2010

UNIVERSITATEA „A.I.CUZA”, IAȘI Semestrul II

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE

DEPARTAMENTUL DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

SECȚIA : SOCIOLOGIE

DISCIPLINA: ISTORIA SOCIOLOGIEI

COORD: conf.dr. DUMITRU STAN

,,Sociologia este ştiința relațiilor interpersonale şi a proceselor sociale `` (Soziologie ist die
Wissenschaft von zwischenmenschlichen Beziehungen und soziale Beziehungen)

„Scopul meu era de a fasona sociologia într-o ştiinţă distinctă, definitiv separată de celelalte ştiinţe
ferm articulată şi consecvent sistematizată”

Student: Poenaru Alexandra – Georgiana

An 1, Grupa 1

1
1. Generalități.........................................................................pag.4
2. Concepția relaționismului...................................................pag.5
3. Care sunt elementele socialului?.........................................pag.6
4. Lucrări importante...............................................................pag.8
5. Concluzii..............................................................................pag9.

2
1. Petre, Andrei, Sociologie generală, Ed. Polirom, Iași, 1997

2. Philippe, Corcuff, Noile sociologii, Institutul European, 2005

3. Charles, Henry, Cuin și François, Gresle, Istoria sociologiei, Institutul European, 2002

4. Sandra, Dungaciu, Georg Simmel și sociologia modernității, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2003

5. Ilie, Bădescu, Enciclopedia sociologiei, Ed. Mica Valahie, București, 2005

6. Michel, Lallement, Histoire des idées sociologiques,des origines a Weber, (tome I), Édition
Nathan, Paris, 1993

7. Ștefan, Costea, Istoria generală a sociologiei, Ed. Fundației România de Mâine, București ,
2004

8. Florin, Tănăsescu, Istorie socială, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2000

9. Ilie, Bădescu, Mari sisteme sociologice (Curs de istoria sociologiei), Universitatea Oradea,
1998

10.Ștefan, Buzărnescu, Istoria doctrinelor sociologice, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A.,

București, 1995.

3
Generalități
 Leopold Max Walter von Wiese und KaiserWaldau s-a născut la 02.12.1876, în Glatz,
și a murit la 11 ianuarie 1969 în Köln.
 A fost un sociolog şi economist de renume în Germania, şi preşedinte al Societatii
Germane pentru Sociologie .
 Leopold von Wiese a fost singurul fiu al unui ofiţer prusac , şi a primit educaţia la
şcoala de cadeţi din Wahlstatt şi Lichterfelde, unde a petrecut aproape opt ani extrem
de nefericit.
 El a studiat economia la Universitatea Wilhelms Friedrich din Berlin
 A fost secretar ştiinţific la „Instituts für Gemeinwohl“ in Frankfurt am Main
 În 1905 a fost lector de economie la Universitatea din Berlin.
 1906 a fost numit profesor de ştiinţe politice la Academia Regală de la Posen
 După Primul Război Mondial, Wiese a fost director al Institutului de Cercetare pentru
Ştiinţe Sociale din Köln.
 Leopold von Wiese a fost profesor la Universitatea din Colonia și redacor șef al
revistei Kölner Vierteljahrshejte für Soziologie

***

În Germania, cel mai marcant şi mai reputat adept al lui G. Simmel a fost Leopold von Wiese
care a efectuat o dezvoltare sistematică a concepţiei lui Simmel, reuşind, mai mult decât
acesta ,să realizeze ceea ce a fost considerată a fi o „geometrie” a relaţiilor sociale
interindividuale. Spre odesebire de predecesori şi, în primul rând, de É. Durkheim, Wiese
analizează realităţile sociale din perspectivă dinamică (nu statică), studiind procesele sociale
şi formele acestor procese, pentru a le caracteriza şi delimita, a le ordona şi sistematiza în
vederea comparării şi măsurării lor (sub aspectul frecvenţei, duratei, intensităţii şi ritmului
apariţiei şi dispariţiei lor).
Ca şi Simmel, el a urmărit să întemeieze sociologia ca ştiinţă independentă. El spunea în
această privinţă: „Scopul meu era de a fasona sociologia într-o ştiinţă distinctă, definitiv

4
separată de celelalte ştiinţe, ferm articulată şi consecvent sistematizată” (în Sociologie
generală).

Concepția relaționismului

Sub influența concepției formaliste a lui Simmel se dezvoltă în Germania relaționismul

sociologic, cunoscut sub numele de Beziehungslehre. Leopold von Wiese,cel mai de seamă
reprezentant al acestei concepții,întemeiatorul ei, este animat de dorința de a găsi un obiect
propriu pentru sociologie, căci mai toți sociologii,constată dânsul, au atribuit acestei științe un
obiect străin de ea sau, mai exact, au împrumutat obiectul de la alte științe. După Leopold v.
Wiese, sociologia trebuie să se ocupe de social sau de ceea ce este interuman. Dacă în lumea
fizică, exterioară nouă,avem de-a face cu obiecte substanțiale,care au anumite însușiri,în viața
socială materialul care ni se oferă este mult mai greu de cercetat, căci e mai fin, mai suplu și
mai complicat. În sociologie si în viața omenească în genere predomină categoria acțiunii și
relației mai mult decât aceea a obiectului. Chiar ceea ce se numește cu termenul generic
„societate” este în realitate o totalitate de relații interumane. „Interumanul” sau
„interindividualul”, ca obiect de cercetare al sociologiei, a fost susținut nu numai de
L.v.Wiese, ci și de alții, printre care, în primul rând G.Tarde.

Ce aduce nou Leopold von Wiese? Care este originalitatea relaționismului?

Referitor la aceste întrebări,nu se poate da decât un singur răspuns, și anume: original e modul
cum se explică în această teorie socialul sau interumanul. Omul, care este elementul
fundamental în științele spiritului, se naște cu un anumit eu personal, cu anumite tendințe ,
carer se dezvoltă treptat și dobândesc un grad mai înalt conștiință; prin convețuirea sa cu
alții,omul dobândește și un eu social, produs al relațiilor sale cu semenii, un eu care
colaborează cu cel personal și îl modifică pe acesta. Tot ceea ce este în conștiința noastră e
produsul acestei colaborări. Desigur, zice v.Wiese, omul nu poate fi explicat numai prin
ajutorul sociologiei , căci nu se poate stabili o completă identitate între „omenesc” și „social”,
de aceea este nevoie și de individuologie și caracterologie , alături de sociologie,care să-l
explice pe om1.

1
Leopold v.Wiese, System der allgemeinen Soziologie, München und Leipzig, 1933

5
Care sunt elementele socialului?

Orice fenomen trăit și orice orice relație omenească presupun trei momente, de care
sociologul ține seamă: corp, suflet și influența sferei sociale sau, mai exact, atmosfera
socială. L.v Wiese accentuează importanța acestui din urmă element, care se apropie foarte
mult de ideea „mediului social” de sine stătător,despre care vorbește E. Durkheim.

„Socialul” reprezintă o serie de procese în care se produc necontenit relații între oameni, între
corpuri, suflete și spirite2. Socialul apare în fenomene trăite de om și legate de suflet și corpul
omenesc, dar nu putem spune că el este de natură fizică, precum nu coincide nici cu întregul
domeniu al spiritului. E un amestec de „fizic cu spiritual”, „un curent continuu de fenomene
cu un caracter foarte amestecat3 ”.

Sociologul va trebui să cerceteze socialul , nu societatea, căci „nu există un substantiv care să
se poată numi societate, ci există numai un fenomen complicat care are un caracter verbal,
anume o influență reciprocă a oamenilor în timp și spațiu, pe care o putem numi fenomen
social sau interuman”4. Individul e un purtător de relații,e un element necesar pentru
fenomenele de socializare, iar societatea e o totalitate de relații de socializare.

Categoria principală și fundamentală a relaționismului este procesul social, căci orice relație
este înglobată într-un poces, e un fel de stație sau „etapă în cursul fenomenului total”. Între
proces și relație, procesul este acela care oferă aspectul de fenomen, pe când relația apare ca
elementul variabil al procesului.L. v Wiese exprimă clar legătura dintre procesul social și
relația socială, afirmâmd că „ toate raporturile interumane sunt produse ale proceselor sociale,
dar nu toate procesele duc la raporturi. Acele procese care nu duc în mod necesar la raporturi,
ci în cea mai mare parte a cazurilor rămân atingeri trecătoare, le numim contacte”.

Relațiile dintre oameni exprimă întotdeauna apropierea sau depărtarea lor, cu un cuvânt
distanța dintre ei, căci aceste relații pot arăta dacă e vorba de un contact constant sau
accidental întreo ameni, de legături de durată și intensitate mare sau momentane și
slabe.Unirea sau separația indivizilor în diferite grade constituie a doua categorie din
concepția relaționismului, categoria distanței.

2
Idem, p. 101
3
Idem, p. 105
4
Leopold v. Wiese, Beziehungssoziologie, in Handwörterbuch der Soziologie, p.66

6
L.v.Wiese deosebește raporturi de prim ordin și raporturi de al doilea ordin, primele fiind
raporturi între indivizi, iar secundele având o natură mai complicată și purtând chiar numele
de complexe. De aceea, L. v Wiese împarte sociologia sa în două părți: teoria relațiilor și
teoria complexelor. Între relații și complexe nu există un raport de succesiune cronologică sau
istorică, avem de-a face cu o coexistență și o egalitate de valoare. Prin urmare, nu se poate
vorbi, în concepția relaționistă despre existența indivizilor separați la începutul evoluției
umane și despre apariția mai tardivă a relațiilor dintre ei și a complicărilor acestor relații,
deoarece individul, relațiile și complexele coexistă.

În sistemul relațiilor de prim ordin , L.v. Wiese deosebește: 1) unirea (determinată de dorințe
omemești, care pot fi instincte, sentimente,hotărâri voluntare), 2) relații de cooperare
(produc grupe mai restrânse, cum sunt cele familiale, sau chiar mai mari, cum sunt cele
politice și economice), 3) relații de separație și concurență sau de opoziție (printre opozițiile
curente trebuie considerate cele dintre generații, dintre sexe și contradicția parlamentară, care
toate dovedesc că în paralel cu procesul de asociere și armonizare merge și procesul de
separare și diferențiere).

În afară de relațiile de prim ordin, sociologul german afirmă existența relațiilor de al doilea
ordin sau a complexelor. Complexele se explică prin forma pe care o iau relațiile dintre
indivizi în anumite împrejurări. Un complex este o pluritate de relații cu putere de rezistență
mult mai mare decât relațiile simple și cu durată mai lungă. În viața socială comlexele se
manifestă sub formă de stat, biserică, clase sociale etc. La rândul lor ,complexelepot fi
datorate unor împrejurări naturale, impuse oarecum de impulsiuni și forțe firești. Astfel de
complexe naturale sunt: căsătoria, familia, grupa, generația, sexul, clanul, rasa care depind
mai puțin de voința rațională a omului și uneori sunt aproape independente de psihicul
conștient.

În ceea ce-l privește pe L. v. Wiese , orice proces social (P) este rezultanta comportamentelor
individuale (H) într-o situație dată (S). Analiza sociologică poate fi rezumată printr-o formulă
simplă: (P) = (H) x (S). Sau, prin descompunerea fiecărui termen din dreapta: (P) = (I x E) x
(U x H1) unde:

 I... reprezintă tendințele ereditare care guvernează în parte atitudinea unui individ
 E...experiențele trecute ale aceluiași individ
 U...mediul natural

7
  H1...atitudinea celorlalți indivizi.5

Lucrări ...

 Allgemeine Soziologie, 1924 (Sociologie generală)

 Soziologie.Geschichte und Hauptprobleme, 1926
 Soziologie, 1931
 System der allgemeinen Soziologie, 1933
 Ethik in der Schauwiese der Wissenschaften von Menschen und von der Gessellchaft,
1947, (Etica in viziunea științelor despre om și societate)
 Philosophie und Soziologie, 1959

5
Michel Lallement, Histoire des idées sociologiques, des origines á Weber (tome I), Paris,
p.135-136.

8
Concluzii...

 În Germania, cel mai marcant şi mai reputat adept al lui G. Simmel a fost Leopold von
Wiese care a efectuat o dezvoltare sistematică a concepţiei lui Simmel.
 Ca şi Simmel, el a urmărit să întemeieze sociologia ca ştiinţă independentă.
 El spunea în această privinţă: „Scopul meu era de a fasona sociologia într-o ştiinţă
distinctă, definitiv separată de celelalte ştiinţe, ferm articulată şi consecvent
sistematizată” (în Sociologie generală).
 Defineşte socialul ca fiind ansamblul relaţiilor dintre oameni şi, deci, ştiinţa socialului
trebuie să aibă ca obiect influenţele pe care le exercită indivizii unii asupra altora, ca
urmare a convieţuirii lor comune.
 În privinţa naturii socialului, Wiese susţine că aceasta se situează undeva, într-o
poziţie intermediară între realitatea spirituală şi cea fizică.
 Fenomenelor sociale iau naştere din procesele de distanţare socială dintre oameni, din
cele de legătură (ca, de exemplu, apropierea, adaptarea, asimilarea, uniunea) sau din
cele de separare (ca, de exemplu, concurenţa, opoziţia, conflictul etc.).

 Odată apărute, relaţiile se „cristalizează”, sau se „condensează” în diferite formaţiuni

sociale, cum ar fi:
masele care sunt de mai multe feluri: mulţimile (formaţiuni temporare şi neorganizate),
masele populare care sunt mulţimi durabile, publicul – mase grupate după anumite categorii
de interese culturale, de exemplu);
grupele – care sunt mulţimi durabile şi organizate, ca, de exemplu funcţionarii,
cluburile etc.
colectivele abstracte, cum sunt statul, biserica, clasele sociale, grupările economice
etc.
 Odată apărute, aceste formaţiuni exercită un fel de constrângere asupra indivizilor,
care apar câteodată în raport cu aceste grupări ca un fel de „funcţionari” ai lor.
 Leopold von Wiese a întreprins o cercetare, în anul 1928, asupra unui sat considerat
ca formaţiune socială (Das Dorf als Soziales Gebiede, München 1928 – „Satul ca
formaţie socială”).

9
  Analiza proceselor sociale se realizează după o formulă-tip, procesul fiind considerat
a fi produsul comportamentului unui individ şi a situaţiei în care acesta se află (P = C
x S).

 Raporturile sociale sunt de două feluri: raporturi între indivizi şi raporturi între grupe
sau formaţii sociale.
 Primele raporturi interindividuale cunosc trei forme principale:
*raporturi de apropiere (unul se orientează spre altul – contact, adaptare, combinare,
unire);
*raporturi de îndepărtare (unul se îndepărtează de altul – concurenţă, opoziţie,
conflict);
*raporturi mixte (în parte, sunt de apropiere şi, în parte, de îndepărtare).
 Relaţiile intergrupe sau intergrupale sunt, în principal:
*relaţii de diferenţiere (ascensiunea sau decăderea socială, dominaţia, subordonarea,
stratificarea, selecţia şi individualizarea);
*relaţii de integrare (uniformizare, stabilizare, cristalizare şi socializare);
*relaţii de destrucţie (favoritismul, formalizarea, corupţia, comercializarea,
exploatarea, radicalizarea etc.);
*relaţii de transformare şi de construcţie (instituţionalizarea, profesionalizarea).

10