- Comenzi permanente, care sunt menţinute până la o nouă comandă, cu semnificaţie
contrară cel dintâi, de exmplu pentru comanda punerii în funcţiune respective a
scoaterii din funcţiune a automatizărilor.
Cerinţele referitoare la comenzi sunt în principal următoarele:
30
- eliminarea riscului confuziei unei comenzi datorită erorile de transmisie.

- eliminarea riscului comenzilor multiple.
- semnalizarea funcţionării incorecte a lanţului de comandă.
1. Comanda binară
Comanda este reprezentată de aducerea la 1 a valorii biţilor corespunzători
echipamentelor respective.
Toţi regiştrii sunt citiţi ciclic, sincron de semnale tact, iar informaţia este transmisă
într-un registru buffer care comandă driverelor unor relee aflate pe o placă de ieşire. Releelor
asigură o comandă a elementelor de execuţie (contactoare, bobine, electrovane etc.)
Figura 2.5. Reprezintă toţi regiştrii sunt citiţi ciclic

2. Comandă analogică
În acest caz se foloses mai mulţi biţi pentru transmiterea comenzi: fiecare bit comandă
o sursă de tensiune iar tensiunile de ieşire se însumează. Pentru transmiterea comenzii pe 8
biţi, precizia este de (1/2)8 - 0, 5%. Dacă este nevoie de o precizie mai bună se foloseşte biţii
următorului octet.
Dacă este nevoie, se pot folosi convertoare tensiune-curent şi semnalul de ieşire poate
fi transformat în semnal unificat 4 – 20 mA. Transmiterea efectivă a comenzi se face prin
intermediul unor plăci de ieşire analogică a cărei structura este prezentată în figura 2.6.
31
3. Comandă pe impuls:
De obicei, pentru realizarea acestui tip de comandă se foloseşte un registru de 16 biţi;
primul bit arată sensul mişcării (1 – incrementare, 0 - decrementare) iar restul de 15 biţi
reprezintă numărul de paşi care trebuie efectuat.
Biţii registrului nu sunt citiţi simultan ca pentru comenzile anterioare ci serial.
4. Comanda serial:
Din ce în ce mai multe elemente de execuţie acceptă comanda numerică directă, fiind
prevăzute cu interfeţe de comunicaţie serială. Pentru comanda acestora, RTU este prevăzut cu
interfeţe de tip RS 232.
Monitorizări realizate de RTU:
Monitorizarea reprezintă preluarea anumitor informaţii din sistem prin intermediul

unor interferenţe şi sisteme de achiziţie specializate.
Monitorizarea semnalelor binare:
Acesta presupune urmărirea stării unor contacte auxiliare din proces cu ajutorul unor
interferenţe cu separare galvanică. Astfel determinate, starea contactelor este stocată în
registrii de intrare ai RTU, sincronizat cu semnalul de tact aşa cum se prezintă în figura 2.7.
Funcţionarea suplimentare în cazul monitorizării semnalelor binare sunt:

- blocarea automată a transmiterii către nivelul superior în cazul în care intrarea
numerică are un număr prea mare, neplauzibil, de tranziţii în unitatea de timp.
- blocarea, la cerere, a preluării datelor referitoar la intrarea respective atunci când
urmează să se intervină a echipamentul pentru reparaţii.
32
- verificarea automată a integrităţii circuitelor de preluare a semnalelor

Contactele din sistemele electrotechnice a căror stare este preluată de RTU se pot împărţi în
următoarele categorii:
- semnalizări de poziţie monopolare: este cazul citirii poziţiei separatoarelor, cuţitelor
de legare la pământ, stării automatizărilor şi alte echipamente, altele decât
întreruptoarele. Aceste stări sunt preluate de la un singur contact, care copiază starea
echipamentului.
- semnalizări de poziţiei bipolar: este cazul preluării poziţiei întreruptoarelor, care se
face prin intermediul a două contacte, unul normal închis şi altul normal deschis a
căror semnificaţie este prezentată în tabelul 2.1.
Contact A Contact A Semnificaţie
Deschis Deschis Ambiguitate de tip ,,00”
Deschis Închis Întreruptor anclanşat
Închis Deschis Întreruptor anclanşat
Închis Închis Ambiguitate de tip ,,1”
- semnalizări de alarmă care sunt semnalizări monopolare şi pot fi de două tipuri:

- semnalizări de tipul ,,apare/dispare” la care sunt semnificative atât
momentul închiderii cât şi momentul deschiderii contactului.
- semnalizări de tipul ,,funcţionare protecţie” la care este semnificativ
numai momentul apariţiei semnalizării, nu şi momentul dispariţiei acesteia.
Monitorizarea semnalelor analogice:
În scopul includerii mărimii analogice în sistemul SCADA se realizează
transformarea acesteia sub formă numerică şi apoi încărcarea în regiştri RTU sincronizată cu
semnalul tact aşa cum se prezintă în figura 2.8.
33
Principalele mărimi analogice care prezintă interes în conducerea de la distanţă a

sistemelor electrotechnice sub tensiunile, curenţii şi puterile active şi reactivă. Acestea sunt
mărimi electrice care pot fi preluate din proces în două moduri:
- utilizând traductoare externe corespunzătoare, în caz în care RTU are intrări analogice
şi semnal unificat;
- preluarea directă prin interfeţe corespunzătoare a tensiunilor şi curenţilor
A doua soluţie este net superioră atât din punct de vedere tehnic cât şi economic, motiv este
preferată în sisteme SCADA modeme prezentate în figura 2.9.
Monitorizarea semnalelor sub formă de impulsuri:

Semnalele sub formă de impulsuri se obţin, în general, la ieşirea contoarelor, fiecare
impuls reprezentând o cantitate fixă a mărimii măsurate. Schema de monitorizare tipică a
acestor tipuri de semnale este prezentată în figura 2.10.
Monitorizare semnalelor numerice:
Echipamentele care au ieşiri numerice (traductoare complexe, analizoare etc.) pot fi

conectate direct la RTU prin intermediul interfeţelor standardizate RS232, RTU se comportă
ca un echipament master şi solicită echipamentului periferic un răspuns. Acesta transmite un
mesaj serial cu un format bine definit care este memorat de RTU şi retransmis catre MTU la
solicitare acestuia.
34
Unitatile MTU (Master Terminal Unit):
Funcţiile unei unităţi MTU sunt următoarele: elaborarea comenzilor, centralizarea

datelor, memorarea informaţiilor, comunicarea cu alte sisteme, interfaţa cu operatorul.
Pentru a realiza funcţiile specific, unitatea MTU trebuie ca procesorul acesteia să
cunoască foarte detaliat toţi senzorii şi elemente de execuţie conectaţi la sistem.
Descrierea sistemului se face sub forma ierarhică. Descrierea procesului pentru MTU
se numeşte configurarea şi constă în completarea unor tabele de căutare pe care acesta le
poate utiliza ori de câte ori are nevoie să acutualizeze configuraţia procesului.
Configurarea este similară cu configurarea unui calculator personal, după aceasta operaţie
MTU fiind capabil să utilizeze protocoalele corecte pentru fiecare caz.
Pentru configurarea legăturilor radio trebuie specificate mai multi parametrii, trebuie
specificate numărul de RTU care intră în componenţa sistemului, identificarea acestora şi
echipamentele periferice conectate la fiecare dintre ele.Aşa cum RTU trebuie să memoreze
anumite date critice şi să le stocheze până la prima cerere de transmitere de MTU, acesta
trebuie să fi, la rândul său, capabil să memoreze pentru intervale mari de timp anumite date
importante.
Legăturile dintre MTU şi calculatoarelor de nivel superior pot fi întrerupte accidental
sau, din cauza unor defecţiuni, acesta pot fi imposibilitate să preia datele o perioadă.
Capaciatea de memorarea se dimensionează în funcţie de timpul maxim estimate pentru
eliminarea acestor defecţiuni.În afară de această date care trebuie memorate pe durate relative
mici, există date importante care trebuie memorate pe durate mai mari: regimul deosebite de
funcţionare care, la cererea operatorului, sunt memorate în istoricul functionării sau date care
sunt necesare pentru a se putea face o reprezentare a evoluţiei sistemului pe durate mai mari
(luni,ani).
Prin integrarea MTU în sistemele rapide de calculatoare, aceste date sunt transmise şi
memorate în baze central de date, memoria MTU rămânând disponibilă pentru informaţii
vitale ale sistemului.
Interfaţa operator reprezintă legătura dintre sistemul SCADA şi operator. Aceasta trebuie să
faciliteze decizii corecte şi rapide ale operatorului, atât funcţional cât şi din punct de vedere al
întreţinerii sistemului.În cadrul sistemuli există mai multe niveluri de securitate, organizate
ierarhic.
35
Alarmarea: prevenirea operatorului asupra depăşirii unor parametri esenţiali şi

procesului urmărit. Pentru procese complexe semnalele de alarmă sunt organizate pe nivel
priorităţi. Alarmele sunt organizate ierarhic de câte ori un defect produc activarea mai multor
alarme, acesta este semnalizat operatorului printr-una singură.
În cazul în care pentru efectuarea unei manevre complexe este necesar să fie efectuate,
într-o ordine precisă, mai multe operaţii, operatorul trebuie să fie degrevat de comandă
efectuării fiecăreia dintre aceasta. Sistemul va asigura evidenţierea relaţiei la aeste manevre
prin transmiterea spre operator a stării procesului sau efectuări manevrei. Comenzile de
importanţă deosebită vor trebuie reconfirmate de către operator. O altă funcţie a interfeţei
operator este prezentat, sub fomă uşor interpretabil a unor date din istoria funcţionării
instalaţiei.
Opţiuni de dezvoltare a aplicaţiilor folosind infrastructura SCADA:
În funcţie de procesele electrotehnice SCADA se poate clasa astfel:

 Sistemele de control pentru reţele de distribuţie – principal aplicaţie este sectorul
controlului de la distanţă a reţelelor de distribuţie, a staţiilor şi posturilor de
transformare.
 Sisteme de automatizare a staţiilor de transformare – privesc exercitarea funcţiilor
de control şi de protective la nivel de circuite primare ale sistemului de distribuţie,
precum la realizarea interfaţării cu procesul condus şi cu sistemele informatice
ierarhic superioare. Soluţii folosind arhitectura primară SCADA sunt prezente atât
la gestiunea staţiilor de transformare de distribuţie sau de transport, cât şi în
staţiile de distribuţie industrial sau la centralele electrice.
Funcţii suportate de sistemele de automatizare:
 control – supravghere echipament primar;
 raporte referitoare la defecte, evenimente;
 schema sinoptică active on – line a sistemului automatizant (cu prezentarea
segmentelor energizate);
 raporte – prezentări rezultate măsuratori;
 afişare – modificare setări parametrii protecţii;
 osciloperturbograf;
 localizare defecte;
36
 interblocaj la nivel de celulă sau de staţii;

 stocare evenimente, măsurători, rapoarte funcţionare oscilopertbograf;
 sincronizare timp.
 Sisteme de monitorizare a staţiilor de transformare – au ca obiect principal
monitorizare generală a staţiei de transformare, configurarea şi setarea parametrilor
de reglaj a protecţiilor. În cadrul funcţiilor standard oferite de acest tip de sisteme
se găsesc colectarea şi evaluarea informaţiei culese prin oscilopeturbografe,
sincronizarea în timp a funcţionării sistemului, precum şi gestionarea
evenimentelor şi a alarmelor. Aplicaţiile şi sistem de monitorizare reprezintă
nivelul cel mai jos a ansamblurilor funcţionale de automatizare a staţiilor.
 Sisteme de automatizare pentru fideri (SAF) – Automatizarea operaţiilor cu fideri
acoperirea un domniu larg de metode şi instrumente pornind de la fundamentalul
control la distanţă şi până la operaţii de simulare.
Dintre funcţiile disponibile sub aplicaţiilor tip automatizare a fiderilor.
 monitorizarea şi controlul de la distanţă a staţiilor de transformare şi a posturilor
de transformare;
 configurarea şi setarea unităţilor de monitorizare şi control;
 gestionarea avertismentelor privind defectele;
 prelucrarea informaţiei pentru localizarea defectelor;
 modificare topologiei reţelei.
 Sistemele de managementul al distribuţiei (SMD) – principalul rol este de a pune la
dispoziţia operatorilor metode şi instrumente pentru detectarea, localizarea,
izolarea şi eliminarea rapidă şi cu excitate a defectelor şi perturbaţiilor ivite în
funcţionarea reţelei de distribuţie. Funcţiile de baza oferite de un SMD include
prezentarea stadiului de energizare a segmentelor reţelei de distribuţie, localizare
defectelor şi efectuarea simulării funcţionării reţelei în anumite configuraţii. Pot fi
furnizate şi alte funcţii pe lângă cele de bază: planificarea şi optimizarea
informaţiilor despre reţea, managementul stărilor de defect, calculate regimuri de
funcţionare şi minimizarea pierderilor.
Citirea automatizată a contorilor şi a echipamentelor de măsurare – există în momentul de
faţă diferite sisteme de exploatare pentru automizarea colectării consumului de energie la
nivelul de anvergură al unui sistem de distribuţie a energiei electrice bazate fie de legături de
37
telefonice, fie de transmisie wireless, support GSM sau GPSR (Generalised Packed Radio
System).
 Sisteme de management al sarcini – reprezintă un instrument pentru realizarea unui
profil optimizat al curbei de sarcină pentru o anumită energie disponibilă,
respective pentru o utilizare optimizată reţelei de distribuţie existente luând în
considerare aspectele comerciale şi tehnice al procesului de distribuţie.
 Sisteme de urmărire – integrare apeluri privind incidentele:
 asigură interfaţa la central de reclamaţii incidente pentru integrarea apelurilor
telefonice;
 foloseşte în mod automat topologia reţelei împreuna cu localizarea apelurilor –
reclamaţii pentru depistarea cauzelor incidentelor;
 face disponibilă, prin integrarea apelurilor în mod automat, delimitarea zonelor
afectate;
 permite alocarea echipelor de intervenţii la incidente, optimizând procesul de
alocare în confomitate cu abilităţile şi nivelul de experienţă al membrilor echipei;
 asigură monitorizarea alocării echipelor de intervenţii , nivele de încărcare al
acestora, dotarea cu echipament specific;
 permite interfaţarea cu centrele de receptive a reclamaţiilor pentru informare
asupra stadiului de remediere a incidentelor;
 asigură înregistrarea pe suport magnetic a întregul eveniment.
Pentru ilustrarea concepţiei generale de încadrare a sistemului SCADA în arhitecturi
mai complexe pentru analiza operative şi off – line a sistemelor de distribuţie în figura , se
prezintă structura unui sistem promovat de compania GE – Harris.
De regulă la baza filozofiei de dezvoltare a sistemelor sau componentelor unui
ansamblu SCADA stau câteva elemente distinctive;
 Sistem scalabil:
 uşor de adaptat la complexitatea, respeciv dimensiunea procesului;
 rapidă extensie a aplicaţiei folosind librăriile de funcţii standard;
 Sistem în arhitectură deschisă:
 fişiere aplicaţiilor sunt independente de sistemul de operare şi de hardware-ul utilizat.
 Soluţii cu sisteme consistente.
38
Sitemele de automatizare al unei centrale MHC

Sunt ierarhizate în general pe patru nivele, astfel:
- Nivel 0 (instalaţie) cuprinde instalaţiile de proces (turbine, generator,

instalaţie de excitaţie, echipamente aferente circuitelor hidraulice, etc.)
precum şi elemente de excitaţie, traductoare, senzori, electroventile,
electrovane, etc. De la acest nivel informaţiile de proces sunt transmise prin
diferite suporturi către niveluri superior.
- Nivel 1 (ansamblu funcţional) cuprinde totalitate echipamentelor care
transmit sau culeg informaţii din nivelul 0 şi care pot comunica prin
intermediul unor interfeţe numerice şi protocoale standard. La acest nivel se
situează tablourile locale de automatizare a instalaţiilor hidroagregatelor şi
serviciilor, panourile şi interfeţe HMI. De asemenea, mai sunt traductoare
inteligente care furnizează informaţia în format numeric prin interfeţe de
comunicaţie standard, acestea realizând atât funcţiile aferente nivelului o cât
şi nivelul 1.
- Nivelul 2 (comandă locală MHC) cuprinde echipamentele aferente a
sistemului SCADA. Aici se află serverele SCADA, care menţin baza de timp
real şi baza de timp istoric. La acest nivel se asigură controlul complet al
MHC de la staţia operator locală în care fiecare ansamblu funcţional poate fi
controlat individual sau folosind funcţii avansate.
- Nivelul 3 (dispecer local) cuprinde echipamentele aferente sistemului
SCADA pentru urmărire, monitorizare şi comandă de la nivelul dispecerului
zona de amenajare hidroenergetică.
În funcţie de comlexitatea şi puterea MHC, aceste patru nivele se pot reduce la numai
trei, nivelul doi fiin integrat în nivelul unu, unitatea MHC funcţionând complet automatizată
fără personal de exploatare şi întreţinere.
39
CAP III
ALEGEREA TRADUCTOARELOR
40
Alegerea traductorului de curent

Firma „Ganz” fabrică transformartor de
curent. Doi într-unul: combinaţie de transformator de
curent şi traductor electronic. Cele două componente
sunt construite în acelaşi carcasă. Transformartor de
curent cu traductor oferă o izolare galvanică între
senzor de circuit şi circuite electronice de reţea.
Specificaţii tehnice:
Clasă de precizie: 0.5;
Intrare: 600A;
Tensiunea nominală: 720V;
Ieşire de curent continuu: 4 – 20 mA, RL = 0…200 Ω;
Reţea: 230 V ± 10%;
Frecvenţă nominal: 50 - 60 Hz;
Temperatura de lucru: 0 … +45°C;
Testare la supratensiune: 4 kVeff, 50 Hz, 1 min;
Clasa de izolaţie: E (max. 120°C);
Carcasa din plastic refracta.
Modul de legare este prezentat în figura 3.2.
41
Traductor de tensiune
Firma „FAGET” produce
traductorul de tensiune cu seria EM478.
EM478 este un traductor de tensiune
compactă pentru convertirea tensiune
alternativă la un semnal de 0 – 20 mA.
Acest traductor de tensiune este alimentat
de autoreglementare şi nu are nevoie de o
tensiune de alimentare auxiliară. Acest
lucru face ca EM478 este ideal pentru
aplicaţii care necesită o metodă de
măsurare tensiuni simplă şi exactă.
Montarea traductorului este rapidă şi foarte uşoară.
Tensiune de intrare: 500V;
Alimentarea: Nu necesită alimentare (Autoalimentare);
Ieşire: 0 - 20 mA;
Greutate: ± 0,15 kg;
Capacitatea supraâncărcare: 1000 V la 10 secunde;
500 V la funcţionare continuă;
Domeniul de frecvenţă: 44 – 55 Hz;
55 – 65 Hz numai la cerere;
Consumul de energie: < 2 VA;
Sarcină maximă: < 150 Ohm;
Setarea de timp:
Umax le terminalele de ieşire: < 24 Vdc;
42
Umax (150 Ohm): < 5 Vdc;
Izolaţia: 4kV/60s, (50Hz);
Domeniul de măsurare: la seria: 6R5102 este între 0 - 500 V;
Figura 3.3. Reprezintă modul de legare şi dimensinile traductorului de tensiune
Senzor de frecvenţă:
Pentru măsurarea frecvenţei am ales traductorul E1-
FREQ de la firma EUROTHERM PROCESS AUTOMATION.
Precizia şi stabilitatea excepţională a fost realizată utilizând
ultima tehnologie a circuitelor integrate şi a amplificatoarelor
de curent continuu. Imunitate la armonice este destul de bună.
Ieşirea poate fi folosită la instrumente de măsură, dispozitive
digitale, la intrarea calculatoarelor la sisteme de control al
proceselor.
Principalele avantaje:
43
 Izolat galvanic;
 Respectă normativele CE;
 Precizie ridicată, clasa de precizie 0,01*FN;
 Ieşire cu tensiune sau curent standardizat;
 Montare pe şină DIN.
Funcţionare:
Intrarea de măsurare este izolat galvanic cu ajutorul transformatoarelor. Semnalul este

filtrat şi ridicat la pătrat şi este introdus în convertorul frecvenţă – curent. Curentul este
amplificat şi comparat cu o valoare de referinţă stabilită. Un sistem de amplificatoare
simetrice de curent continuu convertesc semnalul rezultant într-un semnal analogic de curent
sau tensiune la ieşire.
Figura 3.4. Reprezintă modul de funcţionare a senzorului de frecvenţă
44
Figura 3.5. Reprezintă modul de legare şi dimensinile senzorul de frecvenţă
Mărimea de intrare:
Variaţia frecvenţei: 45-55Hz, 45-65Hz;
Tensiunea: 110V, 220V, 230V, 240V, 380V, 400V, 415V;
Tensiune de sarcină: 1.2VA;
45
Sarcina sursei de alimentare: 1.8VA;
Mărimea de ieşire: 4-20mA into 500Ω max;
Precizie: Clasa 0.01Fn;
Testul de izolaţie: 2kV timp de 1 minut;
Specificaţii generale:
Domeniul de temperatură: – 10 până la + 60°C;
Stabilitate: ± 0,05% pe an non-acumulativ;
Furnizare auxiliară: 110, 240V ± 20% , 415V + 15% - 20%;
Răspuns: 0 până la 80% între 300mS;
Temperatura de depozitare: – 40 până la

70°C;
Umiditate: Până la 90% fără condensare.
Specificaţii mecanice:
Greutatea: Aproximativ
390 g;
Dimensiunile:
(Lungime X Lăţime X Înălţime): 55 × 70 × 114

mm;
Traductor de temperatură
Senzorul de temperatură Pt-MU foloseşte la conversia şi izolarea temperaturii într-un reostat
dependent de temperatură şi de tensiune. Randamentele calibrate pot fi schimbate până la
peste 0.20 mA / 0 - 10 V şi 4-20 mA / 2-10 V.Funcţionarea termometrului de rezistenţă Pt 100
reprezintă un reostat dependent de temperatură. Un curent trece prin rezistenţă termometrului
46
la un reostat care face parte dintr-un circuit. Tensiunea obţinută în acest fel va fi în creştere.
Într-un circuit următor, va fi schimbată în curent şi tensiune. Distanţarea galvanică are o
productivitate prin intermediul unui cuplaj. Ambele randamente sunt rezistente unui scurt-
circuit. Orice alte aplicaţii necesită o tensiune separată auxiliară.
Date tehnice:
Intrare:
Cantitatea de intrare: Reostat Pt 100;
Opţiune: Pt 1000;
Valori evaluate: 0 - 60 °C, 0 - 100 °C, 0 - 150 °C,
0 - 300 °C sau 0 - 600 °C;
Tipul de circuit: Cu două fire, trei fire sau patru fire;
Circuit cu două fire: max. balanţa 10 Ohm prin

mijloace de potenţiometru;
Circuit cu trei fire: fără balanţa solicitată, 100

Ohm maxim, simetric;
Circuit cu patru fire: fără balanţa solicitată.
Ieşire:
Cantităţi produse: Independenţe de încărcare curent direct şi tensiune directă.
Produs dublu: 0-20 mA/ 0-750 Ohm de încărcare şi 0-10V max.

încărcare 20 mA precum şi 4-20 mA/ 0-750 Ohm
de încărcare 20 mA frontal şi lateral schimbabile;
Opţiuni: Modulul frecvenţei - o valoare de 0-5 Hz urcând

la 0-10 kHz;
„Open-collector“ NPN, max. 30V 100 mA

îcărcabile, impulse/pauză 50/50%;
47
Semnalul undei pătrate 5V, max. 10 mA

încărcabile, impuls/pauză 50/50%;
Comportarea sistemuli dinamic:
Acurateţe: +/- 0,5 %;
Domeniu de temperatură:
De la -15°C la +20°C de la +30°C la +55 °C
Influenţa temperaturii: < 0,2 % at 10 K;
Influenţa externă a
câmpului magnetic : Nici una ( pana la 400 A/m);

Varietate reziduală a curentului: < 30 mVss;
Timp răspuns: < 200 ms (cu modul de frecventa < 400 ms);
Tensiune: max. 24 V;
Limitare de curent: max. 2- în caz de saturaţie;
Tensiunea testată: 4 kV între puterea consumată şi cea produsă;
Reglare:
După îndepărtarea capacului de plexiglas, se poate ajusta cu potenxiometrul „SPAN”

valoarea finală,şi cu potenţiometrul numit „ZERO”, punctul zero. Randamentul poate fi
schimbat între „LIVE ZERO” ( 4-20 mA/2-10 V) şi „ZERO”.
Tensiune auxiliară: 230 V AC ± 20 %, 45-65 Hz, 2,5 VA;

Opţiune:
• 110 V AC ± 20 %, 45-65 Hz, 2,5 VA;
• 24 V DC, -15 % bis +25 %, 2 W, (EMC DIN EN 61326 clasa A);
• 6-30 V AC + DC or 36-265 V AC + DC, 2 VA, (EMC DIN EN 61326 clasa A);
Greutatea: 150 g.
48
Figura 3.6. Reprezintă modul de legare şi dimensinile traductorului de temperatură
Tp100
Diametru exterior: 90 – 110 μm;
Tip diametru 20 mm: < 2mm;
Tip diametru 50 mm: 8 mm;
Lungimea totală: 90 0;
Diametru axului:150 – 250 mm;
Cabluri
Cablu: Cablu standard cu termocuplu;
Lungimea cablului: 1,5 – 2 m;
Conector: Cablu standard cu conector;
49
"In situ" mini conector: Nu;
Caracteristica:
Tip: Termocuplu;
Rezistent la apă: Da;
Categorie de temperatură: - 10 0 C – 70 0 C;
Tipul categoriei de temperatură: - 20 0 C – 100 0 C;
Rezoluţia spaţială: Aproximativ de 2 ori în afara vârful diametru;
Mărimea de ieşire: 40 μV la fiecare 0 C;
Rezoluţie: 0,1 μV la fiecare 0 C;
Senzor de presiune:
Firma „APPMEAS” fabrică seria Pi600 de senzori de presiune industriale este
prevăzut la măsurarea presiunilor lichidelor şi
gazelor naturale într-o gamă largă de aplicaţii
industriale şi de specialitate. Presiunea
variază între 25mbar şi 700bar, sunt
disponibile modele cu o gamă largă de
semnalele electrice de ieşire pentru a satisface
cerinţele operaţionale. Construite din oţel
inoxidabil cu o diafragmă ceramică,
seria Pi600 de traductoare sunt extrem de masive datrită modelului său compact.
50
Domeniul de presiune: 0.025, 0.05, 0.1, 0.16, 0.25, 0.5, 1, 2, 5, 10, 20,
50, 100, 200, 400, 600, 700 bar;
Mărimea de ieşire: 4-20mA;
Tensiunea de excitaţie: 10-32 Vdc;
Curentul de intrare: < 4 mA;
Configurarea ieşiri (Nr. de Fire): 2;
Timpul de răspuns: < 10 milisecunde;
Precizia: < 0.25 ±%Puterea nominală;
Suprapresiune sigură: 150 % gama de presiune;
Temperatura: - de compensare: +20 to +80 °;
- de operare: -20 - 135 °C (-20 la 120 la

intervale de mai jos 0.5bar);
Efect asupra temperaturi Anvergura: < 0.015 ±% de ieşire / ° C;
Efect asupra temperatură zero: < 0,04 ±% de ieşire / ° C
(<0.02 opţional pe toate gamele, <0,01 opţiunea variază în jos pentru 0.5bar);
Stabilitate: < 0,1 peste 12 luni;
Rezistenţa de intrare: < 500 Ohm;
Rezistenţa de ieşire: < 500 Ohm;
Izolaţia de rezistenţă: > 500 Megaohm la 50Vdc;
Greutatea: 100 g;
51
Figura 3.7. Reprezintă dimensinile senzorul de presiune şi toate dimensiuni sunt din mm
Senzor de nivel
Compensarea presiuni cu transmiţător digital cu seria MERET,
combină un avansat senzor de metal piezorezistiv şi MERET
transmiţător design. Semnalul de ieşire al senzorului de presiune este
obţinut digital şi lucrat în procesor cu 16 de biţi convertorul A/D , care
permite o mai bună presiune transmiţătorul de linearitate şi temperatura de
compensare. Ieşire conventorului A/D este de 12 de biţi.
Aplicaţii:
 Intervalul nivelului standard 0 ... 0,25 m ... 800 m;

 Extrem de stabile şi precise;
 Alternativa de producere şi de ieşire semnale;
 Fiabilitate ridicată;
 Protecţie de supratensiune încorporat;
 Nivelul de măsurare în bazine, fântâni, forajelor.
Tipul de măsurare: Controlul al nivelului de lichide;
Certificare: Standard;
Gama de măsurare: 0 până la 0,25 m ... 800 m pentru densitatea de

lichid 1 kg/dm3;
Temperatura medie: - 40 °C până la + 70 °C;
52
Precizie: 0,1%, 0,25% şi 0,4% FS
Efectul termic - Temperatura de compensare
Standard:
 mai puţin 0,1 % / 10 °C

 în gamă 0 °C to + 70 °C
Specifice:
 mai puţin 0,03 % / 10 °C

 peste diferite gamă
Stabilitate: 0,15 % FS pe an;
Mărimea de ieşire:
 0/4 ... 20 mA 3 – fire

 4 ... 20 mA 2 – fire
Puterea de alimentare: 24 V DC /8 (12) V până la 36 V/;
Elemental de conectare: Conector DIN 43650
Protecţie:
 IP65 cu conector
 IP68 cu cablu
Dimensiunea:
 Diametru: 28 mm
 Lungime: 101 mm
Greutatea: 160 g;
Senzor de vibraţie
Caracteristici:
 10 mV/g şi versiune 1.5 mV/g;
53
 Masa atomică redusă;

 Cablu integral coaxial;
 Frecvenţă mare;
Aplicatii în:
 Industrie
 Motoare / Generatoare
 Pompe
 Roţi dinţate / Rulmenţi
 Cilindri
 Industria aerospaţiala
 Armată
 Centre de prelucrare
 Impact-testare ( 1000B )
Specificaţii de operare:
Mediu înconjurător
Categoria temperaturii de la - 40 la 250 grade F de la - 40 la 121 grade C
Şoc termic 4g/ grade C;
Limita şocului 5,000 g;
Cracteristica Fizică
Dimensiuni fizice 45'' h x 28'' (1.1 x .7 cm);
Greutatea 2 grame;
Material titan;
Model comprimare izolată;
Sigiliu epoxi;
54
Montare:
1000 , 1000B 6-32 butoane integrale;
1000 A adeziv;
Montare cuplu de torsiune 10 in-lb (1.1 N-m);
Cablu/conector cablu integral de 6'/10-32;
Cracteristica Dinamică
Sensitivitate @ 100 Hz, ±5%

1000, 1000A 10 mV/g 1.02 mV/(m/s2);
1000B ±20% 1.5 mV/g 0.15 mV/(m/s2)
Frecvenţa
±5% 3 Hz – 15 kHz;
±10% 2 Hz – 18 kHz;
±3 dB 1 Hz – 40 kHz;
Timp de pornire < 5 secundă;
Amplitudine
1000, 1000A ± 500 g;
1000B ± 2500 g;
Vibraţie montată > 90 kHz;
Senzitivitate magnetică < 5%;
Cracteristica Electrică
Zgomot
Lăţime de bandă 2.5 Hz până la 25 kHz 1500 μg rms;
Spectral 10 Hz 100 μg/√Hz;
100 Hz 25 μg/√Hz;
1000 Hz 10 μg/√Hz;
Impedanţa randamentului < 1000 Ω
Izolaţie > 100 Meg Ω;
Polarizare 7 VDC;
Putere necesară 15-30 VDC @ 2-10 mA cc
55
Figura 3.8. Reprezintă caractristica şi dimensinile senzorului de vibraţie
Senzor debit:
Firma „Georg Fischer Signet LLC” produce senzorul de debit Signet 2551 Magmeter.
Acest multilateral, dă precizie de măsurare a debitului pe o largă gamă dinamică în conducte
de dimensiuni de la DN15 la DN900 (½ la 36 de inch), care îndeplineşte cerinţele de mai
multe diverse aplicaţii.
Magmeter oferă:
 multe opţiune de ieşire,
 frecvenţă / digitală sau 4 la 20

mA.
Trăsături:
 Fără piese mobile;

 Măsurarea debitului
bidirecţional;
 Detectează conducte goale;
 Gama de operare 0.05 - 10 m / s;
 Măsurare exactă chiar şi în lichide murdare;
 Material rezistente la coroziune PP sau PVDF cu SS, sau titan;
 Ecran cu afişare în mai multe limbi.
Aplicaţie:
 Prelucrare chimică;
 Monitorizarea apei potabile şi celei murdare;
Specificaţii tehnice
56
Gama de operare: 0.05 până la 10 m/s (0.15 până la 33 ft/s);
Gama de operare dimensiuni: DN15 până la DN900;
Liniaritate: ± 1% la citirea în timpul de 1 ms;
Conductivitate minimă: 20 μS/cm;
Specificaţii electrice:
Puterea cerută: 4 - 20 mA: 24 VDC ± 10%,

reglementat la 22.1 mA max.;
Semnalul de frecvenţă: 5 - 24 VDC ± 10%,

reglementat la 15 mA max.
Semnalul digital: 5 până la 6.5 VDC,

reglementat la 15 mA max.
Este protejat polarizare inversă şi la scurt – circuit.
Curent de ieşire: 4 – 20 mA;
Cablu de alimentare: 300 m;
Condiţie de eroare: 22.1 mA;
Buclă de rezistenţă: 300 Ω;
Compatibil cu PLC sau alt PC similar.
Specificaţii termice:
Temperatura de depozitare: -20 °C până la 70 °C (-4 °F până la 158 °F);
Umiditate relativă: 0 - 95% (fără condensare);
Temperatura de operare:
 Temperatură ambiantă: -10 °C până la 70 °C - 14 °F(până la 158 °F);

 Temperatură medie: 0 °C până la 85 °C - (32 °F până la 185 °F)
Presiunea maximă de operare: 10.3 bar @ 25 °C (150 psi @ 77 °F)
57
1.4 bar @ 85 °C (20 psi @ 185 °F)
Versiune fără ecran
Figura 3.9. Reprezintă dimensinile senzor de debit
Măsurarea temperaturii şi
nivelului de ulei din
generator şi turbină
Carcasa:
Aluminiu;
Conectarea electrică: Priză de M12 cu 8-

PIN ieşiri digitale şi analogice;
Fixare: 1/2” aluminiu;
Suportul a plutitorului: Ţeavă cu diametru de 8mm
58
Comutator plutitor: Diametru:17,5x25mm
Afişarea valorii actuale se face cu două afişaje cu leduri de câte 4 cifre:
Roşu: Temperatură;
Verde : Nivel.
Unităţi de afişare: Facilitate de schimbare între nivel şi temperatură.
Unităţi de măsură pentru temperatură: ° C sau ° F.
Unităţi de măsură pentru nivel: mm sau inch.
Afişare de operator: valorireale se afişează cu ajutorul LED-uri galbene de

stare care se aprind in poziţia de lucru.
Afişaj de defect: La apariţia unor erori pe ecran apare mesajul „Err”
Senzor:
 Elementul de măsurare a temperaturi: PT1000, precizie este ° K.
 Elementul de măsurare a nivelului: cu ajutorul unei grile de 5 mm.
 Punctul de comutare a nivelului de abatere este ± 1 mm.
 Repetarea preciziei de 100%.
 Dimensiunile standarde a senzorului Lungime:250 mm; Lăţime: 370mm; Înălţime:

520 mm.
Domeniul de setare:
 Setarea temperaturii se face între - 15 până la 100 ° C cu pasuri de 0, 1 ° C.
 Setarea nivelului L – 75 mm = gama de măsurare cu pasuri de 5 mm.
 Intervalul dintre podea rezervorului şi marginea de jos a măsurări, tijă poate fi

introdus la un punct de valoarea zero.
59
 Acest lucru determină că afişajul şi punctele de comutare arată nivelul real.
Domeniul de măsurare:
 Temperatură: maximum – 20 ° C până la +150 ° C cu paşi de 0, 1 ° C.
 Nivel: L – 75 mm cu paşi de 5 mm.
Meniu: Acces sigur la meniu
Alimentare: 24 Volt DC ± 10% mai mici de 100 mA.
Ieşire:
 Două ieşiri pentru fiecare variabilă.
 Funcţia de hysterezis de ieşire şi selectarea ferestrei.
 Cădere de tensiune mai mică de 2 VDC.
 Curentul constant 400 mA, resistenţa la scurtcircuit, rezistent la inversarea polarităţi,

protecţie la temperaturi extreme. Valoarea de ieşire a temperaturi analogice: 4 – 20
mA, gamă reglabilă. Valoarea de ieşire a nivelului analogice: 4 – 20 mA, gamă
reglabilă.
Presiune: 1 bar.
Temperatura de funcţionare:
 Procesul de conexiune -15 - 70 ° C. În mediu: -15 ° C - 100 ° C. Temperaturi mai

ridicate la dispoziţie
60
Figura 3.10. Reprezintă modul de setare şi dimensinile senzorului de nivel si măsurarea

temperaturi uleiului din lagăre turbinei şi generatorului
61
Figura 3.11. Reprezintă caracteristicile şi modul de legare senzorului de nivel si măsurarea

temperaturi uleiului din lagăre turbinei şi generatorului
62
CAP VI
AUTOMATUL PROGRAMABIL
Termenul PLC (programmable logic controller) se referă la controlerul programabil,
nume dat de computerul folosit în aplicaţii de control industrial şi comercial. Diferenţa dintre
PLC-urile şi calculatoarele de
birou constă în modul în care se
efectuează funcţiile şi resursele
hardware
şi software necesare pentru a

realiza aceste funcţii.
Conectivitate, modularitate,
compactă:
Aşa de mică şi aşa compactă. Micro PLC SIMATIC S7-200 este compact şi dezvoltat
mai ales când este vorba de răspuns în timp real, este rapid, acceptă mai multe modalităţi de
comunicaţie şi se poate lucra cu el atât software şi cât hardware. Are o construcţie modular
compact pentru aplicaţii personalizate mai mici, dar suficien de flexibile pentru a fi extinse în
viitor.Toate acestea fac automatul PLC SIMATIC S7-200 pentru controlul de buclă deschisă
de performanţă mai mică.PLC SIMATIC S7-200 oferă constant soluţii economice.
Întreaga familie PLC SIMATIC S7-200 este caracterizată prin:
 Performanţă puternică.
 Modularitate optimă
 Comunicaţii deschise.
Programarea PLC SIMATIC S7-200 se poate face uşor cu ajutorul instrumentelor de
programare.
Aceste PLC-uri este se pot folosi cu succes atât în sisteme cu un singur automat cât şi mai
multe unităţi legate în reţea.
Automatele S7-200 oferă următoarele avantaje:

 Comunicaţie
63
 Interfaţa RS 485 cu viteza de transfer maximă până la 187,5 kbit/s.

 Protocolul PPI pentru pentru o reţea uşor de realizat.
 Conectivitate cu reţea industrială Ethernet utilizând un modul de extensie
Ethernet.
 Conectivitate cu internet, e-mail, funcţionare ca server HTTP sau FTP
utilizând modulul de internet.
 Performaţe
 Mic şi compact.
 Ideal pentru aplicaţii cu spaţii limitate.
 Memorie de date şi programe destul de mare.
 Utilizarea uşoară a softului STEP 7- MicroWIN ideal pentru începători şi
pentru avansaţii.
 Modularea optimă
 Cinci tipuri de procesare distincte
 Gamă largă de module de extensie pentru aplicaţii diferite
 Module de extensie cu intrări/ieşiri digitale/analogice
 Comunicare PROFIBUS
 Comunicare cu interfaţă AS
 Măsurarea exactă a temperaturi
 Poziţionare
 Diagnostizare la distanţă
 Comunicare Internet/Eternet
 Functii de interfaţă cu utilizatorul (HMI)
Construcţie modulară a unor blocuri:
Modulul de extensie pot fi scalate în conformitate cu cerinţelor.
Module de extensi digitale de la 4 până la 32 intrări sau ieşiri.
Module de extensi analogice de la 4 până la 8 intrări, de la 2 până la 4 ieşiri si 4 intrări şi o

ieşire.
Module care comută sarcini cu putere mai mare 5A în curent alternativ 10A cu reeleu.
Module pentru măsurarea exactă a temperaturi scalate în grade Celsius sau Fahrenheit:
 Module RTD pentru măsurarea temperatură cu senzori rezistivi;

 Module TC pentru măsurarea temperatură cu termocuple.
 Modul de poziţionare EM 235 pentru controlul motoarelelor.
Interfaţa PPI integrate ca o magistrală de sistem S7-200 sau ca o interfaţă liber programabilă
pentru conectarea imprimantelor, scanelerol, etc.
64
Începând cu modelul CPU 222 suportă module PROFIBUS DP.
Începând cu modelul CPU 222 are funcţia de interfaţă AS cu ajutorul unui modul de extensie
AS-Interface.
Modulul de modem EM 241 cu funcţii complete de comunicare pentru PLC cum sunt
întreţinerea de distanţă, telecontrolul, diagnostizare la distanţă, transmisi de date.
Modulul CP 243-IT modul de comunicaţi prin internet prin e-mail sau server FTP/HTTP.
Modulul de modem GSM/GPRS SINAUT MD 720-3 pentru comunicaţi prin GSM NET.
Interfaţa cu calculatoare PC
Legătura cu calculatorul este ideal pentru schimbul de date între S7-200 şi
calculatorul conectat – indiferent de modul de comunicare ales. (PPI, modem,
Ethernet/Internet). Ca server OPC conexiunea cu calculatorul oferă posibilitatea de a citi sau
a scrie date în memoria automatului S7-200 cu Microsoft Excel sau alte aplicaţii OPC, cum
sunt ProTool Pro, WinCC flexible RT, Win CC , etc. Cu capabilitatea cu 8 conexiuni
configurarea, programarea şi monitorizarea pot fi făcut de la o locaţie centrală pentru a
economisi timp şi bani.
Modulul de Internet CP 243-1 IT oferă acces rapid cu o conexie sipmlă universal între
PLC şi computerul cu protocoale FTP, HTTP, Java şi e-mail. Modulu Ethernet CP 243-1
permite accesul automatului printr-o reţea Ethernet.
Suportul de configurare STEP7-Micro/WIN permite punerea în funcţiune simplă şi opţiuni de

diagnostizare convenabile.
65
Pentru realizarea legătura cu calculatorul

pentru schimbul de date între S7-200 şi
calculatorul conectat am ales CPU 224 XP
Specificaţii tehnice cu privire la datele de procesoarului ales: CPU 224 XP
Integrat intrări / ieşiri digitale 14 DI/10 DO
Digital intrări / ieşiri / max. numărul de 114/110/224

canale cu module de extindere
Programul de memorie 12/16 Kbyte
Date de memorie 10 Kbyte
Stocarea date Aproape 100 h

prin condensator de înaltă performanţă
Contoare de mare viteză 4 x 30 kHz, 2 x 200 kHz din care 3 x 20 kHz

+
1 x 100 kHz A / B contra utilizabil
Comunicare cu interfeţe RS 485 2
Protocoale suportate
PPI master / slave DA
MPI slave DA
Freeport (liber de configurare. Protocol ASCII) DA
Opţiuni de posibilităţi de comunicaţie DA, Profibus DP Slave şi / sau AS-Interface

Master / Ethernet / Internet / Modem
8-bit integrate potenţiometru analogice 2
Ceas în timp real DA
66
Integrat 24-V-DC senzor de aprovizionare max. 280 mA
Banda terminală demontabilă DA
Dimensiunile (Lungime X Lăţime X 140 x 80 x 62

Înălţime)
67
Caracteristici fizice EM 231
Dimensiune LXLXÎ 72X80X62 mm
Puterea consumată 3,5 W
Puterea consumată
Consumul de putere de la 60 mA
sursa de semnal
Consumul de sursa de 20 mA
alimentare
Tensuiunea de alimentare 20.4~28.8V DC
Indicatorul LED de la sursă Aprins = fără eroare, Stins = fără alimentare
Caraceristica de intrare analogică
Numărul de intrări 8
Izolaţia (partea logica a Izolare optică (Galvanic), 500V AC timp de 1 minut

circuitului)
Tipul de intrare Diferenţial
Domeniul de intrare
Tensiune (unipolar) 0~10V, 0~5V
Tensiune (bipolar) ±5V, ±2.5V
Curent 0～20mA
Domeniul de date
68
Unipolar 0～32000
Bipolar -32000～32000
Rezoluţia intrări
Tensiune (unipolar) 2.5 mV (0～10V)

1.25 mV (0~5V)
Tensiune (bipolar) 2.5 mV (±5V)

1.25 mV (±2.5V)
Curent 5μA (0～20mA)
Timpul conversiei analog – <300μs

digital
Răspunsul la intrare 1.5ms

analogică
Mod de respingere comună 40dB, DC to 60Hz
Mod de tensiune comună Semnal de tensiune + comună Mod de tensiune comună

<12V
Impedanţa de intrare ≥10MΩ
Filtrarea la intrare -3db @ 3.1kHz
Tensiune maximă de intrare 30V
Curentul maximă de intrare 30mA
Rezoluţie conversiei analog 16 bits

- digital
Tabelul 1.1. Reprezentarea specificaţii tehnice cu privire la datele de procesoarului ales: CPU
224 XP şi caracteristici fizice EM 231 ales
69
Modul de comunicaţie ales

Ethernet/Internet module de comunicaţii:
CP 243-1 IT
Rata de transmisie 10/100 Mbit/s
Interfeţe (conexiune Industrial Ethernet) RJ45
Tensiune de alimentare 24 V DC
Consumul de energie, prin intermediul 55 mA / 60 mA

backplane / 24 V DC, prin intermediul
externe
Disipaţie 24 V DC 1.75 W
Dimensiunile (Lungime X Lăţime X 71.2 x 80 x 62

Înălţime)
Greutate 150 g
Comunicare S7/PG
Numărul de conexiuni operabil 8 S7 connections + 1 PG connection
Configuraţie With STEP 7-Micro/WIN (V3.2 SP3 sau mai

nou)
Comunicaţie IT
Numărul de conexiuni la un e-mail server 1
Client e-mail 32 E-mail-uri cu max. 1024 de caractere
Numărul de FTP / HTTP conexiuni ¼
Acces de protecţie reglabil 8 utilizatori
Capacitate de memorie de sistem de fişiere 8 MByte
70
Tabelul 1.2 .Reprezintă caracteristici modul de comunicaţie ales Ethernet/Internet module de

comunicaţii: CP 243-1 IT
AC > DC UPS
Este o soluţie ideală pentru a le utiliza ca o

putere secundară. Pentru alimentarea
automaturlui PLC SIMATIC S7-200 UPS
oferă curat, neîntrerupt 12 sau 24 de volti.
Domeniul de funcţionare este ore, zile sau
chiar săptămâni în funcţie de capacitatea de
încărcare şi bateria. Ca o sursa de energie
secundar, UPS oferă putere de 100%,
atunci când principală sursă de energie nu este
disponibil cum ar fi de sisteme de securitate şi camere video.
Aplicaţii
Ca sursă de alimentare secundară:
Dacă aveţi nevoie de constantă şi de zi cu zi de putere, cum ar fi alimentarea

un sistem de securitate sau camera video UPS este o perfect sursa de energie secundară.
Este universal şi se potriveşte cu orice intrare. Poate fi utilizate cu 110 sau 220 volţi atât din
SUA şi de standardele europene.
Durabilă, pe o gamă largă de temperaturi: Ideal pentru utilizarea în aer liber în zonele cu
variaţii extreme de temperatură (-4 la 140 ° F, -20 - 60 ° C). UPS poate fi uşor de montat într-
o camera de măsurare existente.
Parametri DC-UPS 24V-70W
71
Minim Tipic Maxim
Intrări
Tensiune de intrare 85 Volt RMS - 265 Volt RMS

AC
Frecvenţă de intrare 47 Hz - 66 Hz
Factorul de putere 0,95 - -
Tensiunea de intrare 110 Volt - 370 Volt

DC
Capacitate acumulator - încărcare
Tensiune de 27.4 Volt 27.6 Volt 27.8 Volt

încărcare la 25 ° C
Tensiune de 25.8 - 29.8

încărcare peste 0 –
(60°C) (0°C)
60°C
Temperatura de - -0.05 Volt / °C -

ieşire de tensiune de
Compensare numai
la 0 – 60°C
Curent de încărcare - - 5,25 Amper

a bateriei
Curent de încărcare - - 2,5 Amper

(70 Watts)
Trecerea de zgomot - - 100 mV
Generală
Temperatura de -20 °C - 60 °C
operare
72
Eficienţa 78 % - -
EMC - emisiile
Zgomot efectuat: 30mHz - 1GHz pe FCC Class B
Zgomot efectuat: 150kHz - 30mHz pe FCC Class B
Alarma CONTACTE
Rata de curent DC 1 Amper

la 30 VDC max
Rata de curent AC 0,3 Amper

la 120 VAC max
Tabelul 1.3. Reprezintă caracteristici bateriei de alimentare automatului
PLC SIMATIC S7-200
Realizarea programului în mediul de programare Step 7 Micro/WIN
Step 7 Micro/WIN 32 este un pachet de software pentru programarea şi configurarea

automatelor programabile din seria SIEMENS S7-200.
Acestă versiune reprezintă o actualizare a versiunii 3.01, astfel încât să poata rula şi
pe versiunile mai noi ale sistemelor de operare Windows. Siemens oferă multe posibilităţi de
legare a automatelor din clasa S7-200, incliusiv legarea prin reţea.
Un proiect are următoarele component:
 Blocul de program. Acesta cuprinde codul programului principal (MAIN), al

subrutinelor şi al rutinelor de întrerupere;
73
 Tabela de simboluri (Symbol Table).Aceata conţine un table de asociere a

variabilelor din memorie cu nume simbolice alese de programator;
 Tabela de stări (Status Chart). Acesta conţine unul sau mai multe tabele unde
poate urmări starea intrărilor, ieşirilor şi a variabilelor programului;
 Blocul de date (Data Block). Acesta conţine date care reprezintă valori iniţiale ale
unor locaţii de memorie, constant şi comentarii;
 Blocul de sistem (System Block). Acesta conţine date care se pot incărca în
automat şi care se referă adresa automatului, parametrii comunicaţiei,definirea
zonelor de memorie care vor fi folosite la memorare unor date la căderea tensiunii,
setare unor ieşiri de siguranţăla trecere din RUN în STOP a automatului, setarea
unor parametric ai filtrelor de pe intrările automatului, etc.
 Tabela de referinţe încrucişate (Cross References). Acesta poate conţine un tabel
unde se afla o listă de operanzii utilizaţi în program, locul şi contextual în care
sunt utilizaţi.
Se poate realiza o editare a programului într-unul din limbajele: STL, LAD sau FBD.
 STL este un limbaj de tip text, alcătuit din instrucţiuni,

 LAD este un limbaj semi-grafic, alcătuit din obiecte, prin interconectarea cărora
se realizează circuite, numite reţele care sunt asemănătoare celor realizate cu
contacte şi relee,
 FBD este un limbaj semi-grafic, alcătuit din obiecte, prin interconectarea cărora se
realizează circite numite reale, care sunt asemănătoare celor realizate cu circuite
integrate.
Graful automatizări este prezentat în figura 4.1.
74
 Pentru realizarea programului am ales metoda activării – dezactivări sincrone.
 Funcţiile de parcurgere a tranziţiilor:
o f1 = x1 * BP
o f2 = x2 * T 37
o f3 = x3 * T 38
 Funcţii de activare a etapelor:
o A 1 = f3
o A 2 = f2
o A 3 = f1
 Funcţii de dezactivare a etapelor:
75
o D 1 = f1
o D 2 = f2
o D 3 = f3
76
Setarea modulul CP 243-1 IT prin intermediul programului

STEP 7-Micro/Win
În programul STEP 7-Micro/Win în mod următor alegem modulul CP 243-1 IT pentru

a programa.
Acest setare vă va ajuta să configue de 243 CP-1IT modul pentru a se conecta PLC
S7-200 la o reţea Ethernet. De configurare a modulului, precizează modul de poziţia faţă de
PLC. Faceţi click, citeşte Module pentru a serch pentru modul CP 243-1 IT instalat. Vă
rugăm să selectaţi adresa pentru a aloca în acest modul CP 243-1 IT. Apoi apăsaţi butonul
Next pentru a ajunge în ferastra următoară.
77
Determinaţi adresa - Q de numărul de ieşire octeţilor utilizat de orice I / O module ataşate la

PLC înainte de modulul CP 243-1 IT.Număr de conexiune pe care doriţi să o configuraţi
pentru acest modul. Apoi apăsaţi butonul Next pentru a ajunge în ferastra următoară.
Specificaţi adresa de
IP a serverului pentru
această conexiune.
Specificaţi un nume
simbolic pentru acest client
conexiune. Apoi apăsaţi
butonul Next pentru a
ajunge în ferastra
următoară.
Transferul de date pot fi definite pentru a citi datele de la server, sau scrie date de la
locale PLC la server. Apoi apăsaţi butonul Next pentru a ajunge în ferastra următoară.
78
Se scrie date la distanţă server connection. Şi nume simbolică va fi definit pentru

acest transfer de date în proiectul dumneavoastră. Apoi apăsaţi butonul Next pentru a ajunge
în ferastra următoară.
Setarea poate genera un CRC pentru a ajuta la protejarea de modul de configurare de

la neintenţionată suprascriere memoriei. Cu toate acestea, această protecţie se va împiedica,
de asemenea, programul pentru a face modificări de configurare pentru a rula la timp când
este conectat cu un partener de comunicare la distanţă, sau în cazul în comunicarea cu 7-
79
Micro/Win, de modulul CP 243-1 IT poate asigura conexiunea pe un interval de timp. Apoi

apăsaţi butonul Next pentru a ajunge în ferastra următoară.
Definirea contul de administrator. Apoi apăsaţi butonul Next pentru a ajunge în

ferastra următoară.
Definirea alocarea de memorie pentru configurare. Apoi apăsaţi butonul Next pentru a
ajunge în ferastra următoară.
80
Setarea va genera proiectul de componente pentru configuraţia selectată de dvs. şi

face ca code disponibile pentru utilizare de către dumneavoastră. Cererea dvs. de configurare
consist din următoarele componente de proiect. Apoi apăsaţi butonul Next pentru a ajunge în
ferastra următoară.
Definirea cont de utilizator. Apoi apăsaţi butonul Next pentru a ajunge în ferastra următoară.
81
Se scrie adresa de e-mail de pe Internet şi modul de TCP / IP de la primar şi secundar

servere de e-mail unde va fi trimis e-mailul cu informaţii necesare. Apoi apăsaţi butonul Next
pentru a ajunge în ferastra următoară.
82
Definirea fiecărui e-mail cu informaţii necesare pentru a fi trimise folosind modulul

de internet. Apoi apăsaţi butonul Next pentru a ajunge în ferastra următoară.
Ajungând la feraestra ultimă configuratie este completă. Apoi apăsăm butonul Finish
pentru terminarea setării.
83
Blocul programului arată în felul următor:
84
85
86
87
88
89
90
Concluzii
Lucrarea de faţă a avut drept scop dezvoltarea unui sistem de control pentru o
microhidrocentrală echipată cu generator asincron, în scopul producerii de energie electrică
din surse de energii regenerabile. Cecetarea a ţinut cont de condiţii specifice României în
ceea ce priveşte sursele de energie regenerabilă, unde potenţialul hidroelectric înregisrează
ponderea cea mai mare.
Studiul a dorit să ajungă la o configuraţie la reglarea simplă si eficientă, întrucât la

puteri mici şi aspectul economic trebuie avut în vedere.
În primul capitol am studiat conversia hidraulică la motivele interesului din ce în ce

mai mare arată hidroelectricităţii de putere redusă sunt impactul ecologic insesizabil şi preţul
rezonabil. Şi părţile componente unui microhidrocentrala de putere redusă.
În al doilea capitol am studiat sistemul Scada în condiţiile unei economii competitive,
a concurenţei dintre firmele ce lucrează în acelaşi domeniu, creşterea productivităţii,
rezolvarea rapidă a defecţiunilor, calitatea serviciilor este un factor foarte important.
În al treilea capitol am ales traductoare şi senzori traductoare inteligente care
furnizează informaţia în format numeric prin interfeţe de comunicaţie standard. Cuprinde
totalitate echipamentelor care transmit sau culeg informaţii şi care pot comunica prin
intermediul unor interfeţe numerice şi protocoale standard.
În capitolul patru se situează tablourile locale de automatizare a instalaţiilor
hidroagregatelor şi serviciilor,cuprinde echipamentele aferente a sistemului SCADA. La acest
nivel se asigură controlul complet al MHC de la staţia operator locală în care fiecare
ansamblu funcţional poate fi controlat individual sau folosind funcţii avansate.
În funcţie de comlexitatea şi puterea MHC, unitatea MHC funcţionând complet

automatizată fără personal de exploatare şi întreţinere. La acest nivel se situează tablourile
locale de automatizare a instalaţiilor hidroagregatelor şi serviciilor.
91
Bibliografie
[1] http://www.isph.ro/MHC.htm
[2]www.hydrop.pub.ro/bpcap6.pdf
[3] http://www.ucmr.ro
[4] http://www.ucmr.ro/fo-and-eos-ref-list.pdf
[5] http://www.ucmr.ro/mlu-ref-list.pdf
[6] www.retscreen.net
[7] www.infoexport.gc.ca
[8] http://www.hydrorom.com/sistemeautomatizare.htm
[9] www.anre.ro
[10] Elena Helerea, Adrian Munteanu, Corneliu Marinescu / Energie si ingineria mediului -
Brasov: Editura Universitatii “Transilvania”, 2007
[11] http://www.emis.de/journals/AUA/acta1/Risteiu%20Mircea.pdf
[12] http://www.termocad.ro/produse7.htm
[13] http://www.shiva.pub.ro/PDF/CURS_11_ASSI_2005.pdf
[14] http://www.eleq.nl/lmbinaries/ts6eem478.pdf
[15] http://www.meter.hu/adatlap/aramvalto/english/CTC-86-40H.pdf
[16] http://mueller-ziegler.de/Pt-MU_engl.pdf
[17] http://www.gfsignet.com/products/pdf/2551spec.pdf
[18] http://www.sensorsone.co.uk/pdf14801/21R%20data%20sheet.pdf
[19] https://www.ohiosemitronics.com/pdf/Manuals/FT-Manual.pdf
[20] http://www.eurotherm.com.au/other/pdf/e_select_guide.pdf
[21] http://www.powertekuk.com/frequency.htm
[22] http://www.crmagnetics.com/pdf/datastream.pdf
[23] http://www.imbrija-promet.hr/BROSURE/SIMATIC_S7-200.pdf
[24] http://www.engler-msr.de/Data/pdf/TS_EKat_PAN-1.pdf
92

Microhidrocentrala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Microhidrocentrala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

Facultatea de Inginerie Electrica şi Stiinţa Calculatoarelor

Specializarea: Electrotehnică Generală

Proiectarea unei SCADA pentru

Utlizând PLC Siemens 7-200

Absolvent: BIRÓ Antal

Îndrumător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. MARINESCU Corneliu

Când se construieşte o microhidrocentrală (MHC), trebuie să capteze apa şi apoi să fie

distinctive între hidroelectricitatea clasică şi microhidrocentrale, al căror impact asupra

 Tipul de turbine şi controlul ei;

Figura 1.2. Reprezintă

Tabelul 1.1. Prezentarea valorile diferitelor turbine

Figura 1.4.Reprezentarea caracteristicilor turbinelor

Domeniu de aplicare al turbinelor:

Turbinele de reacţiune pot fi înlocuite de pompe centrifugale, acestea având

Variaţiile parametrilor de intrare (debit) şi ieşire (putere electrică) al

Figura 1.5. Este reprezentat o configuraţie verticală cuplată la o turbină Kaplan cu ax

Un generator asincron are nevoie să absoarbă o anumită energie de la o sursă trifazată

Curentul de excitaţie pentru generatoarele sincrone poate fi furnizat de un mic

Turbinele sunt proiectate pentru o anumită valoare a căderii şi a debitului. Orice

Are rolul de a realiza controlul generatoarelor şi de a realiza interfaţarea lor cu reţeaua

regimul de motor, relee de curent diferenţial care să supravegheze defecţiuni apărute în

Figura 1.6. Explicativa la procesul de autoexcitatie.

Întregul sistem (turbina hidraulică, generator, reţea şi sarcini) poate fi considerat ca o

Figura 1.7. Circulaţia de putere în sistem.

Unde s-au utilizat următoarele notaţii:

Figura 1.8. Configuraţie cu sarcină de ballast.

Figura 1.9. Schema bloc a balastului.

Figura 1.10. Principiul de funcţionare a balastului

Puterea consumată de RD se poate calcula cu relaţia:

Figura 1.11. Schema bateriei în trepte.

În cele ce urmează se descrie structura circuitului de emulare capacitiv – inductiv.

Figura 1.12. Schema circuitului de emulare capacitiv – inductiv.

Reglarea tensiunii şi frecvenţa folosind un singur regulator

Figura 1.13. Schema de control cu invertor de tensiune

Astfel, variaţia tensiunii pe condensatorul Cdc are doua surse:

Calculul puterii microhidrocentralei electrice:

Domeniul de utilizare SCADA

Componenţa sistemelor SCADA

 componente de măsurare - în cazul reţelelor de transport şi distribuţie fluide se

Sistemele SCADA integrate proceselor electrotehnice:

În cadrul proceselor electrotehnice se folosesc sisteme SCADA deschise care dispun de

În figura 2.1. Reprezintă o structură tipică de sistem SCADA pentru procesele

Unităţile RTU (Remote Terminal Unit):

Unităţile de RTU realizează o legătură dublă cu MTU: retransmite aceste informaţii

Tipuri de comnezi relizate de RTU:

- eliminarea riscului confuziei unei comenzi datorită erorile de transmisie.

Figura 2.5. Reprezintă toţi regiştrii sunt citiţi ciclic

Monitorizarea reprezintă preluarea anumitor informaţii din sistem prin intermediul

Funcţionarea suplimentare în cazul monitorizării semnalelor binare sunt:

- verificarea automată a integrităţii circuitelor de preluare a semnalelor

- semnalizări de alarmă care sunt semnalizări monopolare şi pot fi de două tipuri:

Principalele mărimi analogice care prezintă interes în conducerea de la distanţă a

Monitorizarea semnalelor sub formă de impulsuri:

Monitorizare semnalelor numerice:

Echipamentele care au ieşiri numerice (traductoare complexe, analizoare etc.) pot fi

Unitatile MTU (Master Terminal Unit):

Funcţiile unei unităţi MTU sunt următoarele: elaborarea comenzilor, centralizarea

Alarmarea: prevenirea operatorului asupra depăşirii unor parametri esenţiali şi

Opţiuni de dezvoltare a aplicaţiilor folosind infrastructura SCADA:

În funcţie de procesele electrotehnice SCADA se poate clasa astfel:

 interblocaj la nivel de celulă sau de staţii;

Sitemele de automatizare al unei centrale MHC