Mecanica relațiilor

Mi s-a întâmplat de-a lungul timpului să trăiesc momente de tristeţe, de fericire, de exuberanţă,
pe care am simțit nevoia să le împărtășesc cu oamenii. Oamenii din viața reală, oamenii care mă
citesc, oamenii din viața virtuală. La urma urmei, lucruile nu se pot separa atât de ușor, deoarece
există un fir aproape invizibil care ne aduce împreună.

Recunosc, uneori mă aşteptam la un semn minim de prezenţă a faptului că oamenii sunt reali
oriunde ar fi ei!

Așteptarea mea însă a fost în zadar de foarte multe ori, deoarece reacţiile sunt un fel de ghidaje
care spun mai multe decât pare, iar surprizele nu vin nici ele când le aştepţi!

După câteva experiențe de genul acesta, am ajuns la concluzia că prietenii se cern și în

momentele fericite, nu doar în cele dureroase. Ba chiar mai mult, fericirea îi cerne cel mai bine,
deoarece în aceste clipe nu există nici un motiv ca oamenii să se afle lângă tine.

Și așteptând reacții, am ajuns la concluzia că oamenii au nevoie de un timp. O perioadă de

"graţie" când vei putea să îţi faci o idee despre ceea ce sunt sau ceea ce vor ei să devină pentru
tine: prieteni, duşmani, trecători, neutri, parteneri pentru scurt timp sau pentru o viaţă.

Oamenii trebuiesc lăsaţi să se manifeste şi să se desfăşoare atâta timp cât este nevoie şi se cere,
deoarece, după o vreme, dacă intenţiile lor nu sunt cele mai bune, vor obosi. Vor obosi să se
prefacă, să te caute, să te sune, să îţi lase o vorbă. Categoric ei fac asta nu din cauza lipsei de
timp, distanţei sau altor probleme care i-ar putea ţine pe loc ci, din cauza faptului că acolo
undeva, nu rezonează cu ceea ce eşti tu sau ceea ce s-au aşteptat ei să găsească în persoana ta!

Indiferent că vorbim despre simpli trecători, cunoştinţe, prieteni, iubiţi, ar trebui să înţelegem că
nu cerne sita ce cerne ziua, luna sau anul! Nu trebuie să ne chinuim să îi separăm, să îi cernem de
noi, ci, trebuie să îi lăsăm să plece şi să înţelegem că sunt drumuri care pur şi simplu nu au cum
să se străbată împreună!

Cumva, în această călătorie, căutăm tot timpul compania oamenilor. A cuiva anume, împreună
cu care să împărţim din ceea ce suntem, din experienţe, din emoţii, să ieşim la o limonadă, o
cafea, la o plajă, dar adevărul este că nu ar mai trebui să căutăm în alţii ci în noi. La urma urmei,
totul şi toţi pleacă şi doar de noi depinde dacă suntem pregătiţi să acceptăm acest lucru sau nu!

Spuneam odată, că eu nu mi-am impus limite cu oameni şi aş adăuga acum că nici nu m-am
impus între limitele lor! Am ştiut să fiu, cum am ştiut să mă retrag. Le doresc drum bun şi viaţă
frumoasă tuturor celor care la un moment dau au simţit să călătorească alături de mine prin viaţă!
Am învăţat lecţii, am trăit împreună clipe şi posibil să fie timpul să ne despărţim deoarece nu mai
avem ce să învăţăm sau să ne dăruim unii altora!

Nu vă opresc, nu mă rog, vă petrec pe unii cu gândul, pe unii cu inima, pe unii cu scrisul, dar nu
vă opresc niciodată şi nici din drum nu vă întorc! Fiecare este liber să îţi aleagă calea şi să îşi
asume alegerea. Dar odată plecaţi sunteţi buni plecaţi!
Eu sunt de toate, pentru oricine o cere: erou, prieten, ascultător, scară, oportunitate,
necondiţionare, dar niciodată nu voi accepta să fiu o opţiune! Nu sunt oficiu poştal, gară sau
cancelarie unde să îmi bateţi uşa sufletului ori de câte ori simţiţi voi nevoia să intraţi sau să ieşiţi
din viaţa mea dintr-un motiv sau altul!

O relaţie de prietenie, iubire, colegialitate, umană are loc între două persoane mature, care pot
accepta că nu întotdeauna au aceleaşi opinii, că nu întotdeauna manifestă pentru aceleaşi idealuri,
care pot accepta că diferenţele le dă unicitate şi acceptând, nu vor folosi complemente
circumstanţiale să rămână sau să plece!

Lucrurile durabile se construiesc de oameni simpli, care înţeleg profunzimea unei legături, fără
să o tot înnoade ori de câte ori, lor li se pare că ar fi cazul să o rupă din când în când!

Prefer singurătatea unei călătorii frumoase şi excepţionale, decât o călătorie alături de oameni
care vor să fie în altă parte!