Fișa ariei naturale protejate

1. Denumirea: Parcul Natural Văcărești

2. Categoria: Parc natural V – UICN
3. Cod: RONPA0954
4. Actele legislative care stau la baza constituirii și delimitării ariei naturale protejate:

HOTĂRÂRE nr. 349 din 11 mai 2016 privind declararea zonei naturale "Acumulare Văcăreşti" ca parc natural şi instituirea regimului de arie naturală protejată, emitent
guvernul, Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 371 din 13 mai 2016.

5. Suprapunerea cu alte arii comune protejate și limitele comune cu arii învecinate:

Nu include si nu se suprapune cu alte arii

6. Descrierea ariei naturale protejate (incluzând prezentarea elementelor de interes conservativ pentru care a fost declarată aria):
Parcul Natural Văcărești face parte din categoria parcurilor naturale ce au drept scop protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea
activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică.
Parcul Natural Văcărești este arie naturală protejată de interes national. S-a format pe amplasamentul fostei amenajări hidrotehnice ”Acumulare Lac Văcărești”,
abandonată în 1989 și se întinde pe o suprafață de 183 ha.
Parcul Natural Văcărești este localizat în sudul municipiului București între cartierele Timpuri Noi și Vitan la nord și Berceni la sud, la sud de Dâmbovița, în imediata
apropiere a acestuia, în interiorul unui patrulater format de 4 artere principale ale capitalei: Splaiul Unirii la nord, Șoseaua Vitan-Bârzești la est, Șoseaua Olteniței la sud și
Calea Văcărești la vest.
Pe teritoriul parcului nu sunt habitate naturale, fiind vorba de comunități recent instalate. Totuși, Văcărești rămîne ultima zonă dintr-o suprafață mai largă cu vegetație
specifică zonelor umede, unde sunt citate cîteva specii mai deosebite, cum ar fi relictul pentru cîmpie Menyanthes trifoliata, specia de interes comunitar Lindernia
procumbens sau Wolffia arrhiza, o specie foarte rară, considerată amenințată la nivel național. Inventarul floristic al parcului numără în prezent 101 taxoni.

Conform descrierii habitatelor din România, în Parcul Natural Văcărești au fost identificate 4 comunități vegetale.
R2202 Comunităţi danubiene cu Lemna minor, Lemna trisulca, Spirodella polyrhiza şi Wolffia arrhiza (aceste comunități au corespondent habitatul Natura 2000 cu cod
3150);
R5305 Comunităţi danubiene cu Typha angustifolia şi Typha latifolia;
R8704 Comunităţi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura şi Plantago major;
R8703 Comunităţi antropice cu Agropyron repens, Arctium lappa, Artemisia annua, Ballota nigra.

Dintre speciile arborescente predomină salcia (Salix alba și S. fragilis) și plopul (Populus alba și P. nigra).
Ținând cont de evoluția zonei, care a fost puternic afectată de activitățile antropice, fauna Parcului Natural Văcărești se caracterizează în primul rând printr-o
extraordinară capacitate de revenire, speciile existente recucerind zona în ultimii 20 ani, după încheierea lucrărilor la șantierul hidrotehnic.
Remarcabil este faptul că sunt prezente specii din mai multe grupe (mamifere, păsări, reptile și amfibieni, pești, insecte), reprezentînd alături de speciile floristice un
ecosistem aflat în stare de echilibru natural, prin prezența tuturor treptelor piramidei trofice.
Dintre nevertebrate, datele actuale cuprind reprezentanţi din şase ordine de insecte: Odonata, Orthoptera, Mantodea, Heteroptera, Coleoptera şi Hymenoptera. De

1
remarcat este identificarea în Parcul Natural Văcărești a unei specii noi pentru fauna României (Tetramesa variae) şi a altor trei specii semnalate prima oară în partea de
sud a ţării (Tetramesa cereipes, Bruchophagus astragali şi Systole tuonela).
Vertebratele cuprind:
– pești: caras (Carassius gibelio), biban (Perca fluviatilis), babușcă (Rutilus rutilus), roșioară (Scardinius erythrophthalmus), murgoi bălțat (Pseudorasbora parva), oblete
(Alburnus alburnus), știucă (Esox lucius);
– amfibieni: triton cu creastă (Triturus cristatus), triton comun (Triturus vulgaris), izvoraș cu burta roșie (Bombina bombina), broasca mare de lac (Rana ridibunda),
brotăcelul răsăritean (Hyla orientalis);
– reptile: țestoasa de apă europeană (Emys orbicularis), gușter (Lacerta viridis), șopârlă de cîmp (Lacerta agilis), șarpe de casă (Natrix natrix), șarpe de apă (Natrix
tessellata);
– păsări – pînă în prezent au fost identificate 136 de specii, cele mai multe protejate la nivel național și internațional: lebăda de vară (Cygnus olor), chirighița cu obraz alb
(Chlidonias hybridus), pițigoi, rațe, stîrci, corcodei, cormorani, egrete, ereți, pescăruși, etc.
– mamifere: șoarece de cîmp (Microtus arvalis), chițcan pitic (Sorex minutus), bizam (Ondatra zibethica), nevăstuică (Mustela nivalis), vulpe (Vulpes vulpes), vidră (Lutra
lutra), lilieci.

BIBLIOGRAFIE

BERTEL, Bruun, HAKAN Delin, LARS Svensson (2008), Păsările din România și Europa, Determinator ilustrat, Societatea Ornitologică Română.
BOTNARIUC, Nicolae (2005), Cartea roșie a vertebratelor din România, Academia Română.
BRÂNDZA D. (1879-1883), Prodromul Floreĭ române sau enumeraţiunea plantelor pănă astăzi cunoscute în Moldova şi Valachia. Opu premiat de Academia Romînă
(Premiul Lazăr). Bucuresci: Tipografia Academieĭ Române. /Pp. vii-lxx, 1-128 in 1879 sau 1880; pp. i-vi, lxxi-lxxxiv, în 1883 - cf. W.T. STEARN, Jour. Bot. (London) 79:
191 (1941).
BRETOTEAN, M., MACALEȚ, R., ŢENU, A., TOMESCU, G., MUNTEANU, M. T., RADU, E., RADU C., DRĂGUȘIN, D. (2006), Corpurile de ape subterane la risc din
România, Rev. Hidrogeologia, vol.7, nr.1, p. 915, Bucureşti.
CARACAŞ, Constantin (1830), Topografia tis Vlohias, Bucuresci.
COJOCARU, I.,POPESCU I. E., (2004), La diversité des coléoptères aquatiques (Insecta, Coleoptera) du marais de Văcăreşti (Bucarest), Analele Ştiinţifice ale Univ. “Al.
I. Cuza” Iaşi, seria Biologie Animală, 50: 77-83.
GHIŞA, E. (1960), Lindernia All. pp. 504-505. In: T. SĂVULESCU (red. princip.). Flora României - Flora Romaniae. Vol. 7, Bucureşti: Edit. Academiei Române, pp. 661.
GRECESCU, D. (1880), Enumeraţia plantelor din România ce cresc spontaneu şi cele ce sunt frecuent în cultură observate de Doctorul D. Grecescu Profesore de
botanică la Facultatea Bucureşti, Imprimeria Statului, Curtea Şerban-Vodă, pp. 67.
GRINŢESCU, G. P. 1923. Contribuţiuni la Flora Romaniei după plantele conţinute în “Herbarul Gh. P. Grinţescu”. Publ. Soc. Naturaliştilor România 7: 111-128. (extrasul
1-20).
MACALEȚ Rodica, RĂDESCU Mihai, MINCIUNĂ Marin Nelu (2008), Consideraţii privind corpurile de apă subterană din sudul României, Institutul Naţional de Hidrologie şi
Gospodărire a Apelor GEO-ECO-MARINA, 14/2008, Supliment nr.123.
PANŢU Z,. C. (1912), Contribuţiuni la flora Bucureştilor şi a împrejurimilor, Partea IV, Analele Academiei Române, Mem. Secţ. Şti., ser. II, 34: 435-598.
PAŞCOVSCHI, S. (1959), Mlaştini de turbă eutrofe în lunca din cursul inferior al Dîmboviţei, Comunic. Acad. Române 8(12): 1276-1281.
POPESCU, I. E. (2012), Văcăreşti Valley from “Frozen in the Project” to the Largest Urban Natural Park in Romania. Mnemosyne, 3: 33-41.
POPESCU, I. E. (2009), Torymidae and Eurytomidae (Hymenoptera: Chalcidoidea) from Bucureşţi city and the surrounding area, Travaux du Muséum National d’Histoire
Naturelle“Grigore Antipa” Bucureşti, 52: 457-477.
ȘTEFAN Marcela (2007), Organizarea Ecopedologica și Agroturistică a Zonei București, Academia de Studii Economice București.

LEGISLAȚIE
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor natural protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 49/2011 cu modificările si completările ulterioare.
Legea nr. 13/1993 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie
1979, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 62 din 25/03/1993.

2
 Legea nr. 13/1998 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 24 din 26/01/1998.

7. Documente referitoare la constituirea și delimitarea ariei naturale protejate:

Limitele Parcului Natural Văcărești sunt descrise și aprobate prin HG nr. 349/2016 privind declararea zonei naturale "Acumulare Văcărești" ca parc natural şi instituirea
regimului de arie naturală protejată.
-vezi nota fundamentare HG constituire
-de bagat HG-ul cu bunurile publice baraje/acumulari in adm ANAR
Limitele Parcului Natural Văcăreşti sunt constituite de către limita exterioară a drumurilor de contur de pe coronamentul digului Acumulării Văcăreşti:
a) limita nord-estică (dinspre Splaiul Unirii): porneşte pe drenul perimetral de la baza taluzului extern, la intersecţia Splaiul Unirii cu Strada Glădiţei şi continuă în linie
dreaptă, în lungul digului şi şoselei, urmărind marginea dinspre Splaiul Unirii a spaţiului verde, spre sud-est, pe o lungime de 1.340 m, până în colţul nord-estic al
amenajării, în dreptului canalului de deversare;
b) limita estică (dinspre şoseaua Vitan-Bârzeşti): porneşte înspre sud pe drenul perimetral de la baza taluzului extern, din dreptul canalului de deversare, pe un traseu
rectiliniu, urmărind marginea dinspre şoseaua Vitan-Bârzeşti a spaţiului verde, pe o lungime de 925 m;
c) limita sudică (dinspre Şoseaua Olteniţei): urmăreşte conturul amenajării hidrotehnice, mai întâi înspre vest, pe o lungime de 310 m, apoi înspre sud-vest, pe o lungime
de 440 m, până în dreptul intrării dinspre strada Săvineşti, apoi înspre nord-vest, pe o lungime de 415 m, până în dreptul intrării dinspre strada Ionescu Florea. De aici,
limita continuă printr-o inflexiune în interior, în lungime de 220 m, în dreptul străzii Lunca Bârzeşti, apoi continuă din nou înspre vest, pe o lungime de 240 m, până în colţul
sud-vestic al amenajării;
d) limita vestică (dinspre Calea Văcăreşti): urmăreşte tot marginea amenajării hidrotehnice, mai întâi pe marginea superioară a lacului, apoi în lungul drenului perimetral
de la baza taluzului extern, înspre nord, aproape rectiliniu, pe o lungime de 1.450 m, până în colţul nord-vestic al amenajării.

8. Descrierea limitei existente (incluzând identificarea elementelor cartografice și descriptive folosite pentru delimitarea ariei naturale protejate):
Parcul Natural Văcărești este localizat în sudul Bucureștiului, între cartierele Timpuri Noi și Vitan la nord și Berceni la sud, la sud de Dâmbovița, în imediata apropiere a
acestuia, în interiorul unui patrulater format de 4 artere principale ale capitalei:Splaiul Unirii la nord, Șoseaua Vitan-Bârzești la est, Șoseaua Olteniței la sud și Calea Văcărești la
vest.
În prezent există trei puncte de acces în parc: pe digul din fața Complexului Asmita Gardens (acces pedestru), pe digul dinspre intersecția Splaiul Unirii – Șoseaua Vitan
Bârzești (acces pedestru), din Strada Săvinești (acces pedestru și pentru biciclete).
Pentru trasarea limitei a fost utilizată Harta digitală a României (raster şi vector) la scara 1:50.000, în proiecție Stereo 1970. Limitele sunt disponibile în format digital ESRI.shp.

Informațiile sunt extrase din Studiul de Fundamentare Științifică al ariei naturale protejate Parcul Natural Vacărești

9. Detalii despre activitatea de teren:

În urma unei sesizări făcute de administratorul Parcului Natural Văcărești, referitoare la construcția unui drum pe coronamentul digului, în interiorul parcului, pe data de
5.11.2019 ne-am deplasat în zona parcului. În urma constatărilor efectuate s-au stabilit măsurile care se impun.
Pe data de 4 dec. 2019 am participat în Parcul Natural Văcărești la plantarea unui număr de 50 puieți de tei și stejar.

10. Listă contribuitori:

Rodica Tiță
Corina Nistor
Răsvan Vălean

3
11. Fișă generată la data de:

12. Delimitare propusă raportat la limitele la zi (dacă este cazul):

13. Problematici de neconcordanță sau de altă natură: Nu este cazul.

13.1. Sursa privitoare la identificarea problematicii: Nu este cazul.
13.2. Semnalată de: Nu este cazul.

14. Fotografii relevante:

4
Foto.1 Parcul Natural Văcărești, 05.11.2019