ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Facultatea de Comert

Statele Unite ale Americii

SUPERPUTERE

Indrumator: Studenti:
Lector univ. dr. Iuliana Pop Stanila Petru-Dragos
Stoica Constantin
Voicu Silviu-Andrei
Grupa 363, An I, AAC

Bucuresti
2013
Cuprins

1.Puterea si hegemonia semnificatii geopolitice.......................................................................................3

2. Statele Unite ale Americii - superputere..................................................................................................5

2.1 Puterea economica - SUA..................................................................................................................8

2.2 Puterea militara - SUA......................................................................................................................9

2.3 Puterea culturala SUA..................................................................................................................12

3. Impunerea hegemoniei......................................................................................................................13

4. Sistemul mondial american................................................................................................................17

5. Limitarile puterii americane..............................................................................................................19

6. Concluzii...........................................................................................................................................20

Bibliografie...............................................................................................................................................22

2
 1. Puterea si hegemonia semnificatii geopolitice

In geopolitica clasica, problema puterii este abordata in raport cu statul, iar adevarata
valoare a diferitelor dimensiuni ale puterii era pusa in evidenta in cadrul raporturilor cu alte state.
Puterea este echivalenta cu capacitatea de a modifica politica altor state prin constrangere,
dominatie si control sau pe calea obtinerii consensului si al consimtamantului. Altfel spus,
puterea in plan politic este in esenta un joc al coercitiunii si al consimtamantulului.
Geopolitica contemporana se remarca prin studierea puterilor ce se manifesta nu
numai la nivelul statului, ci si la alte niveluri de actiune ale societatii. Procesul de difuzie al
puterii catre noi subiecti isi gaseste expresia in faptul ca lumea devine mult mai complexa si
alaturi de state coactioneaza si alti purtatori de putere, cum sunt institutiile internationale,
comunitatile economice sau firmele transnationale. Puterea nationala trebuie judecata in raport
cu natura sa relativa, caracterul ei schimbator si aria de aplicare. In aceasta perspectiva,
geopolitica contemporana se ocupa de factori tangibili si masurabili cum sunt teritoriul, masa
populatiei, puterea economica dar si de factori imponderabili cum sunt starile de spirit proprii
unei natiuni, coeziunea interna, puterea traditiei, determinarea unui popor in atingerea unui tel,
mandria nationala. Astfel, principalii factori care intervin in ecuatia puterii sunt: marimea
geografica si localizarea pe glob, topografia si climatul, resursele nazurale, numarul si pregatirea
populatiei, productivitatea economica, capacitatea militara, eficacitatea organizarii politico-
sociale, gradul de know-how. Evolutia acestor diferite elemente explica comportamentul unui
stat si existenta unui anumit echilibru sau dezechilibru geopolitic.
Populatia este o variabila esentiala in ecuatia puterii. Populatia este o resursa a puterii, dar
si subiectul actiunilor de putere. Toate statele inventariaza stocul de populatie si urmaresc
fluxurile demografice care modifica acest stoc. Geopolitica ia in considerare pe langa aspectele
constate ale fenomenelor demografice, si pe cele calitative.
In ecuatia puterii unui stat, resursele detinute sau obtinute prin import capata o anumita
valoare in functie de structurile tehnico-economice si nivelul de management practicat.
Conducerea inteligenta capata un rol covarsitor in valorificarea a ceea ce devine resursa la un
moment dat. Jean Gottmann subliniaza, in legatura cu acest aspect, ca orice comunitate creeaza
resurse prin propria sa capacitate de organizare.1

1
Tamas Vasile, Geopolitica, Editura Noua Alternativa, Bucuresti, 1995

3
 Analiza diferitelor raporturi dintre state ii ofera lui K.J. Holsti ocazia sa constate ca este
necesar sa faca distinctie intre puterea relationala si puterea structurala.
Prima este o relatie comuna tuturor statelor. Ultima este insa instituita de marile puteri care au
capacitatea de a stabili regulile jocului pe plan international si de a determina pe altii sa le
respecte.
Puterea este obiectul unei analize mult mai nuantate. In limbajul actual al informaticii ea
contine o componenta dura, un hard ce se manifesta prin capacitatile economice, demografice,
militare, etc. Si o componenta soft, o dimensiune subtila reprezentata de cresterea ponderei
si rolul de influentare a fortelor imateriale: cultura, ideoligia, educatia, muzica etc. Interventia
acestor noi forme ale puterii prin intermediul comunicatiei de masa la nivel global (sisteme de
satelitii pentru programele radio si televiziune) nu se poate calcula in cifre, in tone de materiale
sau in numar de oameni, dar se fac simtite prin influenta lor in schimbarea modului de a gandi al
oamenilor, in schimbarea modului lor de a percepe lumea.
Disparitatea actuala intre cei dezvoltati si cei mentinuti in alt timp istoric genereaza
probleme critice. Este necesara o relansare a dezbaterilor cu privire la modul in care ar putea fi
realizata justitia sociala la nivel planetar.
Hegemonia presupune existenta unui singur centru de putere, de regula imperiu, suficient
de puternic pentru a-si impune vointa in raporturile interstatale. Este un concept care inseamna
primat sau conducere. In sistemul international, acesta conducere va fi exercitata de un
hegemon, respective un stat care poseda capacitatea necesara pentru a indeplini acest rol,
celelalte state din sistem trebuind sa-si defineasca relatia fata de hegemon, care poate fi de
acceptare, de opunere, de rezistenta sau de indiferenta.
Ca si cnd ar actiona o lege natural, n fiecare secol asistm la ridicarea unei tri, cu
puterea, vointa si impetuozitatea intelectual si moral ca s modeleze ntregul sistem
interntional conform propriilor sale valori. n secolul 17, Franta, sub cardinalul Richelieu, a
introdus abordarea modern a relatiilor internationale, bazat pe statul-natiune si pe urmrirea
interesului national. Marea Britanie a reusit s domine secolul 19 si nceputul secolului 20, iar
SUA a devenit puterea dominant dup primul rzboi mondial, mentinndu-si acest statut si la
nceputul secolului 21.
Autori din scoala realista de relatii internationale, precum Robert Gilpin si Stephen
Krasner, sustin ca distributia puterii ntre state n special rolul unui stat hegemonic, constituie
elementul central pentru explicarea deschiderii si stabilitatii economiei mondiale.
Teoria stabilitatii hegemonice afirm c este necesar un hegemon (o putere conductoare
capabil s influenteze sistemul international), dac se doreste ca cooperarea economic

4
international s reuseasc. n schimb, declinul unui stat hegemonic este asociat cu economii
nchise, instabilitate si crearea de blocuri regionale concurente. Charles Kindleberger, care este
considerat tatl acestei teorii, arat c instabilitatea economiei mondiale dintre cele dou
rzboaie mondiale s-a datorat absentei unei puteri dominante care s fie capabil s stabilizeze
sistemul international.
Un hegemon, conform lui Robert Keohane, este un stat care posed urmtoarele
caracteristici:
abilitatea de a crea, a pune n aplicare si a mentine norme internationale;
vointa de a face acest lucru;
dominare decisiv n domeniile economic, tehnologic si militar.

2. Statele Unite ale Americii - superputere

O superputere este un stat care are capacitatea de a influena evenimentele sau i

exercit puterea la scar global, situndu-se la alt nivel dect toate celelalte puteri. n zilele
noastre, asta implic o mare putere economic i tiinifico-tehnologic, o populaie numeroas
i fore armate puternice, inclusiv fore aeriene, spaiale i un arsenal de arme de distrugere n
mas.
La sfritul celui de-al doilea rzboi mondial, Statele Unite ale Americii s-au afirmat pe
scena internaional ca una dintre cele dou puteri dominante ale lumii. Cum cea mai mare parte
a rzboaielor au fost purtate departe de graniele naionale ale SUA, ara nu a suferit distrugerile
economice mari i pierderile de viei omeneti din rndurile populaiei civile care au marcat
majoritatea rilor din Europa sau Asia n perioada rzboiului. La sfritul rzboiului, SUA
construise o infrastructur industrial i tehnologic care au fcut ca forele militare americane s
fie cele mai puternice din lume.
La sfritul rzboiului, o bun parte a Europei a fost ocupat de Uniunea Sovietic care
era condus de Iosif Vissarionovici Stalin. n ciuda ncercrilor de a crea coaliii multinaionale
sau organisme legislative internaionale (precum ONU), devenea din ce n ce mai clar c cele
dou mari ri nvingtoare, avnd vederi diferite asupra organizrii lumii post-belice, SUA i
URSS, deveneau puterile economice i politice dominante n nou izbucnitul rzboi rece.
Termenul de superputere a fost prima oar folosit n acest context n anul 1930, conform
Oxford English Dictionary, dar nu a devenit o caracterizare acceptat pentru SUA i URSS pn

5
la sfritul rzboiului. n perioada anilor 20, termenul era folosit mai degrab pentru a descrie
electrificarea.
La ncheierea celui de-al doilea rzboi mondial, cele dou ri, SUA i URSS, au devenit
parte a unei lumi noi, bipolare, care se deosebea de lumea multipolar antebelic. n anii ce au
urmat, mai multe naiuni au iniiat programe care s le garanteze propriul statut de superputeri
independente. Astfel, Regatul Unit, China i Frana au dezvoltat propriul program de arme
nucleare, att n ncercarea de ctiga independena fa de URSS i SUA, ct i din dorina de a
juca un rol mai important pe scena politic mondial.
Dup dezintegrarea Uniunii Sovietice n ultimul deceniu al secolului al XX-lea, termenul
de hiperputere a fost atribuit SUA, ca unica superputere rmas dup terminarea
Rzboiului Rece. Acest termen a fost prima oar folosit de ministrul francez de externe
Hubert Vdrine n anii 90. Dac aceast descriere a SUA ca hiperputere este corect, se mai
discut nc. Un adversar important al teoriei hiperputerii este Samuel P. Huntington, el
considernd c lumea de azi este una mai degrab una a unei balane a puterii multipolare.2

In jurul anului 1900, SUA ocupau primul loc in ceea ce priveste extractia de carbuni si
fier, aveau cea mai mare pondere in ceea ce priveste produsele obtinute din agricultura si alte
produse manufacturate, reprezentau unul dintre exportatorii principali de produse si de capital.
Simultan cu miscarea de consolidare interna, SUA incep sa se deschida catre Europa. Indicii in

2
http://ro.wikipedia.org/wiki/Superputere
6
acest sens ne ofera si numarul mare de diplome pe care tinerii americani le obtineau in principal
de la universitatile germane, numarul casatoriilor dintre fetele prosperilor industriasi americani si
tinerii reprezentanti ai nobilimii europene, frecventa calatoriilor dinspre Lumea Noua catre
batranul continent, influxul de obiceiuri, gusturi, mode europene.
In jurul aceluiasi an, SUA detineau deja un imperiu maritim, in urma unei expasiuni
intemeiate atat din punct de vedere strategic, cat si economic. Comandantul marinei intre 1889 si
1893, Benjamin F. Tracy, era constient de potentialul strategic al marii si sublinia: marea va
reprezenta sursa de putere a unui imperiu. Este la fel de sigur ca noi vom controla marea precum
este ca soarele rasare. Expansiunea pe mari a fost determinata si de o adevarata presiune
economica. In anii 1890, piata interna americana devine insuficienta, ceea ce face o prioritate din
cautarea unor piete externe care sa absoarba surplusul de productie industriala.
Cateva date care arata cat de mult se dezvoltasera SUA si cat de mare era presiunea
interioara spre noi piete de desfacere:
Valoarea exporturilor si a importurilor (milioane de dolari), 1870-1890
Anul Exporturi Importuri Total
1870 393 436 829
1871 513 533 1.046
1880 836 668 1.504
1885 742 578 1.320
1890 858 789 1.647
1895 808 732 1.540
1900 1.394 850 2.244
Exporturile americane in functie de piata (in procente), 1870-1890
Anul Europa America de Nord America de Sud Asia
1870 79,4 13 4,1 2,9
1871 80,1 13 3,7 2,7
1880 86,1 8,3 2,8 2,2
1885 80,8 10,3 3,8 4,6
1890 79,8 11 4,5 4,2
1895 77,8 13,6 4,3 3,8
1900 74,6 13,5 2,8 7,8

Construirea unei flote puternice si deschiderea Canalului Panama (1914) reprezinta

argumente principale, apoi, pentru depasirea izolationismului ca optiune economica si de
politica externa. Dupa participarea la Primul Razboi Mondial, SUA vor deveni un stat cu
acoperire globala autentica, interesat in mod vital de tot ceea ce se intampla pe glob.3

3
Dobrescu Paul, Geopolitica, Editura Comunicare.ro, 2003, pag 238
7
2.1 Puterea economica - SUA

O superputere trebuie sa detina pozitii dominante intr-o serie de domenii care asigura
soliditatea respectivei tari, o minima atractivitate, capacitatea de a-si impune interesele, de a
conduce lumea si prin puterea exemplului, prin performantele si comportamentul sau. Se
considera ca aceste domenii sunt cel economic, militar si cultural.
Domeniul economic este cel mai important pilon al unei superputeri. El asigura
dinamismul unei tari, un nivel de prosperitate fara de care o superputere nu poate purta acest titlu
cu o anumita demnitate. Celelalte doua domenii care conditioneaza existenta unei superputeri
sunt strans legate de puterea economica.
Puterea economica a SUA este impresionanta. Astfel PIB-ul american detine o pondere
de 30% din PIB-ul mondial(15,68 de trilioane USD in 2012), si aceasta cifra spune mult, mai
ales daca o raportam la populatie. Cu 5% din populatia lumii, SUA detin aproape o treime din
productia mondiala, ceea ce fixeaza economia mondiala drept una dintre cele mai competitive
din lume. Deci economia americana se detaseaza clar nu numai ca marime si ca eficienta.
Este de subliniat curba ascendenta pe care a inregistrat-o aceasta economie in secolul
trecut, capacitatea ei de a se adapta particularitatilor fiecarei etape, dinamismul si forta ei
inovatoare. Rolul economic al SUA a inceput sa se contureze dupa Primul Razboi Mondial, insa
nu a avut timp sa-si afirme in intregime forta, din cauza crizei din 1929-1933 si a anilor de
refacere care au urmat. De-abia in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial ea a devenit pe
deplin evidenta. Dupa incheierea razboiului, economia americana a contribuit esential la
refacerea economiei occidentale si la relansarea acesteia.4
Forta economiei americane a fost demonstrata in timpul perioadei Razboiului Rece, SUA
afectand intre 4-12% din PIB pentru aparare, timp de o jumatate de secol. SUA au sustinut si
majoritatea cheltuielilor presupuse de existenta si functionarea NATO, pentru ca principalii aliati
erau antrenati in procesul propriei refaceri.
La sfarsitul Razboiului Rece, economia americana parea istovita si luata cu asalt de
economiile mai tinere, mai proaspete, cum ar fi cea japoneza sau germana. Si, totusi, pentru
economia americana a urmat una din cele mai idelungate perioade de crestere economica
postbelica. Aproape un deceniu de crestere neintrerupta. Urmarea a fost consolidare vizibila a
pozitiei sale de lider mondial. La sfarsitul Razboiului Rece ponderea SUA in PIB-ul mondial era
de o patrime. Astazi ea se ridica la 30%. PIB-ul SUA este in momentul de fata de 2,5 ori mai
mare decat al Japoniei, desi cu 10 ani in urma era numai cu 80% mai mare.

4
Dobrescu Paul, op. cit, pag 249
8
 Sunt performante care ilustreaza un dinamism iesit din comun si care scot din discutie
domeniul intamplatorului, al contextului avantajos. Factorii care au intretinut o asemenea
ascensiune sunt redati mai jos prin cifre.
Cheltuielile americane in domeniul cercetarii si dezvoltarii reprezinta 40% din
cheltuielile mondiale, iar in domenii cum sunt cercetarea medicala si biotehnologiile SUA,
singure, cheltuiesc mai mult ca intreaga lume. Aici este principalul atu al SUA, care au inteles
mai devreme decat alte tari ca, astazi, cercetarea este adevarata sursa a saltului tehnologic si
economic.
La nivelul SUA se remarca mobilitatea economica si tehnologica a tarii, flexibilitatea,
chiar o vocatie de a dezvolta si stimula tehnologia moderna. In general SUA se disting prin
capacitatea de a se concentra pe domenii tehnologice cheie, de a sesiza mai din timp tendinta
noua, tendinta care incepe sa devina dominanta. Aici nu este vorba despre moda, ci despre
competitivitate.
In randul factorilor care asigura dinamismul economiei americane se remarca si spiritul
antreprenorial stimulat si incurajat de societatea americana. Ceea ce atrage investitori din
exterior mai ales in domeniile high tech.

2.2 Puterea militara - SUA

Expresia cea mai directa si mai palpabila a puterii este forta militara. Forta economica
asigura substanta sau baza puterii, cea culturala, prestigiul si puterea ei de penetratie. Forta
militara exprima capacitatea puterii de a-si impune vointa, de a-si apara si promova interesele.
La limita, forta militara exprima masura puterii. De aceea, de-a lungul istoriei, fiecare imperiu
sau stat cu capacitate de dominatie a cautat sa edifice o putere militara cat mai de temut.
Parcursul istoric al SUA a facut ca forta lor militara sa nu fie neaparat o prioritate de la
bun inceput. La sfarsitul secolului al XXI-lea si inceputul secolului XX, sfaturile lui Mahan
privind construirea unei flote au fost ascultate, iar la 1914 SUA detineau trei flote de lupta; dupa
1922, cand a intrat in vigoare Tratatul de dezarmare navala, flota navala a SUA se situa deja pe
primul loc in lume. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, SUA s-au impus ca putere
aeriana dominanta. Armata de uscat s-a distins si ea intr-un timp foarte scurt, mai ales datorita
performantelor industriei care o sustinea. Cert este ca, la sfarsitul razboiului, SUA dominau din
punct de vedere strategic aerul si apa si dispuneau de o forta militara terestra foarte moderna.
Daca avem in vedere si puterea economica a tarii, putem afirma ca SUA erau puterea militara
numarul unu a lumii.
9
 Anii Razboiului Rece nu au reprezentat o perioada de consolidare a acestui avantaj in
raport cu principala competitoare, Uniunea Sovietica. Salturile semnificative in dotare realizate
de aceasta din urma au facut ca, la un moment dat, sa se ajunga la un anumit echilibru. In cele
din urma, puterea economica si militara a SUA si-a spus cuvantul. Relansarea cursei inarmarilor
din ultimii ani ai Razboiului Rece a facut ca povara financiara sa nu mai poata fi suportata de
Uniunea Sovietica si, in cele din urma, aceasta sa se prabuseasca.
SUA au ramas astfel liderul mondial de necontestat al lumii. Se parea ca o data cu
incheierea Razboiului Rece va scadea si efortul pentru inarmare, iar situatia mondiala va
cunoaste o evolutie pasnica. Brusc din 1998, cheltuielile afectate domeniului militar cresc. La
orizont nu se profilase nici un pericol major. Din septembrie 2001, de cand se declanseaza o
lupta deschisa contra terorismului mondial, cheltuielile militare cresc si mai mult. Daca bugetele
apararii din statele europene au scazut dupa incheierea Razboiului Rece (doar Franta si Marea
Britanie alocand acestui domeniu mai mult de 2 procente din PIB-ul lor), cheltuielile americane
detin circa 3 procente din cel mai mare PIB al lumii.
La inceputu anului 2002. Presedintele George W. Bush a anuntat o crestere a cheltuielilor
militare cu 48 de miliarde de dolari, ceea ce inseamna ca suma alocata acestui domeniu se ridica
la 380 de miliarde, tot atat cat era in 1967, anul celui mai mare angajament al SUA in razboiul
din Vietnam si doar cu ceva mai putin decat recordul atins in timpul Razboiului Rece. In felul
acesta decalajele izbitor de mari dintre SUA si celelalte state se vor accentua, SUA nu numai ca
sunt de departe cea mai puterica putere militara a razboiului, dar, realist vorbind, ele nici nu vor
putea fi egalate in urmatorii ani.
Foarte important de subliniat este decalajul foarte mare in ceea ce priveste cheltuielile
pentru cercetare si dezvoltare facute in medie pe fiecare memebru al fortelor armate. Astfel
acestea se ridica la 27 000 de dolari in SUA, comparativ cu 7 000 de dolari in Uniunea
Europeana.
La 1 iunie 2002 la Academia Militara a SUA de la West Point, George W. Bush a lansat o
noua strategie, pe care Prestowitz o numeste suprematia si atacul preventiv. Este o doctrina
noua, care se bazeza pe infruntarea dusmanului inainte ca el sa-si poata desfasura fortele, inainte
ca el sa poata actiona. Anuntarea acestei doctrine semnifica abandonarea celei clasice a ingradirii
Ingradirea nu este posibila cand dictatori dezechilibrati care se afla in posesia armelor de
distrugere in masa utilizeaza aceste arme sau le furnizeaza pe ascuns unor aliati teoristi.
In septembrie 2002, este inaintat spre Congresul SUA documentul Strategia de securitate
a SUA. Aici se subliniaza ca SUA nu vor ezita sa actioneze singure si, daca va fi necesar, ele
se vor apara singure actionand preventiv.

10
 Problema grava este ca doctrina suprematiei si a atacului preventiv ridicata la rang de
doctrina internationala poate declansa o reactie in lant, iar efectele ei ar fi greu de evaluat. Daca
SUA procedeaza asa de ce nu ar proceda si alte state? De ce nu India si Pakistan? De ce nu orice
tara care se afla intr-un conflict prelungit cu un vecin?
Reactiile si criticile specialistilor la discursul de la West Point din iunie 2002, in care
presedintele Bush facea publica hotararea Statelor Unite de a abandona politica descurajarii si a
trece la cea a actiunii preventive, nu au intarziat sa apara, in registre si tonalitati diferite.
Pozitia lui Henry Kissinger fata de semnalul transmis de presedintele american contine
accente critice moderate. Kissinger subliniaza ca proiectarea unor principii pe baza carora orice
natiune poate recurge, neingradita, la actiunea preventiva, pentru a raspunde la ceea ce ea
considera drept o amenintare, nu este nici in interesul Statelor Unite, nici in interesul lumii in
ansamblu.
Serioase rezerve se ridica si din alta perspectiva. Actiunea preventiva inseamna o
incalcare flagranta a prevederilor Cartei ONU, care considera ilegala amenintarea ori
folosirea fortei impotriva integritatii teritoriale sau independentei politice a unui stat.
Suveranitatea nationala este un principiu fundamental al relatiilor internationale, o data nesocotit
el bulverseaza intreg sistemul international si noua ordine mondiala se poate usor converti intr-o
dezordine greu de controlat.
Intrebarea care se pune este cui se adreseaza un asemenea avertisment, de vreme ce nimeni
nu pune la indoiala avantajul indiscutabil pe care SUA il are. Este o incantatie cu nuante
imperiale: nu numai ca America este foarte puternica, dar ea nu permite sa fie ajunsa din urma.
Este aroganta imperiului pe teritoriul caruia soarele nu apune.

2.3 Puterea culturala SUA

Puterea culturala reprezinta interfata publica a unei superputeri, forma cotidiana sub care
ea se prezinta. De aceea, din punct de vedere public, ea apare drept hotaratoare. Pentru opinia
publica interna, si mai ales, pentru cea internationala, prezenta culturala, relieful si prestigiul
acesteia traduc puterea adevarata a unui stat. Este important ce face puterea, dar este cel putin la
fel de important cum este perceput respectivul demers.
Performanta americana consta ca pentru o societate de masa a creat o cultura de masa, o
cultura adaptata conditiei de existenta a celor mai multi oameni. Rezultatul a fost o fantastica
productie de film si televiziune, o productie muzicala greu de cuprins, o putere mediatica
coplesitoare. Prin aceste intrumente impresionante, societatea americana a lansat modele, a
impus intelesuri, a promovat interpretari, a consacrat stiluri, a conturat un mod de viata. Puterea
11
americana este pur si simplu de neconceput in afara acestei puteri culturale, care reprezinta
partea ei cea mai spectaculoasa si care confera magnetism si atractivitate.
Aceasta performanta trebuie asezata langa cea economica, ca o conditie de existenta a
superputerii americane contemporane. Filmele americane detin 85% din incasarile la casele
cinematografelor din Europa si 80% la cele din intreaga lume. O cercetare recenta care urmarea
sa evalueze care sunt primele 10 filme in 22 de tari a stabilit ca, din 220 de pelicule, 191 erau
turnate in America. Suprematia americana in domeniul audiovizualului este tot asa de neta ca si
in domeniul economic sau militar. Prin intermediul imaginilor de film sau televiziune, America
orienteaza perceptii, ofera puncte de reper pentru judecati si interpretari, intr-un cuvant
influenteaza.
Puterea culturala exprima cu deosebire dimensiunea soft a puterii, cea care convinge, si
nu constrange, cea care promoveaza valori culturale larg impartasite, atitudini, moduri de
organizare, formule de viata resimtite ca moderne, demne de urmat. Hollywood, CNN sau
Mc Donalds reprezinta si simboluri ale standardizarii, ale culturii de masa. Dar nimeni nu poate
nega ca ele sunt inconjurate de prestigiu, ca produsele sunt urmarite sau consumate cu incredere.
Mai presus de toate, prin intermediul filmului, al televiziunii, al computerului, SUA au exportat
imaginea unei tari in care multa lume ar dori sa traiasca. Hubert Vedrine, fostul ministru de
externe francez, declara ca americanii sunt atat de puternici deoarece stimuleaza visele si
dorintele altora, prin intermediul imaginilor uniforme puse in circulatie de cinematografie si
televiziune.
Avantajul decisiv al SUA este acela ca detine o suprematie in fiecare din cele trei
domenii fundamentale ale puterii. Corelatia dintre ele face America sigura superputere
mondiala multilaterala. Daca in plan economic, de pilda, sunt apropieri semnificative intre
SUA si Europa sau intre SUA si Japonia, nici una dintre ele nu detine pozitii importante in
domeniul militar si cultural.
Intinderea si universalitatea puterii mondiale americane de astazi sunt unice. Nu numai ca
Statele Unite controleaza toate oceanele si marile lumii, dar si-au dezvoltat o serioasa capacitate
militara pentru controlul tarmurilor, ceea ce ii da posibilitatea de a-si extinde puterea si pe uscat.
Bazele sale militare sunt ferm instalate la extremitatile de vest si de est ale Eurasiei si
controleaza si Golful Persic
America detine pozitia suprema in cele patru domenii decisive ale puterii mondiale: din
punct de vedere militar, ea are o extindere mondiala neegalata, din punct de vedere economic, ea
ramane principala locomotiva a cresterii economice, chiar daca sub anumite aspecte este
concurata de Japonia si Germania; din punct de vedere tehnologic ea are intaietate in toate

12
ramurile de varf ale inovatiei; din punct de vedere cultural, ea nu are rivali in atractia pe care o
exercita, mai ales asupra tineretului lumii. Combinatia acestor 4 domenii face din America
singura superputere mondiala multilaterala.

3. Impunerea hegemoniei

Hegemonia instituita de americani in emisfera vestica, in

secolul al XIX-lea a reprezentat o caracteristica importanta a
politicii internationale de atunci incoace. Expansiunea
acoperirii strategice a Americii in Europa si Asia de Rasarit,
care s-a produs odata cu cel de-al Doilea Razboi Mondial nu s-a restrans niciodata. Este de
remarcat ca la mai mult de cinzeci de ani de la sfarsitul razboiului si la mai mult de un deceniu
de la sfarsitul Razboiului Rece, Statele Unite raman o forta strategica dominanta.
Hegemonia s-a nascut o data cu omenirea. Dar actuala suprematie a Americii este distincta
prin rapiditatea aparitiei, anvergura mondiala si modul de exercitare. In decursul unui secol,
America s-a transformat si a fost transformata de catre dinamica internationala dintr-o tara
relativ izolata din emisfera vestica intr-o putere de o bogatie si forta de dominatie fara precent in
istoria omenirii.
Sigur Rusia si China sunt puteri carora le displace aceasta hegemonie americana. La
inceputul anului 1996 ele au afirmat impreuna acest lucru in cursul unei vizite la Beijing a
presedintelui rus Boris Eltin. In plus ele poseda arsenale nucleare ce ar putea ameninta interese
americane vitale. Dar, fapt de o evidenta brutala, pentru moment si pentru ceva timp de acum
incolo, desi China si Rusia pot declansa un razboi nuclear sinucigas, nici una dintre ele nu il
poate castiga. Lipsindu-le capacitatea de a trimite forte la distante mari pentru a-si impune vointa
politica si sunt mult in urma Americii din punct de vedere tehnologic.
In septembie 2002, administratia Bush si-a facut publica Strategia de Securitate
Nationala, care statua dreptul de recurgere la forta pentru a elimina orice contestare a
hegemoniei globale a Statelor Unite, drept cu caracter permanent. Noua strategie a starnit o
ingrijorare profunda in toata lumea. In retorica oficiala a Strategiei pentru Securitatea Nationala
fortele nostre vor fi suficient de puternice pentru a-i descuraja pe potentialii adversari sa-si
dezvolte armatele in speranta de a depasi sau egala puterea Statelor Unite.
Un cunoscut specialist in probleme internationale, John Ikenberry, descrie declaratia ca pe
o strategie grandioasa care incepe cu angajamentul fundamental de a mentine o lume
unipolara in care Statele Unite nu au nici un concurent pe potriva, conditie care trebuie sa fie
13
permanenta, astfel incat nici un stat sau coalitie sa nu poata contesta rolul de lider, protector si
constrangator global detinut de Statele Unite.5
Declararea marii strategii a fost inteleasa corect ca un semn de rau augur pentru afacerile
mondiale. Totusi nu e suficient ca o mare putere sa declare o politica oficiala. Ea trebuie sa
continue cu instaurarea politicii respective ca norma de drept international, prin desfasurarea
unor actiuni exemplare. Asadar, in septembrie 2002 erau intrunite toate cele trei conditii pentru
instaurarea noii norme a dreptului international: Irakul era lipsit de aparare, extrem de important
si reprezenta o amenintare iminenta pentru insasi existenta noastra. Dupa ce invazia din Irak a
fost declarata un succes, s-a recunoscut public ca una din motivatiile razboiului fusese instituirea
marii strategii imperiale ca noua norma internationala. Razboiul contra Irakului a fost declansat
desi se recunostea ca ar putea duce la proliferarea armelor de distrugere in masa si a terorii.
Cu cateva luni inaintea invaziei americane din Irak, John Inkenberry scria in "Foreign
Affaires"(sept. - oct. 2002) ca noua doctrina Bush - privind rolul hegemonic al SUA in lume si
constituirea asa-numitului "nou imperiu american"- ar putea transforma lumea mai radical decat
a facut-o chiar razboiul rece.
"Strategia neoimperiala a Statelor Unite ameninta sa indeparteze comunitatea internationala si
partenerii nostri, exact intr-un moment cand avem mai mare nevoie de ei ca oricand. Daca
istoria este un ghid, atunci aceasta politica va conduce la antagonisme si la rezistenta care ar
pune America in fata unei lumi ostile ei."
Ikenberry aminteste in articol de eforturile SUA de dupa Al Doilea Razboi Mondial,
cand - printr-o politica externa realista, in care interesele altor state erau cu adevarat luate in
consideratie - Statele Unite au creat "cel mai stabil si prosper sistem international din istorie".
Acest sistem este acum amenintat, paradoxal, chiar de Washington. Punand in pericol interesele
americane. In finalul articolului din "Foreign Affaires", Ikenberry insista ca "SUA trebuie sa
revigoreze vechile sale strategii, cele care nu considerau securitatea partenerilor nostri drept o
simpla unealta, ci o parte componenta a securitatii Americii insasi, care trebuie prezervata".
Multi analisti americani de factura liberala au avertizat asupra consecintelor
dezastruoase pe care "doctrina Bush" si politica de tip imperial le-au avut asupra SUA. Acesti
analisti atrag atentia ca, dupa anii de mare prosperitate economica ai Administratiei Clinton, anii
Administratiei Bush au marcat un recul economic accentuat.
Globalizarea productiei - caracteristica principala a economiei mondiale de azi si in viitor
- reclama hegemonia economica a SUA, daca Statele Unite vor sa faca rolul principal in lume.
Lucrurile nu stau insa asa, potrivit analistilor liberali din SUA.

5
Noam Chomski, Hegemonie sau supravietuire, Editura Antet, pag 13
14
 In 1951, SUA reprezentau 27,8% din economia mondiala. In 2001, SUA mai reprezentau
doar 21,4% iar tendintele sunt de descrestere, pe fondul cheltuielilor exorbitante cu "razboaiele
preventive". In schimb, Asia (excluzand Japonia) reprezenta, in 2001, 24,6% din economia
mondiala. Cu trei procente mai mult ca SUA. Iar aceste cifre dau doar o imagine foarte palida a
"reculului economic american".
Hegemonia economica a SUA, dupa Al Doilea Razboi Mondial, s-a bazat in primul rand
pe o extraordinara capacitate a "industriei de masa". Statele Unite furnizau, la un moment dat,
circa 80% din produsele industriei mondiale, fiind un gigant economic. Astazi, insa, SUA au un
comert si o balanta de plati al caror deficit necesita o finantare si o sustinere de trei miliarde de
dolari pe zi!
Zbigniew Brzezinski a fost unul dintre criticii constanti ai Administratiei Bush si a
teoriilor neoconservatorilor, grupati in "Project for a New American Century" (PNAC). In
"Washington Post", din 12 ianuarie a.c., Brzezinski scrie pe marginea "Discursului despre Starea
Uniunii", rostit de presedintele Bush pe 10 ianuarie: "Discursul reflecta o profunda lipsa de
intelegere a epocii pe care o traim. America a actionat in Irak ca o putere coloniala. Dar vremea
colonialismului a trecut demult. Sa porti un razboi de tip colonial in epoca post-coloniala,
inseamna sa te sinucizi. Este eroarea fatala a politicii lui Bush."
Se ridica, insa, o intrebare. De ce Statele Unite - care de-a lungul istoriei au actionat permanent
ca o putere anti-coloniala, incepand chiar cu Razboiul de Independenta - a recurs acum la
colonializarea Irakului. Baza colonialismului este "exclusivismul comercial". O spune chiar
Brzezinski. O putere care cucereste o colonie exclude automat celelalte puteri de pe piata
comerciala. Este prima regula! Aceasta a si declansat Primul Razboi Mondial: exclusivismul
britanic in fata ascensiunii industriale fulminante a Germaniei, care avea o nevoie imensa de
piete de desfacere. Ceea ce a provocat "goana dupa colonii" a marilor puteri la sfarsitul secolului
XIX - cu exceptia Statelor Unite si a Rusiei -, ducand, in cele din urma, la o ampla confruntare
militara, intre 1914-1918. 6
Statele Unite s-au manifestat in acest timp cu totul diferit. America a respins
restrictionismul colonial al vechilor imperii europene. A cultivat libera miscare a bunurilor si
banilor, respectiv investitiilor. Statele Unite au devenit, astfel, cea mai liberala tara din lume.
SUA proceda exact ca Marea Britanie la mijlocul secolului al XIX-lea, cand, promovand
"revolutia industriala", Imperiul Majestatii Sale nu avea practic, rival economic in lume. Acum -
la inceputul secolului XXI - Statele Unite au ajuns insa sa fie confruntate cu puteri rivale: China,
Rusia, Japonia, UE. In primul rand, pe piata energiei.

6
http://www.ziua.ro/display.php?id=216915&data=2007-03-03
15
 In ianuarie 2002, administraia Bush a prezentat o revizuire a strategiei americane
privind rolul armelor nucleare, Nuclear Posture Review, strategia nuclear revizuit a
administraiei Bush, n care se afirm c, pentru americani, armele nucleare nu mai sunt doar
"mijloace de descurajare", ci arme concrete de lupt. n aceasta se specific: "Armele nucleare
pot fi folosite mpotriva obiectivelor care rezist unui atac conveional (de exemplu, buncrele
situate la mare adncime sau facilitile biochimice". Documentul mai arat c "Noile capaciti
vor fi utilizate pentru a distruge obiective ca buncarele subterane, pentru a gsi i lovi inte
mobile, agentii chimici i biologici i pentru a limita daunele colaterale." Prin "Nuclear Posture
Review", Statele Unite au adoptat o strategie nuclear "de rezerva", care le permite s fac din
armele nucleare nu doar obiect de "descurajare" - de "disuasiune" - ci o arma efectiv, de folosit
n razboi.
Concluzia principal dup analizarea documentului este aceea c armele nucleare sunt
clar privite ca un instrument activ n caz de rzboi, rolul lor trecnd peste acela doar de a
descuraja, cptnd o utilitate concret militar.

4. Sistemul mondial american

Puterea mondiala americana este exercitata printr-un sistem mondial de un anumit stil
american oglindind experienta interna a Statelor Unite. Elementul central al acestei experiente
interne este caracterul pluralist atat al societatii americane, cat si al sistemului sau politic.
Atitudinea publicului american fata de extinderea in exterior a puterii americane a fost
ambigua. Publicul a sprijinit angajarea Americii in cel de al doilea razboi mondial in mare
masura din cauza socului provocat de atacul Japoniei impotriva bazei americane de la Pearl
Harbour. Angajarea Statelor Unite in Razboiul Rece a fost la inceput, sprijinita cu mai multa
reticenta, pana la Blocada Berlinului si la razboiul din Coreea, care i-a urmat. Dupa incheierea
Razboiului Rece, postura Statelor Unite de unica putere mondiala nu a produs publicului
american prea multa bucurie. Sondajele de opinie efectuate in 1995 si 1996 au aratat ca publicul
are o preferinta generala pentru impartirea puterii mondiale cu altii, mai degraba decat
exercitarea ei monopolista.
Sistemul mondial american pune accent pe tehnica cooptarii (ca in cazul rivalilor invinsi
Germania, Japonia, si mai tarziu, chiar Rusia) in mult mai mare masura decat au facut-o
sistemele imperiale precedente. Ca si acestea, el se spijina puternic pe exercitarea unei influente
indirecte asupra elitelor din tarile dependente si, in acelasi timp, profita foarte mult de atractia
exercitata de principiile si insistutiile sale democratice.
16
 Dominatia culturala a fost o fateta subapreciata a puterii mondiale americane. Indiferent de
ce s-ar putea crede despre criteriile sale estetice, cultura comerciala a Americii exercita o atractie
magnetica, in special asupra tineretului lumii. Aceasta atractie ar putea decurge din aspectul
hedonistic al stilului de viata pe care il infatiseaza. Filmele si emisiunile de televiziune
americane acopera trei sferturi din piata mondiala. Muzica pop americana e la fel de dominanta,
in timp ce modul de a manca si chiar de a se imbraca al americanilor sunt din ce in ce mai imitate
in intreaga lume. Limba folosita pe internet este engleza, iar o proportie coplesitoare a
conversatiilor prin computer au, de asemenea ca tara de origine America. In sfarsit America a
devenit o Mecca pentru cei care cauta un invatamant avansat, dintre care foarte multi foarte
dotati nu se mai intorc niciodata acasa
In epoca celei mai ample raspandiri a democratiei ca forma de guvernamant, experienta
politica americana tinde sa serveasca drept standard pentru imitare. Atractia si impactul
sistemului politic democratic american au fost insotite si de atractia crescanda exercitata de
modelul economic antreprenorial care pune accentul pe comertul liber mondial si pe competitia
neingradita. Democratia politica si dezvoltarea economica americana comunica un mesaj
ideologic simplu, care ii atrage pe multi: dobandirea succesului individual sporeste libertatea,
generand in acelasi timp prosperitate. Este o doctrina care ii atrage pe cei energici, ambitiosi si
foarte competitivi.
America se afla in centrul unui univers in care totul e interconectat si in care puterea
este exercitata prin negocieri, dialoguri, divergente sau cautari de consens formal, chiar daca
aceasta putere provine, in ultima instanta, dintr-o singura sursa, adica de la Washington.
Suprematia americana a produs astfel o noua ordine internationala care nu numai ca
imita, dar si institutionalizaeaza, dincolo de hotarele Americii, multe din trasaturile
sistemului american insusi. Aceste trasaturi fundamentale sunt:
Un sistem colectiv de securitate, inclusiv comanda si forte armate integrate (NATO,
Tratatul de Securitate SUA-Japonia etc.);
Cooperare economica regionala (APEC, NAFTA Acordul Nord-American al Liberului
Schimb) si institutii specializate de cooperare mondiala (Banca Mondiala, FMI,
Oraganizatia Mondiala a Comertului);
Proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe baza de consens, chiar daca sunt
dominate de Statele Unite;

17
 structura judiciara si constitutionala mondiala elementara (de la Tribunalul International
de la Haga pana la tribunalul special care judeca crimele de razboi din Bosnia);7
Majoritatea acestui sistem a aparut in timpul Razboiului Rece, ca parte a efortului
Americii de a-si controla rivalul mondial Uniunea Sovietica. Sistemul era deci gata pregatit
pentru a fi pus in practica, in momentul in care acest rival s-a clatinat, iar America s-a impus ca
prima si singura putere mondiala.
SUA va continua sa-si asume marile decizii politice si militare, cu riscurile pe care le
presupune o economie puternica si flexibila, dar inca dependenta de resursele strategice
repartizate inegal pe glob. Scopul declarat al americanilor nu mai este, in prezent, de a gasi
putere pentru realizarea apararii, ci de a gasi angajamente pentru folosirea acestei puteri.
SUA a devenit o putere soft, care se ocupa de toata plaja nevoilor actuale, de la exportul
de tehnologie, inclusiv tehnologie militara, hrana, idei, cultura si putere pana la importul de
inteligente, capital si bunuri.

5. Limitarile puterii americane

Puterea relativ de care dispun Statele Unite n raport cu celelalte state din sistem este
ntr- adevr mare, dar ea este marcat n cel de-a al doilea deceniu al secolului al-XXI-lea de
dou fenomene potrivnice: declinul relativ de putere al Statelor Unite; i lipsa legitimitii unora
dintre aciunile externe americane din ultimul deceniu. Sprijinul celorlalte state din sistem este
esenial din mai multe puncte de vedere. n primul rnd, n calitate de hegemon, Statele Unite
trebuie s fie capabile s construiasc consens n sistemul internaional n jurul unor probleme de
interes comun. Acest lucru se refer deopotriv la dimensiunea instituional i la cea relaiilor
bilaterale, accentundu-se faptul c Statele Unite nu dispun de resurse inepuizabile i c din acest
motiv trebuie s gseasc un mijloc de a echilibra mprirea sarcinilor i a costurilor n sistem.
Pentru a extrage resurse din sistem, Statele Unite trebuie s i mbunteasc semnificativ
capacitatea administrativ internaional - un aspect care este perceput negativ la nivelul analizei
de politic extern american i la care Statele Unite nu sunt percepute ca excelnd n mod
deosebit. Cu alte cuvinte, Statele Unite dein - nc - capabiliti superioare de putere, dar au
capacitate relativ sczut de a le transforma n rezultate politice pe termen lung.

7
Zbigniew Brzezinski, Marea tabla de sah, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000,
pag. 40

18
 n al doilea rnd, capabilitile de care dispune Statele Unite nu sunt adecvate pentru
urmrirea oricror interese sistemice. n mod fundamental, rzboaiele din Afganistan i Irak
dovedesc faptul c Statele Unite sunt complet nepregtite pentru a implementa cu succes strategii
de tipul construiei naionale i/sau statale - motiv pentru care politica american ar trebui s
recunoasc aceast limitare i s se transforme ntr-un imperiu n retragere. Evitarea realizrii
acestei limitri nu va face dect s accentueze consecinele negative i ireversibile ale
supraextinderii imperiale.
n al treilea rnd, limitrile puterii americane vin i din caracteristicile sistemice care
predispun Statele Unite la a fi inta unor coaliii de balansare - asemenea tuturor marilor puteri
predecesoare din sistem. Din acest motiv este preferabil o cumptare proprie, auto-indus a
politicii externe americane comparativ cu o limitare extern, impus asupra libertii de aciune
extern a Statelor Unite.

6. Concluzii

Dup s-a vzut anterior, marea strategie american este plin de paradoxuri, n ciuda unei
aparente coerene i continuiti istorice. In spatele multiplelor paradoxuri ale politicii externe
americane nu st neaprat ceea ce John A. Vasquez numete incoerena programului de cercetare
realist sau a celui liberal, ci st un alt paradox realist puin cercetat pn acum.
Este vorba despre asa numitul paradox al hegemonului. El se construiete pe o
contradicie inerent n programul de cercetare realist ce dintre maximizarea puterii i
maximizarea securitii, care erau vzute n mod normal ca aflndu-se ntr-o relaie de progresie
direct i proporional: cu ct mai mult putere deine un stat, cu att se bucur de mai mult
securitate. Aceasta este logica cutrii hegemoniei n sistemul internaional, presupus a fi
acompaniat de un maxim de securitate de care se poate bucura un stat. Dilema securitii este
primul paradox revelat al acestei relaii, care induce ideea c n realitate, variabila dependent
securitate i variabila independent putere nu variaz direct n mod constant, ci c relaia dintre
ele este una desemnat de o funcie curb. Pentru c securitatea este raportat la obiectivele care
trebuie securizate, relaia dintre putere i securitate este mediat de o variabil ce intervine

19
capacitatea statului respectiv de a traduce puterea hard i capabilitile de care dispune n
rezultate dezirabile care s i maximizeze securitatea.
Cu ct puterea crete, va crete iniial i capacitatea statului n cauz de a-i transforma
puterea n rezultate dezirabile ntruct interesele pe care le promoveaz sunt unele moderate
chiar dac sunt revizioniste sau de status quo. Ulterior ns, pe msur ce interesele nsele se
modific i se extind sub impactul puterii acumulate de statul respectiv, capacitatea de a traduce
capabilitile disponibile n rezultate dezirabile s-ar putea s scad, atrgnd cu sine un
mecanism paradoxal: dei statul are la dispoziie capabiliti semnificative, disproporionate de
putere, percepe un deficit de securitate. De pild, Statele Unite au dispus n perioada Rzboiului
Rece de capacitatea de a-i tranforma capabilitile militare n rezultate dezirabile stabilitatea
sistemic i evitarea unei confruntri militare directe ntre superputeri, chiar n condiiile unei
dileme a securitii.
Dup Rzboiul Rece ns, paleta de ameninri i riscuri de securitate cu care se
confrunt Statele Unite au suferit un fenoment de proliferare rapid att din punct de vedere
numeric, ct i din punct de vedere al naturii lor. Sentimentul nu a fost unul al unui ctig de
securitate pentru Statele Unite prin dispariia principalei ameninri la adresa intereselor vitale
ale Americii, ci unul de insecuritate datorit proliferrii armelor de distrugere n mas, a
terorismului, a epurrii etnice i genocidului, a ascensiunii unor competitori strategici, a tiraniei,
etc.
ntruct percepia i nelesul securitii se modific sub impactul poziiei n sistem
ocupat de hegemon, securitatea tinde s nu mai fie perceput n abunden de ctre hegemon
care este nevoit s se confrunte cu toate provocrile la adresa sistemului. n plus, el trebuie s
acorde o atenie deosebit faptului c celelalte state din sistem l vor privi ca pe o ameninare i
vor contrabalansa mpotriva lui. Din acest deficit perceput de securitate ia natere paradoxul
hegemonului care se manifest apoi prin tendina hegemonului de a consuma i investi o
cantitate disproporionat de resurse valoroase n combaterea unor ameninri de rang secund sau
teriar, precum i n prevenirea materializrii unor ameninri i riscuri pe termen lung. Dintr-o
perspectiv cost-beneficiu, hegemonii pltesc mult mai scump securitatea de care se bucur dect
alte state din sistem datorit sentimentului perceput de nesiguran pe care l ncearc. Acest
fenomen paradoxal nu este nicidecum strin politicii externe i marii strategii americane dup
1989/1991 un cerc vicios din care unii dintre autorii invocai mai sus cheam Statele Unite s
se sustrag i n care alii le invit s se afunde mai tare.

20
Bibliografie

1. Art, Robert J., Stephen G. Brooks, William C. Wohlforth, i Keir A. Lieber and Gerard
Alexander, Correspondence: Striking the Balance, International Security, vol. 30, nr. 3,
iarna 2005-2006, pp. 177196.
2. Chomski Noam, America in cautarea dominatiei globale: Hegemonie sau
supravietuire, Editura Antet, 2003
3. Dobrescu Paul, Geopolitica, Editura Comunicare.ro, 2003
4. http://www.ziua.ro/display.php?id=216915&data=2007-03-03
5. Kennedy, Ross A. Woodrow Wilson, World War I, and an American Conception of
National Security, Diplomatic History, vol. 25, nr. 1, iarna 2001, pp. 1-32.
6. Krauthammer, Charles. The Unipolar Moment Revisited, The National Interest, iarna
2002/2003, pp. 23-33.
7. Levy, Jack S. War in the Modern Great Power System, 1495-1975. Lexington: University
Press of Kentucky, 2004
8. Tamas Vasile, Geopolitica, Editura Noua Alternativa, Bucuresti, 1995

21
9. Vasile Paul, Coscodaru Ion, Centrele de putere ale lumii, Editura Stiintelor Sociale si
Politice, Bucuresti, 2003
10. Zbigniew Brzezinski, Marea tabla de sah, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti,
2000

22