Mergeți des să faceți scufundări în apele ei, dar ce știți despre Marea

Roșie?

Formare și localizare
Despre Marea Roșie s-au scris foarte multe ipoteze, mulți oameni de
știință făcând cercetări de-a lungul timpului despre cum a luat naștere
această mare.
Marea Roșie sau Al-Baḥr al-Aḥmar, separă Africa de Asia, fiind o
prelungire a Oceanului Indian, cu care comunică prin Golful Aden.
Limita sa sudică este considerată Strâmtoarea Bab-el -Mandeb („Poarta
lacrimilor”), iar cea nordică, orașul Suez din Egipt. Între cele două
puncte sunt aproximativ 1.930 km.
Din punct de vedere geologic, Golfurile Suez și Aqaba (Elat) trebuiesc
considerate ca o prelungire nordică a aceleiași structuri. Marea separă
coastele Egiptului, Sudanului și Eritreei la vest de cele ale Arabiei
Saudite ți Yemenului la est. Lătimea sa maximă este de 190 de mile, cea
mai mare adâncime este de 3.040 de metri, iar suprafața sa are
aproximativ 450.000 de km pătrați.
Ea se suprapune unei părți din riftul est-african, rift extrem de interesant
din punct de vedere geologic, iar țămurile sale sunt înconjurate de munți
care au înălțimi de până la 2500 de metri. În ultima etapă a epocii
glaciare, Marea Roșie a fost separată de oceanul cu care se învecinează,
de aceea, ea are o semnificație foarte mare pentru cercetătorii faunei și
florei marine.
În zona cea mai adâncă, pe fundul jgheabului marin se regăsesc zone
neobișnuite ale fundului mării, unde există concentrate de saramură
fierbinte. Aceste petice formează adâncimi distincte și separate în
interiorul jgheabului și au o tendință nord-sudică, în timp ce tendința
generală a jgheabului este de la nord-vest la sud-est.
În partea de jos a acestor zone se află sedimente unice, care conțin
depozite de oxizi de metale grele de la 30 la 60 de picioare grosime.
Majoritatea insulelor Mării Roșii sunt doar recife expuse, dar există
totuși și un grup de vulcani activi la sud de Arhipelagul Dahlak (15° 50′
N), precum și un vulcan recent stins pe insula Jabal Al-Taʾir.
Valea Mării Roșii străbate Masivul Arabo-Nubian, care era o masă
centrală continuă de roci magmatice și metamorfice precambriene adică,
formate adânc în interiorul Pământului sub căldură și presiune în urmă
cu mai mult de 540 de milioane de ani, ale căror aflorimente formează
munții regiunii învecinate. Masivul este înconjurat de aceste roci
precambriene acoperite de sedimente marine paleozoice vechă de 542
până la 251 milioane de ani. Aceste sedimente au fost afectate de plierea
și deformarea care a început târziu în Paleozoic; depunerea de
zăcăminte, a continuat să aibă loc în acest timp aparent și în epoca
mezozoică, acum 251 până la 65,5 milioane de ani. Sedimentele
mezozoice par să le înconjoare și să se suprapună pe cele din paleozoic
fiind la rândul lor, înconjurate de sedimente cenozoice timpurii, adică
între 65,5 și 55,8 milioane de ani.
Cu alte cuvinte, aceste tărâmuri sunt de fapt un Rai al cercetătorilor, care
iată, pot găsi aici urme ale tuturor epocilor trecute, urme pe care nu doar
că le pot cerceta, dar le pot vedea cu ochiul liber pe alocuri.
Marea Rosie este considerata o mare relativ noua, a carei dezvoltare
seamănă probabil cu cea a Oceanului Atlantic în stadiile sale incipiente.
Jgheabul Mării Roșii s-a format în cel puțin două faze complexe ale
mișcării terestre.
Teoria la care au ajuns este cea în care Marea Roșie ar fi apărut în urmă
cu aproximativ 55 de milioane de ani, în urma separării continetului
Africa de Peninsula Arabiei, când s-a format continentul Pangea.
Mișcarea de depărtare a Africii de Peninsula Arabică a început cu
aproximativ 55 de milioane de ani în urmă.
Golful Suez s-a format acum aproximativ 30 de milioane de ani, iar
partea de nord a Mării Roșii acum aproximativ 20 de milioane de ani.
A doua fază a început cu aproximativ 3 pana la 4 milioane de ani în
urmă, când fâșia dintre cele două fâșii de pământ s-a umplut cu apă,
creînd jgheabul în Golful Aqaba și jumătatea de sud a Văii Mării Roșii.
Aceasta mișcare care există și în prezent este estimată ca fiind de 15
până la 15,7 mm pe an, continuu, după cum indică vulcanismul extins
din ultimii 10.000 de ani, prin activitatea seismică și prin fluxul de
saramură fierbinte din jgheab.
Compoziția și denumirea
Marea Roșie conține unele dintre cele mai calde și mai sărate ape
marinee din lume, deoarece în ea nu se varsă nici o apă dulce.
Temperaturile la suprafaţa apei rămâne relativ constantă la circa 21–
25 °C, iar temperatura şi vizibilitatea rămân bune până la o adâncime de
200 m, însă marea este cunoscută pentru vânturile sale puternice şi
curenţii locali înşelători. Din aceste cauze, au loc foarte multe furtuni și
chiar furtuni de nicip deasupra mării.
Marea se lărgeşte în continuare; se crede că în timp va deveni
un ocean (aşa cum s-a propus în modelul lui Tuzo Wilson).
Marea Roşie are o salinitate mai mare decât media planetară. Acest lucru
se datorează mai multor factori: 1) rata ridicată
a evaporării şi precipitaţii, 2) lipsa unor cursuri de apă dulce care să se
verse în mare, şi 3) legătura îngustă cu Oceanul Indian (şi salinitatea lui
mai joasă).
La un moment dat în perioada terţiară, strâmtoarea Bab el Mandeb a fost
închisă, iar Marea Roşie s-a uscat, devenind o depresiune goală, cu solul
sărat.
Legătura sa cu Marea Mediterană are loc prin Canalul Suez, una dintre
cele mai intens circulate căi navigabile din lume, fiind un important
punct de trafic maritim între Europa și Asia.
Numele Mării Roșii derivă de la schimbările de culoare observate în
apele sale. În mod normal, Marea Roșie este de un albastru-verde intens;
ocazional, este populată de familia algei Trichodesmium Erythraeum,
care la moarte devine roșie și transformă astfel culoarea mării într-o
culoare maro-roșiatică.
Marea a purtat de asemenea numele de „Golful Arab” în majoritatea
surselor europene până în secolul XX. Acest lucru provine din sursele
grecești mai vechi. După Herodot, Strabon și Ptolemeu, toate sursele
europene denumesc această întindere de ape „Sinus Arabicus”,
rezervând denumirea de „Marea Erythrias” (Marea Roșie) pentru apele
din jurul sudului Peninsulei Arabice, cunoscute astăzi drept Oceanul
Indian.
Scurt istoric
Cei care au încercat pentru prima dată o misiune de explorare a Mării
Roșii au fost egiptenii.
Marinarul grec, Hippalus, a oferit o dimensiune internațională Mării
Roșii, prin relatarea călătoriei sale în Marea Eritreei, povestire care a
deschuis astfel comerțul cu Asia.
Napoleon Bonaparte a fost însărcinat de Franța, în 1798, cu invadarea
Egiptului și ocuparea Mării Roșii. Deși a eșuat în sarcina sa, inginerul
J.B. Lepere, care a luat parte la ea, a revitalizat planurile pentru un canal,
care fusese vizat încă din perioada faraonilor. Canalul Suez s-a deschis
în noiembrie 1869.
În acea perioadă, britanicii, francezii și italienii își împărțeau posturile
comerciale. Acestea au fost treptat dezafectate după primul război
mondial.
După cel de-al doilea război mondial, americanii și sovieticii și-au extins
influența pe fondul creșterii traficului petrolierelor. Totuși, în urma
războiului de șase zile, Canalul Suez a fost închis între 1967 și 1975.
Chiar și astăzi, în ciuda patrulelor din partea flotelor maritime
importante în apele Mării Roșii, Canalul Suez nu și-a recuperat complet
supremația asupra drumului pe la Capul Bunei Speranțe, rută considerată
mai sigură.
Flora și fauna Flora și fauna din Marea Roșie
În ceea ce privește biodiversitatea sa marină, foarte puține locuri de pe
pământ se pot compara cu Marea Roșie, motiv care o face de altfel atât
de interesantă pentru cei care iubesc scufundările, pentru cercetători și
iubitorii faunei și florei marine.
Regiunea reprezintă unul dintre cele mai unice medii marine și unul
dintre cele mai importante depozite de biodiversitate marină din lume.
Marea Roșie se află între pământuri aride: deșert și semi-deșert.
Sistemele de recif sunt mai bine dezvoltate de-a lungul Mării Roșii, în
principal datorită adâncimilor sale mai mari și a unui model eficient de
circulație a apei.
Marea Roșie este printre cele mai bogate și mai productive dintre
ecosistemele marine, datorită în mare parte celor peste 250 km de recif
de coastă.
Reciful cu franjuri este susținut de un recif larg plat sau „recif din
spate”, care se poate extinde până la 500 de metri în unele cazuri. Unele
zone ale recifului din spate au lagune și pot oferi oportunități recreative
limitate, cum ar fi înotul, snorkelingul sau kite surfingul. Marea este
cunoscută pentru site-urile sale de scufundări recreative, precum Ras
Mohammed, SS Thistlegorm (naufragiu), Elphinstone Reef, The
Brothers, Daedalus Reef, St. Sanganeb, Abington, Angarosh și Shaab
Rumi, Three Pools, Blue Hole.
Aproximativ 2000 km de recife de corali îmbrățișează litoralul, cele mai
multe fiind estimate între 5.000 și 7.000 de ani. Peste 1.200 de specii de
pești au fost înregistrate în Marea Roșie, estimându-se că aproximativ
10% nu se mai găsesc nicăieri altundeva pe Pământ. Acestea includ
unele dintre cele 175 de specii de nudibranhie care numesc Marea Roșie
„acasă”, precum și 44 de specii de rechini care frecventează apele.
Recifele de corali sunt un habitat delicat care oferă hrană și adăpost
pentru multe organisme vii, care sunt dependente de ecosistemul
recifelor pentru supraviețuirea lor.
În această regiune, în zona de coastă aridă, aceste recife reprezintă chiar
linia de salvare a acestui mediu delicat. Mai mult, aceste resurse
prețioase generează o cantitate enormă de bogăție prin turism. Se
estimează, de exemplu, că 1 metru de corali generează venituri din
turism până la 300.000 dolari anual și un rechin poate genera până la
100.000 dolari.
Specii de vietăți marine:
Rechini:
Există în jur de 44 de specii de rechini care numesc Marea Roșie ca fiind
acasă. Dintre acestea, voi enumera câteva specii mai des întâlnite
precum: rechinul oceanic alb; rechinul ciocan; rechin-tigru; rechin de
recif gri; rechin thresher; rechin mătăsos; rechin asistent; rechin negru de
recif; rechin alb de recif; rechin leopard; rechin cu bot ascuțit; balena
rechin.
Contrar filmelor și poveștilor de groază care se nasc în jurul acestei
specii rechinii joacă un rol deosebit de important în echilibrul ecologic al
apelor lumii și al Mării Roșii, fiind și o atracție pentru scufundători și
iubitorii de animale marine din întreaga lume.
Pești periculoși în Marea Roșie

Există câteva specii de pești în Marea Roșie care sunt considerate

periculoase pentru oameni, din cauza înțepăturilor, mușcăturilor sau a
altor forme de agresiun.
Iată câteva exemple:
Peștele piatră (Synanceia)
Acesta este unul dintre cei mai periculoși pești din Marea Roșie și este
foarte bine camuflat pe fundul apei. Această specie are niște țepi ascuțiți
și otrăvitori care pot provoca dureri intense, umflături și chiar șoc
anafilactic.
Peștele-pala (Dendrochirus zebra)
Acesta are o mușcătură puternică și oasele din plămânii săi sunt
otrăvitoare. Această specie este, de asemenea, bine camuflată pe fundul
mării.
Peștele-leu (Pterois miles)
Acesta este o specie cu aspect impresionant, cu aripioare lungi și
colorate, dar are niște țepi ascuțiți și otrăvitori care pot provoca dureri
intense, umflături și chiar paralizie.
Peștele-șarpe (Trachinocephalus myops)
Acesta are un aspect asemănător cu șarpele și are o musculatură
puternică, cu dinți ascuțiți și otrăvitori care pot provoca dureri intense și
alte simptome.
Dacă nu sunteți familiarizați cu speciile marine este foarte important să
fiți precauți atunci cînd vă aflați în apropierea faunei marine și să
respectați toate regulile și măsurile de siguranță atunci când explorați
Marea Roșie. Personal, vă recomand să explorați apele doar alături de un
ghid calificat sau să vă documentați foarte bine înainte de a începe o
aventură subacvatică în apele mării.
Delfini:
Delfinii atrag turiști în fiecare an în Egipt, dar în ciuda popularității lor,
sunt încă puțin cunoscuți din punct de vedere științific.
Opt specii sunt considerate obișnuite: delfinul comun (Tursiops
truncatus), delfinul indopacific (Tursiops aduncus), delfinul roșu
(Stenella longirostris), delfinul cu pete pantropical (Stenella attenuata),
delfinul comun cu ciocul lung (Dephinus capensis), delfinul (Dephinus
capensis), ), Delfinul cu cocoașă (Sousa chinensis) și Balena lui Bryde
(Balaenoptera edeni). Alte specii de înălțime sunt considerate rare
(Notarbartolo [Link]. 2007).
Există diverse locuri în sudul Mării Roșii în care delfinii se adună sau
trăiesc.
Parcul național Sammadai și reciful Satayah sunt cele mai cunoscute, iar
ambele situri găzduiesc delfinii spinner. Este foarte obișnuit să vezi
aceste creaturi frumoase hoinărind în jurul mării oriunde în sud. Sunt de
obicei foarte jucăuși și se vor apropia atâta timp cât rămâi calm și le
respecti spațiul.
Broaște țestoase:
Patru specii de broaște țestoase pot fi găsite în Marea Roșie egipteană:
țestoasele verzi și șoimul care cuibăresc și se hrănesc pe coastă; broasca
țestoasă cu piele, numită de unii uriașul blând, care este rar văzută în
zilele noastre și broasca țestoasă de măsline, cea mai mică dintre speciile
de broaște țestoase și care preferă să rămână departe de coastă.
Dugongi:
Populația totală de dugongi ste estimată la 4.000 de exemplar în toată
Marea Roșie, doar 7 fiind însă documentate de-a lungul coastei de sud a
Mării Roșii. Dugongii ajung până la patru metri în lungime și pot cântări
până la 1.000 de kilograme. Dugongii își petrec cea mai mare parte a
vieții în zonele de coastă puțin adânci, pășnind pe paturile de iarbă de
mare. Aceste paturi de iarbă de mare au o importanță ecologică enormă
și susțin o cantitate copleșitoare de viață marină.
Dugongul este considerat o specie pe cale de dispariție și se află în
prezent pe Lista Roșie a Speciilor Amenințate IUCN. În ultimii ani,
dugongii s-au retras în mod constant de pe coasta Mării Roșii din cauza
dezvoltării turistice. Eutrofizarea din scurgerile industriale și distrugerea
habitatului constituie cele mai mari 2 amenințări la adresa dugongilor
Mării Roșii.
Această biodiversitate incredibilă a fost recunoscută de guvernul
egiptean care a înființat Parcul Național Ras Mohammed în 1983. Situat
la vârful sudic al peninsulei Sinai în ceea ce este cunoscut sub numele de
Riviera Mării Roșii, acest parc marin protejează zona de pescuit
(inclusiv pescuitul cu dinamită) și o dezvoltare nesustenabilă de-a lungul
țărmului, asigurând înflorirea vieții marine pentru generațiile viitoare.
Clima Mării Roșii este rezultatul a două anotimpuri musonice; un muson
de nord-est și un muson de sud-vest. Vânturile musonice apar din cauza
încălzirii diferențiale dintre pământ și mare. Temperaturile de suprafață
foarte ridicate și salinitatea ridicată fac din acesta unul dintre cele mai
calde și sărate corpuri de apă de mare din lume.
De asemenea, una dintre cele mai emblematice locații pentru scufundări
din lume este, fără îndoială, Marea Roșie. Aceasta este, după cum am
menționat mai sus, renumită pentru recifele sale pline de lumină, pentru
multitutdinea vieții marine și pentru epavele istorice care sunt accesibile
scafandrilor recreaționali, precum și pentru condițiile în general calme.
Marea Roșie este principala destinație de scufundări a scufundătorilor
profesioniști din toată lumea!
Curiozități despre Marea Roșie
Marea Roșie împarte țărmurile cu Israel, Iordania, Arabia Saudită,
Yemen, Egipt, Sudan, Eritreea și Djibouti.
Volumul de apă al Mării Roșii este de aproximativ 233.000 km3.
Are aproximativ 200 de tipuri de corali moi și tari, 1000 de specii de
nevertebrate și peste 1200 de specii de pești, aproximativ 10% dintre
aceștia nu se găsesc nicăieri altundeva pe planetă.
Marea Roșie împreună cu Marea Neagră, Marea Albă și Marea Galbenă
sunt cele patru mări numite în engleză după culori comune.
Datorită evaporării, această mare este una dintre cele mai sărate ape din
lume.
Există 25 de insule în Marea Roșie, printre care se numără insula
Brothers, insula Rocky, insula Giftun, insula Tiran, insula Zabargad,
insula Shedwan, insula Perim și insula Harnish.
Adâncimea medie a Mării Roșii este de 490 de metri, iar adâncimea
maximă care se află la nord de strâmtoarea Tiran este de 2.211 metri.
În timpul verii, temperatura apei de suprafață a Mării Roșii este de
aproximativ 26°C în nord și crește până la 30°C în sud. Temperatura
apei variază în timpul iernii.
Peștele clovn Nemo poate fi găsit ascuns în tentaculele anemonelor de
mare colorate.
Legenda lui Moise și Marea Roșie Marea Roșie și legenda lui Moise
Scena în care Moise desparte apele Mării Roşii, pentru a-i ajuta pe evrei
să fugă de armata faraonului, este una din cele mai cunoscute povestiri
din Biblie. Locul prin care evreii ar fi traversat Marea Roşie este
considerat a fi actualul Golf Suez, în partea de nord a mării. Biblia
precizează că în noaptea fugii evreilor din Egipt era Lună plină, iar în
aceste nopţi refluxul este cel mai puternic, iar fundul mării avea să
rămână uscat şi mai mult timp, susțin cercetătorii care încearcă să
găsească o explicație științifică pentru această povestire.

Beneficii și terapii
Marea Roșie poate oferi mai multe beneficii pentru sănătatea umană.

Unele dintre aceste beneficii includ:

Tratamentul pentru afecțiuni ale pielii
Datorită proprietăților sale antibacteriene și antifungice, sarea de mare
din Marea Roșie este adesea folosită în tratamentul afecțiunilor pielii,
cum ar fi eczemele și psoriazisul.

Reducerea stresului și anxietatii

Plimbările pe plajele Mării Roșii, expunerea la soare, înotul alături de
delfini, dar și băile în apa sărată pot fi benefice pentru reducerea
stresului și anxietății. Aceste activități ajută la reducerea nivelului de
cortizol din organism, un hormon asociat cu stresul.

Reducerea inflamației sistemului respirator

Aerul marin este bogat în ioni negativi, ceea ce poate ajuta la reducerea
inflamației și la îmbunătățirea respirației. Acest lucru poate fi deosebit
de benefic pentru persoanele care suferă de afecțiuni respiratorii, cum ar
fi astmul.

Beneficii pentru sistemul circulator

Băile în apă sărată pot ajuta la îmbunătățirea circulației sanguine și la
reducerea tensiunii arteriale.

Tratamentul afecțiunilor reumatice

Sarea de mare poate fi, de asemenea, benefică pentru persoanele care
suferă de afecțiuni reumatice, cum ar fi artrita, deoarece ajută la
reducerea inflamației și la ameliorarea durerii.

Atracția nesfârșită a topografiei variate a Mării Roșii – de la vulcani

latenți la deșerturi ondulate de culoarea mierii, plaje cu nisip fin și ape
cristaline – va face din aceasta o destinație obligatoriu de vizitat pe harta
turistică globală.