Universitatea „Dunărea De Jos” Din Galaţi

Facultatea Relaţii Internaţionale şi Studii Europene

Referat
Tema:Geopolitica Mării
Caspice

Student:Donea Adriana
Coordonator:Toma
Tetiana
Marea Caspică este cel mai mare lac din lume, așezat la
hotarul Europei și Asiei și este numit mare datorită
dimensiunilor sale foarte mari. Marea Caspică reprezintă
un lac lipsit de scurgere, iar apa în el este salină. Nivelul apei
variază de la un an la altul, în prezent fiind aprox. 28 m sub
nivelul Oceanului Planetar. Suprafața Mării Caspice măsoară
371.000 km², iar adâncimea ei maximă este de 1025 m.
Lungimea liniei de țărm a Mării Caspice se estimează ca fiind de
6500 – 6700 km; până la 7000 km dacă luăm în considerație
și insulele.
Bazinul Mării Caspice adăposteşte al treilea zăcământ de petrol
al lumii, după cele din Golful Persic şi Siberia. În raportul
Departamentului de Stat al SUA din 1997 prezentat Congresului
se remarca faptul că, „dispunând de rezerve potenţiale (posibil
de extras), care ating 200 miliarde barili de petrol (în jur de 27,5
miliarde tone), regiunea caspică poate deveni jucătorul nou cel
mai important pe piaţa mondială a petrolului în deceniul
următor”. Cât despre rezervele de gaze naturale, sunt identificate
în regiune rezerve de 7 trilioane m3 şi estimate rezerve de 20-22
trilioane m3.
De-a lungul timpului, această mare a fost cunoscută sub peste 40
de denumiri, acesta fiind un argument în a susţine faptul că ea a
constituit dintotdeauna un element important în ecuaţiile
geopolitice, geoeconomice şi geostrategice ale lumii.

Cea mai intinsa suprafata maritima inchisa de pe glob

situata la graniţa dintre Europa si Asia, la E de Marea
Neagra impartita intre Iran, Azerbaidjan, Rusia,
Kazahstan si Turkmenistan. Se intinde pe directia N-S pe o
lungime de 1 200km.
Peste 20 de ani au durat tratativele între celor 5 ţări de la Marea
Caspică. Au fost considerate drept unele dintre cele mai dificile
negocieri din istoria contemporană, tocmai datorită mizelor
uriaşe,directe şi indirecte, aflate în joc.
Dar, politic vorbind, până în acest moment, plutea un mare semn
de întrebare determinat de pachetului de probleme pe care le
punea statutul juridic al Caspicii. Relaţii dintre aceste state erau
mereu tensionate prin faptul că, din motive interne sau externe,
se punea periodic în discuţie apartenenţa rezervelor respective,
definiţia limitelor teritoriale de uz exclusiv etc. Asta deoarece,
până în acest moment, statutul juridic al Mării Caspice era
definit doar de un singur tratat, cel sovieto-iranian din 1929, cel
în termenii căruia se încheia dominaţia absolută pe care Rusia o
exercita în zonă începând cu secolul al XVII-lea şi care dăduse
doar drept de navigaţie pentru vasele comerciale persane (1828,
Tratatul de la Turmanchi). Noul tratat permitea iranienilor să
posede propria lor flotă, iar un tratat sovieto-iranian din 1940
definea Marea Caspică drept „mare sovietică şi iraniană“.
Foarte mult timp, URSS, apoi Rusia, au apărat principiul că
Marea Caspică ar fi, de fapt, doar un „lac interior“ deoarece este
un sistem închis, fără legătură cu o altă mare sau ocean şi, în
consecinţă, nu i s-ar aplica decât prevederile unor acorduri bi
sau multilaterale şi nu dreptul internaţional privind mările şi
oceanele.

Dar acesta fusese doar raţionamentul circulat în cancelarii

diplomatice, el suprapunându-se pe lupta nemiloasă a foarte
multor state puternice, din zona proximă şi nu numai, de a
căpăta un acces protejat la viitoarea hartă de putere şi, astfel, să
capete (sau să-şi păstreze) marile privilegii pentru companiile
naţionale de exploatare a petrolului şi gazelor, cele devenite
aproape stăpâne absolute în zonă în anii care au urmat prăbuşirii
URSS, îndepărtate sau izolate acum de noua generaţie de lideri
naţionali care a învăţat să mânuiască la nivel profesionist arma
resurselor energetice. Dar, de fapt, problema fundamentală era
că nimeni nu ştia cum aveau să evolueze tratativele între statele
riverane Mării Caspice,. Context în care multora chiar le
convenea menţinerea unui statut de incertitudine. A unui „status
quo al incertitudii“ cum a fost definită, cu ironie foarte
interesată, situaţia din zona Caspicii, cea care împiedica
rescrierea unui nou tip de hartă a puterii.
Şi, în acest sens, foarte interesantă şi deosebit de semnificativă
îmi pare o specificaţie expresă din Tratatul ce se semnează azi:
este interzis ca terţe state să posede baze militare în zona
caspică, mişcare cu o valoare absolut enormă din punct de
vedere militar şi argument strategic dintre cele mai puternice în
favoarea (sau în defavoarea) celor care au visat mult timp să
implanteze asemenea baze pentru susţinerea unor operaţiuni
complexe de desant la mare distanţă.

Flotila Rusiei din Marea Caspică urmează să fie relocată din

Astrahan în Daghestan.
Transferul flotilei din Marea Caspică în Kaspiisk (Daghestan)are
o însemnătate majoră pentru asigurarea securităţii în regiunea
Mării Caspice
Deocamdată, baza principală a flotilei ruse din Marea Caspică
rămâne la Astrahan. Obiectivele acesteia sunt protejarea
frontierelor sudice ale Rusiei, asigurarea intereselor naţionale şi
combaterea terorismului. În plus, Moscova îi atribuie un rol
major flotilei sale în Marea Caspică, dată fiind disputa privind
împărţirea Mării Caspice, bogată în petrol şi gaze, diferend care
de 15 ani nu a fost rezolvat de ţările riverane.

Transferul propriu-zis va începe în 2019, mutarea va dura între

trei şi cinci ani, dar va spori capacităţile operaţionale ale flotilei
ruse din Marea Caspică.

Toate forţele vor fi concentrate într-un singur loc, iar flotila nu

va depinde de condiţiile meteorologice.
Deocamdată, Rusia înregistrează o victorie de etapă. Să vedem
la ce-o va folosi în continuare.

Bibliografie:
http://geopolitics.ro/zona-marii-caspice-premise/
https://ru.scribd.com/document/225322152/Dimensiunea-Geopolitic
%C4%83-a-Bazinului-M%C4%83rii-Caspice
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Caspic%C4%83
https://adevarul.ro/international/in-lume/refacerea-hartilor-putere-
rusia-confirmata-broker-putere-marea-caspica-
1_5b6fefbcdf52022f754cee11/index.html