ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” din BACĂU

Facultatea de Inginerie
Calea Mărăşeşti, Nr. 157, Bacău, 600115, Tel./Fax +40 234 580170

http://inginerie.ub.ro; e-mail: decaning@ub.ro

Reabilitarea siturilor industriale

Coordonator: Student

Ș. l. dr. ing. Chițimuș Dana Cernat Constantin

Grupa: 341

2020
 CUPRINS

1. Introducere
2. Starea inițială a ecosistemului

2.1. Condiții de biotop

2.2. Caracteristicile biocenozei

3. Impact antropic
4. Costuri
5. Soluţii pentru remediere
6. Concluzii
7. Bibliografie

2
 1. Introducere

Reabilitarea siturilor industriale a Vârfului Mestecăniș

DATE GENERALE PRIVIND SITURILE INDUSTRIALE

Situl contaminat este o zonă definită geografic, delimitată în suprafață și adâncime, poluată
cu substanțe biologice sau chimice.

Iazurile de decantare sunt construcții hidrotehnice speciale de retenție, de tip permeabil,

având ca obiectiv depozitarea în siguranță a sterilului minier și evacuarea tuturor debitelor de apă
din amplasamente.

Iazurile de decantare rezultate prin depozitarea sterilului rezultat din procesarea

minereurilor în uzinele de preparare sunt de dimensiuni relativ mari, modificând uneori fundamental
morfologia zonală, iar prin conținutul de noxe devin factori și surse de poluare a atmosferei - prin
pulberi - și a apei - prin suspensii, reactivi de flotație și prin ioni metalici.

Totodată în materialul depozitat în iazurile de decantare se regăsește acea fracție de util din
minereurile procesate în uzinele de preparare rezultată din diferența randamentelor tehnologiilor de
extracție aplicate. Cunoașterea, din acest punct de vedere, a potențialului pe care iazurile miniere din
România îl au, asigură identificarea, de ordin strategic, a tipurilor de substanțe minerale utile, a
distribuției lor regionale, a valorii lor utilitare și, în consecință, a posibilităților viitoare de valorificare
în toate ramurile economiei naționale.

Întreaga activitate minieră produce, din cauza specificului său, multiple și variate efecte
negative asupra mediului, exemplificate prin:

- modificări ale reliefului, manifestate prin degradarea peisajului și strămutări ale gospodăriior și
obiectivelor industriale din zonele de exploatare;

- ocuparea unor mari suprafețe de teren pentru activitatea de exploatare, haldare, depozitare a
substanțelor minerale utile, instalații industriale, căi de acces, suprafețe ce devin astfel total
inutilizabile în alte scopuri, pentru o perioadă lungă de timp;

- degradarea terenului, prin deplasări pe verticală și orizontală ale suprafeței și alunecarea haldelor și
iazurilor de decantare, cu provocarea unor grave accidente;

- impurificarea apelor curgătoare de la suprafață și a apelor freatice;

- dezechilibrul hidrodinamic al apelor subterane;

- influențe negative asupra atmosferei, florei și faunei din zonă;

- poluarea chimică a solului, care poate afecta pentru mulți ani proprietățile fertile ale acestuia;

- zgomote, vibrații și radiații răspândite în mediul înconjurător, cu o puternică acțiune nefavorabilă.

Asistăm la extinderea riscurilor de ordin ecologic, datorate unor situații reale în care își
desfășoară activitatea multe dintre unitățile miniere:

3
1. în primul rând, este vorba de volumele mereu crescânde de roci sterile extrase, transportate și
depozitate, din cauza creșterii nevoilor de materii prime minerale necesare societății și situației reale
în care suntem puși, de a exploata și valorifica zăcăminte cu componenți utili din ce în ce mai reduși;

2. în al doilea rând, este vorba de extinderea activității miniere în zone care au caracteristici
particulare, din care derivă influențe negative de lungă durată și cu extindere la mari distanțe;

3. în al treilea rând, trebuie arătat că activitatea minieră se desfășoară obligatoriu într-un loc legat
strict de existența zăcământului și că acest fapt poate crea probleme ecologice deosebite, într-o zonă
sensibilă pentru conservarea ecosistemului.

1. Vârful Mestecăniș: așezare geografică

Pasul Mestecanis de pe DN17 se afla in sud-estul Obcinei Mestecanis, la o altitudine

de 1086 m. Pasul asigura legatura intre Depresiunea Dornelor si Depresiunea Campulung
Moldovenesc. Pasul are un profil transversal asimetric, avand fatada dinspre Bistrita Aurie
mai abrupta decat fatada dinspre Valea Moldovei. Șoseaua care traverseaza pasul, DN17, face
legatura intre Transilvania si Moldova, peste Carpatii Orientali.

2. Starea inițială a ecosistemului

2.1. Condiții de biotop

 Biotopul reprezintă un mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene pe

care se dezvoltă o biocenoză . În structura biotopului sunt incluse substanțele anorganice,

factorii geografici, mecanici, fizici, fizico-chimici și relațiile dintre acești factori.

 Principalul tip de ecosistem întâlnit aici este cel forestier montan;

 Fond forestier: 7.349,57 ha reprezentând 94,92% din suprafaţa parcului;
 Păşune: 391,73 ha reprezentând 5,06% din suprafaţa parcului;
 Parcul Național Ceahlău a fost declarat arie protejată prin Legea Nr.5 din 5 martie

4
2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone
protejate) și reprezintă un areal montan cu o mare diversitate reliefală (turnuri, ace, creste
calcaroase, relief carstic cu vârfuri ascuțite, peșteri, cheiuri, văii) cu păduri, pajiști și fânețe;

 Situat în arealul Carpaților Orientali și localizat la nivelul zonei centrale, acesta ocupă

o suprafață de 8.396 hectare (formată din conglomerate dure a Masivului Ceahlău);

 Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri aluviale cu Alnus

glutinosa și Fraxinus excelsior, Păduri dacice de fag, Păduri acidofile de Picea abies din
regiunea montană, Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană, Păduri
din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Tufărișuri cu Pinus mugo și
Rhododendron myrtifolium, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Peșteri închise accesului
public, Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix, Comunități de lizieră cu ierburi înalte
higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Comunități rupicole calcifile sau
pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi, Fânețe montane, Versanți stâncoși cu vegetație
chasmofitică pe roci calcaroase și Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor
montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului oriental al
Carpaților;

 Parcul natural din zona Pojorata se suprapune sitului Natura 2000 - Ceahlău, la baza

desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a
Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor
naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) printre care: șase mamifere: ursul brun,
lupul, râsul, liliacul mic cu potcoavă, liliacul cu urechi mari și liliacul comun; trei amfibieni:
ivorașul-cu-burta-galbenă, tritonul cu creastă și salamandra carpatică, un pește din specia
Cottus gobio (zglăvoacă), precum și cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii, o nevertebrată din
specia Odontopodisma rubripes;

 La nivelul ierburilor vegetează șase specii floristice rare, enumerate în aceeași anexă,

astfel: ruginița, papucul doamnei, clopoțel de munte, moșișoare, iarba-gâtului și stânjenelul

sălbatic.

5
 2.2. Caracteristicile biocenozei

Biocenoza (din greacă koinosis - a împărți) reprezintă un nivel supraindividual de

organizare a materiei vii și descrie totalitatea organismelor vii, vegetale (fitocenoză) și
animale (zoocenoză), care interacționează între ele și care conviețuiesc într-un anumit mediu
sau sector din biosferă (biotop), formând cu el un tot unitar și care se află într-un echilibru
dinamic dependent de acel mediu. Ea se caracterizează printr-o anumită structură și
funcționare dată de modelul circulației materiei, energiei și informației. Termenul de
biocenoză a fost propus de Karl Möbius în 1877.

In zona Varfului Mestecanis, fauna este una diversă și bine reprezentată din mai multe

specii de mamifere, păsări, reptile și amfibieni.

 Mamifere: cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), capră neagră

(Rupicapra rupicapra), pisică sălbatică (Felis silvestris), mistreț (Sus scrofa), vulpe (Vulpes
vulpes crucigera), jder (Martes martes), nevăstuică (Mustela nivalis), viezure (Meles meles),
iepure de câmp (Lepus europaeus), dihor (Mustela putorius), arici comun (Erinaceus
europaeus), pârș cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), pârș de stejar (Eliomys quercinus),
pârș de alun (Muscardinus avellanarius), șoarece săritor de pădure (Sicista betulina), liliacul
de ziduri (Vespertilio murinus), liliacul târziu (Eptesicus serotinus), liliacul pitic (Pipistrellus
pipistrellus), liliacul urecheat (Plecotus auritus);

 Păsări: uliu porumbar (Accipiter gentilis),acvilă de munte (Aquila chrysaetos),

pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă de munte (Anthus spinoletta), cocoș de munte (Tetrao
urogallus), acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina), corb (Corvus corax), cristel-de-câmp
(Crex crex), mierlă de apă (Cinclus cinclus), mierla de piatră (Monticola saxatilis), brumăriță
de stâncă (Prunella collaris), ciocănitoare-de-munte (Pycoides tridactylus), pițigoi-moțat
(Parus cristatus), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), șoim călător (Falco peregrinus),
pițigoiul de munte (Parus montanus), mierla gulerată (Turdus torquatus) sau mierla de apă
(Cinclus cinclus);

 Reptile și amfibieni: năpârcă (Coronella austriaca), șopârlă de câmp (Lacerta

agilis), șarpe de apă (Natrix tessellata), șarpele orb (Anguis fragilis), viperă (Vipera berus),
broască râioasă verde (Bufo viridis), broasca roșie de munte (Rana temporaria), broască
râioasă (Bufo bufo) sau tritonul de munte (Triturus alpestris).

6
  Flora este alcătuită

din arbori și arbusti cu specii de brad (Abies alba),larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus
cembra), tisă (Taxus baccata), pin de pădure (Pinus sylvestris), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr
(Juniperus sibirica) sau ienupăr (Juniperus communis), fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus
petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior),
jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), arțar (Acer platanoides), răchită
(Salix bicolor), salcie albă (Salix eleagnos), arin de munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus
glutinosa), alun (Corylus avellana), păducel (Crataegus monogyna), afin (Vaccinum myrtillus
L.), soc negru (Sambucus nigra), mur (Robus fruticosus), zmeur (Robus idaeus), măceș (Rosa
canina) sau merișor (Vaccinium vitis-idaea).

3.Impactul antropic

Groapa de gunoi din

Pasul Mestecăniş în care s-au
investit peste 27 de milioane de
lei a fost terminată, chiar dacă locuitorii din zonă sunt în continuare împotriva acestui proiect.
Investiţia este realizată printr-un program finanţat din fonduri europene care vizează
gestionarea deşeurilor din judeţul Suceava. Firmele Bilfinger Baugesellschaft mbH Austria şi
SC Concret Construct AG SRL Gura Humorului au fost cele ce au semnat cu CJ Suceava un
contract în valoare de 27,6 milioane de lei pentru construcţia şi punerea în funcţiune a
depozitului ecologic de la Pojorâta, din judeţul Suceava. Termenul de finalizare a lucrărilor
era iulie 2014, însă probleme apărute de-a lungul timpului au făcut ca groapa de gunoi să nu
fie funcţională nici în ziua de astăzi; astfel, o bucată mare de teren a fost defrişată în vârf de
munte pentru a amenaja un depozit de deşeuri menajere.

Conform proiectului, se estimează că groapa de gunoi va funcţiona până în anul 2037

şi aici vor fi depuse 350.000 de tone de deşeuri.

7
 Groapa ecologică de pe Mestecăniş, care a suscitat un val întreg de proteste atât în
mediul virtual, cât şi în instanţele de judecată, a fost construită cu respectarea legilor
României.

Depozitul situat în vârf de munte, la o altitudine de 1.100 de metri, prezintă un pericol

iminent pentru siguranţa localnicilor, în special din punct de vedere al sănătăţii.Groapa de
gunoi este amplasată la numai 1,5 kilometri de satele Mestecăniş şi Valea Putnei, iar oamenii
spun că în momentul în care va fi dată în exploatare aceasta riscă să le facă viaţa un coşmar.

Sătenii reclamă că pământul excavat, un adevărat munte, a fost dislocat şi depozitat chiar
deasupra caselor în care locuiesc şi se poate produce oricând o tragedie.

Din punct de vedere turistic, această comună dispune de aproximativ 300 de locuri de
cazare de care turiștii pot beneficia dacă vin să viziteze Pietrele Doamnei, Biserica Sf.
Nicolae, etc. Groapa de gunoi reprezintă un proiect mult mai vechi, respectiv din 2011 și face
parte din proiectul „Sistem de
Management Integrat al Deșeurilor”
(SMID). Aproape 52 de milioane de euro
reprezintă valoarea totală a proiectului,
bani care vor veni în proporție de 80% de
la Uniunea Europeană.

Acești 52 de milioane de euro vor

mai fi folosiți și pentru a construi un depozit de deșeuri în comuna Moara tot din județul
Suceava și pentru a reabilita alte gropi de gunoi neconforme cu standardele din Suceava,
Rădăuți, Gura Humorului, Fălticeni, Siret, Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc. În plus,
se vor construi 3 stații de transfer deșeuri noi, pe lângă cele două deja existente.

În general, ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare depozitele de

deșeuri se numară printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru
mediu și sănătatea publică.

Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri în ordinea în

care sunt percepute de populație sunt:

 modificari de peisaj și disconfort vizual;

 poluarea aerului;
 poluarea apelor de suprafata;

8
  modificări ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile
învecinate.

În termeni de biodiversitate, un depozit de deșeuri înseamnă eliminarea de pe suprafața

afectată acestei folosințe a unui număr de 30-300 specii, fără a considera și populația
microbiologică a solului. In plus, biocenozele din vecinătatea depozitului se modifică în
sensul că in asociațiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;
unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona în avantajul celor care își găsesc hrana în
gunoaie: șobolani și ciori. Deși efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la
durata exploatării depozitului reconstrucția ecologică realizată după eliberarea zonei de
sarcinile tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic inițial evoluția biosistemului
fiind ireversibil modificată.

4. Estimarea costurilor

I. Ecologizarea parcului și declararea lui arie protejată de lege și includerea lui într-un
circuit turistc; 500.000 lei
II. Plantarea compactă de copaci într-o zonă a sitului pentru a se realiza un habitat adecvat
pentru speciile de păsări caracteristice pădurilor de șes;
150.000 lei
III. Actualizarea inventarului de specii de păsări din sit prin observații, studii și
monitorizări; 150.000 lei
IV. Realizarea/actualizarea inventarelor pentru plantele superioare; 80.000 lei
V. Eliminarea braconajului - 7000 lei
VI. Scoaterea câinilor prădători din zonă – 5000 lei
VII. Prevenirea incendierilor de stuf şi papură – 5000 lei

Totalul costurilor estimare: 500.000+150.000+150.000+80.000+7000+5000+5000=

=897.000 lei

9
 4.Soluții pentru remediere

În perimetrul zonei Pojorâta există o zonă protejată și anume Parcul Național Ceahlău,
chiar însăși comuna Pojorâta fiind declarată oficial zonă turistică.

Un prim pas pentru remedierea problemei din comuna Pojorâta este închiderea
depozitului de deșeusi. După închiderea depozitului, pentru integrarea lui în ecosistem se va
realiza înierbarea suprafeţei acestuia cu plante – graminee – şi plantarea unor specii rezistente
la factorii poluanţi, în vederea refacerii structurii solului şi a biocenozei, în paralel cu
eliminarea surselor de poluare şi cu introducerea treptată a acestor terenuri în peisajul natural
al zonei. De asemenea se recomandă realizarea unei perdele vegetale de protecţie prin
plantarea mai multor etaje de arbori şi arbuşti cu dezvoltare rapidă. Pe perioada de funcţionare
a depozitului sunt stabilite
măsuri de supraveghere şi
monitorizare a depozitului
propriu-zis cât şi a factorilor
de mediu care vor fi
influenţaţi de existenţa
acestuia. Operatorul
depozitului este responsabil
de întreţinerea,
supravegherea, monitorizarea şi controlul postînchidere al depozitului, conform autorizaţiei
integrate de mediu. Perioada de urmărire postînchidere este stabilită de autoritatea competentă
pentru protecţia mediului. Această perioadă este de minimum 30 ani şi poate fi prelungită
dacă prin programul de monitorizare postînchidere se constată că depozitul nu este încă stabil
şi prezintă un risc potenţial pentru factorii de mediu.

5.Concluzii
10
 Depozitul de deșeuri din Pasul Mestecăniș, zona comunei Pojorâta, este o greșeală ce
trebuie remediată imediat atât din punct de vedere ecologic cât și sub aspectul așa-zisei
”poluări vizuale”. Această groapă uriașă de gunoi din vârful munților ar trebui eliminată
deoarece efectele sale sunt în proporție de mai bine de 90% negative.

Populația din zona depozitului poate fi expusă la riscul unor îmbolnăviri datorită unor
poluări biologice, ceea ce nu este de dorit într-o zonă ce aparține unui Parc Natural și care este
oficializată drept zonă turistică.

6.Bibliografie

11
 http://adevarul.ro/locale/suceava/groapa-gunoiconstruita-varf-munte-fost-
finalizata-350000-tone-deseuri-vorfi-depuse-depozitul-pasul-mestecanis-
1_5831a50c5ab6550cb8ac6d8c/index.html
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Na%C8%9Bional_Ceahl%C4%83u
 https://www.monitorulsv.ro/Local/2015-04-01/Groapa-de-gunoi-de-pe-
Mestecanis-a-fost-construita-cu-respectarea-legilor-Romaniei
 https://bloggingthegreen.com/2017/02/22/groapa-de-gunoi-ecologica-de-la-
pojorata-suceava/

12