UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETE

RINARĂ
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ȘI
DEZVOLTARE RURALĂ
Master- Management și Dezvoltare Rurală
Anul I

Masterand: Ivan Claudia Ioana

 Spaţiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a
generat o mare diversitate de păreri privind definirea, sfera
de cuprindere şi componentele sale.
 Pentru a înţelege complexitatea acestui concept este
necesară definirea, chiar şi sumară a principalelor noţiuni
specifice şi componentele sale, cum ar fi:
 Ruralul cuprinde toate activităţile care se desfăşoarăîn
afaraurbanului şi cuprinde trei componente esenţiale: comunităţile
administrative constituite din membrii relativ puţin numeroşi şi
care au relaţii mutuale; dispensarea pronunţată a populaţiei şi a
serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii şi
silviculturii.
 Spaţiul rural este noţiune care, prin complexitatea sa a
generatnumeroase păreri, care diferă de la un autor la altul,
dar în esenţă se ajunge aproape la aceleaşi concluzii.
 Spaţiul rural, poate fi apreciat, ca fiind mediul natural
în care se instalează activităţile umane, cu condiţia ca
acestea să nu fie agresive şi să promoveze degradarea
lui. Revenirea populaţiei spre activităţi agricole şi
neagricole în spaţiul rural poate fi apreciat ca un factor
de reechilibru biologic, pentru că se întoarce într-un
mediu lipsit de toate aspectele nocive oferite de spaţiul
urban.
- Funcţia economică a spaţiului rural
- Funcţia ecologicăa spaţiului rural
- Funcţia social-culturală
 Este cunoscut faptul că majoritatea ţărilor dezvoltate au avut o
economie predominant agricolă cu caracteristicile sale specifice.
 Dezvoltarea industriei, a serviciilor, a comerţului au condus la
formarea unor aglomerări urbane, influenţând într-un anumit
mod spaţiul rural.
 Industrializarea, dezvoltarea serviciilor şi a comerţului au
influenţat raporturile demografice dintre sat şi urban, (în favoarea
urbanului) dar, în acelaşi timp, spaţiul rural şi-a adus o contribuţie
la dezvoltarea industriei şi a serviciilor.
 Efectele industrializării asupra echilibrului geografic
şi demografic sunt semnificative mai cu seamă dacă
avem în vedere faptul că, dezvoltarea industriei se
caracterizează printr-o concentrare puternică a
activităţii economice şi a populaţiei mărind dotarea
edilitară a aglomeraţiilor umane. Nevoia de forţă de
muncă, câştigurile mai mari şi relativ mai sigure,
confortul oferit de oraş a determinat o migrare
puternică a populaţiei rurale spre urban având drept
consecinţă depopularea localităţilor rurale.
 Pădurea reprezintă o componentă de bază a mediului înconjurător, fără de
care viaţa umană şi nu numai, nu poate fi concepută, îndeplinind rolul de
ameliorare şi de conservare a acesteia.
 Producând cantităţi semnificative de “biomasă” cu o valoare economică
deosebită pentru evoluţia societăţii omeneşti, pădurea contribuie şi la
pregătirea solului, adică la consolidarea terenurilor; ameliorarea
solurilorerodate sau degradate; îmbogăţirea rezervelor de materii organice
şi de substanţe nutritive în sol; reducerea transportului de materiale solide
de apa pluvială; precum şi la purificarea aerului prin stocarea carbonului
şi emisia de oxigen în urma procesului de fotosinteză; filtrarea aerului şi
depunerea particulelor de praf şi de substanţe minerale solide etc.
 Pădurea are rolul de a furniza omului o gamă bogată de produse cu o
valoare economică de necontestat. Este vorba nu numai de masa lemnoasă,
cât şi de celelalte produse ale pădurii, printre care amintim: vânat, peşte,
fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale, răşină, substanţe
tanante etc.
 Dacă avem în vedere rolul şi importanţa pădurilor ca ecosisteme
terestre, se impune a fi evidenţiat faptul că, prezenţa pădurii într-o
anumită zonă imprimă înfăţişarea, aspectul şi trăsăturile acestei
zone. Defrişările iraţionale ale pădurilor au un efect negativ
asupra mediului înconjurător, în special este vorba de favorizarea
alunecărilor de teren, schimbarea caracteristicilor climatului,
regimului hidrologic cât şi a calităţii aerului din atmosferă.
 Fenomenul de restructurare a economiei naţionale a afectat şi
silvicultura ca ramură a acesteia, cunoscând transformări
semnificative mai ales în ceea ce priveşte structura de proprietate.
Cu toate acestea, întregul complex de măsuri normative silvice se
supune unui obiectiv fundamental - cel al asigurării condiţiilor
reale pentru gestionarea durabilă a pădurilor indiferent cine este
sau va fi proprietarul acestora
Cunoaşterea şi caracterizarea fondului forestier naţional se
realizează cu ajutorul unui sistem de indicatori, printre care
amintim:

 mărimea fondului funciar;

 compoziţia pe specii a pădurilor;
 structura pe clase de vârstă a pădurilor;
 regimele de tratament aplicate în gospodăria pădurilor;
 producţia şi productivitatea pădurilor;
 rezerva de masă lemnoasă existentă pe picior;
 accesibilitatea pădurilor.
 Prin natura lor, pădurile au numeroase funcţii cu implicaţii directe
şi indirecte în viaţa socială şi economică a omului. Pentru a înţelege
mai bine modul de manifestare al funcţiilor pădurilor, acestea
(pădurile) au fost sistematizate în două grupe.4

 Prima grupă cuprinde păduri cu funcţii sociale de protecţie a

apelor,a solului, a climei şi a obiectivelor de interes naţional, păduri
pentru recreare, păduri de ocrotire a genofondului şi ecofondului,
precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şi rezervaţii.
 În cea de a doua grupă sunt cuprinse pădurile cu funcţii
deproducţie şi de protecţie în care se urmăreşte să se realizeze, în
principal, masa lemnoasă de calitate superioară şi alte produse ale
pădurii şi protecţia calităţii factorilor de mediu.
 Cele două grupe de păduri sunt constituite în
raport de funcţiile predominante. Aceasta nu
înseamnă că există o linie despărţitoare între
grupele respective. Spre exemplu, furnizarea de
masă lemnoasă pentru nevoi economice se
realizează de către fiecare din cele două grupe,
numai că regimul de tăiere este diferit.
 Pentru fiecare grupă şi subgrupă funcţională, prin
grija silvicultorilor, se stabilesc măsuri de
gospodărire diferenţiate, în vederea realizării de
structuri care să asigure îndeplinirea
corespunzătoare a funcţiilor atribuite.
 Funcţia de protecţie a apelor
 Funcţia de protecţie a terenurilor şi
solurilor;
 Funcţia de protecţie contra factorilor
climatici şi industriali dăunători
 Funcţia de recreare
 Funcţia de interes ştiinţific şi de
conservare a fondului genetic forestier;
 Silviciultura deţine un rol important în economia ţării noastre şi
mai ales în economia spaţiului rural mai cu seamă în zonele
colinare şi de munte, unde ponderea suprafeţelor împădurite
poate ajunge la peste 50% din totalul suprafeţelor teritorului.
 Dezvoltarea silviculturii influenţează pozitiv majoritatea
activităţiilor productive din spaţiul rural, dar la o analiză atentă se
poate constata şi o reacţie inversă, adică multe activităţi din alte
domenii decât silvice au efecte benefice asupra silviculturii.
 Importanţa silviculturii în economia spaţiului rural ar putea fi
pusă în evidenţă mai bine printr-o analiză a raporturilor şi
legăturilor existente a acestui sector cu celelalte sectoare de
activitate, productive sau neproductive, din comunitatea rurală,
cele mai importante raporturi dintre silvicultură şi alte sectoare
sunt următoarele:

 Raporturile dintre silvicultură şi agricultură.
 Participarea silviculturii la dezvoltarea industriei
alimentare.
 Silvicultura şi dezvoltarea turismului
 Silvicultura şi dezvoltarea industriei farmaceutice
 Silvicultura şi dezvoltarea industriei meşteşugăreşti şi
de artizanat
 Silvicultura şi apicultura
 Silvicultura şi construcţiile edilitare