PRODUCEREA DE ENERGIE ELECTRICĂ

1.1. Generalităţi privind energia electrică

În prezent, omenirea depinde în mare parte de energia electrică. De
exemplu, metropolele, marile companii, industria pe plan mondial, inclusiv
consumatorii casnici şi omul de rând sunt dependenţi de energia electrică.
Energia electrică care este consumată este produsă în exclusivitate în
centralele electrice. Pentru transportul şi distribuirea energiei electrice se
folosesc reţelele electrice [19].

1.2. Energia electrică la nivel mondial

La nivel mondial, conform datelor din referinţa bibliografică [21], se
prezintă prin graficul din figura 1.1, statistici privind sursele de obţinere a
energiei electrice:

Fig. 1.1 Sursele de obţinere a energiei electrice la nivel mondial

Comisia Naţională de Prognoză, relevă că, în anul 2020, producţia de

energie hidroelectrică şi eoliană va ajunge la 1,48 milioane tpe [24] (tona de
petrol echivalent: 1 tpe = 44,8 · 109 [Joule]).
Cu privire la consumul de energie electrică, se prezintă în continuare
consumul mondial de energie electrică pe cap de locuitor în tabelul 1.1 [20].
 Tab. 1.1 Consumul mondial de energie electrică pe cap de locuitor
[kWh/loc]
Anul Consum electric Grafic aferent

1980 2280

1985 2890

1990 3770

După
5940
2000

1.3. Energia electrică produsă în România

În ţara noastră [12] se merge pe linia amenajării, atât a centralelor
hidroelectrice mari, cât şi a microhidrocentralelor, astfel încât, după anul 2000 să
se valorifice integral potenţialul hidroenergetic.
Sistemul Energetic Naţional (SEN), care este un sistem pentru producerea
şi distribuirea curentului electric din România este format din totalitatea
centralelor electrice şi a reţelelor de distribuţie interconectate de pe teritoriul
ţării [25].
Din SEN fac parte principalii producători de energie din România care
sunt următorii: S.C. Termoelectrica S.A., S.C. Hidroelectrica S.A., S.C.
Nuclearelectrica S.A., S.C. Electrica S.A., cu rol de distribuţie şi furnizare a
energiei electrice şi C.N. Transelectrica S.A., cu rol de operator de transport şi
sistem. În capitolul 3, se va face o analiză comparativă între firma S.C.
Hidroelectrica S.A. şi celelalte.
În figura 1.2 este arătată capacitatea instalată în anul 2010 pe tipuri de
energii din România şi este exprimată în MW. Evoluţia preţului energiei
electrice pentru perioada 2002-2005 se prezintă în tabelul 1.2, iar conform [26]
în tabelul 1.3 este prezentată producţia de energie electrică din România în
perioada 2005-2010, după sursa de energie.

Fig. 1.2 Capacitatea instalată în anul 2010 pe tipuri de energii

Tab. 1.2 Evoluţia preţului energiei electrice

Anul 2002 2003 2004 2005
Preţul 50,4 [USD/MWh] 67,9 [USD/MWh] 67 [Euro/MWh] 74 [Euro/MWh]

Tab. 1.3 Producţia de energie electrică din România [TWh]

Hidrocarbur Nuclear Total
Anul Cărbune Hidro Eolian
i ă producţie
2005 23,5 10,3 5,5 20,2 - 59,7
2006 26,9 11,5 5,6 18,3 - 62,4
2007 26,7 11 7,7 15,9 - 61,3
2008 27,5 8,9 11,2 17,1 - 64,7
2009 22,9 7,1 11,7 15,7 - 57,6
2010 21,7 6,6 11,6 20,4 0,2 60,7

În cazul în care ar creşte producţia de energie hidroelectrică, ar putea fi

redusă producţia de energie termoelectrică şi s-ar diminua costul total al energiei
electrice. Un scenariu privind situaţia energetică, se prezintă în tabelul 1.4,
conform referinţei bibliografice [8]:
Tab. 1.4. Scenariu privind situaţia energetică din România
Ponderea în Producţia Costul anual al
Sursa Cost pe unitate
producţia totală realizabilă energiei produse
de energie [LEI/MWh]
[%] [GWh/an] [x105/an]
Hidroelectrică 50,2 31.628 65 2.056,82
Termoelectrică 31,79 20.032 ~200 4.006,40
Atomoelectrică 18,01 11.340 130 1.474,20
Total 100 63.000 - 7.536,42
1.4. Producerea şi utilizarea energiei electrice
Producerea energiei electrice se poate face prin metode clasice (centrale
termoelectrice, nuclearoelectrice, geotermoelectrice, helioelectrice şi
hidroelectrice), cât şi prin metode neconvenţionale (convertoare termoelectrice,
termoionice, electrochimice, magnetohidrodinamice şi fotovoltaice) [9].
Producerea energiei electrice din sursele clasice şi neconvenţionale, este
în momentul de faţă, permanent stimulată de creşterea de energie şi în mod
special de energia electrică, astfel, putându-se rezolva în mod eficient soluţiile
constructive legate de transportul şi distribuţia energiei electrice [20].
În figura 2.1, se prezintă metodele de producere a energiei electrice:

Fig. 1.3 Metodele de producere a energiei electrice [16]

Conform referinţei bibliografice [7], omul produce astăzi multă energie,

însă o produce insuficient, aşadar o mare problemă ce trebuie rezolvată la ora
actuală este îmbunătăţirea randamentului metodelor de producere a energiei.
În România, spre exemplu, energia electrică care este consumată de către
clasele A, B, C şi D [15] de consumatori este produsă în centralele electrice.
Pentru transportul şi distribuţia energiei electrice prin reţele electrice [19] la
consumatori, se prezintă în figura 1.4, schema sistemului energetic (SE),
respectiv în figura 1.5 schema electrică de alimentare (distribuţie) a unui
consumator conform cu [15].

Fig. 1.4 Schemă - Sistemul energetic

Fig. 1.5 Schema electrică de alimentare a unui consumator

 PRODUCEREA ENERGIEI ELECTRICE ÎN CENTRALE HIDROELECTRICE

2.1. Generalităţi
Hidrocentralele sau centralele hidroelectrice (CHE) presupun ansamble de
construcţii şi instalaţii, în care energia hidraulică este transformată în energie
electrică [16], mai exact energia cinetică a apei este transformată în energie
mecanică cu ajutorul unei turbine hidraulice şi apoi în energie electrică cu
ajutorul unui generator electric sincron sau asincron.

2.2. Centralele hidroelectrice (CHE)

Centralele hidroelectrice [20] pot cuprinde toate sau o parte din
următoarele elemente constructive [16] (elemente care vor fi descrise în
continuare):
o barajul frontal;
o baraje laterale;
o lac redresor;
o lacul de acumulare;
o nodul de presiune:
 canalul/conducta de aducţiune;
 castelul de echilibru;
o casa vanelor;
o conducta forţată;
o sala maşinilor:
 turbina cu elementele sale auxiliare;
 generatorul cu elementele sale auxiliare;
o canalul de fugă;
o transformatorul ridicător de tensiune;
o staţia de conexiuni;
 o servicii interne.
Barajul are rolul de a realiza acumulări de apă, ridicând nivelul natural al
apei dintr-un râu existent. Lacul de acumulare reprezintă o amenajare
hidroenergetică realizată prin ridicarea nivelului apei peste cel natural şi care
reţine un volum de apă pentru prelucrarea ei. Lacul de acumulare se realizează
în urma construirii barajului.
Canalul de aducţiune are rolul de a duce apa dinspre baraj în castelul de
echilibru. Castelul de echilibru are rolul de amortizare a unor oscilaţii
hidraulice generate de regimuri tranzitorii de funcţionare a turbinelor hidraulice
sau oprirea bruscă a acestora, în cazul unei avarii. Casa vanelor are rolul de a
proteja, într-o clădire, vanele de admisie a apei în turbină.
Conducta forţată preia apa din castelul de echilibru şi o transport în
turbină.
Lungimea conductei forţate nu trebuie să depăşească de 5 ori căderea netă,
pentru a evita variaţiile bruşte de presiune în cazul unor manevre greşite ale
vanelor.
Sala maşinilor este formată din turbină şi generator, în consecinţă aceasta
adăposteşte echipamentele mecanice şi electrice.
Turbina cu elementele sale auxiliare au rolul de a face conversia energiei
cinetice a apei din conducta forţată în energie mecanică. Generatorul cu
elementele sale auxiliare au rolul de a prelua energia mecanică dată de turbină şi
de a o transforma în energie electrică.
Canalul de fugă preia apa din turbină şi o conduce înapoi pe circuitul său
natural. Transformatorul ridicător de tensiune are rolul de a ridica nivelul
tensiunii de la o valoare medie, relativ scăzută la un nivel mai ridicat pentru a se
diminua pierderile în linia de transport. Acest trasformator se află în apropierea
generatorului electric.
 Staţia de conexiuni cuprinde: aparate de măsură, elemente de protecţie,
separatoare, întrerupătoare. Aceste elemente au rolul de a conecta centrala la
liniile transport.
Serviciile interne sunt necesare desfăşurării activităţilor în condiţii
normale în cadrul acestor amenajări, cum ar fi iluminarea, căldura, ş.a.
În figura 2.1 se prezintă schema de principiu a unei hidrocentrale (imagine
preluată şi prelucrată din referinţa bibliografică [16]):

Fig. 2.1 Schema de principiu a unei hidrocentrale

2.3. Turbinele hidraulice

În referinţa [1] turbinele hidraulice sau „motoarele hidraulice” sunt
definite ca acele maşini care transformă energia hidraulică în energie mecanică,
iar pompele sau „generatoarele hidraulice”, ca fiind maşinile care transformă
energia mecanică în energie hidraulică.
Transformarea energiei hidraulice în energie mecanică se face într-o piesă
care se roteşte, piesa prevăzută cu palete sau cupe - denumită rotor. Această
transformare se realizează cu randamente ridicate şi turaţii relativ mari.
Turbinele hidraulice [22] trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
o să poată folosi orice căderi şi debite de apă;
o să funcţioneze cu un randament cât mai ridicat;
 o să aibă turaţie maximă posibilă în funcţie de tipul de turbină;
o accesul la mecanismele de reglare şi la lagăre să fie uşor în vederea
efectuării reviziilor şi reparaţiilor necesare.
Parametrii funcţionali ai turbinelor hidraulice sunt daţi în tabelul 2.1 după
referinţele [5] şi [6]:
Tab. 2.1 Parametrii funcţionali ai turbinelor hidraulice
Parametrul caracteristic Notaţie Unitate de măsură
Debitul Q [m3/s]
Căderea H [m·col. H2O]
Puterea P [kW] sau [CP]
Randamentul η [-]
Turaţia n [rot/min]
Înălţimea geometrică de aspiraţie HS [m·col. H2O]
Coeficientul de cavitaţie σ [-]

Clasificarea turbinelor hidraulice se poate face după mai multe criterii

[22] şi [23] după cum urmează:
a) După modul cum are loc schimbul de energie în maşină:
o Turbină cu reacţiune (Kaplan, Francis, Bulb, diagonală, elicoidală,
semi-Kaplan şi Straflo);
o Turbină cu acţiune (Pelton, Banki).
b) După poziţia arborelui, turbinele pot fi cu: arbore vertical; arbore
orizontal şi arbore înclinat;
c) Cea mai cunoscută clasificare după caracteristicile hidrodinamice este
cea după rapiditatea turbinei;
d) În funcţie de domeniul de căderi, turbinele pot fi de joasă, de medie sau
de înaltă cădere;
e) Clasificarea după putere este redată în tabelul 2.2:
Tab. 2.2 Clasificarea turbinelor hidraulice după putere
Foarte
Tip turbină Micro Mică Mijlocie Mare
mare
Puterea P [MW] <1 1 - 15 15 - 50 50 - 150 >150
 Cele mai cunoscute turbine hidraulice din lume, cât şi din România sunt
prezentate în continuare astfel [2] şi [19]: turbina hidraulică Kaplan (figura 2.2);
turbina hidraulică Francis (figura 2.3); turbina hidraulică Pelton (figura 2.4) şi
bulb (figura 2.5).

Fig. 2.2 Turbina hidraulică Kaplan

Fig. 2.3 Turbina hidraulică Francis

Fig. 2.4 Turbina hidraulică Pelton

 Fig. 2.5 Turbina hidraulică bulb

Principalele părţi componente ale celor 4 tipuri de turbine hidraulice

descrise anterior, sunt sintetizate în tabelul 2.3 [10], [13] şi [14].
Tab. 2.3 Părţile componente ale turbinelor hidraulice de mare putere
a) Rotorul turbinei;
b) Arborele turbinei;
a) Camera turbinei; c) Capul de distribuţie (CD);
b) Camera spirală (CS); d) Camera turbinei şi camera
c) Statorul turbinei; spirală;
d) Aparatul director (AD); e) Aparatul director (AD);
e) Rotorul turbinei; f) Lagărul turbinei;
Turbina f) Arborele turbinei; Turbina g) Aspiratorul (tub de
Francis g) Lagărul turbinei; Kaplan aspiraţie);
h) Instalaţia de semnalizare h) Statorul turbinei;
a ruperii bolţurilor; i) Capacul turbinei;
i) Aspiratorul; j) Etanşarea arborelui turbinei;
j) Ventil de golire; k) Ventilul de golire a camerei
k) Ventil de aerisire. spirale;
l) Ventilele de rupere a
vacuumului.
a) Capsula metalică;
a) Rotorul turbinei;
b) Rotorul turbinei;
b) Arborele turbinei;
c) Statorul turbinei;
c) Cuplajul arbore turbină-
d) Arborele;
arbore generator;
Turbina Turbina e) Lagărul radial;
d) Injector;
Pelton bulb f) Lagărul axial;
e) Deflector;
g) Rotorul generatorului
f) Injector de frânare;
electric;
g) Carcasa turbinei;
h) Etanşarea frontală;
h) Lagăr radial.
i) Conductă hidraulică.
 Principalele subansamble, rolurile hidrodinamice şi mecanice ale acestora
după [23] se prezintă în continuare:
A. Camerele spirale:
o distribuie uniform şi pe direcţii optime apa la intrare în stator;
o preiau o parte din greutatea turbinei şi o transmit părţilor betonate.
B. Statorul:
o constituie principala piesă cu rol de rezistenţă a turbinei;
o asigură centrarea pieselor fixe ale turbinei.
C. Aparatul director:
o trimite apa pe direcţii optime spre rotor;
o asigură o oprire rapidă a curgerii spre rotor în caz de avarie.
D. Rotoarele:
o transformă energia hidraulică a apei în lucru mecanic de rotaţie;
o cele cu pale reglabile asigură, împreună cu aparatele directoare,
funcţionarea cu regimuri de curgere cu randamente ridicate.
E. Tubul de aspiraţie asigură recuperarea unei părţi a energiei cinetice a apei
de la ieşirea din turbină şi conduce apa cu pierderi de sarcină minime spre
canalul sau galeria de fugă.

2.4. Maşinile generatoare

Maşina generatoare este o maşină electrică care primeşte energia sub
formă mecanică şi o transmite exteriorului sub formă de energie
electromecanică. Generatorul împreună cu turbina hidraulică formează un
hidroagregat. Hidroagregatele (HA) echipează hidrocentralele [11].

2.4.1 Hidrogeneratoarele verticale

Hidrogeneratoarele se pot clasifica după următoarele criterii: putere,
turaţie, poziţia arborelui, dispoziţia lagărului axial, protecţie şi răcire.
 După turaţie se împart în hidrogeneratoare lente (până la 150 rot/min) şi
hidrogeneratoare rapide (peste 150 rot/min). După poziţia arborelui se remarcă
hidrogeneratoare verticale şi hidrogeneratoare orizontale.
Hidrogeneratoarele verticale se deosebesc între ele după dispoziţia
lagărului axial. În figura 2.6 se prezintă cele 2 tipuri de hidrogeneratoare
verticale.

Fig. 2.6 Tipuri de hidrogeneratoare verticale

Tipul suspendat este acela la care lagărul axial este dispus deasupra
rotorului, în steaua superioară de susţinere şi cuprinde hidrogeneratoarele cu
turaţie nominală mai mare de 150 rot/min.
Tipul suspendat are o stabilitate mecanică bună, asigură un acces comod
la lagărul axial, însă prezintă dezavantajul de a avea o înălţime pronunţată, fapt
care afectează construcţia centralei.
Tipul umbrelă are lagărul axial dispus sub rotor şi cuprinde
hidrogeneratoarele cu turaţie nominală mai mica de 150 rot/min. În acest caz
lagărul axial poate fi montat în steaua inferioară de susţinere sau poate avea un
suport special montat direct pe capacul turbinei [4].
Hidrogeneratorul este echipat cu o instalaţie de stingere a incendiului cu
apa. Aceasta instalaţie are ca scop detectarea şi stingerea, în fază iniţială, a unui
eventual incendiu declanşat în interiorul generatorului.