RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI BIODIVERSITATEA

5.1. Biodiversitatea în judeţul Sălaj

Diversitatea biologică sau biodiversitatea a fost definită la Convenţiea de la Rio

de Janeiro astfel: „Diversitatea biologică reprezintă heterogenitatea în lumea vie de la
nivelul tuturor surselor sale, inclusiv al ecosistemelor terestre, marine şi acvatice
continentale până la cel al complexelor ecologice din care acestea fac parte; aceasta
include diversitatea în cadrul speciilor, între specii şi a ecosistemelor”. Biodiversitatea
poate fi abordată la mai multe niveluri:
• Biodiversitatea genetică (intraspecifică)
• Biodiversitatea specifică (interspecifică)
• Biodiversitatea ecologică (a ecosistemelor)
• Biodiversitatea culturală (toate practicile, traditiile și creatiile umane, care
au ca obiect ori ca bază de inspirație componente ale viului, în toată
complexitatea sa.)
Biodiversitatea are un rol important în viaţa fiecărei societăţi, reflectându-se în
cultura şi spiritualitatea acestora (folclor, artă, arhitectură, literatură, tradiţii şi practici
de utilizare a terenurilor şi a resurselor etc.). Valoarea estetică a biodiversităţii este o
necesitate umană fundamentală, peisajele naturale şi culturale fiind baza dezvoltării
sectorului turistic şi recreaţional.
Din punct de vedere etic, fiecare componentă a biodiversităţii are o valoare
intrinsecă inestimabilă, iar societatea umană are obligaţia de a asigura conservarea
şi utilizarea durabilă a acestora.

Fig. 5.1.1.

5.1.1. Stare

Biodiversitatea judeţului Sălaj este dată de aşezarea judeţului la

suprapunerea, în cea mai mare parte, a unităţii fizico-geografice care face legătura
dintre Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali, reprezentată de Platforma Someşană.
Munţii, reprezentaţi de prelungirile nordice ale Apusenilor (Munţii Meseş şi

___________________________________________________________________________
106
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

Munţii Plopişului), ocupă o suprafaţă destul de restrânsă în sud-vestul judeţului,

aspectul determinant al judeţului fiind dat de relieful deluros.
Luncile largi ale Someşului, Crasnei şi Barcăului reprezintă singurele forme de relief
plane ce dau naştere unor habitate îndeosebi specifice pajiştilor.

Fig. 5.1.2

Păduri

Pajiști şi tufărişuri

Stâncării şi peşteri

Ape

Habitate de turbării şi
mlaştini

Fig. 5.1.3. Ponderea categoriilor de habitate ale judeţului

În ceea ce priveşte habitatele de interes comunitar, în judeţul Sălaj au fost

inventariate un număr de 22 habitate comunitare după cum urmează:
-Grote neexploatate turistic - cod 8310 - habitat identificat în cadrul Sitului de
Importanţă Comunitară Peştera Măgurici - ROSCI 0192;
-Păduri dacice de stejar şi carpen - cod 91Y0 - habitat existent pe teritoriul
Sitului de Importanţă Comunitară Racâş-Hida - ROSCI 0209;
-Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum - cod 9130 - habitat prezent în Situl
de Importanţă Comunitară Tusa-Barcău - ROSCI 0257;
- Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum cod 9110; cod - 9130 - Păduri de fag
de tip Asperulo-Fagetum; cod - 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip
GalioCarpinetum; cod - 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; cod -
91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen, habitate prezente în Situl de Importanţă
Comunitară Lozna ROSCI 0314;
- Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie
din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion cod - 3260; cod - 3270 -
Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie din Chenopodion rubri p.p. şi
Bidention p.p; cod - 40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; cod -
___________________________________________________________________________
107
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

6240* - Pajişti stepice subpanonice; cod - 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi

înalte higrofile de la câmpie până în etajele montan şi alpin; cod - 6510 - Pajişti
de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis); cod - 7120 -
Turbării degradate capabile de regenerare naturală; cod - 8210 - Versanţi
stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; cod - 8220 - Versanţi
stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; cod - 9110 - Păduri de fag
de tip Luzulo-Fagetum; cod - 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; cod
- 9150 - Păduri medioeuropene de fag din Cephalanthero-Fagion; cod - 9170 -
Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; cod - 91E0 - Păduri aluviale
cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion
albae); cod - 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; cod - 91Y0 -
Păduri dacice de stejar şi carpen - habitate prezente în Situl de Importanţă
Comunitară Muntele Şes ROSCI 0322;
- Păduri cu Castanea sativa - cod 9260 - habitat prezent în cadrul ariei
naturale protejate de interes naţional “Pădurea La Castani”, localitatea Rogna,
comuna Ileanda;
- Păduri eurosiberiene cu Quercus robur – cod 91I0 - habitat prezent în
cadrul ariei naturale protejate de interes naţional “Pădurea Lapiş”, localitatea
Nuşfalău.

Pe teritoriul judeţului Sălaj, în urma studiilor efectuate în teren şi a studiilor

ştiinţifice au fost identificate un număr de 286 de specii din flora sălbatică de interes
naţional. Din aceste specii, un număr de 5 sunt cuprinse în anexa 5 a O.U.G. nr.
57/20.06.2007, cu modificările ulterioare, în categoria speciilor de interes
comunitar, a căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de
management. Aceste specii sunt următoarele:
• Sphagnum magellanicum, Sphagnum subsecundum, Sphagnum ambliphyllum
- muşchi de turbă, este localizat pe teritoriul ariei naturale protejate “Mlaştina
de la Iaz” aflată pe teritoriul localităţii Iaz, comuna Plopiş;
• Arnica Montana - arnică, ce este localizată în zona Munţilor Meseş, a Văii
Almaşului, a Văii Someşului;
• Gentiana lutea - genţiana, localizată ştiinţific pe păşunile împădurite din zona
Munţilor Meseş, aria naturală protejată Racâş–Hida – Sit de Interes
Comunitar.

Fig. 5.1.4 Gentiana lutea- genţiana Fig. 5.1.5 Arnica montana - arnica

___________________________________________________________________________
108
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

Fauna sălbatică, datorită varietăţii de habitate şi ecosisteme existente pe teritoriul

judeţului Sălaj, prezintă şi ea o varietate atât specifică cât şi ecologică sau
sistematică.
În urma diferitelor studii efectuate în decursul timpului au fost determinate şi
inventariate un număr de 197 de specii de animale de interes naţional.
Din aceste specii faunistice un număr de 18 specii sunt cuprinse în anexa 3 a
O.U.G. nr. 57/20.06.2007, în categoria speciilor de animale a căror conservare
necesită determinarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială
avifaunistică.

5.1.2. Impact

În ultima perioadă se observă o deterioare continuă a condiţiilor de mediu

datorate în mare măsură activităţilor umane din toate sectoarele de activitate.
Efectele deteriorării trebuie privite atât din perspectiva omului cât şi din
perspectiva celorlalte specii de pe pământ. În afara factorilor naturali (secetă,
inundaţii, mişcări seismice, etc.) asupra florei şi faunei se exercită presiuni şi prin:
despăduriri, incendii, poluări industriale, testări necontrolate de OMG-uri, substanţe
fitosanitare, recoltări şi capturări necontrolate, schimbarea destinaţiei terenurilor etc.
În ceea ce priveşte exploatările de resurse, presiunile antropice asupra ariilor
naturale protejate şi a biodiversităţii în general, se manifestă prin exploatările
forestiere, achiziţia şi recoltarea de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică,
păşunatul iraţional, dar de multe ori şi prin turismul necontrolat şi needucat.
Astfel, în cazul recoltării de plante din flora spontană, mai cu seamă a
macromicetelor, există de multe ori tendinţa de recoltare neselectivă, nedurabilă, de
preluare a tot ceea ce se găseşte în mediul natural.
Un alt aspect negativ asupra ariilor naturale protejate îl constituie şi păşunatul
excesiv, efect amplificat şi de caracterul mlăştinos, cu exces de umiditate a solurilor
din multe arii naturale protejate.
Din acest motiv se impune creşterea suprafeţelor din categoria ariilor naturale
protejate, unde să se instituie regimuri de protecţie, în special pentru speciile
vulnerabile, endemice şi pe cale de dispariţie.

Fig. 5.1.6

___________________________________________________________________________
109
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

5.2. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii

Adaptabilitatea formelor de viaţă la schimbările care survin în mediile lor

naturale este destul de mare, însă schimbările bruşte şi de amploare survenite în
ultimii ani ca urmare a dezvoltării economice au trecut peste capacitatea de adaptare
a formelor de viaţă distrugânu-le sau reducându-le arealele.
Chiar dacă se încearcă refacera sau menţinera biodiversitătii, măsurile de
conservare sunt ameninţate de o serie de procese şi fenomene globale, de tipul
ploilor acide, efectul de seră, diminuării stratului de ozon, eroziunii solurilor,
deşertificării.
Astăzi, este practic unanim acceptat faptul că agricultura intensivă poate
conduce la poluarea solului şi a apei prin utilizarea excesivă a îngrăşămintelor, a
pesticidelor, a apei de irigaţie necorespunzătoare calitativ şi cantitativ, în special pe
terenurile arabile excesiv afânate prin diferite lucrări.
Agricultura, alături de industrie, a devenit una dintre sursele importante de
agenţi poluanţi cu impact negativ asupra calităţii mediului prin degradarea sau chiar
distrugerea unor ecosisteme.

5.2.1. Creşterea acoperirii terenurilor

Schimbarea utilizării terenurilor atrage după sine automat şi înlocuirea sau

dispariţia ecosistemelor specifice până atunci în acea zonă, deci prin urmare în cele
mai bune cazuri apare o înlocuire de specii şi habitate existente cu altele care vor
influenţa în mod categoric şi speciile şi habitatele învecinate cu efecte mult mai largi
şi impact asupra unor zone ce depăşesc strict suprafaţa terenului afectat.
Atunci când o pădure este eliminată, stocurile de carbon din biomasa de deasupra
solului sunt fie eliminate ca produse, fie aduse înapoi în atmosferă prin descompuneri
microbiene. Acest fapt va determina modificarea rezervelor de carbon din sol,
eliminarea habitatului specific pădurii şi implicit pierderea biodiversităţii specifice
ecosistemului distrus.
În ultima perioadă, prin schimbarea utilizării terenurilor naturale (cu vegetaţe şi faună
specifică), acestea sunt folosite fie în agricultură, fie pentru diferite proiecte de
infrastructură şi amenajare a teritoriului, fapt ce determină schimbări majore, unele
ireversibile în structura habitatelor care acoperă aceste terenuri, determinând
totodată pierderea speciilor de floră şi faună ce alcătuiesc biodiversitatea în aceste
zone.
Cele mai semnificative schimbări ale stării florei şi faunei s-au produs şi se mai
produc ca rezultat al impactului antropic direct (vânatul, nimicirea animalelor,
colectarea plantelor), precum şi indirect (prin distrugerea sau schimbarea habitatelor
naturale). Printre factorii care influenţează nociv flora şi fauna sunt: gospodărirea
intensivă cu extinderea şi valorificarea agricolă a noilor teritorii naturale; ameliorarea
prin secare a zonelor umede şi exploatarea terenurilor ameliorate; schimbarea
cursurilor râurilor mici; nerespectarea tehnologiilor de folosire a pesticidelor şi
îngrăşămintelor; poluarea ecosistemelor naturale cu deşeuri industriale; braconajul;
deranjarea animalelor în perioada de reproducere.

___________________________________________________________________________
110
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

5.2.2. Creşterea populaţiei

Creşterea populaţiei şi a nevoilor primare, va determina o diminuare a

biodiversităţii prin restrângerea spaţiilor de existenţă a ecosistemelor naturale datorită
extinderii terenurilor cultivate; creşterea presiunii asupra capacităţii productive a
ecosistemelor.
Creşterea cererii pentru produse agroalimentare a focalizat atenţia spre
elaborarea de soiuri/rase cu productivitate foarte mare, iar mai nou spre transferurile
de gene care să asigure acelaşi obiectiv.
Activităţile oamenilor au pus ecosistemele sub asediu prin: exploatare la limita
lor de regenerare biologică, suprafaţa acoperită cu păduri s-a micşorat cu cel puţin o
jumătate, iar drumurile, fermele şi locuinţele fragmentează rapid ceea ce a mai rămas
în pâlcuri mici de pădure, terenurile agricole au suferit degradări ale solului prin
eroziune, compactare, destructurare sau sărăturare, apele subterane sunt exploatate
peste rata de refacere.
Presiunile responsabile pentru aceste declinuri continuă să crească, accelerând
schimbarea ecosistemelor, ceea ce de multe ori corespunde cu o simplificare a
acestora.
Pe teritoriul judeţului Sălaj se înregistrau la 1 ianuarie 2014, 237.797 locuitori, în
scădere faţă de populaţia înregistrată la recensământul din 2002 (248.015).
Densitatea medie a populaţiei era de 61,5 locuitori/kmp faţă de 64,2 locuitori/kmp în
2002.
Comparativ cu celelalte judeţe componente ale Regiunii Nord-Vest, Sălajul
prezintă o distribuţie normală, echilibrată şi relativ omogenă a populaţiei pe întreg
teritoriul.
Scăderea în densitate se corelează natural cu situaţia înregistrată în ultimul
recensământ. Astfel, la data de 1 ianuarie 2014, populaţia totală a judeţului este în
scădere cu 4,11% faţă de recensământul din 2002).
Cauzele acestei tendinţe de încetinire demografică sunt legate atât de factorii
intrinseci, a mişcării naturale a populaţiei cât şi de fluxurile de mobilitate formate în
noul cadru economic, social şi legislativ: migraţia în exterior pentru muncă,
concentrarea spre aglomerările urbane învecinate, cu atractivitate mai mare pe piaţa
muncii şi nu în ultimul rând întregul context social-economic al tranziţiei.

5.2.3. Schimbarea peisajelor şi ecosistemelor

Schimbarea climei poate modifica habitatele şi ecosistemele planetei. Multe

dintre acestea depind de o balanţă delicată a ploilor, a temperaturii şi a tipului de sol.
O schimbare drastică a climatului poate tulbura balanţa şi poate pune în pericol multe
specii. Valorificarea solurilor şi a resurselor biosferei a contribuit într-o mare măsură
la schimbarea peisajului. Creşterea populaţiei şi ca urmare a cerinţelor alimentare a
necesitat extinderea suprafeţelor agricole. În acest scop, dar şi pentru obţinerea
lemnului de foc sau necesar industriei, s-a desfăşurat o activitate intensă de
despădurire.

___________________________________________________________________________
111
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

O altă formaţiune vegetală naturală principală care a suferit profunde

modificări, a fost cea a pajiştilor naturale. Activitatea de transformare a acestor pajişti
datează din epoca în care s-a trecut la cultivarea pământului, dar efectele ei au
devenit tot mai evidente pe măsură ce mijloacele de lucru s-au perfecţionat şi au
permis întreprinderea unor importante acţiuni de desţelenire. Pe de altă parte,
păşunatul excesiv a determinat reducerea calităţii păşunilor pe mari suprafeţe.
Modificarea învelişului vegetal natural a avut urmări asupra faunei,
determinând dispariţia condiţiilor specifice mediului de viaţă pentru anumite specii de
animale. Pe lângă această acţiune indirectă, omul a exercitat şi o presiune directă şi
neîntreruptă asupra faunei prin vânătoare. Ca urmare, aria de repartiţie a multor
specii a suferit modificări importante, unele dintre acestea chiar disparând.
Intensificarea investiţiilor pentru dezvoltarea infrastructurii (transport auto,
feroviar şi fluvial, turism, producere şi transport de energie etc.) fără măsuri pentru
diminuarea/eliminarea impactului asupra biodiversităţii poate fi considerată principala
ameninţare la adresa biodiversităţii, în contextul dezvoltării economice actuale.
Dezvoltarea urbană necontrolată, periurbanizarea şi transferul de populaţie din
mediul rural, însoţite de distrugerea ecosistemelor din zonele urbane (diminuarea
spaţiilor verzi, construcţii pe spaţiile verzi, tăierea arborilor, distrugerea cuiburilor etc.)
şi de măsuri insuficiente pentru colectarea şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor şi
a apelor uzate au efecte negative considerabile atât asupra biodiversităţii, cât şi
asupra calităţii vieţii.
O presiune foarte importantă este exercitată asupra biodiversităţii din ariile
naturale protejate, din zona costieră şi montană cu potenţial turistic, unde pe lângă
construcţiile rezidenţiale se dezvoltă şi construcţii cu destinaţie sezonieră.
Suprapăşunatul are un impact negativ semnificativ asupra fitocenozelor,
cauzând descreşterea biomasei vegetale şi a numărului de specii cu valoare nutritivă.
Dintre speciile de plante cele mai afectate sunt speciile cu statut special de protecţie
care conţin principii active şi sunt utilizate în cosmetică, cele de uz farmaceutic,
alimentar sau cele cu rol decorativ, care sunt recoltate şi comercializate ilegal.
Speciile invazive pot cauza pierderi majore de biodiversitate, putând
determina, în unele cazuri, eliminarea speciilor native ce ocupă aceeaşi nişă
ecologică. Când speciile care dispar sunt de interes economic, pierderea de
biodiversitate este însoţită şi de pierderi economice substanţiale.
Este cunoscut faptul că deja au avut loc schimbări în modul de viaţă al
plantelor şi animalelor. Schimbarea continuă a cantităţilor de ploaie şi a
temperaturilor va continua să afecteze multe specii de plante şi animale care nu se
vor putea adapta destul de repede, mai ales dacă nu vor „găsi” habitate adecvate în
care să se „mute”.
Rezultă deci, că valorificarea resurselor naturale are ca efect transformarea
profundă a peisajului. O viziune clară şi multilaterală asupra mediului şi o intervenţie
ştiintifică a societăţii omeneşti constituie premisele unei valorificări capabile să
asigure menţinerea echilibrului componentelor mediului, atât de necesar vieţii şi
activităţii omului.

5.3. Ariile Naturale Protejate

___________________________________________________________________________
112
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

5.3.1. Arii de interes naţional

În judeţul Sălaj au fost declarate prin acte normative un număr de 15 arii naturale
protejate de interes naţional totalizând o suprafaţă totală de 484 de ha.

Poziţia în
Legea
5/2000, Denumirea ariei Categoria Suprafaţa
Localizare
respectiv protejate IUCN (ha)
H.G.R.
2151/2004
2.682 Grădina Zmeilor Comuna Bălan, sat IV 3,00
Gâlgău Almaşului
2.683 Pietrele Moşu şi Comuna Năpradea, III 0,20
Baba sat Someş-
Guruslău
2.684 Poiana cu narcise Comuna Hida, sat 1,50
de la Racâş-Hida Racâş IV
2.685 Calcarele de Rona Oraşul Jibou, sat III 0,50
Rona
2.686 Balta Cehei Oraşul Şimleul 18,20
Silvaniei, sat Cehei IV
2.688 Rezervaţia Comuna Băbeni, 16,00
peisagistică sat Cliţ IV
Stanii Cliţului
2.689 Gresiile de pe Comuna Hida III 1,00
Stânca Dracului
2.690 Rezervaţia Comuna Sâg, sat 13,43
peisagistică Tusa III
Tusa-Barcău
2.691 Mlaştina de la Iaz Comuna Plopiş, sat IV 10,00
Iaz
2.692 Pădurea La Comuna Ileanda, 7,80
Castani sat Rogna IV
2.693 Stejărişul Panic Comuna Hereclean, 2,00
sat Panic IV
2.694 Stejărişul de baltă Comuna Hereclean, 1,70
Panic sat Panic IV
2.687 Lunca cu lalea Oraşul Cehu IV 10,00
pestriţă – Valea Silvaniei
Sălajului
III.3. Peştera Măgurici Comuna Ileanda III 1,00
IV.45 Pădurea Lapiş Comuna Nuşfalău IV 430,40

Tab. 5.3.1. Ariile naturale protejate de interes naţional din judeţul Sălaj

___________________________________________________________________________
113
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

5.3.2. Arii de interes internaţional

În judeţul Sălaj nu au fost declarate nici un tip de arie de interes internaţional.

5.3.3. Arii de interes comunitar

Prin Ordinul MMP nr. 2387 din 2011 pentru modificarea Ordinului M.M.D.D. nr.
1964/13.12.2008 Privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de
importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000
în România, în judeţul Sălaj au fost instituite 5 Situri de Importanţă Comunitară, care
totalizează o suprafaţă de 45474 ha.
Aceste situri comunitare sunt următoarele:
1. ROSCI0192 - Peştera Măgurici – având o suprafaţă de 90 ha, situată pe
teritoriul administrativ al comunei Ileanda, în apropierea localităţii Răstoci,
acest sit comunitar reprezintă un habitat de însemnătate crescută pentru
fauna de chiroptere din Podişul Someşan. Dintre cele 5 specii de
microchiroptere identificate în Peştera Măgurici, 3 specii, Rhinolophus
ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros şi Miniopterus schreibersii
sunt priorităţi EUROBATS. Datorită importanţei acestei peşteri pentru
populaţiile de lilieci din platoul someşan, a fost inclusă, începând cu anul
2002, într-un program naţional de monitorizare a liliecilor, care continuă şi în
prezent;
2. ROSCI0209- Racâş-Hida – având o suprafaţă de 241 ha este situată pe
teritoriul administrativ a comunei Hida, în apropierea localităţii Racâş; situl
cuprinde în procent de 38%, habitatul comunitar de Păduri dacice de stejar
şi carpen (cod 91Y0). Este reprezentativ ca un sit de interes botanic, ecologic
şi peisagistic, cuprinzând păduri dacice cu Melampyrum bihariense – aflat
printre alte maximum 100 situri similare în Europa Centrală, precum şi alte
specii rare şi endemice (Narcissus stellaris, Hepatica transsilvanica, Aconitum
lycoctonum ssp. transsilvanicus);
3. ROSCI0257 – Tusa Barcău – având o suprafaţă de 13 ha, este situat pe
teritoriul administrativ al comunei Sâg, pe teritoriul localităţii Tusa, situl
prezintă pe suprafaţa sa habitatul comunitar de Păduri de fag de tip
Asperulofagetum (cod 9130), la care se adaugă şi caracterul său faunistic şi
peisagitic, pe suprafaţa sa aflâdu-se izbucurile de obârşie a râului Barcău.
4. ROSCI 0314 – Lozna cu o suprafaţă de 10248 ha este situat pe teritoriul
administrativ al comunelor Băbeni, Ileanda, Lozna , Rus, Surduc. Pe suprafaţa
sa sunt prezente următoarele tipuri de habitate: Păduri de fag de tip
LuzuloFagetum cod 9110; cod - 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-
Fagetum; cod - 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum;
cod - 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; cod - 91Y0 - Păduri
dacice de stejar şi carpen.
5. ROSCI 0322 - Muntele Şes cu o suprafaţă de 34880 ha situat pe teritoriul
administrativ al comunelor Halmăşd, Marca, Plopiş, Sâg, Valcăul de Jos şi
comune din judeţele Bihor, Cluj. Pe suprafaţa sa sunt prezente următoarele
tipuri de habitate: Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul

___________________________________________________________________________
114
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

montan, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion

cod - 3260; cod - 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie din
Chenopodion rubri p.p. şi Bidention p.p; cod - 40A0* - Tufărişuri
subcontinentale peri-panonice; cod - 6240* - Pajişti stepice subpanonice;
cod - 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie
până în etajele montan şi alpin; cod - 6510 - Pajişti de altitudine joasă
(Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis); cod - 7120 - Turbării
degradate capabile de regenerare naturală; cod - 8210 - Versanţi stâncoşi
cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; cod - 8220 - Versanţi
stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; cod - 9110 - Păduri
de fag de tip Luzulo-Fagetum; cod - 9130 - Păduri de fag de tip
AsperuloFagetum; cod - 9150 - Păduri medioeuropene de fag din
CephalantheroFagion; cod - 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip
Galio-Carpinetum; cod - 91E0 - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi
Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); cod -
91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; cod - 91Y0 - Păduri
dacice de stejar şi carpen.

Tusa Barcău Peşterea Măgurici Racâş - Hida

Muntele Şes

___________________________________________________________________________
115
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

Lozna

Fig. 5.3.1.

Prin HG 971/2011 pentru modificarea şi completarea HG 1.284/2007 privind

declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reţelei
ecologice europene Natura 2000 în România la nivelul judeţului Sălaj a fost declarată
ca Arie Specială de Protecţie Avifaunistică - Cursul Mijlociu al Someşului
ROSPA0114, pentru 20 de specii de păsări din anexa I a OUG 57/2007 (Pescăraşul

albastru, Acvila ţipătoare mică, Huhurezul Mare, Bufniţa, Caprimulgul, Chirighiţa

cu obraz alb, Barza albă, Sfrâncioc cu fruntea neagră, Şerparul, Eretele de stuf,
Cristelul de câmp, Ciocănitoarea de stejar, Gheonoaia sau Ciocănitoarea sură,

Acvila mică, Stârcul pitic, Ciocârlia de pădure, Sfrânciocul roşiatic, Viesparul),

suprafaţa ariei fiind de 33259 ha, întinzându-se pe teritoriile judeţelor Sălaj şi
Maramureş.

Cursul Mijlociu al Someşului

Fig. 5.3.2.

În total suprafaţa ariilor naturale protejate la nivelul judeţului Sălaj este de

79218,4 ha, reprezentând 20 % din suprafaţa judeţului.

5.3.4. Managementul Ariilor Naturale Protejate

___________________________________________________________________________
116
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

În prezent, dintre cele 15 arii naturale protejate de interes naţional ale

judeţului, o arie naturală este încredinţată în custodie - Rezervaţia Naturală Pădurea
Lapiş - Direcţiei Silvice Sălaj.
Situl de Importanţă Comunitară ROSCI0192 - Peştera Măgurici este preluat în
custodie de către Asociaţia GAL Valea Someşului.
Pentru asigurarea managementului adecvat în aria naturală protejată de
interes comunitar Racâş-Hida, în vederea conservării pe termen lung a patrimoniului
natural şi a dezvoltării durabile a ariei, Agenţia Pentru Protecţia Mediului Sălaj în
parteneriat cu Consiliul Judeţean Sălaj derulează proiectul “Gestionarea durabilă a
patrimoniului natural din Aria Naturală Protejată Racâş-Hida – Sit de Interes
Comunitar” finanţat prin :
PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL “MEDIU”
Axa Prioritară 4 – “Implementarea sistemelor adecvate de management pentru
protecţia naturii”,
Domeniu major de intervenţie - Dezvoltarea infrastructurii şi a planurilor de
management pentru protejarea biodiversităţii şi reţelei Natura 2000.

Fig. 5.3.3 Activitate în cadrul proiectului “Gestionarea durabilă a patrimoniului natural din Aria
Naturală Protejată Racâş - Hida – Sit de Interes Comunitar”

___________________________________________________________________________
117
RAPORTPRIVINDSTAREAMEDIULUIÎNJUDEŢULSĂLAJ,ÎNANUL2013

Fig. 5.3.4 Distribuţia Ariilor Naturele Protejate pe teritoriul judeţului Sălaj

5.4. Mediul marin şi costier

Nu este cazul pentru judeţul Sălaj.

5.5. Poluări accidentale asupra Mediului marin şi costier

Nu este cazul pentru judeţul Sălaj.

5.6. Tendinţe

Judeţul Sălaj dispune de o biodiversitate considerabilă şi de resurse naturale

valoroase, tipice bioregiunii continentale, în care se înscrie în întregime.
Procesul de constituire şi validare a reţelei Ecologice Europene NATURA 2000
la nivel judeţean a dus la o creştere semnificativă a suprafeţelor ariilor naturale
protejate la nivel naţional adăugându-li-se sau suprapunându-li-se teritorii mai
extinse, cu elemente de interes conservativ comunitar.
În ultimii ani au fost declarate ca arii naturale protejate de intres european incluse în
Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000 următoarele situri:
Prin Ordinul MMP nr. 2387 din 2011 pentru modificarea Ordinului M.M.D.D. nr.
1964/13.12.2008 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de
importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000
în România ROSCI 0314 – Lozna cu o suprafaţă de 10248 ha, ROSCI 0322 -
Muntele Şes cu o suprafaţă de 34880 ha.
Prin HG 971/2011 pentru modificarea şi completarea HG 1.284/2007 privind
declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reţelei
ecologice europene Natura 2000 în România, la nivelul judeţului Sălaj a fost
declarată ca Arie Specială de Protecţie Avifaunistică - Cursul Mijlociu al Someşului
ROSPA0114, pentru 20 de specii de păsări din anexa I a OUG 57/2007 (Pescăraşul
albastru, Acvila ţipătoare mică, Huhurezul Mare, Bufniţa, Caprimulgul, Chirighiţa cu
obraz alb, Barza albă, Sfrâncioc cu fruntea neagră, Şerparul, Eretele de stuf, Cristelul
de câmp, Ciocănitoarea de stejar, Gheonoaia sau Ciocănitoarea sură, Acvila mică,
Stârcul pitic, Ciocârlia de pădure, Sfrânciocul roşiatic, Viesparul), suprafaţa ariei fiind
de 33259 ha, întinzându-se pe teritoriile judeţelor Sălaj şi Maramureş.
Aceste arii naturale protejate, incluse în Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000,
se adaugă celorlalte arii protejate ale judeţului Şălaj, astfel încât suprafaţa acestora
este de 79218,4 ha, reprezentând 20 % din suprafaţa judeţului.

___________________________________________________________________________
118