CAPITOLUL 3

PRINCIPIILE FUNCŢIONALE ALE CENTRALELOR CU

CICLU TERMODINAMIC

3.1. Clasificarea centralelor cu ciclu termodinamic

Centralele cu ciclu termodinamic utilizează sisteme de conversie a energiei
termice în energie electrică care au ca etapă a succesiunii de transformări forma de
energie mecanică. Aceste sisteme presupun deci prezenţa unei maşini termice
rotative şi folosesc unul sau mai multe fluide purtătoare de căldură în circuitele
termice asociate ciclurilor termodinamice.
Sistemele de conversie cu ciclu termodinamic se clasifică astfel (figura 3.1):

~ ~

a) b)

~ ~ ~

c) d) e)

~ ~

~ ~

f) g)

Figura 3.1. Principiile funcţionale ale centralelor cu ciclul termodinamic

26
a. Cicluri cu un singur fluid de lucru în circuit deschis. Fluidul de lucru
în cazul acestor sisteme este reprezentat de gazele de ardere rezultate prin
arderea unui combustibil superior (gaze naturale sau păcură) sub
presiune. Aceste cicluri au următoarele caracteristici:
- gazele de ardere nu trebuie să conţină particule solide care ar avea efecte
erozive asupra maşinii, nefiind posibilă utilizarea cărbunelui;
- instalaţia nu necesită suprafeţe extinse de transfer de căldură, având un
volum redus, inerţie termică mică, caracteristici care îi conferă
posibilitatea pornirii şi opririi în timp scurt. Datorită acestor
particularităţi instalaţia este adecvată utilizării în regim de vârf sau de
rezervă;
- fluidul de lucru (gaze de ardere) evoluează într-o singură fază (faza
gazoasă), având căldură specifică redusă (comparativ cu ciclurile cu
abur) ceea ce duce la necesitatea vehiculării prin maşină a unui volum
mare de fluid de lucru pentru puteri unitare relativ mici;
- fluidul de lucru este evacuat din maşină la temperaturi ridicate ceea ce
duce la pierderi de căldură importante şi în consecinţă la randamente
termodinamice relativ mici;
Din această categorie fac parte instalaţia de turbină cu gaze şi motorul cu
ardere internă.
b. Cicluri cu un singur fluid de lucru în circuit închis. Din această
categorie fac parte centralele nuclear electrice cu circuit direct la care
căldura este preluată din zona activă a reactorului nuclear de către fluidul
de lucru care se destinde apoi în turbină. Fluidul de lucru poate fi apa sau
un gaz inert (He sau CO2). Corespunzător celor două tipuri de fluide
există două tipuri de instalaţii care funcţionează pe acest principiu:
- centrale nuclear – electrice cu abur, cu reactor cu apă în fierbere (apă
uşoară sau apă grea);
- centrale nuclear – electrice cu turbine cu gaze, la care reactorul este răcit
cu gaze inerte.
c. Cicluri cu două fluide de lucru în amestec. Pe acest principiu
funcţionează turbinele cu gaze cu injecţie de apă sau abur în fluxul de
gaze de ardere. În acest mod se poate obţine creşterea puterii unitare a
instalaţiei până la 200 MW.
d. Cicluri cu două fluide de lucru în circuit închis. După acest principiu
funcţionează centralele termoelectrice convenţionale cu combustibil
clasic. În prezent, constituie instalaţia cu ponderea cea mai ridicată din
punctul de vedere al puterii instalate. Energia termică dezvoltată prin
arderea combustibilului în focar este transmisă prin suprafaţa de transfer
de căldură de la gazele de ardere la fluidul de lucru (apă – abur) care
circulă în circuit închis. Comparativ cu gazele de ardere, apa are avantaje
cum ar fi căldura specifică mult mai ridicată şi coeficientul de transfer de
căldură mai mare. Randamentul termodinamic al acestor instalaţii
depinde în mare măsură de parametrii iniţiali ai aburului şi se situează în
jurul valorii de 0,42.
27
 Din această categorie mai fac parte (figura 3.1, e):
- centralele cu turbine cu gaze în circuit închis; la aceste instalaţii, fluidul
de lucru – gaz – parcurge în circuit închis ciclul termic fără a-şi schimba
starea de agregare. Căldura este primită de la un schimbător de căldură
gaze de ardere – aer (cazan de aer cald);
- centralele nucleare cu circuit dublu; instalaţiile cu două circuite separate
a fost adoptată in motive de protecţie împotriva contaminării radioactive.
Circuitul primar este parcurs de un fluid care extrage căldura din zona
activă a reactorului nuclear (apă, apă grea sau gaze inerte) şi o cedează
fluidului care se destinde în turbină în generatoare de abur.
f. Cicluri combinate abur – gaze. Datorită faptului că temperatura sursei
reci la ciclul cu gaze este apropiată de temperatura sursei calde de la
ciclul cu abur este posibilă combinarea celor două instalaţii, obţinându-se
mărirea randamentului de ansamblu până la valori de 0,45-0,46.
g. Cicluri combinate cu două fluide, ambele cu fază de vapori şi lichid.
Acest tip de cicluri se clasifică astfel:
- Ciclul suprapus cu vapori de mercur, ciclul de bază apă – abur. Prin
suprapunerea ciclului cu vapori saturaţi de mercur creşte temperatura
medie a sursei calde şi prin aceasta se majorează randamentul
termodinamic al instalaţiei combinate. Acest tip de instalaţie nu se aplică
industrial din cauza complicaţiilor de execuţie şi exploatare.
- Ciclul suprapus cu partea de înaltă presiune apă – abur şi partea de joasă
presiune amoniac sau freon. Acest tip de instalaţie urmăreşte creşterea
puterii unitare până la 2000 MW prin faptul că volumul specific al
vaporilor de amoniac sau freon este mult mai mic decât al aburului la
presiuni coborâte.

3.2. Fluxurile de energie şi masă într-o centrală termoelectrică cu abur.

Principalele fluxuri de energie şi masă care străbat instalaţiile dintr-o
centrală termoelectrică, reprezentate schematic în figura 3.2, sunt: combustibilul,
aerul necesar arderii, gazele de ardere (respectiv agentul de răcire al reactorului
nuclear la CNE), deşeurile în stare solidă rezultate în urma arderii combustibilului
(cenuşă, zgură sau deşeuri radioactive), agentul energetic apă – abur, apa de răcire,
agentul termic pentru consumatorii de căldură, apa de adaos, energia electrică
pentru sistemul electroenergetic, energia electrică pentru consumatorii interni ai
centralei.
1. Combustibilul constituie un flux de masă (căruia i se asociază un flux de
energie proporţional cu puterea calorică a combustibilului) continuu la CTE şi
discontinuu la CNE, a cărui mărime este dependentă de puterea instalată a centralei
şi de căldura dezvoltată de unitatea de masă folosită; combustibilul pune probleme
de transport, manipulare, preparare şi stocare şi prin parametrii săi cantitativi şi
calitativi influenţează într-o măsură importantă concepţia centralei.
Debitul de combustibil în cazul unui cazan funcţionând pe combustibili
convenţionali este dat de relaţia:

28
 I 9
1 EF IV VIII
III
B 5
3
II 10
M T ~
C
2 G

4
V
PR Cd
8 6

TR VI
STC
IX
PR ST
VII
7
Figura 3.2. Fluxurile de energie şi masă într-o centrală termoelectrică
C – cazan de abur; T – turbină; Cd – condensator; G – generator electric; TR – turn de răcire; PR –
preîncălzitor regenerativ; STC – staţie de tratare chimică; B – buncăr de cărbune; M – moară de cărbune;
ST – schimbător de căldură pentru termoficare
Dcaz (i0  ial )  DSI (ie SI  ii SI )
B
 caz  Qi
în care semnificaţiile notaţiilor sunt următoarele:
B - debitul de combustibil în kg/s, respectiv m 3N / s în cazul combustibililor
gazoşi;
Dcaz - debitul de abur al cazanului în kg/s;
DSI - debitul de abur prin supraîncălzitorul intermediar al cazanului în kg/s;
i0 - entalpia specifică a aburului la ieşirea din cazan în kJ/kg;
ial - entalpia specifică a apei de alimentare la intrarea în cazan;
ii SI - entalpia specifică a aburului la intrarea în supraîncălzitorul intermediar
în kJ/kg;
ie SI - entalpia specifică a aburului la ieşirea din supraîncălzitorul intermediar
în kJ/kg;
 caz - randamentul cazanului;
Qi - puterea calorică inferioară a combustibilului în kJ/kg, respectiv m 3N / s în
cazul combustibililor gazoşi.
2. Aerul de ardere la CTE este un flux continuu în circuit deschis. Este
preluat din atmosferă şi influenţează într-o măsură nesemnificativă prin parametrii
săi funcţionarea cazanului de abur. Mărimea sa depinde de tipul combustibilului.

29
 Debitul de aer de ardere în cazul unui cazan funcţionând pe combustibili
convenţionali este dat de relaţia:
 q 
Qaer  B1  4  aVa0um mN3 / s
 100 
în care semnificaţiile notaţiilor sunt următoarele:
3
Qaer - debitul de aer la nivelul arzătoarelor cazanului în m N/s;
B - debitul de combustibil al cazanului în kg/s, respectiv m 3N / s în cazul
combustibililor gazoşi;
q4 - pierderea procentuală a cazanului prin ardere incompletă din punct de
vedere mecanic în %;
 a - coeficientul de exces de aer la nivelul arzătoarelor;
Va0um - volumul de aer umed necesar arderii stoichiometrice a combustibilului
în m N3 / kg , respectiv m N3 / m N3 în cazul combustibililor gazoşi;
3. Gazele de ardere reprezintă un flux material continuu în circuit
deschis în cazul CTE care are asociat un flux energetic important ca mărime.
Rezultă în urma reacţiei de ardere a combustibilului şi asigură transferul de căldură
către agentul energetic. Se evacuează în atmosferă în condiţii restrictive privind
poluarea mediului deoarece conţine componente nocive pentru organisme cum ar fi
oxizii de sulf, de azot şi particulele de cenuşă antrenată. Necesită instalaţii de
reţinere a componentelor poluante (electrofiltre pentru reţinerea cenuşii antrenate şi
instalaţii pentru reţinerea oxizilor de sulf şi de azot). În cazul CNE, fluxul
echivalent gazelor de ardere de la CTE, evoluează în circuit închis şi nu poluează
mediul ambiant decât prin scăpări.
Debitul de gaze de ardere în cazul unui cazan funcţionând pe combustibili
convenţionali este dat de relaţia:
 q 

Qga  B1  4  Vga0   VG  1Va0um 
 100 
în care semnificaţiile notaţiilor sunt următoarele:
QVG - debitul de gaze de ardere la nivelul ventilatorului de gaze de ardere în
m 3N / s ;
V ga0 - volumul de gaze de ardere corespunzător arderii stoichiometrice în
m N3 / kg , respectiv m 3N / m 3N în cazul combustibililor gazoşi;
 VG - coeficientul de exces de aer la nivelul ventilatorului de gaze de ardere;
4. Evacuarea deşeurilor solide. Reprezintă un flux material continuu în
circuit deschis în cazul CTE cu combustibil solid constând în zgură şi cenuşă, şi
discontinuu în cazul CNE. Cantitatea de zgură şi cenuşă este direct proporţională
cu cantitatea de cărbune ars, depinzând şi de calitatea cărbunelui, adică de
conţinutul de cenuşă al cărbunelui raportat la starea iniţială. Zgura şi cenuşa ridică
probleme privind transportul şi depozitarea, intervenind cu o pondere importantă
în poluarea mediului. Depozitarea zgurei şi cenuşii poate presupune dezafectarea
unor suprafeţe agricole şi influenţează într-o măsură importantă amplasamentul
centralei.

30
 Debitul de cenuşă şi zgură în cazul unui cazan funcţionând pe cărbune este
dat de relaţia:
Qcenusa  BAi [kg / s ]
în care A i reprezintă conţinutul de cenuşă al cărbunelui raportat la starea iniţială.
5. Fluxul fluidului de lucru apă – abur. Este un flux continuu în circuit
închis fiind caracterizat de variaţia mare a volumului specific şi a presiunii. Aburul
supraîncălzit produs de cazan se destinde în turbină până la presiunea
subatmosferică de condensare. Debitul volumic al aburului atinge valoarea maximă
(care reprezintă principalul factor limitativ al puterii agregatului) la ieşirea din
turbină. Volumul specific al fluidului de lucru creşte de la valoarea minimă –
refularea pompei de alimentare (ordinul de mărime 10-3 m3/kg) la valoarea maximă
– ieşirea din turbină ((ordinul de mărime 20 – 30 m3/kg).
6. Fluxul de apă de răcire. Este un flux continuu în circuit deschis, închis
sau în circuit mixt, fiind caracterizat prin debite foarte mari (aproximativ 3 – 4 m3/s
pentru 100 MW). Aceste debite nu pot fi asigurate în întregime decât de cursuri de
apă foarte mari pentru nivelul actual de putere al centralelor termoelectrice, pentru
asigurarea lor recurgându-se la răcirea în circuit închis sau în circuit mixt, cu
turnuri de răcire.
7. Fluxul de căldură către consumatorii externi. Este un flux de energie
termică asociat unui flux material (apă fierbinte sau abur) specific centralelor de
termoficare, continuu sau discontinuu, în funcţie de tipul consumatorului de
căldură. Se prezintă sub forma unor trasee de conducte de apă sau abur – în funcţie
de tipul consumatorului de căldură şi a unor conducte de condensat prin care
agentul termic este se întoarce de la consumator.
8. Apa de adaos în circuitul termic. Este un flux material continuu a
cărui mărime depinde în principal de tipul centralei (de termoficare sau de
condensaţie). Apa de adaos în circuitul termic compensează pierderile de agent
care apar în diferite puncte ale circuitului termic. La centralele de condensaţie acest
debit reprezintă 1,5 – 3% din debitul fluxului principal (5). La centralele de
termoficare debitul de apă de adaos depinde de cantitatea de condensat pe care o
restituie consumatorii de căldură şi are valori de ordinul 30 – 40 % din debitul de
abur produs de cazane. La centralele de termoficare, în special la cele care
alimentează consumatori care nu returnează condensatul, ponderea instalaţiilor
pentru tratarea apei de adaos este mult mai mare decât în cazul centralelor de
condensaţie, formând una din grupele de instalaţii care majorează în mod
semnificativ investiţia în aceste centrale.
9. Fluxul de energie electrică spre sistemul electroenergetic. Se prezintă
sub forma unui sistem de linii electrice de înaltă tensiune prin care energia electrică
produsă de centrală este livrată sistemului electroenergetic. Este unul din
elementele care determină amplasamentul centralei electrice.
10. Fluxul de energie pentru serviciile interne. Reprezintă fluxul de
energie pentru antrenarea tuturor consumatorilor interni ai centralei: pompe,
ventilatoare, mori de cărbune, compresoare, etc. Variază în limite largi depinzând
în cea mai mare măsură de tipul combustibilului (solid, lichid sau gazos), de
parametrii iniţiali ai aburului şi de prezenţa termoficării.
31
 Instalaţiile care asigură funcţionarea centralei pot fi divizate în funcţie de
aceste fluxuri în următoarele grupe funcţionale:
I. Instalaţii pentru prepararea şi manipularea combustibilului şi pentru
evacuarea produselor arderii.
II. Instalaţii pentru producerea aburului (instalaţia cazanului)
III. Instalaţii pentru reţinerea componentelor nocive din gazele de ardere
IV. Instalaţia de producere a energiei electrice (grupul turbogenerator)
V. Instalaţia aferentă circuitului termic
VI. Instalaţii de răcire
VII. Instalaţii pentru tratarea apei
VIII. Instalaţii electrice
IX. Instalaţii pentru livrarea căldurii

3.3. Circuitul termic şi ciclul termodinamic al centralelor

termoelectrice.
Circuitul termic al unei centrale termoelectrice şi principalele sale
componente sunt reprezentate în figura 3.3.

1 5 2 4 1 – Cazan de abur
2 – Turbină cu abur
3 – Condensator
q1' q1SI 4 – Generator electric
~
5 – Supraîncălzitor intermediar
7 3 6 – Pompa de alimentare

15 7 – Preîncălzitor regenerativ de înaltă
6 presiune (PIP)
10 q2
8 – Preîncălzitor regenerativ de joasă
presiune (PJP)
13 17 9 – Degazor
9 16 18
10 – Conductă de condensat secundar
10 11 – Pompă de condensat secundar
11 8 12 – Pompă de condensat de bază
13 – Ejector
14 12 14 – Conducta principală de apă de
10 alimentare
15 – Prize de preîncălzire regenerativă
16 – Eliminarea gazelor din apa de
alimentare
Figura 3.3. Schema termică de principiu a unui 17 – Apă de adaos pentru compensarea
grup turbogenerator cu supraîncălzire intermediară pierderilor circuitului termic
şi preîncălzirea regenerativă a apei de alimentare 18 – Pompă de apă de răcire
Centralele nuclear electrice au acelaşi principiul de funcţionare din punct de
vedere termodinamic, cu diferenţa că sursa caldă este reprezentată de reactorul
nuclear şi nu de cazanul de abur, ca în cazul centralelor termoelectrice
convenţionale. În figura 3.4 este reprezentată schema circuitului termic al unei
centrale nuclear electrice. O altă diferenţă este aceea că reactorul nuclear de la
CNE produce abur saturat, spre deosebire de cazanele de abur din CTE, care
produc abur supraîncălzit.
32
 1 – Reactor nuclear
q1 2 – Separator mecanic de umiditate
~ 3 – Schimbător de căldură care
2 realizează supraîncălzirea aburului cu
abur saturat de înaltă presiune
1
3

q2

Figura 3.4. Schema circuitului termic al

unei centrale nuclear electrice

În figura 3.5 sunt redate transformările termodinamice în cazul ciclului cu

abur supraîncălzit iar în figura 3.6 în cazul ciclului cu abur saturat.

T i
qs q
qv SI
1
1 3 3
8 l1
qp 7 q1SI
2 2
7' '
q
1 l2
8
7
6 6
5 4 4
q2 5 lp q2
s s
a b
Figura 3.5. Reprezentarea în diagrama T – s (a) respectiv i – s (b) a transformărilor în cazul
ciclului cu abur supraîncălzit (ciclu Rankine)

Notaţiile utilizate în figurile 3.5 şi 3.6 au următoarele semnificaţii:

q1' - fluxul termic primit de agentul de lucru în cazan
q1SI - fluxul termic primit de agentul de lucru în supraîncălzitorul intermediar
q1  q1'  q1SI - fluxul termic total primit de agentul de lucru de la sursa caldă
q2 - fluxul termic cedat sursei reci
q p - fluxul termic corespunzător preîncălzirii apei până la temperatura de
saturaţie
qv - fluxul termic corespunzător vaporizării apei
q s - fluxul termic corespunzător supraîncălzirii aburului
qSI - fluxul termic corespunzător supraîncălzirii intermediare

33
 T i
qv
qs
8 1
qp 4

2 3 l1
1 4
8
7 q1 2 3 l2
5 7
6 q2 5
s 6 lp q2 s
a b
a) b)
Figura 3.6. Reprezentarea în diagrama T – s (a) respectiv i – s (b) a transformărilor în cazul
ciclului cu abur saturat
l1 - lucrul mecanic specific produs în corpul turbinei situat înaintea
supraîncălzirii intermediare
l 2 - lucrul mecanic specific produs în corpul turbinei situat după
supraîncălzirea intermediară
l p - lucrul mecanic specific consumat de pompa de alimentare
Pentru ciclul cu supraîncălzire intermediară fluxurile termice primit de la
sursa caldă respectiv cedat sursei reci, lucrul mecanic efectuat de 1 kg de abur şi
randamentul termodinamic:
q1  q1'  q SI  (i1  i6 )  (i3  i2 )  Aria (1234ba56781)
 
q1' qSI

q2  i4  i5  Aria(4ba5)
l p  i6  i5
lt  l1  l2  (i1  i2 )  (i3  i4 ) - lucrul mecanic specific produs prin destinderea
 
l1 l2

aburului în turbină
lnet  lt  l p - lucrul mecanic net
lt
t brut  - randamentul termodinamic brut
q1
l
t net  net - randamentul termodinamic net
q1
Pentru ciclul cu abur saturat, mărimile de mai sus sunt date de relaţiile:
q1  q1'  qSI  (i1  i7 )  (i4  i3 )  Aria (12345ba 6781)
 
q1' q SI

q2  i4  i5  Aria (5ba6)
l p  i7  i6
lt  l1  l2  (i1  i2 )  (i4  i5 )
 
l1 l2

lnet  lt  l p - lucrul mecanic net

34
 lt
t brut  - randamentul termodinamic brut
q1 i
l 1
t net  net - randamentul termodinamic net
q1
Fluidul de lucru parcurge în circuitul termic hr
următoarele transformări termodinamice:
ht
1 – 2 destinderea aburului supraîncălzit produs
de cazan (abur viu) în corpul de înaltă presiune al 2
turbinei (corpul situat înaintea întoarcerii aburului
spre supraîncălzirea intermediară (figura 3.7). 2t
Procesul ideal de destindere în turbină este adiabatic s
(1 – 2t) însă procesul real (1 – 2), datorită
ireversibilităţii, se face cu creştere de entropie. Ca Figura 3.7. Destinderea
teoretică şi cea reală în corpul
rezultat, căderea reală de entalpie hr este mai mică de înaltă presiune
decât cea teoretică ht .
2 – 3 supraîncălzirea intermediară. Are loc prin
întoarcerea aburului înapoi în cazan după ieşirea din i
corpul de înaltă presiune într-un schimbător de pSI p2  pSI
căldură numit supraîncălzitor intermediar. Procesul
3
teoretic este izobar însă în realitate se face cu pierdere
de presiune ( pSI ) pe conductele de legătură dintre
corpurile turbinei şi supraîncălzitorul intermediar 2
(figura 3.8). p2
3 – 4 destinderea aburului în corpul de medie s
presiune respectiv de joasă presiune. La fel ca şi
destinderea în corpul de înaltă presiune, procesul Figura 3.8. Pierderea de
presiune la supraîncălzirea
teoretic este adiabatic iar procesul real se face cu intermediară
creştere de entropie. Căderea reală de entalpie este
mai mică decât cea teoretică iar valoarea reală a i p6
umidităţii punctului final al destinderii este mai mică
decât cea teoretică. 6
4 – 5 condensarea aburului. Este procesul prin
care sistemul cedează căldură sursei reci. 6t
Condensarea este necesară pentru reducerea l
p5 pr
volumului specific al agentului de lucru, pentru ca l pt
acesta să poată fi pompat la presiunea de alimentare a
cazanului. Procesul, având loc în zona aburului umed, 5
s
este izobar şi izoterm.
5 – 6 pomparea apei la presiunea de alimentare
Figura 3.9. Procesele teoretic
a cazanului. Procesul ideal de pompare 5 – 6t este şi real din pompa de
adiabatic însă procesul real 5 - 6 are loc cu creştere de alimentare
entropie. Ca urmare, valoarea reală a lucrului mecanic
consumat pentru pomparea apei l pr  i6  i5 este mai mare decât valoarea teoretică
l pt  i6t  i5 (figura 3.9).

35
 6 – 7 preîncălzirea apei de alimentare până la starea de saturaţie. Se face
parţial în sistemul de preîncălzire regenerativă şi parţial în cazan. În sistemul de
preîncălzire regenerativă, format din schimbătoare de căldură de suprafaţă şi un
schimbător de căldură de amestec, apa ajunge până la o temperatură numită
temperatură de alimentare (procesul 6  7 ). În schimbătoarele de căldură care
alcătuiesc sistemul de preîncălzire regenerativă apa este încălzită cu ajutorul
aburului extras din prizele de preîncălzire regenerativă ale turbinei. Procesul 7 '7
are loc în cazan şi reprezintă încălzirea apei până la temperatura de saturaţie (în
economizorul cazanului). Procesul teoretic este izobar însă în realitate are loc cu
scăderea presiunii datorită pierderilor hidraulice din circuitul de preîncălzire
regenerativă şi din cazanul de abur.
7 – 8 vaporizarea apei în cazan. Are loc la presiune constantă în
vaporizatorul cazanului.
8 – 1 supraîncălzirea aburului. Are loc în supraîncălzitorul principal, fiind
teoretic un proces izobar, în realitate făcându-se cu pierderi de presiune.
În plus faţă de pierderile introduse de ireversibilitatea proceselor reale, au
loc pierderi de presiune şi temperatură pe conductele de legătură dintre cazan şi
corpurile turbinei şi pierderi de presiune datorate proceselor de laminare în
ventilele cu închidere rapidă (VIR – are rolul de a închide într-un interval de timp
foarte scurt, de ordinul 10-1 s, admisia aburului în turbină în cazul apariţiei unui
defect) şi ventilul de laminare (VL – are rolul reglării puterii prin modificarea
p23 p78
2 3 VIR VL i
p34
6 4 2
~ 4 7 8
9
3
7 5 9
1 10
8 5 6 p89
[ a1 ] p56

VIR – ventil cu închidere rapidă;

VL – ventil de laminare 11 1
10
11
s

Figura 3.10. Punctele caracteristice ale instalaţiei cu supraîncălzire intermediară şi procesele

reale
1 – 2 preîncălzirea, vaporizarea şi supraîncălzirea în cazan; 2 – 3 pierderea de presiune ( p 23 ) şi de
temperatură pe conducta cazan – turbină; 3 – 4 pierderea de presiune ( p34 ) prin laminare în VIR şi în
VL; 4 – 5 destinderea în CIP; 5 – 6 pierderea de presiune ( p56 ) şi temperatură pe conducta CIP – cazan;
6 – 7 supraîncălzirea intermediară; 7 – 8 pierderea de presiune ( p 23 ) şi temperatură pe conducta cazan –
CMJP; 8 – 9 pierderea de presiune ( p89 ) prin laminare în VIR şi în VL; 9 – 10 destinderea în CMJP; 10
– 11 condensarea în condensator; 11 – 1 pomparea în pompa de alimentare urmată de preîncălzirea
regenerativă.

36
debitului de abur). Procesele reale sunt reprezentate în figura 3.10.
Pentru cazul circuitului termic cu preîncălzire regenerativă se defineşte
noţiunea de debit raportat într-un punct al circuitului termic, ca raportul dintre
debitul absolut în punctul considerat şi debitul la care se face raportarea. Există
două posibilităţi de raportare a debitului şi anume raportarea la cazan şi raportarea
la condensator (debit unitar la cazan respectiv la condensator).
În cazul raportării la debitul de la cazan debitul raportat într-un punct
oarecare al circuitului termic este dat de relaţia:
D
[a] 
Dcazan
în care D este debitul absolut în punctul considerat.
În cazul raportării la debitul de la condensator:
D
[a] 
Dcondensator
Mărimile termodinamice q1 , q 2 şi lucrul mecanic specific l precum şi
valorile debitelor raportate în punctele caracteristice ale circuitului termic (cazan –
punctul 2, supraîncălzitorul intermediar – punctul 6, condensator – punctul 10)
pentru fiecare din cele două moduri de raportare a debitelor, sunt redate în tabelul
3.1.
Tabelul 3.1. Mărimile termodinamice şi debitele raportate în punctele caracteristice
ale circuitului termic
Debit raportat la cazan Debit raportat la condensator
 n
  n1 
q1 [1]  (i2  i1 )  [1  a1 ]  (i7  i6 ) 1   ai   (i2  i1 )  1   ai   (i7  i6 )
 i 1   i 1 
n
 
q2 1   ai   (i10  i11 ) [1]  (i10  i11 )
 i 1 
j
n 1
   n
  n1 
[1]  (i4  i5 )   1   a i   (i pj  i p j 1 )  1   ai   (i4  i5 )  1   ai   (i9  i p 2 ) 
j2  i 1   i 1   i 1 
l n n1 n  j
   
 1   ai   (i p n  i10 )  [1  a1 ]  (i9  i p 2 )   1   ai   (i p j  i p j 1 )  [1]  (i p n  i10 )
 i 1  j 1  i 1 
n
2 [1] 1   ai
i 1
n 1
6 [1  a1 ] 1   ai
i 1
n
10 1   ai [1]
i 1

3.4. Bilanţul energetic al centralelor termoelectrice cu abur. Indici

specifici ai centralelor termoelectrice.
Fiecare dintre procesele de conversie a energiei prin care se realizează
transformarea energiei chimice a combustibilului în energie electrică se face cu
anumite pierderi. Bilanţul energetic global, ţinând seama de toate procesele de
conversie, este dat de relaţia:

37
 Q0  QSE  Qte  QSP  Qgen  Q2  Qm  QT  Qconducte  Qcaz
în care semnificaţiile mărimilor sunt următoarele:
Q0 - fluxul de energie intrat în cazan odată cu combustibilul, dat de relaţia:
Q0  B  Qi [ kW ]
în care B este consumul de combustibil în kg/s (m3N/s în cazul
combustibililor gazoşi) şi Qi este puterea calorică inferioară a combustibilului în
kJ/kg (kJ/m3N în cazul combustibililor gazoşi);
QSE - fluxul de energie livrat în sistemul energetic;
QSP - fluxul de energie spre serviciile proprii ale centralei;
QT - fluxul de energie livrat consumatorilor de căldură (numai în cazul
centralelor electrice de termoficare);
Q2 - fluxul de energie cedat sursei reci;
Qte - pierderile transformatorului electric;
Qgen - pierderile generatorului electric;
Qm - pierderile prin frecări mecanice în lagărele turbinei şi generatorului;
Qconducte - pierderile conductelor;
Qcaz - pierderile cazanului de abur;

 Qconducte Q3 Q5
Q1 Q3 QSE
'
Q0 Q1
~  Qte
Qm QSP

 Q gen
Qcaz QT Q2

Figura 3.11. Fluxurile termice utile şi pierderile în cazul ciclului termodinamic cu abur
supraîncălzit
În cazul centralelor termoelectrice de condensaţie, procesele efectuate de
agentul termic apă-abur şi bilanţurile termice ale acestora sunt următoarele (figura
3.11):
a) Conversia energiei chimice a combustibilului în energie termică (arderea
în cazanul de abur):
Q0  Q1  Qcaz
în care Q1 reprezintă fluxul termic util la ieşirea din cazanul de abur, dat de
relaţia:
Q1   caz  Q0
Pierderile cazanului se determină în funcţie de randamentul cazanului cu
relaţia:

38
 Qcaz  (1   caz )Q0
Pierderile de căldură în cazanul de abur au următoarele componente:
- pierderi cu gazele de ardere evacuate la coş q2;
- pierderi prin ardere incompletă din punct de vedere chimic q3;
- pierderi prin ardere incompletă din punct de vedere mecanic q4;
- pierderi prin pereţii cazanului (prin radiaţie şi conducţie) q5;
- pierderi cu cenuşa şi zgura evacuate din focar q6.
Randamentul cazanului depinde în principal de tipul combustibilului, factor
care influenţează şi temperatura gazelor de ardere la evacuare, după cum rezultă
din tabelul 3.2.

Tabelul 3.2. Valorile randamentului cazanului în funcţie de combustibil

Felul combustibilului Temperatura la coş Randamentul [%]
100 – 200 93,5 – 94,5
Gaze naturale
Păcură – săracă în sulf 120 – 125 93 – 93,5
- bogată în sulf 130 – 150 91,5 – 92,5
Cărbune superior ars pulverizat 120 – 130 91 – 92
Lignit 140 - 160 87 - 89
b) Curgerea aburului pe conductele de legătură cazan – turbină.
Q1 '  Q1  Qconducte
Randamentul conductelor este dat de relaţia:
Q1'
 conducte 
Q1
în care Q1 ' reprezintă fluxul termic util la ieşirea din conducta de legătură
cazan – turbină.
Pierderea conductelor este dată de relaţia:
Qconducte  Q1 (1   conducte )
Fluxul termic util la ieşirea din conducta de legătură cazan – turbină este dat
de relaţia:
Q1'   conducte  Q1  Q0 caz conducte
Valorile tipice pentru randamentul conductelor sunt 0,985  0,99 .
Pierderile de căldură ale conductelor se datorează transferului de căldură de
la fluidul cald din interior la mediul ambiant.
c) Transformarea ciclică a căldurii în lucru mecanic.
Randamentul care corespunde acestui proces de conversie este randamentul
termodinamic, dat de relaţia:
H T  H PA H T H r
t      tt   i
Q1 ' Q1 ' H T
în care H T , H r , H PA sunt căderile teoretică şi reală de entalpie în turbină respectiv
creşterea de entalpie în pompa de alimentare;  tt - randamentul termodinamic
teoretic şi  i - randamentul intern al turbinei.
Fluxul termic cedat sursei reci (mediul ambiant) este dat de relaţia:
Q2  Q1' (1  t )  Q0 cazconducte (1   t )

39
 Fluxul de energie util (disponibil a fi transformat în lucru mecanic prin
destindere în turbina cu abur) este dat de relaţia:
Qu  Q1't  Q0caz conducte t
d) Conversia energiei termice în energie mecanică utilă.
Fluxul de energie util Qu se transformă în energie mecanică disponibilă la
arborele turbinei Q3 acoperind în acelaşi timp şi pierderile mecanice:
Qu  Q3  Qm
Randamentul mecanic al turbogeneratorului este dat de relaţia:
Q3
m 
Qu
Pierderile mecanice ale turbogeneratorului sunt date de relaţia:
Qm  Qu (1   m )  Q0 caz conducte t (1   m )
Fluxul de energie util (la arborele turbinei):
Q3  Qu m  Q0caz conducte t m
e) Conversia energiei mecanice în energie electrică în generatorul electric.
Randamentul acestui proces (randamentul generatorului electric) este dat de
relaţia:
Q4
 gen 
Q3
în care Q4 reprezintă fluxul de energie la bornele generatorului electric, dat
de relaţia:
Q4  Q3 gen  Q0 caz conducte t m gen
Pierderile generatorului electric sunt date de relaţia:
Qgen  Q3 (1   gen )  Q0caz conducte t m (1   gen )
f) Consumul de energie al serviciilor interne
Serviciile interne reprezintă totalitatea echipamentelor care contribuie la
funcţionarea centralei (pompe, ventilatoare, diferite motoare de antrenare,
compresoare, etc.). Acestea sunt alimentate cu energie electrică de la bornele
generatorului, definindu-se cota de consum a serviciilor proprii:
Qsp

Q4
Consumul serviciilor interne este dat în acest caz de relaţia:
Qsp   Q4  Q0 caz  conducte  t m gen
Cota de consum a serviciilor proprii depinde de tipul centralei, de modul de
antrenare a pompei de alimentare şi de combustibilul folosit (tabelul 3.3).

Tabelul 3.3. Consumul specific al serviciilor interne

Felul combustibilului Modul de antrenare a pompei de
alimentare
Electrică Cu turbină cu abur
Gaze 5–6 3 – 4,5
Păcură 6–7 4 – 5,5
Cărbune superior ars în stare pulverizată 7–8 5 – 6,5
Lignit pulverizat 8,5 – 10 6,5 – 9
40
 g) Livrarea energiei electrice produse în sistemul energetic.
Fluxul net de energie electrică Q5 :
Q5  Q4  QSP  Q4 (1   )  Q0 caz conducte t m gen (1   )
Randamentul transformatorului electric este dat de relaţia:
QSE
 te 
Q5
Pierderile transformatorului electric sunt date de relaţia:
Qte  Q5  QSE  Q5 (1   te )  Qo caz conducte t m gen (1   )(1   te )
Randamentul global al centralei este dat de relaţia:
QSE
 global   caz conductet m  gen te (1   )
Q0
Consumul specific de căldură global:
1
q global 
 caz conducte t m gen te (1   )

În figura 3.12 este reprezentat schematic bilanţul energetic al unei centrale

electrice de termoficare printr-o diagramă Sankey.
Energia primară a combustibilului

Aer Nearse

Radiaţie

Preîncălzirea apei
de alimentare
Pierderi la coş
Pierderi mecanice şi electrice

Condensator
Energie termică la
consumatori
Servicii interne
43,85%
Energie electrică la consumatori

Figura 3.12. Bilanţul energetic al unei centrale electrice de termoficare

41