LUCRARE DIPLOMĂ

GESTIONAREA DURABILĂ A PĂDURILOR

DIN JUDEŢUL GIURGIU
 CUPRINS

CAPITOLUL I

ANALIZA SITUATIEI PADURILOR LA NIVELUL JUDETULUI

GIURGIU

I.1. ORGANIZAREA SPATIULUI VERDE …………………........….… pg.5-7

I.2. STAREA PADURILOR …………………………….......………….. pg.8-23

I.3. FUNCTIILE ECONOMICE ……………......….……………..…... pg.23- 25

I.4. DISFUNCTIONALITATI ECOLOGICE GENERATE DE

DEFRISARE …………………………..……………......……………... pg.26-31

CAPITOLUL II

PROPUNERI DE MASURI PENTRU CRESTAREA EFICIENTEI

ECONOMICE SI ECOLOGICE

II.1. ECONOMIA PADURII – CERINTELE

DURABILITATII …………………………………………........…....... pg.32-33

II.2. CRITERII DECIZIONALE IN SILVICULTURA

MULTIFUNCTIONALA………………………………..........…..……. pg.33-37

II.3. REGLEMENTARI IN DOMENIUL SILVIC …………..….......… pg.38-40

II.4. CRESTEREA SUPRAFETEI SI AMENAJAREA PENTRU VIZITARE/

AGREMENT ………………........................................……………..…. pg.40-41

CONCLUZII ………………………………….......……………..……. pg.42-44

2
 INTRODUCERE

Dezvoltarea durabilă constituie un deziderat al economiei mondiale

actuale, care se desfăşoară pe fondul globalizării. Globalizarea modifică
contextul problemelor de mediu la nivel local, naţional, regional şi global, ceea
ce imprimă dezvoltării economice durabile noi dimensiuni.
Procesul obiectiv al globalizării conduce spre o dezvoltare şi o
implementare a politicilor de mediu, deschide oportunităţi pentru promovarea
obiectivelor de mediu prin reorientarea politicilor economice (în special a celor
de natură fiscală), ca instrumente directe de protejare a calităţii mediului şi care
trebuie luate în considerare la realizarea unei dezvoltări economice durabile.
Fără o utilizare durabilă a resurselor în turism şi silvicultură, suportul
ecologic pe care se sprijină aceste activităţi se deteriorează iremediabil,
compromiţând însăşi posibilitatea desfăşurării activităţilor. De aceea, se impune
găsirea căilor de realizare a unei dezvoltări economice durabile şi în aceste
sectoare. Principalele aspecte vizate sunt: metodele de evaluare a calităţii
mediului.
Conceptul de gestionare durabilă a pădurilor
Analizând prin prisma gestiunii silvice conceptul de dezvoltare durabilă
este un altfel spus al principiului continuităţii definit acum două secole de către
Hartig: „administraţiile silvice trebuie să reglementeze tăierile de păduri în aşa
fel încât generaţiile viitoare să poată avea de pe urma lor cel puţin tot atâtea
avantaje ca şi generaţia actuală.
În Declaraţia Principiilor Forestiere, sintagma Gestionare, conservare şi
dezvoltare durabilă este vehiculat nedisociat, fiecare din aceste noţiuni având
propria semnificaţie. Liantul, puntea de legatura între cele trei concepte, este
strategia – concretizată într-un summum de măsuri prin care se urmăreşte
atingerea unui ţel sau pentru a asigura continuitatea unei linii directoare.

3
 CAPITOLUL I
ANALIZA SITUAŢIEI PĂDURILOR LA NIVELUL JUDEŢULUI
GIURGIU

I.1 ORGANIZAREA SPAŢIULUI VERDE

Suprafaţa totală a fondului forestier din judeţul Giurgiu este de 38233 ha,
din care proprietatea statului administrata de D.S.Giurgiu este de 36180 ha, ceea
ce reprezintă sub 10% din suprafaţa judeţului Giurgiu.
In urma definitivării aplicării legilor retrocedării pădurilor, se preconizează ca
D.S.Giurgiu să rămână în administrare cu suprafaţa de cca. 33 000 ha.
Structura pe specii se prezintă astfel(vezi graficul nr.1):
- Răşinoase - 216 ha;
- Cvercinee - 16530 ha;
- DT - 9748 ha;
- DM - 7951 ha.
Pădurile din grupa I funcţională acoperă 34 080 ha, adică 99% şi numai
365 ha sunt încadrate în grupa II funcţională.
Posibilitatea anuală este de 142 mii mc, din care 100 mii mc produse
principale şi 42 mii mc produse secundare şi igienă.
Structura organizatorică
Direcţia Silvică Giurgiu are in subordine patru ocoale silvice şi pâna în anul
2016, administraţia Parcului Natural Comana, astfel:
Ocolul Silvic Bolintin – 10 998 ha, 6 districte, 9 fonduri de vânătoare;
Ocolul Silvic Comana – 9435,5 ha, 10 fonduri de vânătoare;
Ocolul Silvic Ghimpaţi – 8 573,2 ha, 6 districte silvice, 10 fonduri de vânătoare;
Ocolul Silvic Giurgiu – 7 943 ha, 6 districte, 17 fonduri de vânătoare, 1 punct de
prelucrare a lemnului;

4
Parcul Natural Comana – 24 963 ha , din care 7 376 ha fond forestier.
Realizarea principalilor indicatori tehnico-economici
Din cota alocata de 129,0 mii mc masa lemnoasă pe picior, în anul 2006,
D.S.Giurgiu a recoltat întregul volum, iar pentru anul în curs s-au luat toate
măsurile organizatorice pentru recoltarea întregii cote de 135,0 mii mc.
Conducerea şi îngrijirea arboretelor tinere constituie un obiectiv permanent
al silvicultorilor giurgiuveni, fiind parcurse cu aceste lucrări în anul 2006 o
suprafaţă totală de 1642 ha, din care: degajări 65 ha, curăţiri 364 ha, rărituri
1149 ha, elegaj artificial 64 ha.
Regenerarea pădurilor
Prin activitatea de regenerare a pădurilor se urmareşte în permanenţă
împădurirea tuturor suprafeţelor de pe care se recoltează masă lemnoasă.
Anual se asigură regenerarea pe cca 350 ha fond forestier, din care 120 ha
prin împăduriri efective şi 230 ha prin regenerări naturale atât sub adăpost cât şi
prin crânguri.
În ultimii ani silvicultorii giurgiuveni au acordat o atenţie deosebită atât din
punct de vedere tehnic cât şi prin asigurarea puieţilor apţi de plantat din
pepinierele proprii, tuturor solicitărilor pentru împădurirea unor terenuri
proprietate privată din afara fondului forestier. În acest fel s-a reuşit în timpul
celor trei ani de funcţionare a D.S.Giurgiu, să se mărească suprafaţa de pădure a
judeţului cu cca 300 de ha.
Prin cultivarea celor 39 ha pepiniere silvice se asigură în fiecare an necesarul
de puieţi pentru lucrările de împaduriri şi completări în asortimentul de specii
prevăzut în compoziţiile corespunzătoare condiţiilor staţionale atât pentru nevoi
proprii, cât şi pentru alţi beneficiari din structura RNP sau particulari.
Arboretele din D.S.Giurgiu, care în timp au făcut obiectul unor gradaţii
deosebit de puternice ale defoliatorilor Lymantria dispar şi Malacosoma neustria
în principal şi Tortrix Viridana şi Operophtera brumata în secundar, în anul 2006

5
au prezentat infestări cu intensităţi al căror nivel nu a necesitat intervenţia cu
lucrări de combatere a omizilor defoliatoare.
În aceste condiţii, activitatea de protecţie a pădurilor s-a limitat la
aplicarea de tratamente cu aparatura de la sol în pepinierele centrale, plantaţii şi
regenerări tinere, precum şi în efectuarea lucrărilor de minim sanitar.
Pentru primavara anului 2007, s-au prognozat defolieri produse de
dăunătorii Tortrix Viridana şi Operophtera brumata peste pragul admis de
instrucţiuni în arboretele din nordul direcţiei, urmând a fi aplicate tratamente
aviochimice pe suprafaţa de 2062 ha cu Rimon.
Vânătoare
Direcţia Silvică Giurgiu are in gestiune un număr de 7 fonduri de
vânătoare, cu o suprafaţa totală de 46678 ha din care fond forestier 8403 ha,
populate cu efective de căprior, mistreţ, iepure, fazan, potârnichi, prepeliţe,
specii apreciate atât de vânătorii români cât şi de cei străini, cu asigurarea
condiţiilor de cazare şi masă în cabanele de vânătoare.
Din anul 2004 s-a trecut la creşterea intensivă a vânatului ( mistreţ şi
lopătar ) în Complexul de vânătoare Bolintin, pe o suprafaţă de 480 ha, care
permite controlul mai bun al dinamicii vânatului precum şi valorificarea
programată pe criterii tehnice şi economice.
Anul 2006 a fost încheiat cu îndeplinirea principalilor indicatori
economico-financiari stabiliţi, astfel:
- Cifra de afaceri - 12 160 084 lei;
- Profit - 1 688 330 lei;
- Export - 84 000 $;
- Investiţii - 2 212 165 lei.

6
 I.2. STAREA PĂDURILOR

O.S. GHIMPAŢI

Suprafaţa fondului forestier Ghimpaţi este de 8573.2ha şi este cuprinsă în

nouă unităţi de producţie. Aceasta este mai mică cu 36.2ha decât cea de la
amenajarea precedentă datorită, în principal restituirii pădurilor foştilor
proprietari în cadrul Legii 1/2000.
Suprafaţa O.S. Ghimpaţi este situată în partea de nord-vest a judeţului
Giurgiu, pe raza comunelor Ghimpaţi, Letca Noua, Bulbucata, Iepureşti,
Singureni, Schitu şi Stoeneşti.
Administrativ este subordonat Direcţiei Silvice Giurgiu.
Terenurilor din fondul forestier li s-au stabilit următoarele folosinţe prin
amenajament:
- terenuri acoperite cu pădure: 8186,9ha;
- terenuri care servesc nevoilor de cultură: 6,1ha;
- terenuri care sevesc nevoilor de producţie silvică: 192,4ha;
- terenuri care servesc nevoilor de administraţie forestieră: 92,9ha;
- terenuri afectate împăduririi: 29,3ha;
- terenuri neproductive: 57,8ha;
- terenuri scoase temporar din fondul forestier: 7,8ha;
Geografic, pădurile sunt situate în partea de vest a judeţului Giurgiu, fiind
situate în Câmpia Câlniştei şi în Câmpia Burnas.
Fitoclimatic, pădurile ocolului silvic sunt situate în două etaje de
vegetaţie:
- câmpie forestieră - 6680.2ha(81%);
- silvostepă-1536.0ha(19%).

7
 Tipurile de pădure cele mai răspândite sunt:
- cereto-gârniţet de câmpie de productivitate mijlocie(m)-3642.4ha(41%);
- amestec de cer şi gârniţa cu stejar brumăriu(m)-674.0(8%);
- gârniţet de câmpie de productivitate mijlocie(m)-674.0(8%);
- cereto-gârniţet de câmpie(s)-657.7ha(8%);
- stejăreto-şleau de luncă de productivitate mijlocie(m)-587.9ha(7%);
Formaţiile forestiere predominante sunt:
- cereto-gârniţete: 59%;
- cerete pure:11%;
- amestecuri de stejar,cer şi gârniţa:10%;
- şleauri de luncă:8%.

Structura pe specii
Principalele specii ce intră în compoziţia arboretelor sunt cerul(47%),
gârniţa(19%), salcâmul(13%), frasinul(4%) şi stejarul pedunculat(3%).Prezenţa
salcâmului în procent destul de mare, (13%) în compoziţia arboretelor indică
faptul ca în perioadele anterioare, s-au executat plantaţii cu salcâm care au
înlocuit speciile de baza (stejar,gârniţa, cer).
Clasa de producţie medie de 3,2 reflectă starea de vegetaţie a arboretelor
ca urmare a condiţiilor naturale de vegetaţie oferite de staţiuni.
Consistenţa medie a arboretelor este de 0,79, iar indicele mediu de
creştere curentă 4,6m³/an/ha este caracteristic vârstei medii a arboretelor (39ani),
proporţiei de participare a speciilor şi clasei de producţie medii.
Analizând categoria de bonitate staţională se constată că majoritatea
staţiunilor(58%) oferă condiţii medii pentru dezvoltarea vegetaţiei forestiere. O
suprafaţă destul de însemnată dintre acestea (40%) sunt de bonitate inferioară,
iar 2% întrunesc condiţii de bonitate superioara. Factorii limitativi pentru
speciile forestiere sunt:
- grosimea fiziologica a solului (mică şi foarte mică);

8
 - deficitul de apa accesibilă în anumite perioade ale sezonului de vegetaţie;
- deficitul de substanţe nutritive.
Caracterul actual al tipului de pădure este în mare parte rezultatul
gospodăririi pădurilor în perioadele anterioare.
Situaţia pădurilor se prezintă astfel:
- natural fundamental de productivitate superioară-681,3ha(8%);
- natural fundamental de productivitate mijlocie-3797,2ha(47%);
- natural fundamental de productivitate inferioară-284,0ha(3%);
- natural fundamental subproductiv-543,9ha(3%);
- parţial derivat-203,9ha(7%);
- total derivat de productivitate mijlocie -39,6ha(1%);
- total derivat de productivitate inferioară -37,4ha(-%);
- artificial de productivitate superioară şi mijlocie 1396,6ha(17%);
- artificial de productivitate inferioară -982,0ha(12%);
- tânăr nedefinit -219,2ha(3%).
Arboretele natural fundamental de diferite productivitaţi ocupă o suprafaţă
de 4762,5ha(58%), iar arboretele artificiale ocupă 2378,6ha(29%). Arboretele
care nu valorifică la maxim potenţialul staţional ocupă 1485,9ha, adică 18% din
suprafaţa ocolului.
Arboretelor cu randament scăzut din cadrul O.S. Ghimpaţi li s-au propus
aplicarea pe etape a unor tratamente, care în final să conducă la ameliorarea
stării acestora. În deceniul de aplicare a amenajamentului va începe procesul de
refacere a 891,8ha, reprezentând 47% din arboretele slab productive.

Bazele de amenajare
Pentru realizarea procesului de regenerare în arboretele din O.S. Ghimpaţi
se aplică regimul codru pentru speciile de bază (cvercinee şi diverse tari) şi
regimul crâng pentru salcâmete.
Tratamentele adoptate sunt:

9
 - tăieri progresive pentru speciile de bază şi amestecurile acestora (946,7h);
- tăieri rase cu caracter de refacere în arboretele necorespunzătoare
condiţiilor staţionale (84,5ha);
- tăieri în crâng în salcâmete (471,9ha);

Lucrări de îngrijire si împăduriri

- tăieri de igienă se vor efectua anual pe o suprafaţă de 2655,5ha, rezultând
un volum de 2585m³/an;
- lucrări de ajutorare a regenerării naturale se vor executa pe o suprafaţă
efectivă de 639,4ha din care:
- mobilizarea solului -61,2ha,
- extragerea subarboretelui -374,2ha,
- provocarea drajonării în arboretele de salcâm -72,7ha,
- receparea seminţişului şi tineretului vătămat prin lucrări de exploatare
-57,4ha,
- descopleşirea seminţişurilor naturale -67,2ha, înlăturarea lăstarilor care
copleşesc seminţişurile şi drajonii -6,7ha;
Lucrările de împădurire se vor executa pe o suprafaţă de 409,2ha din care:
împăduriri integrale -303,2ha, completări -106,0ha. Împăduririle se vor executa
cu urmatoarele specii: cer, gârniţa, stejar, frasin, salcâm, stejar brumăriu, plop
euramerican şi plop alb.
Materialul de împădurit se va produce în pepiniere proprii.
Alte produse ale pădurii
În afara lemnului pe suprafaţa teritorială a O.S. Ghimpaţi se mai pot
recolta urmatoarele produse nelemnoase:
- măceşe – 10,5tone;
- corcoduşe -10,5 tone;
- păducel -6,0tone;
- coacăze – 1,0 tone;

1
0
 - ciuperci comestibile 0,5tone.
Cifrele sunt orientative. Anual se înregistreaza fluctuaţii mari determinate
de factorii climatici, de stadiul de dezvoltare al arboretelor tinere şi de
regenerarea şi împădurirea terenurilor goale.

Vânatul
Teritoriul O.S. Ghimpaţi este împărţit în zece fonduri de vânătoare, patru
dintre acestea fiind administrate de A.G.V.P.S., iar şase sunt în administrare şi
gospodărire proprie.
Vânatul principal pentru fondurile de vânătoare sunt: căpriorul, mistreţul,
iepurele şi fazanul.
Terenurile destinate pentru hrana vânatului ocupă o suprafaţă de 180,6ha.
Administrare
Fondul forestier proprietate publică a statului în suprafaţa de 8573,2 ha,
este administrat de Regia Naţionala a Pădurilor, prin O.S. Ghimpaţi din
cadrul Direcţiei Silvice Giurgiu, în conformitate cu regimul silvic şi cu
regulile privind protecţia mediului.
Administrarea fondului forestier proprietate privat se va face de către
proprietarii acestuia, individual sau în asociaţie, cu obligaţia gospodăririi
acestuia în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia
mediului. În cadrul O.S. Ghimpaţi există o suprafaţă de 46,7 ha, care
reprezintă fond forestier proprietate privată, din reconstituirea dreptului de
proprietate conform Legii 18/1991 şi Legii 1/2000.

O.S. COMANA

O.S. Comana, administrativ este subordonat Direcţiei Silvice Giurgiu.

Suprafaţa ocolului silvic este de 9435,5ha, fiind constituită din 593
parcele cu 2920 subparcele; suprafaţa medie a subparcelei este de 3.2 ha.

1
1
 Folosinţele terenurilor din fondul forestier stabilite prin amenajament
sunt următoarele:
- păduri şi terenuri destinate împăduririi ……..9002.3ha;
- terenuri afectate gospodăririi silvice ……….173.9ha;
- terenuri neproductive…………………………241.9ha;
- terenuri scoase temporar din fond forestier…….17.4ha;
Total…………………………………………….9435.5ha.
Geografic, teritoriul Ocolul Silvic Comana este situat în Câmpia Română
fiind amplasat în Burnasul estic ajungând în contact la nord cu Câmpia Vlăsiei
şi limitat la est de Câmpia Bărăganului(Câmpia Mostiştei), iar la sud de
Districtul luncii Dunării.
Expoziţia generală este însorită (89%) celelalte categorii de expoziţii
având o pondere nesemnificativă:
- însorită …………….8008,9 ha 89%;
- parţial însorită ……..520,4 ha 6%;
- umbrită………….... 473,0ha 5%

Fitoclimatic, pădurile Ocolului Silvic Comana aparţin urmatoarelor etaje de

vegetaţie:
- câmpie forestieră (CF): - 7988,7ha;
- silvostepă: (Ss):-1013,6ha;

Situarea arboretelor pe etaje de vegetaţie Tabel nr.1

CF Câmpie forestieră 7988.7ha 89%
Ss Silvostepă 1013.6ha 11%
Sursa:O.S. Comana

Tipuri de pădure, majoritare fiind:

- cereto-gârniţet de câmpie(s) –18%;
- şleau normal de câmpie -17%;
- ceret normal de câmpie -7%;

1
2
 - cereto-gârnţet de câmpie(m) -6%;
- cero-şleau normal(s)-4%;
- stejareto-şleau de câmpie de productivitate mijlocie(m)-3%;
- ceret normal de câmpie(m)-3%.
O.S. Comana este împărţit în şapte unităţi de producţie:
- U.P. I Călugareni cu suprafaţa de 1327,6ha;
- U.P. II Mihai Bravu cu suprafaţa de 989,5ha;
- U.P.III Izvoare cu suprafaţa de 1679,9ha;
- U.P. IV Islaz cu suprafaţa de 1380,0ha;
- U.P. V Padina Tătarului cu suprafaţa de 1968,6ha;
- U.P. VI Comana cu suprafaţa de 1458,7ha;
- U.P. VII Măgura cu suprafaţa de 631,2ha.

Regimul adoptat
S-a adoptat regimul codru( cu regenerare din samânţa sau artificială din
plantaţii) la arboretele de cvercinee şi diverse foioase, regimul codru
convenţional la culturile de plopi şi salcii selecţionate şi regimul crângului
pentru arboretele de salcâm , salcie şi plopi indigeni.
Compozitia-tel
Este cea corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure (ameliorate
prin introducerea speciilor valoroase de amestec) şi aferentă compoziţiei actuale
la subunităţile pentru care nu s-a facut organizarea producţiei.
Tratamentul
Pentru recoltarea posibilitţăii de produse principale s-a prevăzut aplicarea
următoarelor tratamente:
- tăieri progresive în arborete de cvercinee;
- tăieri în crâng în arboretele de salcâm, salcie şi plopi indigeni;
- tăieri rase în arboretele de plopi euramericani şi salcie selecţionată;

1
3
 - tăieri rase cu caracter de refacere sau substituire în arboretele slab
productive şi provizorii;

Exploatabilitate
S-a adoptat exploatabilitatea de protecţie pentru arboretele din grupa I.
Pentru arboretele din subunităţile “E”, “K” si “M” nu s-a stabilit o vârsta a
exploatabilităţii ele urmând a fi conduse până la vârste la care efectul protector
începe sa se diminueze.
Posibilitatea de produse principale este de 21478 mc/an, rezultând un
indice de recoltare de 2,4mc/an/ha. Posibilitatea anuală de produse principale
este pentru S.U.P.’’A’’ de 9505mc/an, pentru S.U.P.’’Q’’ de 9266mc/an, pentru
S.U.P.’’X’’ de 595mc/an si pentru S.U.P.’’Z’’ de 2112mc/an.
Posibilitatea de produse secundare este de 7249mc/an rezultând un indice de
recoltare de 0,8mc/an/ha. Prin planul lucrărilor de îngrijire se prevăd a se
executa anual 3,0 ha degajări , 71,5ha curăţiri şi 344,2ha rărituri.
Prin tăieri de conservare se vor recolta 134mc/an.
Prin tăieri de igienă vor fi parcurse 1835,8ha estimându-se recoltarea
unui volum de 2016mc/an.
Intensitatea intervenţiei este de 3,6mc/ha la curăţiri şi 20,3mc/ha la
rărituri. În total se prevede recoltarea la nivel de ocol a 30877mc/an rezultând
un indice de recoltare de 3,5mc/an/ha sau 64% din creşterea curentă medie.
În deceniul de aplicare a amenajamentului se prevede să se execute
următoarele lucrări de îngrijire a arboretelor:
- degajări pe 30,0ha;
- curăţiri pe 714,4ha; cu un volum de recoltat de 2550m³;
- rărituri pe 3442,4ha; cu un volum de recoltat de 69945m³;
S-au prevăzut lucrări de împădurire pe suprafaţă de 758,4ha (75,8ha/an) din
care 584,7ha împăduriri integrale şi 173,7 ha completări.

1
4
- din care 24% cu plopi euramericani, 21% cu stejar, 15% cu frasin, 12% cu
salcâm, 9% cu cer, 6% cu tei, 6% diverse moi, 3% stejar roşu, 3% diverse tari,
1% stejar brumăriu şi 1% gârniţă.
Productivitatea tipurilor de pădure se suprapune peste cea a tipurilor de
staţiune, adica 74% de productivitate superioară , 21% de productivitate
mijlocie şi 5% de productivitate inferioară(vezi graficul nr.5).
Producţia cinegetică
În cadrul ocolului silvic sunt constituite 10 fonduri de vânătoare, arendate
de A.V.P.S. Giurgiu, AVPS Vulturul şi AVPS Bradu, AVPS Alcedo. Vânatul
principal îl constituie căpriorul, mistreţul, iepurele şi fazanul.
Pentru asigurarea hranei vânatului, au fost rezervate 78,7ha, ce pot fi
cultivate agricol pentru producerea de hrană suplimentară sau de pe care se
poate recolta fân.
Ca dăunatori ai vânatului, în teren sunt prezentate urmatoarele specii:
vulpi, viezuri, câini vagabonzi, dihor, nevăstuici, pisici sălbatice, şi vagaboande
iar dintre dăunatorii cu pene: ulii, ciori, coţofene.
Pentru menţinerea efectivelor existente la nivelul optim se impun o serie
de măsuri de gospodărire şi anume:
- asigurarea liniştii vânatului;
- combaterea braconajului şi răpitorilor;
- asigurarea hranei suplimentare a vânatului;
- urmărirea evoluţiei efectivelor de vânat
- întreţinerea instalaţiilor de vânătoare.
În ceea ce priveşte alte produse ale pădurii, amenajamentul prevede
posibilitatea recoltării anuale a cca. 15tone/an fructe de pădure( coarne,
porumbe, măceşe,păducel), 10-15tone/an miere de albine, 14tone/an nuiele
pentru împletituri, seminţe forestiere, plante medicinale,etc.
Pe lângă producţia de lemn, care constituie produsul de bază şi efectul protector,
fondul forestier mai furnizează o serie de alte produse valoroase cum sunt:

1
5
produse cinegetice, fructe de pădure, ciuperci comestibile, resurse melifere,
seminţe forestiere, furaje şi materii prime pentru împletituri.
Producţia de fructe de pădure
În cadrul teritoriului studiat se găsesc condiţii bune de vegetaţie pentru o
serie de specii lemnoase şi erbacee, care pot fi usor valorificate de catre O.S.
Comana. Dintre acestea cea mai mare pondere economică o are măceşul,
păducelul, cornul, porumbarul, părul pădureţ, iar dintre plantele medicinale sunt
recoltate cu precădere: muşeţelul, coada şoricelului, sunătoarea, flori de soc şi
tei.
Fructele de pădure sunt recoltate parţial din fondul forestier, majoritatea
fiind recoltate de pe terenurile învecinate:pasuni, fâneţe, margini de terenuri
cultivate. Activitatea de cultivare a fructelor de pădure este mult îngreunată din
urmatoarele motive:
- -lipsa forţei de muncă pentru recoltarea fructelor;
- -lipsa unui sistem funcţional de achiziţie, depozitare, transport şi
desfacere a lor;
- -recoltarea ilegală a fructelor de pădure şi a ciupercilor de către locuitorii
din satele învecinate.
Producţia de ciuperci comestibile
Speciile de ciuperci ce prezintă interes economic sunt ghebele şi hribii.
Producţia variaza de la un an la altul datorită schimbării condiţiilor de creştere şi
dezvoltare dar şi pentru că cea mai mare parte sunt recoltate ilegal. Activitatea
de colectare a ciupercilor nu este privită cu prea mult interes în această zona.
Materii prime pentru împletituri
În cadrul O.S. Comana sunt 1.2ha răchitării artificiale cultivate. Nu se
admite înfiinţarea de răchitării în zone favorabile culturii stejarului.
Răchităria existentă are o producţie totală de 14tone/an. Răchita este
valorificată prin intermediul D.S. Giurgiu către terţi.

1
6
Alte produse
În cadrul O.S. Comana sunt 85,1ha arborete rezervaţii de seminţe(pentru
seminţe de cer, gârniţă, salcâm). Din acestea poate fi recoltată o cantitate
variabilă de seminţe forestiere, în funcţie de anii de fructificaţie. Din terenurile
destinate hranei vanatului şi de pe liniile deschise, se poate recolta anual o
cantitate de cca. 80 tone de fân pentru nevoile ocolului şi a vanatului din timpul
iernii. În concluzie se poate spune că recoltarea şi valorificarea superioară a
tuturor produselor nelemnoase din cuprinsul fondului forestier al ocolului silvic
Comana presupune o bună organizare a campaniilor de teren, ştiind că
perioadele de recoltare sunt limitate.Prin valorificarea produselor nelemnoase
din cadrul ocolului silvic Comana se vor avea în vedere urmatoarele:
- reconsiderarea şi dezvoltarea în continuare a răchităriilor în vederea
creşterii producşiei de răchită;
- relansarea activităţii de împletituri de răchită în funcţie de cerinţele pieţii;
- recoltarea şi valorificarea integrală a resurselor din flora spontană sau
cultivate;
- valorificarea întregului potenţial de produse nelemnoase din zonă,
împreună cu valorificarea superioară a recoltelor de material lemnos, va
duce la creşterea eficienţei economice a Ocolului Silvic Comana.

O. S. BOLINTIN

Suprafaţa fondului forestier administrat de Ocolul Silvic Bolintin este de

10998.3 ha arondată în 7 unitaţi de producţie.
Repartiţia suprafeţelor pe categorii de folosinţă se prezintă astfel:
- păduri şi terenuri destinate împăduririi pentru care nu se reglementează
procesul de producţie -7421,9ha;
- păduri şi terenuri destinate împăduririi pentru care nu se reglementează
procesul de producţie -3363,0ha;

1
7
 - terenuri afectate gospodăririi silvice -158,2ha;
- terenuri neproductive -29,8ha;
- terenuri scoase temporar din fondul forestier -25,4ha; din care: transmise
prin acte normative 1,3ha şi ocupaţii 24,1ha(trimitere la graficul nr.8);
Pădurile administrate de Ocolul Silvic Bolintin sunt situate în Câmpia
Română fiind răspândite în trupuri mai mari sau mai mici astfel: în câmpie
medie 88% şi în luncile râurilor interioare 12%.
S-au identificat 33 tipuri de pădure, cele mai răspândite fiind:
Principalele elemente ale structurii actuale a arboretelor se prezintă astfel:
- varsta medie:61 ani;
- consistenta medie: 0.76;
- clasa de productie :medie;
- fond lemnos total: 2143647 mc;
- volum mediu pe hectar: 199mc;
- indicele de creştere curentă: 5.6mc/an/ha

Tabel nr.2
Varsta Consistenta Clasa de Fond lemnos total Volum mediu pe Indicele de
medie medie prod. ha. crestere curenta
61 ani 0,76 medie 2.143.647mc 199mc 5,6mc-an-ha
Sursa: O.S. Bolintin

Reglementarea procesului de producţie s-a făcut în următoarele subunităţi

de producţie:
- codru regulat, sortimente obişnuite -6880.4ha;
- crâng simplu- salcâm- 192.4ha;
- zăvoaie de plopi indigeni şi salcii – 315.1ha;
- păduri supuse regimului de conservare deosebită -2057.5ha;
- rezervaţii pentru ocrotirea integrală a naturii -1215.4ha;
- rezervaţii de seminţe -78.1ha.
Tipuri de păduri, suprafaţă în O.S. Bolintin(vezi graficul nr.7).
Tip Productivitate Suprafaţă Pondere

1
8
 şleau normal de câmpie prod. sup. 2799,4ha 26%
stejăreto-şleau de câmpie prod. mijlocie 2438,4ha 23%
ceret normal de câmpie prod. mijlocie 1095,8ha 10%
cereto-şleau normal prod. mijlocie 697,2 ha 6%

Bazele de amenajare adoptate

Regimul:
- codru pentru arboretele de stejar, cer şi amestecuri ale acestora cu tei,
frasin, carpen;
- crâng pentru salcâmete şi plopişuri de plopi indigeni;
- codru convenţional pentru plopii euroamericani;
Posibilitatea obţinerii de produse principale este de 10226mc/an, iar cea de
produse secundare este de 6303mc/an, din care 5988mc/an rărituri şi 315mc/an
curăţiri. Anual se fac tăieri de igiena pe o suprafaţă de 3469,7ha recoltându-se
un volum de 3423 mc.
Planuri de lucrări de îngrijire:
- degajări -602,5ha;
- curăţiri -667,7ha;
- rărituri -3473,6ha;
Planuri de împădurire pentru 607,1ha, după cum urmează:
- împăduriri în terenuri goale -71,4ha;
- împăduriri în suprafeţe parcurse sau prevăzute a fi parcurse cu tăieri de
regenerare -265,4ha;
- împăduriri în suprafeţe parcurse sau prevăzute a fi parcurse cu tăieri de
înlocuire a arboretelor necorespunzătoare -141,7 ha;
- completări în arborete tinere existente – 53,4ha;
- completări în arborete nou create -75,2ha;
În limita teritorială a Ocolului Silvic Bolintin s-au constituit 9 fonduri de
vânătoare.

1
9
O.S. GIURGIU

Suprafaţa O.S. Giurgiu este de 7943,6ha, fiind constituită din 536 parcele
cu 263 subparcele; suprafaţa medie a subparcelei este de 2,4ha.
Folosinţele terenurilor din fondul forestier stabilite prin amenajament
sunt următoarele:
- păduri şi terenuri destinate împăduririi 7489,4ha;
- terenuri afectate gospodăririi silvice 169,2ha;
- terenuri neproductive 280,5ha;
- terenuri scoase temporar din fondul forestier 4,5ha
Total ………………………………………...7943,6ha
Suprafaţa păduroasă a O.S. Giurgiu este încadrată în grupa I funcţională
(7051,3ha) şi grupa II-a (438,1ha).
Geografic, O.S. Giurgiu se întinde începând din Lunca Dunării şi până în
Câmpia Burnasului( Câmpia Română). Fitoclimatic, pădurile O.S. Giurgiu
aparţin următoarelor etaje de vegetaţie:
- câmpie forestieră (CF)- 38,3ha;
- silvostepă (Ss) – 7451,1ha.
Tipuri de pădure majoritare:
- amestec de cer şi gârniţă cu stejar brumăriu (Pm) -12%;
- zăvoi de plop şi salcie din Lunca Dunării (Pm)- 11%;
- zăvoi de salcie de productivitate mijlocie pe locuri joase din Lunca
Dunării (Pm) – 8%;
- zăvoi amestecat de plop alb şi negru de productivitate mijlocie (Pm) –
7%;
- cereto-gârniţet de silvostepă (Pm) – 7%;
- brumăriu pur pe cernoziom puternic degradat cu substrat de loess (Pm) –
6%;

2
0
 - amestec de silvostepă cu stejar brumăriu de productivitate superioară
10%;
- zăvoi de plop alb de productivitate superioară -6%.
Regimul adoptat: s-a adoptat regimul codru cu regenerare din sămânţă
sau artificială din plantaţii.
Productivitatea tipurilor de pădure: 59% de productivitate superioară, 39%
de productivitate mijlocie şi 2% de productivitate inferioară(vezi graficul nr.6).
Tratamentul:
- tăieri progresive cu perioadă lungă de regenerare în arboretele de
cvercinee şi amestecurile dintre acestea;
- tăieri în crâng în arboretele de salcăm, plopi indigeni şi salcie;
- tăieri rase în arborete de plopi şi salcii selecţionate;
- tăieri rase de refacere şi substituire în arboretele slab productive şi
derivate.
Posibilitatea de produse principale este de 49789mc/an, rezultând un
indice de recoltare de 6,8mc/an/ha.
Planurile lucrărilor de îngrijire prevăd a se executa anual 8,0 ha degajări,
44,3 ha curăţiri, 110,0 ha rărituri si 2842,4 ha tăieri de igienă.
Lucrările de împădurire propuse a se executa însumează 1794,3 ha din care
65% cu plopi euramericani, 18% cu salcie, 7% cu salcâm, 4% cu plop negru, 3%
cu plop alb şi 3% cu diverse specii de amestec (arţar, ulm, frasin).
În cadrul ocolului silvic sunt constituite 17 fonduri de vânătoare. Vânatul
principal îl constituie căpriorul, mistreţul, iepurele şi fazanul.
Produse secundare
Amenajamentul prevede posibilitatea recoltării anuale a cca 8,0 tone de
fructe (coarne, porumbe, măceşe, păducel), ciuperci comestibile(hribi, ghebe),
10-15tone/an miere de albine, cca. 152tone/an nuiele pentru împletituri, seminţe
forestiere, plante.

2
1
 I.3. FUNCŢIILE ECONOMICE

Pădurile oferă o gamă largă de avantaje materiale care au valoare, dar

numai unele sunt exprimate în termeni monetari. Dificil de cuantificat sunt
bunurile care tranzitează prin filiera informaţională, bunurile necomercializate şi
serviciile. De altfel, valorile culturale şi spirituale sunt adesea ataşate pădurilor.
Pentru o serie de avantaje metodologice se evaluează contribuţia economică sau
valoarea de substituţie.
Pădurea şi industria forestieră
Marile şi micile industrii forestiere procură nenumărate venituri şi asigură
locuri de muncă. Mai puţin recunoscute, dar tot aşa de variabile, sunt acelea
asociate gestionării pădurilor naturale şi artificiale. Exporturile produselor
forestiere primare şi, de manieră crescândă, produsele cu valoare adăugată, că
sunt sau nu liniare, asigură importante devize anumitor ţări. În numeroase state,
mai ales cele din Africa, activităţile turistice bazate pe resursele de faună
sălbatică, dar şi de specii floristice sunt remuneratoare (Kenya, Zimbabwe,
Botswana, Namibia şi Africa de Sud).
Produsele forestiere furnizează intrări esenţiale şi în celelalte sectoare
industriale, cum sunt carbonul de lemn pentru industria lemnului în Brazilia;
lemne pentru obţinerea de energie, esenţe valoroase etc.
Producţia şi recoltarea produselor forestiere pentru consum şi vânzare la
nivel de menaje poate avea un rol crucial în economia familială.
La nivelul colectivităţilor locale, importanţa economică a produselor
forestiere este cu atât mai evidentă cu cât aceste produse sunt mai rare, având
astfel şi preţuri mai ridicate. De exemplu, în anumite zone urbane ale unor ţări în
curs de dezvoltare, familiile cheltuiesc un procent important al veniturilor pentru
lemnul de foc şi cărbunele de pădure.
Activitatea în sectorul forestier, colectarea şi vânzarea produselor pădurii,
precum şi micile întreprinderi forestiere furnizează venituri importante celor

2
2
implicaţi direct, dar şi pentru realizarea investiţiilor. De asemenea, acestea pot
reprezenta singurele posibilităţi de ocupare a forţei de muncă în anumite regiuni.
Ţinând cont de acestea, valoarea pădurilor depăşeşte echivalentul financiar al
lemnului care poate fi exploatat.
Estimarea indicativă a contribuţiei la realizarea veniturilor şi la
comerţul internaţional.
Nu există estimări mondiale fiabile privind contribuţia sectorului forestier
în cadrul economiei, dar proporţia pe care o reprezintă în produsul intern brut
(PIB), precum şi în comerţul internaţional furnizează informaţii valoroase în
acest sens. La nivel mondial, se estimează că pădurile contribuie cu 2% la PIB
mondial şi cu 3% la comerţul internaţional de mărfuri (tabelul nr.5).Datele
prezentate evidenţiază diferenţe semnificative între regiuni şi ţări în ceea ce
priveşte contribuţia pe care o aduc pădurile în economia lor. Se observă faptul că
ele par să deţină o contribuţie relativ ridicată la PIB în numeroase ţări unde
industria forestieră nu este dinamică, mai ales în ţările sărace în resurse. Acest
fapt ar putea explica, pe de o parte stagnarea restului economiei şi, pe de altă
parte, raritatea produselor la export. Pe măsură ce se dezvoltă economiile,
producţia şi comerţul cu produse cu valoarea adăugată tind să crească în
sectoarele secundare şi terţiare unde productivitatea este mai ridicată,
comparativ cu sectorul primar, cum este cel al pădurilor. De aceea, în ţările
dezvoltate contribuţia acestui sector este destul de redusă. Acelaşi fenomen se
regăseşte şi în cazul ţărilor lumii a treia cu o creştere economică rapidă.
La nivel regional, sectorul forestier este mai dezvoltat în Africa (6%),
urmată de America de Sud (3%).
Media mondială este de 2% din PIB, dar pentru ţările dezvoltate acest
indicator este de numai 1%. Sectorul forestier contribuie cu mai mult de 10% la
PIB în 18 ţări din Africa, 4 ţări din Asia şi o ţară din Oceania, fiind inferior
acestui nivel în celelalte ţări.
Cu toate că ţările dezvoltate produc mai mult de 80% din produsele

2
3
forestiere industriale din lume, contribuţia medie la PIB este de 1%, faţă de 4%
pentru ţările în curs de dezvoltare. Contribuţia sectorului forestier la PIB nu este
cea mai ridicată în ţările considerate “forestiere”, în sensul prelucrării industriale
a lemnului. De exemplu, în Africa, contribuţia la PIB pare mai curând redusă în
ţările foarte bogate în păduri cum ar fi Camerun şi Congo, în timp ce aceasta
este substanţială în Uganda şi Kenya, care dispun de mai puţine resurse
forestiere. În numeroase ţări în curs de dezvoltare, produsele forestiere
necomercializate contribuie mai mult la economie. Astfel, de multe ori lemnul
pentru foc este mai important decât cel destinat prelucrării industriale.
Contribuţia produselor forestiere la comerţul internaţional de mărfuri este
cea mai mare în America de Nord şi America Centrală (5%). Urmează fosta
URSS (4%) şi America de Sud, Europa şi Oceania (3% fiecare). În Africa şi
Asia, partea de comerţ revenind produselor pădurii este de 2%.
Rezultă importanţa comerţului cu produse forestiere pentru economiile
puţin dezvoltate. În 8 ţări din Africa, comerţul cu aceste produse reprezintă 10%
din valoarea totală a mărfurilor comercializate. Contribuţia la comerţul
internaţional este superioară valorii de 10% în 5 ţări din Asia (având toate
economii slab dezvoltate) şi numai în 3 ţări din America de Nord şi din Europa
(Finlanda, Elveţia şi Canada).

I.4. DISFUNCTIONALITĂŢI ECOLOGICE GENERATE DE

DEFRIŞARE
Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente
pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a
dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie

2
4
primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea
intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.
Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele
mai noi cuceriri ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii
prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii
producţiei de bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse
deosebit de complexe, se regăsesc în aer, apă şi în sol. Ploile acide sunt tot mai
dese, ca urmare a prezenţei dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării
proceselor termice şi a utilizării unor combustibili inferiori; sunt evacuate în
atmosferă importante cantităţi de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri
şi oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare
asupra vegetaţiei, în general, şi direct sau indirect asupra omului.
De-a lungul timpului factorii care au acţionat în sensul degradării
ecosistemului forestier, sub diferite forme, s-au manifestat cu intensităţi
deosebite, legate de etapa de dezvoltare istorică a populaţiei. Impactul ecologic
al acestora, se poate spune, a înregistrat, însă o continuă creştere, dezechilibrele
generate fiind din ce în ce mai grave, de multe ori chiar ireversibile.
Principalii factori care contribuie la scăderea suprafeţei împădurite sunt:
defrişarea în scopul extinderii suprafeţei agricole (cereale, păşuni); nevoia de
combustibil şi de materiale de construcţii. Intensitatea acestor procese se
caracterizează printr-o dinamică crescândă, determinată de ritmul creşterii
demografice.
În ultimele decenii poluarea atmosferică şi în special ploile acide au adus
moartea pentru mari suprafeţe împădurite din Europa (Germania, Scandinavia).
Astfel, în Germania, la un moment dat, pentru a degaja suprafeţele afectate,
lemnul se comercializa la un preţ care se situa mult sub nivelul de pe piaţă. În
acelaşi timp prezenţa noxelor (SO2, NOx) conduce la creşterea sensibilităţii
arborilor la atacul agenţilor patogeni şi insectelor dăunătoare. Implicit, apare

2
5
nevoia unor tratamente fitosanitare, cu substanţe chimice al căror impact
ecologic nu este pe deplin estimat.
Valorificarea potenţialului hidroenergetic poate fi considerată o
modalitate “curată” de obţinere a energiei electrice. Nu însă şi din punctul de
vedere al pădurii. Suprafeţe întinse de păduri s-au “transformat” în ecosisteme
acvatice prin acumulările din spatele barajelor de la hidrocentrale. De multe ori,
ridicarea umidităţii atmosferice duce la o incidenţă mai mare bolilor
criptogamice.
În zonele cu altitudini mici, în cazul României, precum şi în zonele calde,
la nivel planetar, seceta reprezintă principalul inamic al vegetaţiei arborescente
compacte. De multe ori, locul pădurii este luat de vegetaţia de stepă şi respectiv
de savană, al căror efect protector asupra stratului de sol este mult diminuat.
Modificarea compoziţiei floristice, prin împăduriri cu specii repede
crescătoare, care permit obţinerea de plantaţii exploatabile într-un timp scurt,
induce disfuncţionalităţi prin modificarea echilibrului biocenotic. Astfel,
înlocuirea fagului, prezent în etajul critic al munţilor (pante mari, soluri
instabile) cu pin şi molid, al căror sistem radicular este superficial, poate genera
efecte negative în lanţ.
Defrişarea, indiferent de scop, rămâne însă cel mai important factor de
risc pentru ecosistemul forestier, atât în zona temperată, cât mai ales, în cea
caldă. Tăierea abuzivă din ultimii 40 de ani a determinat exportarea, peste
capacitatea de regenerare, a 143 milioane m3 de lemn în România. Thailanda a
pierdut din această cauză peste ¾ din suprafaţa forestieră, în ultimii 20 de ani.
Principalele consecinţe ale defrişării se datorează anulării funcţiilor de protecţie
exercitate de pădure. Un efect imediat îl constituie degradarea solului, care se
poate realiza prin diferite procese, în funcţie de zona geografică sau altitudinea
la care ne situăm.
Astfel, pe pantele abrupte ale munţilor se constată o creştere a
torenţialităţii şi deci a eroziunii pluviale a solului. Extinderea exploatărilor

2
6
forestiere, la altitudini din ce în ce mai mari, amplifică acest potenţial, pantele
fiind din ce în ce mai abrupte. La astfel de altitudini numai construirea drumului
forestier constituie un important factor de dezechilibru (cum a fost cazul în
bazinele Cernei, Olteţului şi Buzăului). De asemenea, modificările
microclimatului pot fi atât de grave încât, regenerarea pădurii să fie foarte
dificilă sau chiar imposibilă (Munţii Făgăraş, Lotru, Apuseni).
Defrişarea jnepenişului, practicată frecvent în practica pastorală (adesea
chiar prin incendiere), nu numai că nu duce la extinderea suprafeţei păşunabile
ci, dimpotrivă contribuie la deteriorarea accelerată a celor existente (platoul
Bucegilor).
Modificarea peisajului, prin efectuarea tăierilor rase, duce la scăderea
valorii estetice a acestuia şi deci la diminuarea potenţialului turistic al zonei.
În zonele de câmpie, lipsa perdelelor forestiere permite antrenarea
particulelor de sol de curenţii de aer, ce se deplasează cu viteze mai mari, astfel
că în perioadele uscate cantitatea de sol transportată prin deflaţie devine
apreciabilă.
Caracteristic zonei tropicale este degradarea rapidă a solului în absenţa
pădurii datorită unei rezerve organice foarte reduse (humusul nu se formează în
această zonă, întrucât mineralizarea este foarte intensă).
Pe termen mediu şi lung efectele despăduririi nu pot fi pe deplin estimate,
dar, ca ordin de mărime, poate fi, totuşi, apreciată amploarea fenomenelor
generate de reducerea gradului de împădurire.
Productivitatea unui hectar de pădure în O2 este de 11 t/ha/an în cazul
pădurii tropicale şi de 8 t/ha/an pentru cea din zona temperată. Comparând
aceste valori cu cele caracteristice oceanului planetar (0,55 t/ha/an) sau unei
vegetaţii erbacee (1-1,3 t/ha/an)92 putem estima ce înseamnă pierderea a 20 ha
de pădure/m93 pentru compoziţia atmosferei şi implicit pentru menţinerea vieţii
pe Terra.

2
7
 Modificarea condiţiilor topoclimatice prin defrişarea pădurii se reflectă în
valoarea parametrilor care caracterizează regimul precipitaţiilor. Cantitatea
totală a acestora va înregistra scăderi considerabile, astfel încât se manifestă o
aridizare treptată a topoclimatului, iar în cazuri extreme se ajunge chiar la
deşertificare (să nu uităm că suprafaţa deşerturilor creşte anual cu 60 000 km2).
Ca un efect în lanţ al acestei modificări, reţeaua hidrografică este şi ea afectată.
Procesele erozionale, declanşate pe partea superioară a pantelor din zona
muntoasă, sunt amplificate pe măsură ce se apropie de talveguri, iar cantitatea de
sedimente creşte logaritmic. Într-o proporţie importantă din cazuri, lacurile de
acumulare reprezintă principalul rezervor pentru solul transportat din etajul alpin
şi cel al pădurilor, colmatarea acestora fiind iminentă în bazinele râurilor în care
proporţia suprafeţelor despădurite este prea mare (Bârlad, Bahlui, Jijia, Târnava,
Prahova ). În perioadele cu precipitaţii excesive sau în perioada de topire a
zăpezilor în aceste zone riscul unor inundaţii catastrofale, prin ruperea barajelor,
creşte foarte mult (august 1991 – ruperea barajului de la Belci a dus la inundaţii
păgubitoare în zona Borzeştului).
Prin diversitatea sa, pădurea se constituie într-un rezervor imens de
informaţie genetică. Valoarea acestuia nu poate fi estimată, cu atât mai mult cu
cât încă nu sunt cunoscute toate speciile şi varietăţile adăpostite în zonele
virgine. Multe din acestea conţin principii active care permit tratarea unor boli
incurabile în prezent.
În acelaşi timp, o mare parte din speciile de origine, sălbatice, ale
plantelor cultivate, esenţiale pentru ameliorarea acestora, le găsim tot în această
zonă de efervescenţă biotică. Tăierea necontenită şi fără discernământ a pădurii
tropicale şi ecuatoriale poate duce la dispariţia unor specii care nici nu au fost
identificate sau nu au fost suficient studiate, astfel încât în fiecare zi omenirea
pierde o parte din capitalul ei informaţional, cel mai valoros, de altfel.
Incendierea, practicată frecvent în această zonă, datorită densităţii ridicate
a pădurii, contribuie la eliminarea unor importante cantităţi de CO2, care prin

2
8
acumulare în atmosferă determină reflectarea spre suprafaţa activă a radiaţiilor
infraroşii (calorice), respectiv “efectul de seră”. Din solul dezgolit se degajă în
continuare cantităţi importante de metan (CH4), gaz care contribuie, de
asemenea, la încălzirea globală. Implicit, defrişarea pădurii înseamnă şi
îndepărtarea unui consumator important de CO2 astfel încât, în sensul menţionat
anterior, efectul se amplifică.
Indiferent de zona geografică în care ne aflăm, importanţa ecosistemului
forestier, pentru menţinerea echilibrului ecologic este foarte bine conturată. Cu
toate acestea, rolul pădurii a fost de multe ori ignorat, cu sau fără bună ştiinţă, pe
primul plan fiind interesele economice. O parte din consecinţele, directe sau
indirecte, ale acestei ignoranţe sunt enumerate mai sus, dar amploarea şi
diversitatea acestora, în raport cu condiţiile locale, sunt mult mai mari.
Diminuarea progresivă a suprafeţei forestiere aduce şi importante
prejudicii economice, în special în ţările unde economia forestieră are o
contribuţie importantă la realizarea produsului intern brut. Astfel, ţările care şi-
au pierdut resursele exploatabile de produse forestiere, cum sunt Nigeria şi
Filipine, sunt acum total dependente de importul acestora. Sunt, de asemenea,
pierdute locurile de muncă şi venitul pe care industria forestieră le furnizau.
În acest context, nevoia protejării pădurii reprezintă un imperativ al
prezentului (în ritmul actual de defrişare pădurea tropicală va mai exista numai o
perioadă măsurabilă în decenii). Pe lângă stat, care intervine prin măsuri
legislative, un rol important revine, în acest sens, educaţiei, respectiv schimbării
atitudinii omului faţă de mediul înconjurător în general, şi faţă de pădure în
special.
La nivel internaţional s-au iniţiat o serie de acţiuni, cum ar fi: “Planul de
Acţiune pentru Pădurile Tropicale”; “Acordul Internaţional privind Pădurea
Tropicală” şi “Declaraţia privind legile Pădurii” adoptată de O.N.U. Din
nefericire, aceste acţiuni s-au lansat cu multă publicitate (opinia publică fiind

2
9
sensibilizată de mass-media faţă de aceste probleme) dar, rezultatele lor nu s-au
situat la nivelul scontat.

CAPITOLUL II.
PROPUNERI DE MĂSURI PENTRU CREŞTEREA EFICIENŢEI
ECONOMICE ŞI ECOLOGICE

3
0
 II.1. ECONOMIA PĂDURII – CERINŢELE DURABILITĂŢII

Ecosistemul forestier, ca unitate de producţie, se deosebeşte în mai multe

puncte de celelalte domenii ale producţiei materiale. Plecând de la acestea, se
diferenţiază şi modalităţile de abordare managerială, cu atât mai mult cu cât sunt
urmărite şi o serie de obiective ecologice, legate de conservarea ecosistemelor
naturale.
Economia forestieră reuneşte toţi agenţii economici şi activităţile
productive şi comerciale care s-au dezvoltat de-a lungul timpului într-un
spaţiu geografic dat.
Imposibilitatea de a separa tehnologia producerii lemnului şi a gestionării
pădurilor de politica sectorială – opţiunile tehnologice compatibile cu o
anumită politică sunt foarte puţine, şi o dată generalizată o tehnologie aceasta
atrage după sine o a anumită politică şi invers; în silvicultură nu se poate face
managementul pe produs.
Metodele abordate în managementul silvic trebuie să fie specifice
condiţiilor naturale, socio-economice şi contextului instituţional în care acesta
va fi implementat. De exemplu, condiţiile adaptabile pădurilor temperate şi
boreale nu sunt benefice pădurilor ecuatoriale; fiecare tip de pădure necesită o
abordare specifică.Managementul nu trebuie văzut ca ceva impus din exterior,
de guvern sau de serviciile silvice. Zone vaste de pădure se află sub controlul
oamenilor care trăiesc în interiorul sau în apropierea lor.
Totodată, putem spune că nu există o descriere generală a
managementului pădurilor. Ceea ce este esenţial este clarificarea obiectivelor, a
condiţiilor în care urmează ca acestea să fie atinse, precum şi a tehnicilor silvice
care vor fi folosite.

II.2. CRITERII DECIZIONALE ÎN SILVICULTURA

MULTIFUNCŢIONALĂ

3
1
 Recunoaşterea multifuncţionalităţii sectorului silvic impune o considerare
a problemei dintr-o perspectivă istorică, prin analiza succesivă a evoluţiei cererii
în raport cu ecosistemul forestier. Astfel, în contextul cererii monofuncţionale,
pentru stocul de rezervă naţional, procesul decizional presupune realizarea unei
alocări optime între agricultură şi silvicultură printr-o strategie industrială.
După 1970, multifuncţionalitatea a fost evidentă în încercarea de a include
valorile recreative în aprecierea valorii silviculturii. Într-o astfel de situaţie
argumentaţia se transferă pe multiple planuri, evidenţiindu-se următoarele
puncte critice:
- dacă accesul este limitat, beneficiile populaţiei locale sunt foarte reduse;
- uneori măsurile de reglementare în mediul rural inhibă dezvoltarea
sectorului silvic;
- politicile care au ca ţintă sectorul silvic nu sunt întotdeauna însoţite şi de
acţiuni concrete de mare anvergură;
- beneficiile necomerciale sunt calculate inadecvat, pe baza unor elemente
tehnice convenţionale şi sunt adesea supuse presiunii procedeelor
manageriale;
- regulile care evidenţiază necesitatea păstrării acestor valori au un efect
inhibator asupra beneficiului deţinut local, compromiţând şi pe cele
înregistrate la nivel naţional;
Aceste critici s-au constituit în adevărate pledoarii despre stilul silviculturii,
originea, modelul social de comunitate care practică această meserie, mai ales în
ţările dezvoltate. Elementele de bază se referă la:
- organizarea şi/sau managementul plantaţiilor în zonele care cuprind suprafeţe
forestiere reduse;
- managementul zonelor forestiere naturale care asigură necesităţile socio-
economice locale şi conservarea biodiversităţii;

3
2
- dezvoltarea şi creşterea materialului săditor în exploataţii care asigură venituri
însemnate;
- crearea cooperativelor silvice locale sau a companiilor care se ocupă cu
organizarea de plantaţii destinate reîmpăduririi unor suprafeţe forestiere;
- prelucrarea şi comercializarea produselor pădurii, fie individual, fie în
parteneriat, fie la nivel micro-industrial;
- participarea populaţiei locale la aprovizionarea pieţelor cu material lemnos;
- organizarea instituţiilor care să asigure populaţiei locale accesul la resursele
pădurii.
Cele mai importante decizii economice sunt cele legate de aprecierea a
ceea ce constituie valoarea pentru consumator şi pentru cetăţean. Valoarea
pentru consumator este esenţială pentru individualizarea valorilor normale de
maximizare a utilităţii folosite, iar valoarea pentru cetăţean se referă la
modalităţile de evidenţiere a interesului public. Pieţele nu apreciază întotdeauna
corect valoarea pentru consumator.
Multifuncţionalitatea pădurii impune o nouă provocare privind evaluarea,
de care avem nevoie nu numai pentru a defini multiplele funcţii, dar şi pentru a
evidenţia varietatea componentelor şi interacţiunile dintre acestea.
Datorită dificultăţilor legate în principal de precizia evaluării
multidimensionale şi multilocaţionale a beneficiilor şi costurilor se folosesc
indicatori de evidenţiere a nivelelor dezvoltării. Rezultatele unei analize
cantitative arată că există mari variaţii atât la nivelul sectorului silvic, cât şi la
nivel informaţional şi socioeconomic în ţările U.E. Rezultatele principalelor
componente analizate sunt apropiate în regiunile de avangardă. Similaritatea
caracteristicilor sectorului silvic şi a celor socio-economice în regiunile
“forward” susţine includerea acestora în analiza comparat calitativă.
Reglementările care se referă la protecţia şi conservarea resurselor
forestiere au fost introduse nu atât pentru a susţine şi proteja interesele
populaţiei locale, cât mai mult pentru a favoriza grupurile externe. Această

3
3
situaţie a influenţat atitudinea populaţiei locale faţă de sectorul silvic şi faţă de
pădure, limitând realizările potenţial alternative. În acest caz, controlul extern
asupra resurselor pădurii este realizat atât de agenţiile guvernamentale, cât şi de
proprietarii particulari.
Existenţa unei regiuni puternice reprezintă o condiţie pentru succesul
activităţii de marketing în domeniul silviculturii şi al bunurilor forestiere pentru
regiunile rurale îndepărtate.
Pe baza teoriilor curente despre dezvoltarea societăţilor, focalizate pe
conceptele post-moderniste, potenţialul regiunilor rurale pentru obţinerea de
venituri şi oferta de locuri de muncă şi pentru activităţi recreative ar trebui să
crească, oferind noi oportunităţi pentru activitatea forestieră. Acestea pot fi
privite ca o strategie care ar permite creşterea legitimităţii intereselor
instituţionale.
Reglementările tradiţionale stabilite la nivelul sectorului silvic cu scopul
protejării şi conservării resurselor împiedică, pe de o parte, realizarea de noi
oportunităţi, protejând interesele celor mai importante segmente ale societăţii şi,
pe de altă parte, sprijină interesele instituţionale.
Schematizând, se observă că noile concepte au apărut din interacţiunea
social-economică şi aceasta poate fi considerată un factor de succes al sectorului
silvic şi al activităţilor desfăşurate în zonele îndepărtate. Pe de altă parte,
schemele instituţionalizate care există în ţările cu structuri corporatiste sunt
subiecte ale dezvoltării şi urmăririi intereselor instituţionale.
Între stilul divizat existent între actorii tradiţionali din silvicultură şi noile
instituţii reprezentând recrearea şi interesele conservării se manifestă
controverse care trebuie luate în considerare în stabilirea strategiilor atât la nivel
naţional, cât şi regional.
Succesul silviculturii şi sectorului forestier este legat de dezvoltare, care
trebuie să cuprindă fiecare activitate în parte. În timp ce există exemple
elocvente pentru evaluarea financiară a beneficiilor obţinute şi serviciile

3
4
neforestiere ale societăţii, există şi unele exemple de mai mică importanţă pentru
proprietarii particulari. Între acestea vânătoarea constituie cea mai importantă
activitate, dacă este considerată ca o producţie de trofee sau mai degrabă
creatoare de servicii recreative care, de cele mai multe ori, nu pot fi definite
foarte exact.
Dezvoltarea endogenă este acceptată astăzi ca o modalitate de viitor care
să asigure dezvoltarea la nivel regional şi rural. Ea ar putea contribui la creşterea
potenţialului silviculturii privind aprovizionarea prin intermediul activităţilor
sectorului forestier.
Principalii consumatori ai bunurilor şi serviciilor forestiere sunt localizaţi
în zonele urbane. Acest lucru se observă şi din dezvoltarea pieţelor de export a
ţărilor deţinătoare de resurse forestiere. Bazată pe tendinţa industriei de a
dispune de avantaje prin externalităţile publice este crucială o bună
aprovizionare a infrastructurii, iar un factor important îl reprezintă sectorul
forestier. Distanţa mare dintre industria prelucrătoare şi ecosistemul forestier
furnizor de produse este adesea un factor care influenţează negativ deciziile.
Abordarea pădurilor în cadrul strategiilor ecologice se face prin prisma
unui simbolism generos: pădurea trebuie să reprezinte armonia, belşugul şi
statornicia. Astfel, protecţia pădurilor nu va fi numai o treabă a silvicultorilor, ci
va antrena întreaga societate al cărei interes de protejare a pădurilor devine tot
mai pregnant. În astfel de împrejurări, ecologia şi economia forestieră îşi vor
extinde sfera de acţiune, putând fi înţelese ca o economie a pădurii pe termen
lung, la care atât funcţiile de producţie, cât şi cele de protecţie vor participa cu
drepturi egale, stabilindu-se ponderea fiecărei funcţii în raport cu nevoile şi cu
condiţiile de realizare.
În perspectivă se tinde către o silvicultură regională, fundamentată
ecologic, bine ancorată în realităţile social-economice ale fiecărei zone sau ţări.
În această concepţie nu sunt indicate transformări majore ale biocenozelor,
evitându-se pe cât posibil artificializarea mediului.

3
5
 O strategie ecologică bine orientată urmăreşte extinderea principiului
continuităţii asupra întregului landşaft: sol, apă, faună, floră etc. Factorii
asiguratori de continuitate sunt intervenţiile judicioase, bine gândite care se fac
în covorul vegetal protector şi în special în viaţa pădurii.
În silvicultura practică apar însă contradicţii frecvente între interesele
economice şi cele ecologice. Astfel, omul fiind presat de interese economice de
conjunctură a produs modificări profunde în structurile iniţiale ale pădurii,
începând cu extragere pe alese a exemplarelor de arbori valoroşi şi continuând
cu tăieri rase pe suprafeţe mari, ceea ce a împiedicat regenerarea naturală şi a
schimbat compoziţia şi structura arboretelor. Rezultatul a fost înlocuirea
pădurilor de amestec, multietajate, cu arborete pure şi uniforme, cu stabilitate
redusă. Pentru ca acestea să-şi menţină echilibrul sunt necesare intervenţii
repetate, foarte costisitoare.
O altă preocupare asupra căreia trebuie îndreptată atenţia este conservarea
mediului înconjurător în general, urmărindu-se asigurarea legăturii dintre
ecologia umană şi ecologia forestieră. Această corelare poate să dea rezultate
pozitive, asigurând din partea naturii, caracterul de stabilitate şi echilibru, iar din
partea omului inteligenţa necesară pentru grăbirea proceselor de reglare
ecologică.

II.3 REGLEMENTARI IN DOMENIUL SILVIC

Protecţia mediului este reglementată în România printr-o serie de acte

normative (legi, hotărâri de guvern, ordine are diverselor ministere, decrete etc.)
care creează cadrul juridic necesar pentru protecţia factorilor de mediu, a
consumatorilor şi respectarea principiilor dezvoltării durabile.

3
6
 Legea cadru, care stabileşte principalele direcţii de acţiune în sensul
protecţiei mediului, este Legea nr.137/1995. În baza acesteia sunt sau vor fi
emise alte acte normative speciale, pentru a reglementa domenii specifice.
Sectorul silvic reprezintă unul din cele mai importante domenii în
realizarea obiectivelor de mediu majore. Cadrul legislativ al acţiunii este
reprezentat aici de Codul silvic (Legea nr.26/1996), care reglementează
gestionarea fondului forestier. Acesta este constituit din păduri (o suprafaţă
acoperită cu vegetaţie forestieră mai mare de 0,25 hectare), terenurile destinate
împăduririi, terenurile care servesc nevoilor de cultură, producţie ori
administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile
neproductive, incluse în amenajamentele silvice, indiferent de natura dreptului
de proprietate.
Fondul forestier naţional este supus regimului silvic, care este reprezentat
de un sistem de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea,
cultura, exploatarea, protecţia şi paza acestuia. Regimul silvic are drept finalitate
gospodărirea durabilă a ecosistemului forestier. Administrarea fondului forestier
proprietate publică a statului se realizează prin Regia Naţională a Pădurilor.
În codul silvic, o importanţă deosebită se acordă: amenajării fondului
forestier; reconstrucţiei ecologice, regenerării şi îngrijirii pădurilor; protecţiei
pădurilor; pazei fondului forestier; exploatării masei lemnoase; asigurării
integrităţii şi dezvoltării fondului forestier; răspunderilor şi sancţiunilor etc.
Produsele specifice fondului forestier sunt reprezentate de produsele
lemnoase şi nelemnoase. Produsele lemnoase sunt: produsele principale,
rezultate din tăierile de regenerare a pădurilor; produsele secundare, rezultate
din tăieri de îngrijire a arboretelor tinere; produse accidentale, rezultate în urma
calamităţilor şi din defrişări de păduri legal aprobate; produse de igienă,
rezultate din procesul normal de eliminare naturală şi alte produse, aşa cum sunt
arborii şi arbuştii ornamentali, răchita, puieţi şi diferite produse din lemn.
Produsele nelemnoase sunt reprezentate de: vânatul din cuprinsul fondului

3
7
forestier; peştele din apele de munte, din crescătoriile, bălţile şi iazurile din
fondul forestier; fructele de pădure, seminţele forestiere, ciupercile comestibile
din flora spontană, plantele medicinale şi aromatice, răşina şi altele de acest fel.
Proprietarii fondului forestier proprietate privată sunt obligaţi să respecte
prevederile regimului silvic şi să asigure permanenţa pădurii. Pagubele aduse
fondului forestier se suportă integral de către cei care le-au produs, independent
de sancţiunile penale sau administrative care se aplică acestora.
O altă lege care reglementează domenii specifice legate de sectorul silvic
este Legea privind protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor şi regimul
pesticidelor (nr.5/1982). La acestea se adaugă convenţii şi acorduri
internaţionale, prin a căror ratificare România asigură îndeplinirea unor
obiective ecologice specifice în protecţia şi reconstrucţia ecosistemelor naturale.
Astfel sunt:
- Convenţia de la Ramsar, privind zonele umede de importanţă
internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor acvatice. Ţara noastră este
înscrisă ca parte la convenţia de la Ramsar cu zona umedă de importanţă
internaţională "Rezervaţia Delta Dunării" (Legea nr.82/1993);
- Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, în baza
căreia România va acţiona în sensul stabilizării emisiilor de gaze de seră
în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică
periculoasă a sistemului climatic (Legea nr.24/1994);
- Convenţia de la Paris, privind protecţia patrimoniului cultural şi natural
(30 martie 1990);
- Convenţia de la Berna, privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor
naturale din Europa (Legea nr.13/1993);
- Convenţia de la Washington, privind comerţul internaţional cu specii
sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES) (15 iulie 1994);
- Convenţia de la Rio de Janeiro, privind diversitatea biologică (13 iulie
1994);

3
8
 - Convenţia de la Bonn, privind conservarea speciilor de animale sălbatice
migratoare (Legea nr.13/1998);
- Convenţia Naţiunilor Unite, privind combaterea deşertificării
în ţările afectate grav de secetă şi/sau deşertificare (Legea nr.111/1998).

II.4 CREŞTEREA SUPRAFEŢEI ŞI AMENAJAREA PENTRU

VIZITARE AGREMENT

În contextul economic actual este recunoscută pe plan mondial tendinţa de

creştere a timpului liber în dauna timpului de muncă, de transport, de odihnă.
Astfel, apare nevoia firească a populaţiei de a beneficia de servicii de agrement
tot mai diversificate, pentru a le satisface într-un mod cât mai complex dorinţele
şi aspiraţiile.
Municipalitatea judeţului Giurgiu şi-a propus să ţină pasul cu aceste
dorinţe ale oamenilor. In colaborare cu o firmă privată va demara un proiect
pentru extinderea spaţiului verde şi de agrement. Suprafaţa terenului este de
30ha şi este situat în zona „ Steaua Dunării”, pentru extinderea spaţiului verde
şi de agrement se vor construi terenuri de sport, un bazin olimpic de înot, o sală
de sport cu o capacitate de 500 locuri, spaţii destinate comerţului şi serviciilor
de tip Mall, se vor amenaja zone de recreere şi parcări auto.
Costul proiectului se ridică la valoarea de 2.000.000 Euro.
Unul din proiectele de agrement aflat în curs de desfaşurare al Consiliului
Local Giurgiu este legat de amenajarea unei tabere pentru elevi în Pădurea
Bălănoaia din judeţul Giurgiu. Proiectul a fost demarat in anul 2006 şi se
preconizează să fie gata la finele anului 2008. Proiectul va fi finanţat de către
Ministerul Educaţiei şi Cercetării din fonduri Phare.
Terenul, în suprafaţă de 1ha aparţine Direcţiei Silvice Giurgiu şi a fost
încheiat un contract de vânzare – cumpărare între Primăria Municipiului Giurgiu
şi Romsilva.

3
9
 Se intenţionează readucerea taberei în circuitul destinaţiei de vacanţă,
pentru elevi, studenţi, sportivi.
Se va construi un pavilion cu funcţiune mixtă pentru cazare, conferinţe.
Se vor amenaja terenuri de sport în are liber, reamenajarea şi dotarea
clădirii existente pentru a fi transformată în cantină, realizare de utilităţi,
amenajarea de căi acces auto, alei pietonale şi o parcare în incintă.
Tabăra va avea o capacitate de 70 locuri de cazare.
Valoarea investiţiei se ridică la 2.600.000 RON.
Costul mediu pentru reîmpădurire este de 6 000 USD/hectar. Pentru terenurile
care necesită lucrări speciale de reabilitare pentru controlul eroziunii şi a
alunecărilor de teren (circa 600 000hectare), costul mediu de reîmpădurire este
de 10 000USD/hectar.

4
0
 CONCLUZII

Efortul de asigurare a calităţii mediului se dovedeşte a fi una dintre cele

mai de seamă investiţii făcute pentru ridicarea bunăstării omului şi a capacităţii
sale productive, o investiţie cu unul din cele mai mari şi complexe efecte
propagate în economia şi viaţa societăţii.
Protecţia reală şi eficientă a mediului sub toate formele lui presupune
elaborarea în acest sens a unui program complex de lungă durată ca parte
componentă a prognozei şi planificării economice şi sociale pe termen lung.
Aprecierea calităţii vieţii presupune, obligatoriu, pe lângă analiza unui sistem
corespunzător de indicatori economici şi sociali, şi examinarea unui set coerent
de indicatori ecologici care să pună în lumină:
Având în vedere condiţiile economice din România, finanţarea acţiunilor de
prevenire, control şi combatere a degradării mediului va trebui suportată din
fondurile statului, contribuţia directă guvernamentală şi a autorităţilor locale
fiind unica sursă posibilă pentru finanţarea proiectelor de cercetare-dezvoltare
privind mediul, tehnologiile antipoluante, monitoring, participări la programe de
interes transnaţional şi naţional etc.
Guvernul va trebui să sprijine acţiunile organizaţiile nonguvernamentale,
permiţându-le acestora să participe la audieri şi dezbateri publice pe marginea
unor proiecte de dezvoltare cu impact ecologic; să acorde asistenţă organizaţiilor
nonguvernamentale pentru proiecte sau servicii particulare puse în slujba
promovării dezvoltării durabile.
Conştientizarea epuizării şi capacităţii de regenerare a resurselor naturale
impune redefinirea şi elaborarea de strategii de mediu solicitând colaborarea
autorităţilor publice locale cu organizaţiile nonguvernamentale pentru protecţia
mediului. Acest lucru va ridica nivelul de conştientizare a opiniei publice,
stimulând schimbările de atitudine în sensul unor alternative viabile.

4
1
 Elaborarea unor strategii forestiere şi turistice este un proces complex care
implică un matur spirit ecologic, economic şi social din partea tuturor actorilor
publici şi privaţi care intervin în etapele procesului decizional de iniţiere,
adoptare şi aplicare a programelor de acţiune care reflectă la modul pragmatic,
strategia. Caracterul complex nu poate fi acoperit decât printr-o colaborare
interministerială sub dezideratul aplicabilităţii la efectul scontat.
Obiectivul general este, ca printr-o gestionare pe baze durabile, pădurea,
mediul înconjurător în general, potenţialul turistic natural şi antropic să aibă de
câştigat în ideea prezervării şi dezvoltării de o manieră ecologică, durabilă.
Obiectivele generale configurează măsuri particulare, grupate pe diferite niveluri
de acţiune: natural, economic, administrativ, tehnic, social şi politic.
Strategiile dezvoltării durabile în sectoarele forestier şi turistic trebuie să
ţină cont nu numai de indicatorii cantitativi, ei trebuind să acorde o atenţie
sporită acelor valori mai puţin cuantificabile în unităţi de măsură şi care
reprezintă adevărate patrimonii, integrând astfel conservarea resurselor genetice
forestiere, conservarea biodiversităţii, prezervarea şi ameliorarea efectelor
protective ale pădurilor, conservarea potenţialului turistic natural şi a
specificităţii zestrei culturale româneşti.
În plan economic, strategiile de dezvoltare economică durabilă din
silvicultură şi turism vor constitui instrumentul creşterii eficienţei la nivel
macroeconomic a activităţilor de valorificare a produselor forestiere şi a
atractivităţii destinaţiilor turistice.
Modul de gândire al conceptului de gestionare se impune a fi definit şi
încadrat în limitele juridice, economice şi sociale ale unui management public
eficient. Dar, nu numai structurile administrative de stat sunt obligate a
întreprinde acţiuni concertate în vederea salvgardării fondului forestier şi a
valorificării resurselor turistice, nefiind suficientă doar adoptarea strategiilor, ci
trebuie să existe şi voinţa socială a punerii ei în practică.

4
2
 În concepţia actuală este nevoie de o economie care să respecte principiile
funcţionalităţii mediului, prin prisma tuturor componentelor sale. Sistemul
natural asigură nu numai bunuri, ci şi servicii, care sunt adesea mult mai
valoroase decât primele.
Este necesară o cale de mijloc, de remediere a situaţiei, de reconstruire a
ecosistemelor naturale, a economiei globale în vederea restabilirii unui echilibru
stabil, economic.
Surprizele şi sinergiile care au fost evaluate în anii recenţi privind
degradarea ecosistemelor naturale (topirea gheţarilor; focul care ameninţă
pădurile slăbite prin tăiere sau defrişare forţată pentru obţinerea de ecosisteme
antropizate, în special agricole; curentul El Niño; încălzirea globală; dispariţia
unor ecosisteme naturale) sunt câteva aspecte care justifică disfuncţionalităţile,
degradarea ecosistemelor naturale.
„Pământul, la începutul mileniului al treilea este în cumpănă. Omul, prin
activitatea sa economică, trebuie să-şi dimensioneze strategia pentru un mediu
aproape de echilibru, să corecteze printr-o activitate conştientă dezechilibrele.
Politica ecologică trebuie să justifice, în viitor, conştientizare şi o ecologie
raţională a gestiunii economice în contextul durabilităţii.

4
3
 BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Sima, Ion Surugiu, Violeta Gherghe, Amenajamentul Ocolului

Silvic Comana,Giurgiu(2003)
2. Adrian Sima, Violeta Gherghe, Amenajamentul Ocolului Silvic

Ghimpaţi,Giurgiu(2003)
3. Bran, F., Ioan, I. Ecosferă şi politici ecologice, Editura ASE, Bucureşti,
(2001)
4. Bran, Florina, Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare
economică ( silvicultură şi turism), Bucureşti, Editura ASE, (2002)
5. Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Trică, Carmen, Eco-economia
ecosistemelor şi biodiversitatea, Bucureşti, Editura ASE, (2004)
6. Carmen , Trică, Economia Mediului.Teorie şi practică, Editura
ASE(2004)
7. Costel, Negrei, Economia si politica mediului , Editura ASE, Bucureşti,
(2004)
8. Ion Popovici, Vasile Gheorghe., Amenajamentul Ocolului Silvic
Giurgiu, Giurgiu,( 2006)
9. Ion Popovici, Vasile Gheorghe, Amenajamentul Ocolului Silvic
Bolintin, Giurgiu, 2004
10. Rojanschi, V., Bran, F., Strategii si politici de mediu, Bucureşti, Editura
Economică(2002)
11. *** http://www.apm.ro
12. *** http://www.romsilva.ro
13. *** Rapoarte ale Regiei Naţionale a Pădurilor
14. *** Legea 26, Codul Silvic, 1994

15. *** Legea 137, privind protecţia mediului înconjurător, 1995

16. *** Raport privind starea mediului ăn România in anul 2006, Ministerul

Apelor Pădurilor şi Protecţiei Mediului

4
4