Apostol Andrei Eusebiu

F.S.S.P, Resurse Umane,

Anul II, Grupa 1

Interactionismul simbolic
-rezumat-

Interacţionismul simbolic, curent sociologic important, a fost fundamentat de C. H.

Cooley şi G. H. Mead, ambii provenind din şcoala de la Chicago. Pentru C. H. Cooley
importantă era interacţiunea umană bazată pe „eul oglindă” (looking glass-self). Acesta [eul
oglindă] se compune din trei elemente: 1. imaginea modului în care apar eu în ochii celuilalt; 2.
imaginea acestei judecăţi sau aparenţe; 3. reacţia faţă de această imagine.
G. H. Mead încă din anii ’30 revine asupra teoriei lui C. H. Cooley pe care o condidera
mărginită şi psihologizantă. G. H. Mead considera că nu trebuie să ne bazăm pe introspecţie ci pe
observaţie şi pe experiment, societatea fiind o realitate spirituală obiectivată. În sistemul de
gîndire a lui G. H. Mead eul (self) este perceput ca tensiune permanentă între I şi Me (I – sinele
personal, Me – sinele social). În timp ce I este răspunsul organismului la cerinţele mediului
(mediu format din ceilalţi indivizi şi din obiecte) Me este ansamblul atitudinilor celorlalţi,
presupuse de individ. Acest ansamblu este numit generic „celălalt generalizat” (the generalized
other).
G. H. Mead a analizat în amănunt maniera copiilor de a se juca pentru a atrage atenţia
asupra modului cum se construieşte sinele, dar şi pentru a face, mai apoi diferenţa între jocul
liber şi jocul reglementat. În cel de-al doilea caz organizarea reacţiilor este impusă de convenţiile
sociale. În fapt, comunitatea organizată sau grupul social îi dă individului o unitate a sinelui, iar
acea comunitate poate fi numită „altul generalizat”. Regăsim în această noţiune ideea conştiinţei
colective de la E. Durkheim acea entitate care i se impune individului în mod costrîngător fiind
practic o instanţă a controlului social. Comunitatea devine astfel un factor determinant al gîndirii
individului; practic omul conştient de sine adoptă atitudini sociale organizate, acelea ale grupului
social căruia el aparţine, fie că este vorba de proiecte sociale, fie că este vorba de acţiuni
cooperative organizate şi aceasta pentru că individul face parte în acelaşi timp din grupuri
concrete (partid, club, etc) dar şi din grupuri abstracte cum ar fi poziţia de debitor/creditor în care
relaţiile umane sunt indirecte.
Construirea lui „Me” începe în copilărie, odată cu interacţiunea cu alţii semnificativi.
Încă de la vîrsta de 1 an copilul se percepe ca obiect separat, ca sine. Ceilalţi semnificativi au
roluri foarte importante: 1. interacţiune socială; 2. transmiterea limbajului; 3. transmiterea
modelului cultural.
Continuatorul de drept a fost H. Blumer Simbolic Interactionism. Perspectiv and Method
(1969) care în 1938 a preluat ideile lui Mead, fondînd practic interacţionismul simbolic şi
Apostol Andrei Eusebiu
F.S.S.P, Resurse Umane,
Anul II, Grupa 1
criticînd teoria structural funcţionalistă. Pentru H. Blumer esnţa societăţii este dată de un proces
neîntrerupt de acţiune şi nu de o structură de relaţii. Acţiunile sociale nu trebuie privite disparat
ci ca acţiuni conjugate (joint actions) sau ca acţiuni care au o carieră (importanţă) socială sau
istorică. Problema centrală la H. Blumer este interacţiunea socială care poate fi simbolică sau
non-simbolică. Forma non-simbolică este forma de bază a asocierii umane şi era numită de G. H.
Mead „conversaţia gesturilor”. Forma simbolică este o formă a interacţiunii care implică
folosirea unor simboluri care la rîndul lor ajută la interpretarea acţiunii sociale. Această
interpretare se bazează pe trei premise: 1. fiinţele umane acţionează faţă de lucruri pe baza
semnificaţiei pe care acestea [lucrurile] o au pentru ele [pentru fiinţele umane]; 2. semnificaţia
este derivată sau generată de interacţiunea socială pe care un actor o are cu altul; 3. aceste
semnificaţii sunt manipulate şi modificate intr-un proces interpretativ folosit de persoane cînd au
de-a face cu lucrurile pe care le întîlnesc.
Critica acestei teorii s-a referit la asociaţia acestuia între un anumit idealism (luma ca
parcepere) şi realism (refertor la realitatea exterioară care trebuie descoperită). De asemenea
critică a mai primit noţiunea de „Eu” care apare în concepţia lui H. Blumer cu mai multe sensuri:
· set de răspunsuri ale individului la nivel simbolic care exercită o funcţie regulatoare asupra
răspunsurilor la nivel non-simbolic al interacţiunii; · diversitatea în care se manifestă societatea
ca unitate; · grupuri ale căror opinii le împărtăşeşte individul; · un set de atitudini ale individului;
· grupuri cărora le aparţine individul; · o structură socială care apare numai în experienţa
personală a individului.