E.

Durkheim și M Weber

Îl asociem pe Durkheim cu faptul social, și pe Weber cu Verstehen. Scrierile lui Durkheim au

condus la funcționalism, pe când cele ale lui Weber au condus la interacționismul simbolic.
Ambii sunt considerați părinți ai sociologiei, și au scris în cea mai mare parte spre sfârșitul
secolului nouăsprezece.

Amândoi au susținut studierea societății după metode științifice și au dorit ca sociologii să fie
obiectivi (deși au avut idei diferite despre obiectivitate). Ambii au contribuit la perspectiva
sociologică. Ambii l-au criticat pe Marx, dar în mod diferit.

Diferența cea mai importantă dintre cei doi este aceea că Durkheim a inventat termenul de "fapt
social" pentru a indica faptul că există forțe care influențează individul și care se află dincolo de
acesta, pe când Weber a spus că trebuie să înțelegem sensurile pe care indivizii le atribuie
comportamentelor lor pentru a putea înțelege societatea. Abordarea lui Weber a dat naștere
perspectivei sociologice moderne numită interacționism simbolic.

Studiile lui Durkheim despre suicid au arătat cum rata suicidului diferă de la un grup la altul în
funcție de caracteristicile sociale ale acestuia, deși nu există informații suficiente pentru a
prevedea care indivizi vor recurge la suicid. Ratele suicidului sunt destul de previzibile când se
bazează pe caracteristici sociale specifice. Durkheim a folosit aceasta pentru a explica ”faptul
social”.

”Ideea de a privi faptele sociale ca fiind externe individului îi aparține lui Durkheim. Înăuntru
sau înafară?" În contrast, putem privi verstehen-ul lui Weber ca pe o ”înțelegere profundă” a
societății, pe care o purtăm în noi înșine.

Deși s-ar putea să credem la început că diferențele dintre cei doi se exclud reciproc și sunt
ireconciliabile - perspectiva ”internă” a lui Weber și perspectiva externă a lui Durkheim - trebuie
să le îmbinăm. Sociologia modernă cere ca ambele să fie privite ca valide și operaționale
simultan.

Weber a adus alte două importante contribuții, și anume la studiul birocrației și la studiul
factorilor religie și valoare în schimbările sociale.

În mod similar, Durkheim a adus multe alte contribuții, cum ar fi diferențierea dintre solidaritatea
organică și cea mecanică, și explicarea anomiei.

Studiul lui Weber despre dezvoltarea capitalismului, și teza sa conform căreia aceasta a fost
cauzată de dezvoltarea eticii protestante, pot fi folosite pentru a-l pune în contrast cu Marx.