ACTUL JURIDIC CIVIL

Noţiunea şi clasificarea actelor juridice civile

Prin act juridic civil se înţelege manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte
juridice, adică de a naşte, modifica, transmite sau stinge un raport juridic civil concret.
Din această definiţie rezultă că actul juridic prezintă următoarele elemente caracteristice:
a) actul juridic este, înainte de toate, o manifestare de voinţă a uneia sau mai multor persoane
fizice sau juridice;
b) manifestarea de voinţă este făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, respectiv, de a crea,
modifica, transmite sau stinge raporturi juridice civile concrete.

Principalele categorii de acte juridice civile sunt:

1) Acte juridice unilaterale, bilaterale şi multilaterale
Această clasificare are la bază criteriul numărului părţilor participante la actul juridic.
Conf. art. 1324 C. civ. este unilateral actul juridic care presupune numai manisfestarea de
voinţă a autorului său. Actul juridic bilateral reprezintă voinţa concordantă a două părţi, iar cel
multilateral este rezultatul acordului de voinţă a trei sau mai multe părţi.
Actele juridice unilaterale fiind rezultatul voinţei unei singure părţi sunt mai rare. Intră în această
categorie, testamentul, promisiunea publică de recompensă, acceptarea unei moşteniri,
renunţarea la moştenire, confirmarea unui act juridic anulabil etc.
Actele bilaterale se mai numesc convenţii sau contracte, termeni echivalenţi şi folosiţi unul
pentru altul în limbajul juridic curent. Sunt acte bilaterale, spre exemplu, contractul de vânzare-
cumpărare, contractul de schimb, contractul de donaţie, contractul de împrumut etc. Exemplu
tipic de contract multilateral este contractul de societate civilă. Clasificarea actelor juridice în
unilaterale şi bilaterale nu trebuie confundată cu clasificarea contractelor în unilaterale şi
bilaterale. Astfel, potrivit art. 1171 C. civ. contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile
născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. În caz contrar, contractul este unilateral
chiar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi.

2) Acte juridice cu titlu gratuit şi acte juridice cu titlu oneros

La baza acestei clasificări stă scopul urmărit de părţi la încheierea actului juridic civil.
Actele cu titlu gratuit sunt actele prin care se procură uneia din părţi un beneficiu, fără a obţine în
schimb vreun avantaj (art. 1172 alin. 2 C. civ.). Sunt acte cu titlu gratuit, testamentul, donaţia,
comodatul, mandatul gratuit etc.
La rândul lor, actele cu titlu gratuit se împart în liberalităţi şi acte dezinteresate. Art. 984 C. civ.
defineşte liberalitatea ca fiind “actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de
bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane. (2) Nu se pot face liberalităţi
decât prin donaţie sau prin legat cuprins în testament”. Aşadar, donaţia şi legatul constituie
liberalităţi.
Actele dezinteresate sunt acele acte prin care o persoană face alteia un serviciu fără a micşora
propriul său patrimoniu, cum ar fi, spre exemplu, mandatul neremunerat, împrumutul fără
dobândă, depozitul gratuit etc.
Actele cu titlu oneros sunt acele acte prin care o persoană procură alteia un folos patrimonial în
schimbul unui echivalent, fiecare din părţi urmărind un avantaj economic. Sunt contracte cu titlu
oneros, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de antrepriză, contractul de locaţiune etc.

3) Acte între vii şi acte pentru cauză de moarte

Criteriul care stă la baza acestei clasificări este momentul în care urmează un act juridic civil să-
şi producă efectele,
Actele care se încheie pentru a-şi produce efectele în timpul vieţii celor de la care emană se
numesc acte între vii (inter vivos). Ele sunt majoritatea actelor juridice. Dimpotrivă, actele care
se încheie pentru a-şi produce efectele numai după moarte, se numesc acte pentru cauză de
moarte (mortis causa). Exemplul tipic de act pentru cauză de moarte este testamentul prin care
testatorul dispune de bunurile ce le va lăsa la deces.

4) Acte constitutive, translative şi declarative

La baza acestei clasificări se află criteriul efectului produs de actul juridic.
Actul constitutiv este acel act juridic civil care dă naştere la un drept subiectiv civil ce n-a existat
anterior. Sunt acte juridice civile constitutive, actul de constituire a unui uzufruct, a unei ipoteci
etc.
Actele translative sunt actele ce au ca efect strămutarea unui drept subiectiv civil dintr-un
patrimoniu în alt patrimoniu. Majoritatea actelor juridice civile sunt translative, cum ar fi spre
exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, donaţia, cesiunea de creanţă etc. Acte declarative
sunt cele care au ca efect recunoaşterea, definitivarea ori consolidarea unui drept subiectiv civil
preexistent. Ele definitivează drepturi şi obligaţii ale părţilor ce au existat anterior încheierii
actului. Fac parte din această categorie partajul (împărţeala), actul confirmativ prin care o
persoană renunţă la dreptul de a invoca nulitatea relativă.

5) Acte de conservare, de administrare şi de dispoziţie

În funcţie de importanţa lor, actele juridice civile se împart în acte de conservare, de administrare
şi de dispoziţie.
Actele de conservare sunt actele prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui drept
subiectiv civil. Intră în această categorie actele prin care se întrerupe prescripţia, înscrierea unei
ipoteci, somaţia etc. Prin astfel de acte, în schimbul unor cheltuieli minime se păstrează sau se
salvează un drept de o valoare mai mare.
Actele de administrare sunt acele acte prin care se realizează o normală punere în valoare a unui
bun ori a unui patrimoniu. Sunt acte de administrare încasarea veniturilor, perceperea fructelor,
asigurarea unui bun, reparaţiile de întreţinere a unui bun etc.
Actele de dispoziţie sunt acele acte prin care se înstrăinează bunuri, se constituie drepturi reale
principale sau accesorii asupra bunurilor ori se renunţă la drepturi. Fac parte din această
categorie contractul de vânzare-cumpărare, de schimb, de donaţie, constituirea unui drept de
uzufruct, a unei ipoteci, remiterea de datorie etc.

6) Acte consensuale, solemne (formale) şi reale

Criteriul de clasificare îl reprezintă modul de încheiere al respectivelor acte.
Actele consensuale sunt acele acte care iau naştere în mod valabil prin simpla manifestare de
voinţă a părţilor, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi. În dreptul nostru civil
funcţionează regula consensualităţii actelor juridice civile, în sensul că ele sunt valabile prin
simpla manifestare de voinţă. Majoritatea actelor juridice civile sunt consensuale. Sunt solemne
sau formale actele pentru validitatea cărora legea cere expres încheierea lor într-o anumită formă.
Intră în această categorie, testamentul, donaţia, contractul de ipotecă etc. Actele reale sunt acele
acte în care manifestarea de voinţă este însoţită de remiterea (predarea) bunului. Intră în această
categorie, contractul de împrumut, de depozit, gajul etc.

7) Acte patrimoniale şi acte nepatrimoniale

Clasificarea actelor juridice civile în acte patrimoniale şi acte nepatrimoniale se face în funcţie de
conţinutul lor. Actul juridic patrimonial este actul al cărui conţinut este susceptibil de a fi evaluat
în bani. Intră în această categorie actele juridice civile care privesc drepturi reale şi drepturi de
creanţă. Actul juridic nepatrimonial este acela al cărui conţinut nu poate fi evaluat în bani. Ele
privesc drepturi nepatrimoniale.

8) Acte juridice principale şi acte juridice accesorii

La baza acestei clasificări se află raportul ce există între ele.
Actele juridice principale sunt acele acte care au o existenţă de sine stătătoare independentă de
vreo legătură cu alte acte. Majoritatea actelor juridice de drept civil sunt acte principale în sensul
că regimul lor juridic nu este dependent de al altor acte juridice.
Actele juridice accesorii sunt acele acte care nu au o existenţă de sine stătătoare, soarta lor
juridică depinzând de soarta unui act juridic principal. Aşa, spre exemplu, contractele prin care
se constituie garanţii, cum ar fi fidejusiunea, amanetul, ipoteca sunt acte accesorii în raport cu
actul generator al obligaţiei garantate.

9) Acte cauzale şi acte abstracte

În raport cu cauza sau scopul lor actele juridice civile pot fi împărţite în acte cauzale şi acte
abstracte. Actul cauzal este acela a cărui valabilitate depinde de existenţa cauzei (scopului) care
trebuie să existe, să fie reală, licită şi corespunzătoare regulilor de convieţuire socială. Lipsa
cauzei ori caracterul ilicit sau imoral al acesteia face ca actul juridic să fie sancţionat cu nulitatea.
Actul abstract este acela pentru a cărui valabilitate nu este necesară examinarea cauzei. Sunt acte
abstracte titlurile de valoare, adică înscrisurile în care sunt încorporate drepturi de creanţă, cum
10) Acte strict personale şi acte încheiate prin reprezentant
În funcţie de modul cum pot fi încheiate, actele juridice civile se mai împart în acte strict
personale şi acte încheiate prin reprezentare.
Actele juridice strict personale sunt acele acte care nu pot fi încheiate decât personal, nefiind
susceptibile a fi încheiate printr-un reprezentant. Astfel de acte sunt testamentul, căsătoria,
recunoaşterea filiaţiei etc.
Actele juridice încheiate printr-un reprezentant sunt actele juridice ce se încheie de o altă
persoană în calitate de reprezentant.
Importanţa acestei clasificări constă în aceea că actele strict personale constituind excepţia sunt
guvernate de norme juridice ce cuprind unele reguli speciale ce sunt de strictă interpretare şi
aplicare. De asemenea, în timp ce valabilitatea actului juridic strict personal se apreciază numai
în raport de persoana sau persoanele ce le încheie, la actele încheiate prin reprezentant se
apreciază şi prin persoana reprezentantului.
11) Acte numite (tipice) şi acte nenumite (atipice)
După reglementarea şi denumirea lor legală actele juridice civile se clasifică în acte numite
(tipice) şi acte nenumite (atipice).
Sunt acte juridice numite sau tipice cele care au o denumire stabilită de legislaţia civilă, precum
şi o reglementare proprie. Majoritatea actelor juridice civile sunt numite, cum ar fi spre exemplu,
contractul de vânzare-cumpărare, mandat, locaţie, depozit etc. Prin acte juridice nenumite se
înţeleg acele acte care nu sunt nominalizate şi nu au o reglementare proprie în legislaţia civilă.
Un asemenea act juridic civil este contractul de vânzare cu clauză de întreţinere.

12) Acte cu executare imediată şi acte cu executare succesivă

După modul lor de executare, actele juridice civile se împart în acte cu executare imediată (dintr-
o dată) şi acte cu executare succesivă.
Actele cu executare imediată (dintr-odată) sunt acele acte a căror executare se produce o singură
dată, printr-o singură prestaţie din partea debitorului. Fac parte din această categorie, darul
manual, vânzarea-cumpărarea unui bun, când pe loc se plăteşte preţul şi se predă bunul. Actele
juridice cu executare succesivă sunt acele acte a căror executare se realizează prin multe prestaţii
succesive. Intră în această categorie, contractul de rentă viageră, donaţia cu sarcina întreţinerii,
vânzarea-cumpărarea în rate etc.

13) Acte subiective şi acte condiţie

În funcţie de rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului actului juridic civil, distingem acte
subiective şi acte condiţie. Actele juridice subiective se caracterizează prin aceea că întreg
conţinutul lor este stabilit prin voinţa părţilor care l-au încheiat. Acestea sunt marea majoritate a
actelor de drept civil.
Actele juridice condiţie sunt acele acte al căror conţinut este predeterminat de norme imperative,
părţile actului juridic exprimându-şi voinţa numai în privinţa naşterii lor. Exemplu de act juridic
condiţie este căsătoria.