Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Delta Dunarii este una din cele 3 rezervatii ale bisferei din Romania, cu o suprafata de
580.000 ha, aflata in partea de est a Europei. Din cele 580.000 ha, mai mult de jumatate
(338.100 ha) apartine Deltei Dunarii, iar restul este impartit intre zona inundabila din susul
Dunarii (sectorul Isaccea-Tulcea 9.100 ha), complexul lagunar Razim-Sinoe (101.500 ha),
fasia invecinata de la Marea Neagra (130.000 ha) pana la izobata de 20m, si Dunarea
maritima intre Cotul Pisicii si Isaccea (1300 ha).
Delta Dunarii este cel mai nou si cel mai jos teritoriu al Romaniei, cu un relief in
continua formare si remodelare. Este a doua delta ca marime din Europa. Altitudinea minima
este de -36 m pe bratul Chilia si maxima de +13 m pe dunele de pe grindul Letea.
Condiiile naturale specifice din Delta Dunrii au fost afectate n trecut prin lucrrile
executate pe teritoriul RBDD i n bazinul hidrografic al Dunrii. Principalele activiti
antropice din Delt care au avut influene directe asupra mediului deltaic au fost:
Rezult c, pe o suprafa de cca din teritoriul Deltei, omul a intervenit n mod brutal
asupra ecosistemelor deltaice, refacerea lor fiind o problem ct se poate de dificil.
Condiiile ecologice din Delt au fost sensibil influenate i de activitile antropice
desfurate n ntregul bazin hidrografic al Dunrii:
- ndiguirea Luncii Dunrii;
- construirea barajelor pe Dunre, acumulrile hidrotehnice, lucrrile antierozionale i
captrile de ap ( n special pentru irigaii);
- dezvoltarea activitilor economice din bazinul Dunrii (industria, agricultura,
energetica, transporturile etc.).
nrutirea calitii apelor Dunrii a condus la apariia n lacurile Deltei a unor fenomene
hidrologice deosebit de grave, provocnd o puternic eutrofizare a apelor datorit creterii
coninutului de nutrieni.
Deteriorarea habitatelor naturale ale Deltei Dunrii, produs prin amenajarea incintelor
agricole, stuficole, piscicole i silvice a impus aciuni concrete de redresare i reconstrucie
ecologica care s aduc ecosistemele la o stare mai apropiat de cea iniial, anterioar
ndiguirii i explotrii acestor zone.
n acelai timp este necesar cunoaterea consecinelor benefice ale lucrrilor de reconstrucie
ecologic efectuate i stabilirea modalitilor de gestionare a resurselor naturale generate de
zonele renaturate.
Delta Dunarii,una din cele mai mari zone umede din Europa,se constituie intr-un complex
unic de habitate si comunitati,situate pe marile cai de migratie a pasarilor.Delta Dunarii (circa
4150 km,din care 3446 km pe teritoriul Romaniei)este inclusa in Rezervatia Biosferei Delta
Dunarii (5800 km),care mai cuprinde o parte din Lunca Dunarii in amonte de Ceatalul
Ismail,lagunele Razelm-Golovita-Zmeica-Sinoe si apele marine adiacente frontului deltaic si
lagunar.
Importanta ecologica si stiintifica deosebita a Deltei Dunarii este data de diversitatea
biologica foarte ridicata,in special la nivelul ornitofaunei si ichtiofaunei,si de dinamica
specifica a parametrilor morfometrici si hidrologici,care fac din Delta Dunarii un adevarat
laborator de monitorizare si cercetare a mediului natural.
In Delta Dunarii cuibaresc,hiberneaza sau sunt in pasaj cca.325 de specii de pasari,multe
dintre ele declarate ca specii de interes European si mondial (de exemplu:Pelicanus
Onocrotalus,Pelicanus cripus,Tadorna tadorna,Egretta alba,Egretta garzetta,Cygnus
olor,Cygnus Cygnus etc.).
Acest paradis natural a inceput sa fie modificat antropic mai ales dupa 1960,cand s-a pus
in practica un program de amenajare agricola,piscicola si stuficola,in urma caruia reteaua de
garle si canale a fost puternic mofidicata.In 1990 s-a ajuns la o suprafata indiguita de 97 408
ha,din care 39 974 ha pentru scopuri agricole.De asemenea,cresterea presiunii umane asupra
fondului piscicol a determinat diminuarea semnificativa a rezervelor de peste din Delta
Dunarii.Astfel,dificultatea de promovare a activitatilor turistice,datorita lipsei infrastructurii
necesare pentru sustinerea acestor activitati,gradul ridicat de izolare,precum si gama redusa de
resurse naturale,au determinat existenta unui indice de calitate a vietii foarte scazut in spatial
Deltel Dunarii.
Declararea in 1990 a Deltel Dunarii ca Rezervatie a Biosferei si includerea ulterioara in
Lista Zonelor Umede (Conventia Ramsar) au constituit pasi importanti pentru reconstructia
ecologica a acestei zone.
In anul 1993,in cadrul Programului International Dunarea Verde al WWF a fost demarat
proiectul de reconstructie ecologica a incintelor indiguite Babina (2 220 ha) si Cernovca (1
580 ha).Lucrarile de indiguire au inceput in anul 1985 pentru Ostrovul Babina si 1987 pentru
Ostrovul Cernevca,lucrari ce au presupus construirea de diguri,terasari,nivelari care au
modificat topografia terenului si deci au modificat structural aceste zone umede.Modificarile
au condos la schimbarea radicala a covorului vegetal,aparand plante xerofite si
halofile.Indiguirea ostroavelor a condos si la pierdera functiei de zona reproducatoare pentru
pesti,disparand aproape toti pestii caracteristici Deltale Dunarii.Acvifaunaa fost afectata la fel
de mult,disparand speciile habitatului acvatic si aparand specii cuibatoare caracteristice
habitatului terestru,precum si specii antropofile (de exemplu:Passermontanus si Corvus
frugilegus).
Dupa 1990 ,terenul afost abandonat fiind folosit doar ca pasune pentru localnici.Programul
de reconstructie ecologica a inceput efectiv in anul 1994,cand incinta Babina a fost
reconectata la regimul inundabil al Dunarii prin efectuarea a patru brese in digurile de
incinta,doi ani mai tarziu fiind executate alte doua brese in digurile incintei Cernovca.
Cercetatorii Institutului de Cercetare si Proiectare Delta Dunarii si specialistii WWF au
luat in calcul mai multe variante de pozitionare si caracteristici a breselor,ele trebuind sa
permita atat patrunderea apei in incinta cat si deversarea,calculul fiind facut pentru niveluri de
65 m la Chilia.Astfel,daca nivelul este sub 65 m ,apa iese din ostroave,iar daca nivelul este
peste 65 m ,apa patrunde in ostroave.
Reconectarea incintelor la regimul hidrologic al Deltei Dunarii a permis reconstructia
principalelor functii ecologice ale ostroavelor:habitat pentru pasari si animale specifice zonei
aluviale,habitat si zona de reprofucere pentru pasari acvatice,biocoridor,productia
biologica,rol in circuitele biogeochimice ale elementelor,retinerea sedimentelor si fixarea de
substante toxice,biofiltru pentru Marea Neagra.
Aproape toate functiile ostroavelor au fost refacute,inprivinta acvifaunei fiind inregistrate cele
mai evidente progrese.
In Romania numai in ultimii 50 de ani au fost degradate sau distruse peste 400 000 ha
zone umede,cea mai afectata zona fiind Lunca Dunarii.Pentru reconstrictia acesteia,in anul
2000,Romania a initiat impreuna cu Bulgaria,Republica Moldova si Ucraina proiectul
Coridorul Verde al Dunarii,care se doreste a fi o reta ecologica la nivel regional cu o
suprafata de 870 000 ha.