Facultatea de Științe Juridice, Sociale si Politice

Specializarea Administrație publică

DISCIPLINA: DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI PROTECȚIA

MEDIULUI

Profesor coordonator,

Cornea Valentina

Studenți,

Manolache Andreea-Iuliana

Micu Andreea

Munteanu Andreea-Mihaela

Panaitescu Alexandru

Anul II, ZI, Grupa II

Galați

An Universitar 2020-2021

1
 Dunele de nisip de la Hanul Conachi- Galați
Situată la 50 km nord de Galaţi, cu o suprafata de circa 217 ha, la contactul dintre Câmpia
Tecuciului şi Cămpia Siretului, pe raza comunei Fundeni. Prezintă interes în principal
datorită zonelor cu păduri de stejar şi cele de pajişte nisipoasă Rezervaţie de interes botanic
şi forestier, prezintă importanţă datorită dunelor de nisip continentale cuaternare de origine
fluviatilă şi eoliană, care au fost stabilizate prin plantarea unor păduri de salcâm, flora rară
specifică dunelor nisipoase fluviatile, dar şi arbori seculari de stejar şi mesteacăn.

Modul de finanțare:

Hotarârea Consiliului Judetean Galati nr.46/10.11.1994, privind instituirea regimului de

protectie oficiala a unor zone de pe teritoriul judetului Galati Legea nr. 5/2000 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a -zone protejate,
publicata în M. Of. 152/2000, pozitia 2.402. O.U. nr.236/2000, publicata în M. Of.
nr.625/2000, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei si faunei salbatice aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.462/2001,
publicata în M.Of. nr.433/2001 Legislatia europeana si internationala : Directiva
Pasari79/409/CEE, Directiva Habitate, Flora si Fauna92/43/CEE, conventiile internationale
privind diversitatea biologica si dezvoltarea durabila a sistemelor socio-economice locale.

Categorie:

Rezervatia Hanu Conachi este amplasată la contactul a două unităti geomorfologice -

câmpia Tecuciului cu câmpia Siretului inferior, pe depozite Holocene (Cuaternar)
reprezentate de depozite aluviale cu stratificatie încrucisată, nisipuri si loessuri; Relieful din
aria rezervatiei se prezintă sub formă de dune, cu altitudinii variabile de origine fluviatilă si
eoliană. Rezervatia cuprinde patru statiuni alese după criterii tipologice: 1. Pădure de stejar
cu păducel si salcâm având un covor vegetal bine dezvoltat; 2. Asociatii de coada soricelului
si secară 3. Pâlcuri de mesteacăn si asociatii de Brometem tectori; 4. Zona dunelor propriu-
zise cu vegetatie săracă cu elemente de floră arenicolă.

2
 Aria naturală protejată Dunele de nisip de la Hanu Conachi are o suprafaţă totală de
199,3 ha conform Legii nr.5/2000. Din cel 199,3 ha ale Rezervaţiei Naturale hanu Conachi,
17,6 ha reprezintă zonă de conservare specială, respectiv dunele de nisip, diferenţa de
suprafaţă de 181,7 ha fiind ocupate de arborete artificiale. Habitate de padure de foioase de
Robinia pseudaccacia, Quercus pedunculiflora, Q. robur; Arbori seculari de Quercus robur si
Betula pendula - relicve glaciare; Specii rare unicate în flora din Romănia: Metopobactus
rayi, Gnophosa spinosa, Zelotes Muncus, Micaria sosiabilis, Phelegra nigra; Flora arenicola
rara si endemica de tip submediteranian si ponticspecifica dunelor nisipoase fluviatile:
Dianthus capitatus, D. deserti, D. pallens, D. polymorphus, Polygonium arenarium, P.
patulum, Secale silvestre, Holoschoenus vulgaris, Corispermum nitidum, Festuca vaginata, F.
valesiaca, Salix rosmarinifolia, Nepeta ucrainica, Dicthamus albus; Elemente faunistice
pontice si mediteraneene, unicat in Moldova si foarte rare în România, cum este: sopârla de
nisip (Eremias arguta); Fauna herpetologică reprezentată prin elemente importante sub raport
zoografic si anume: Emys orbicularis, cât si Coluber jugularis caspius, a cărui limită nordică
de răspândire atinge aria nisipurilor de la Hanu Conachi; A fost semnalată si prezenta altor
elemente mediteraneene ca de exemplu Lacerta taurica si acarianul parazit, Leptotrombium
(hypotrombium) hasei; Coleoptere rare: Hipolia parvula, Anisoplia deserticale, Anomalia
dubia, Crypocephalus gamma, Crasomelia marginata; Au fost identificate, de asemenea, doua
tasocenoze de aranee: din padurea de stejar; de pe pajistile mezoxerofile si xerofile si de pe
dunele de nisip.

Desemnare:

Hotarârea Consiliului Judetean Galati nr.46/10.11.1994, privind instituirea regimului de

protectie oficiala a unor zone de pe teritoriul judetului Galati

Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national -

Sectiunea a III-a -zone protejate, publicata în M. Of. 152/2000, pozitia 2.402.

O.U. nr.236/2000, publicata în M. Of. nr.625/2000, privind regimul ariilor naturale

protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice aprobata cu modificari
si completari prin

Legea nr.462/2001, publicata în M.Of. nr.433/2001 Legislatia europeana si

internationala: Directiva Pasari79/409/CEE, Directiva Habitate, Flora si Fauna92/43/CEE,

3
conventiile internationale privind diversitatea biologica si dezvoltarea durabila a sistemelor
socio-economice locale.

Valoarea naturală:

Rezervaţie de interes botanic şi forestier, prezintă importanţă datorită dunelor de nisip

continentale cuaternare de origine fluviatilă şi eoliană, care au fost stabilizate prin plantarea
unor păduri de salcâm, flora rară specifică dunelor nisipoase fluviatile, dar şi arbori seculari
de stejar şi mesteacăn. Tipul de sol caracteristic este psamosolul, flora este dominată aici de
elemente mezofite şi xerofite.

Aria protejată se împarte din punct de vedere tipologic în patru zone: pădure de stejar cu
păducel şi salcam, asociaţii de coada şoricelului şi secară, pâlcuri de mesteacăn şi asociaţii de
brometem tectori, zona dunelor propriu-zise cu vegetaţie săracă şi elemente de floră
arenicolă.

Vulnerabilități:

Activitati antropice cu impact negativ asupra ecosistemului: pasunat, tieri ilegale de arbori,
extinderea suprafetelor plantatiilor de salcâm, recoltri de elemente floristice, turismul
necontrolat. Amenintrile naturale fără ca omul să poată interveni în limitarea factorilor
perturbatori: vânturile foarte puternice, chiciura care poate produce ruperea coronamentului
arborilor, ciclurile de ani secetosi care pot duce la uscarea arborilor si arboretelor.

4
 Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior-Galați

Importanța ecologică a acestui parc, rezultă prin caracterul de poartă de intrare în

Rezervația Biosferei Delta Dunării a părții terminale a râului Prut, respective prin
specificitatea de traseu a trei coridoare majore de migrație a
păsărilor care clocesc peteritoriul Eurasiei - traseul East Elbic (pe tot traseulraului Prut),
traseul Carpatic (care se regăsește de-a lungul râului Siret) și traseul Pontic (spre
nordul continentului european).
Bazinul hidrografic Prut în zona sa inferioară de pe teritoriul județului Galați, se
încadrează în marea unitate geomorfologică a Podișului Moldovei, subunitatea Platforma
Bârladului cu sectorul său Platforma Covurlui, care este subdivizată la rândul ei în colinele
Covurluiului și Câmpia Covurluiului. Din fragmentarea reliefului s-au separat trei
unitătăți geomorfologice: platouri, văi și Lunca Prutului.

Modul de finanţare
Declararea Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior s-a realizatprin H.G.
2151/30.11.2004, privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone, ca
urmare a unei documentaţii realizate de reprezentanţii Agenţiei Regionale pentru Protecţia
Mediului Galaţi şi avizată de Academia Română, ComisiapentruMonumenteleNaturii, cu aviz
nr. 19/Cj/18.02.2003.
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior este o arie naturală protejată cu regim
de rezervație cu o suprafață de 8247 ha, constituită în scopul protecției și conservării
biodiversității din luncainundabilă a râului Prut.

Categorie şi desemnare
1. Prin Hotărârea Consiliului Judeţului Galaţi, nr. 46/1994, privind instituirea regimului de
protecţie oficială a unor zone şi monumente de pe teritoriul judeţului Galaţi s-au
desemnat următoarele rezervaţii naturale: Lunca Joasă a Prutului – Zona de est a
judeţului Galaţi, de la Cavadineşti până la vărsarea în Dunăre, Lacul Pochina – 74,8 ha,
Lacul Vlăşcuţa – 41,8 ha şi Ostrovul Prut – 62 ha.

5
2. În conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2000, privind aprobarea Planului de
Amenajare a Teritoriului Naţional, Secţiunea a III-a Zone protejate, în Parcul Natural
Lunca Joasă a Prutului Inferior sunt incluse 4 rezervaţii naturale:
a) Rezervaţia natural Lunca Joasă a Prutului, categoria a IV-a;
b) Rezervaţia naturală Lacul Pochina, categoria a IV-a;
c) Rezervaţia natural Lacul Vlăşcuţa, actegoria a IV-a;
d) Rezervaţia naturală Ostrovul Prut, categoriaa IV-a.
3. Înconformitate cu prevederile H.G. 971/2011 pentru modificarea H.G. 1284/2007 privind
declararea ariilor de protecţie specială a vifaunistică ca parte integrantă a reţelei
ecologice europene Natura 2000 în România, teritoriul Parculului Natural Lunca Joasă a
Prutului Inferior se suprapune cu 3 arii de protecţie special avifaunistică:
a) ROSPA0070 LuncaPrutului-Vlădeşti-Frumuşiţa;
b) ROSPA0121 LaculBrateş;
c) Maţa-Cârja-Rădeanu ROSPA0130.
4. În conformitate cu prevederile Ord. M.M.P. 2387/2011, pentru modificarea Ord.
M.M.D.D. 1964/2007 privind declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte
integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 înRomânia şi Decizia Comisiei din
12 Decembrie 2008, privind adoptarea listei de situri de importanţă comunitară pentru
regiunea biogeografi căstepică, notificată sub nr. C(2008)8066 – 2008/966/EC, teritoriul
Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior include Situl de Importanţă Comunitară
ROSCI0105 Lunca Joasă a Prutului.

Valoarea naturală
Are o lungime de 145 km și din suprafațasa, 62% esteocupat de diferite ecosisteme
acvatice (curs de apă, lacuri, bălți sau zone mlăștinoase), 25% este ocupată de păduri de
luncă, 6 % pășuni, 7% terenuriagricole, construcții, drumuri și altele, iar culturile agricole
ocupă un foarte mic procent de 4%. Se mai găsesc pajiști umede și alte tipuri de ecosisteme.
Principalele ecosisteme existente în Lunca Joasa a Prutului Inferior sunt
cele acvatice (cca. 60% din suprafață) - reprezentate de râul Prut, fluviul Dunarea ,lacuri și
bălți naturale sau amenajate piscicol și, celeforestiere. Mai puțin sunt reprezentate terenurile
arabile și pășunile.
Flora este constituită din vegetație de baltă asociată cu cea acvatică, precum și
comunități de lizieră cu ierburi înalte, cu specii de: rogoz, pipirig, papură, stuf sau vegetație

6
ierbacee precum coada calului,izmabroaștei, săgeata apei, iarba mlaștinii, piciorul
cocoșului, rogozul, țipirigul, cucuta de apă, rosatea, coada șoricelului, traista-ciobanului,
plutnița, troscotul de apă, ciulinul de baltă, broscărița, lintița, peștișoara. Alături apartroscotul
de baltă, nufărul galben, nufărul alb.
Fauna este reprezentată de ființe care coabitează în biotopul de zonă umedă, astfel au
fost identificate 239 de specii de păsări, dintre care 50 sunt incluse în Cartea Roșie a
vertebratelor din România ca specii vulnerabile, periclitate sau critic periclitate, dintre care:
gârlițamică, rațaroșie, codalbul, cristelul de câmp, becațina mare, culicul cu ciocsubțire
(specii amenințate pe plan global); gârlița mare, rața cu cap negru, ploierul argintiu, fugaciul
mic, fluierarul negru, corcodelul de iarnă, ferestrașul mic, fluierarul cu picioare
verzi, cinteza de iarnă.

Vulnerabilităţi
Localitățile de perazaparcului au un profil ocupațional preponderent agricol și
piscicol. Suprafețele agricole sunt reprezentate
de pășuni, fânețe, vii și pepiniere viticole, livezi și pe
pinierepomicole. Pescuitul și acvacultura reprezintă, alături de agricultură, activități
tradiționale.Amenajările piscicole sunt în sistem semi-intensiv, dispunând în principal de
stații de pompare și evacuarea apei.
Silvicultura nu reprezintă o activitate economică de amploare, pădurea fiind apreciată
în zonă doar prin valoarea sa ca resursă economică (material de combustiesau de construcție,
bun comercial).
Activităţile din construcții, cu excepția municipiului Galațiși a comunelor limitrofe,
sunt foarte slab dezvoltate. Materialele de construcție se obțin predominant din luncă
(nisipuri și pietrișuri) sau din carierele de interes local (luturi, nisipuri, pietrișuri).Prin
dimensiuni atrage atenția cariera de la Oancea.

7
 Rezervația naturală Lacul Jirlău-Vișani-Brăila
Lacul Jirlău este un liman fluviatil, localizat în partea de vest a Câmpiei Brăilei . S-a
format în apropierea râului Buzău prin bararea cursului numit Valea Mare, cunoscut
local sub numele de Valea Boului. Traversat printr-un rambleu feroviar (tronsonul de
cale ferată Făurei-Tecuci). în lungime de peste 1,2 km, lacul este divizat în două părți,
fapt ce a determinat o evoluție diferențiată, provocând instalarea vegetației stuficole și
apariția proceselor de eutrofizare, în partea estică, iar din analiza imaginilor satelitare
se constată apariția acestor fenomene și în partea vestică, sub formă insulară. Lacul
Jirlău a fost amenajat în scopuri piscicole.

Modul de finanțare

Rezervația naturală Lacul Jirlău-Trup Vișani a fost înființata prin Legea nr. 5/2000
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a –
Zone protejate, și corespunde categoriei a IV IUNC, fiind o zonă de importanță
avifaunistică deosebită.

Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltar Regional prin Programul

Operațional Infrastructură Mare 2014-2020.

Categorie
Așezat în vestul JUDETULUI BRAILA,pe teritoriul comunelor JIRLĂU,Vișani si
Galbenu,LACUL JIRLĂU se înscrie în categoria lacurilor care s-au format în
apropierea luncilor,la locul de unire a gurilor de vărsare a văii secundare cu raul
principal, denumirea data de geografi limanurilor fluviale.

Situată pe teritoriul a trei UAT-uri – Jirlău, Vișani, Galbenu, rezervația prezintă unul
dintre cele mai mari limane fluviatile de pe cursul râului Buzău. Suprafaţa bălţilor
ocupă aproximativ 1249 ha (Jirlău – 566 ha, Vişani – 336 ha, la care se adaugă şi
pepiniera Vişani cu 347 ha), iar adâncimea variază între 1 şi 4 m.

8
Pentru Lacul Jirlău de pe teritoriul comunei Jirlău, judeţul Brăila, prin Hotărârea nr.
3/25.01.2006 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată
asupra terenurilor, s-a stabilit dreptul de proprietate privată asupra terenurilor pentru
147 de persoane fizice, totalizând o suprafaţă de 197,2524 ha.

Desemnarea

Art. 1. (1) Situl comunitar, ROSCI0005 Balta Albă- Amara- Jirlău- Lacul Sărat
Câineni, a fost desemnat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1964/2007 privind
declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte integrantă a reţelei ecologice
europene Natura 2000 în România, modificat şi completat prin Ordinul nr.
2387/2011;

(3) Scopul desemnării sitului este asigurarea unei stări de conservare favorabilă pentru
anumite specii şi habitate de interes comunitar;

Art.2. (1) Situl comunitar,ROSPA0004 Balta Albă- Amara- Jirlău, a fost desemnat
prin Hotărârea Guvernului nr. 971/2011pentru modificarea și completarea H.G nr.
1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România;

(3) Scopul desemnării sitului este acela de conservare a zonelor unde cuibăresc
păsările sălbatice dar și pentru protejarea speciilor de păsări care folosesc zona pentru
hrănire și odihnă în perioada de migrație sau în perioada de iarnă;

Art.3. (1) Ariile naturale protejate de interes național, desemnate prin prin Legea nr.
5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a
III-a - zone protejate, Balta Albă- cod 271, cu o suprafață vectorizată în 2004 de
1167 ha, Balta Amara-cod 272, cu o suprafață de 813 și Lacul Jirlău- Vișani- cod
260, cu o suprafață de 543ha sunt incluse integral în ROSCI0005 Balta Albă- Amara-
Jirlău- Lacul Sărat Câineni;

9
Valoarea Naturală

Trupul Vișani are o vegetație acvatică bogată, tipică zonelor umede de câmpie (stuf,
papură, rogoz, plutică – aceasta ocupând suprafețe mari, care în timpul verii formează
un adevarat covor plutitor).

În această rezervație au fost semnalate peste 100 specii de păsări, acavatice şi

neacvatice, cuibăritoare sau în pasaj, a căror prezență variază în funcţie de anotimp.
Astfel, pe timpul verii cele mai multe păsări sunt cantonate în zona bălţii Vişani, în
timp ce iarna acestea pot fi observate în număr mare pe balta Jirlău.

Dintre speciile de păsări care cuibăresc în zona complexului de bălţi Jirlău-Vişani şi

care prezintă o importanţă deosebită potrivit criteriilor AIA, amintim: stârcul galben,
raţa cârâitoare, raţa roşie, vânturelul de seară, cristelul de câmp, chirighiţa cu obraji
albi şi prigoria.
Alături de aceste specii cuibăresc şi alte specii de păsări care, chiar dacă nu întrunesc
criteriile AIA, contribuie totuşi la desemnarea zonei ca arie de importanţă
avifaunistică. Dintre acestea menţionăm: corcodelul mic, corcodelul mare, corcodelul
cu gât negru, stârcul pitic, lebăda de vară, călifarul alb, raţa lingurar, nagâţul,
chirighiţa neagră, ghionoaia verde, ciocârlia de câmp , ciocârlia de Bărăgan, pietrarul
sur, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul cu fruntea neagră.

Dintre speciile aflate în migraţie amintim: pelicanul comun, cormoranul mare şi

cormoranul mic , lebăda de iarnă, ţigănuşul, lopătarul, gârliţa mare, raţa mică, raţa
suliţar, şoimul călător, piciorongul, ciocîntorsul, bătăuşul, chira de baltă, prigoria,
sitarul de mal, culicul mare, fluierarul cu picioare roşii.

Vulnerabilități

În anii secetoşi, când temperatura aerului este foarte ridicată, evaporaţia este mult
crescută, iar nivelul apei din cele două bălţi scade în mod apreciabil. Iarna, apa din
bălţi îngheaţă aproape în totalitate, rămânând doar mici ochiuri libere, care devin un
refugiu pentru toate speciile, atât pentru cele sedentare (mai ales pentru pescăruşi şi
raţa mare), cât şi pentru cele migratoare (gârliţa mare, raţa mică, rața sulițar).

10
Activitățile din zona rezervației care exercită un impact negativ asupra rezervației sunt
agricultura, modul de gospodărire a deșeurilor provenite de la populație, circulația și
transportul auto, vânătoarea și braconajul.

Întrucât în perimetrul rezervației se desfășoară activități de acvacultură și pescuit,

firma care își desfășoară activitatea de acvacultură în bazinele din Trupul Vișani a
implementat proiectul „Conservarea patrimoniului natural în amenajarea piscicolă
Vișani din cadrul sitului Natura 2000 ROSCI0005”.

PARCUL NATURAL BALTA MICĂ A BRĂILEI

INTRODUCERE

Parcul natural Balta Mică a Brăilei este o arie protejată (zonă umedă) de interes
internațional ce corespunde categoriei a V-a (parc natural) situată în Muntenia, pe
teritoriuljudețului Brăila.Acest parc natural formează una dintre puținele zone în care
Dunărea curge liber și nu are îndiguiri. Este un refugiu ornitologic important, fiind
unul dintre cele mai mari de pe întregul parcurs european al fluviului. Este considerată
o a doua Deltă, aici existând aproximativ 70% dintre speciile de păsări din Delta
Dunării.

Aflat pe teritoriul județului Brăila, parcul a fost înființat în anul 2000 pe o suprafață de
peste 24.000ha. Este una dintre zonele avifaunistice de importanță internațională de pe
teritoriul României, fiind printre ultimele areale de pe Dunăre unde fluviul curge
liber, fără a fi îndiguit. Parcul este format din 7 insule și ostroave și 52 de lacuri.
Accesul în parc se face doar pe apă, prin traversarea cu barca a unuia dintre brațele
Dunării, iar vizitarea se poate face pe unul dintre cele 15 trasee turistice, atât pe apă
cât și pe uscat. Ecosistemele întâlnite sunt de două tipuri: terestre (păduri, tufărișuri,
pajiști) și acvatice (bălți, mlaștini, zone inundate). Aceste zone variază foarte mult
între ele în funcție de perioadele de inundație sau de secetă existente de-a lungul
anului, oferind un peisaj interesant și dinamic celor care vizitează parcul.

11
LOCALIZARE - Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Brăila, pe
teritoriile administrative ale comunelor Berteștii de Jos, Chiscani, Gropeni, Mărașu,
Stăncuța și Tichilești.

ARII PROTEJATE - chiar dacă în parc nu există niște zone perfect delimitate cu
protecție strictă, sunt anumite zone care sunt valoroase în special pentru că adăpostesc
colonii de cuibărit pentru păsări. Una dintre aceste zone este insula Fundu Mare ce
are o suprafață de aproximativ 2.000ha, jumătate reprezentată de pădure și restul de
apă. Principalul punct de atracție din arealul parcului este Lacul Chiriloaia, care
reprezintă un punct de observare pentru specii de păsări rare. Tot pe luciul lacului se
pot admira și nuferii albi.

BIODIVERSITATE - Balta Mică a Brăilei prezintă o zonă umedă cu o gamă

floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de
ecosisteme terestre și acvatice.

MOD DE FINANȚARE- Parcul Natural Balta Mică a Brăilei a fost declarat arie
protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare
a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate) și se întinde pe o suprafață
de 24.555 hectare. Acesta se află în lunca inundabilă a Dunării, între Insula Mare a
Brăilei și Bărăganul de Nord (cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei, subunitate
geomorfologică a Câmpiei Române, situată în nord-estul acesteia) și reprezintă o zonă
(râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, păduri de foioase și păduri în
tranziție) încadrată în bioregiunea stepică a Bărăganului.

VALOAREA NATURALĂ

În Balta Mică a Brăilei au fost identificate peste 200 de specii de plante superioare,
dintre care predomină cele terestre, ierboase sau lemnoase.

12
Până în momentul actual, pe teritoriul parcului au fost identificate peste 200 de specii
de păsări, dintre care jumătate fiind păsări de apă, iar restul specii terestre,
reprezentând mai mult de jumătate din totalul speciilor din România. Mamiferele care
trăiesc aici sunt adaptate la alternanța de perioade cu inundații și perioade de secetă,
teritoriul lor fiind modificat permanent de revărsarea Dunării. Din acest motiv
numărul lor este redus, doar 11 specii fiind întâlnite pe teritoriul parcului. Peștii se
găsesc desigur într-un număr destul de mare, peste 50 de specii.

13