Dreptul militar şi legislaţia militar-penală în sistemul de drept al Republicii Moldova / X.

Ulianovschi // Revista Naţională de Drept. – 2006. – Nr 11, pp. 43;

***

SUMMARY

The particularity of the order of satisfying the military service directly influenced the
establishment, by law, of a distinctive circle of crimes, as well as the construction of the
components of the these crimes. For example, only in the conditions of exercising the military
service there can be recognized as crimes such damaging actions, as: non execution of the
superior’s order by the inferior in rang (art.364 of the Criminal Code); diverse forms of
avoiding the exercise of the military service (art.371 of the Criminal Code - desertion; and
art.372 of the Criminal Code - avoiding the exercise of the military service), violation of the
statutory rules regarding the relations among the military, if there are no subordination
relations among them (art.369 of the Criminal Code), the violation of the statutory rules
regarding the guarding and other military services (art.374-377), etc.

The particularity of the military service is also manifested by the existence of special
categories of military punishments, which can only be applied to the military (the withdrawal of
the military rank - art.66 of the Criminal Code; the transfer to a disciplinary military unit -
art.69 of the Criminal Code.; as well as by non-application of some criminal punishment of the
military, included in the Criminal Code - unpaid work for the community benefit - art.67 of the
Criminal Code, etc.)

Obiectul reglementării juridice indică asupra cărui grup de relaţii sociale este îndreptată
activitatea normei de drept. Fiecare ramură de drept conţine acele norme de drept, care
reglementează tipuri de relaţii sociale calitativ omogene.
Totuşi, sistemul dreptului este dinamic. În ştiinţa juridică din ultimii ani s-a format o
tendinţă clară, mai largă, cu privire la clasificarea ramurilor de drept. La baza acesteia stă
procesul real de dezvoltare a dreptului, diferenţierea şi integrarea ramurilor lui. În corespundere
cu aceasta, se formează noi ramuri complexe de drept şi se elaborează discipline ştiinţifice şi
cursuri de învăţământ, cum ar fi: dreptul economic, dreptul mediului, dreptul militar etc.
Un asemenea tratament este aplicabil şi reglementării juridice a relaţiilor sociale ce apar în
aşa ramură, cum ar fi activitatea militară a statului.
Analizând reglementarea juridică în această ramură, se poate observa că aceste relaţii
sociale sunt reglementate de diferite ramuri ale dreptului, cum ar fi: dreptul administrativ, dreptul
financiar, dreptul funciar etc.
Totuşi, în această ramură acţionează un mare număr de norme juridice, care nu pot fi
considerate nici administrative, nici financiare etc., nu pot fi atribuite nici uneia din ramurile de
drept existente. Ca exemple, putem numi normele juridice ce se conţin în Legea cu privire la
apărare, în Legea cu privire la Foiţele Armate, în Legea cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru
apărarea Patriei, în Regulamentele militare şi în multe altele. Toate normele juridice din aceste
legi şi acte normative sunt unite printr-un obiect comun de reglementare - relaţiile obşteşti in
sfera activităţii militare a statului. 1
Specificul unităţii obiectului de reglementare juridică şi al normelor de drept ce activează
în această ramură ne permite să distingem în sistemul de drept o aşa ramură cum ar fi Dreptul
militar.
 Dreptul militar se atribuie la ramurile de drept complexe. Caracterul complex al dreptului
militar ca ramură de drept este determinat de specificul obiectivelor de reglementare juridico-
rnilitară.2
Vorbind despre obiectul de reglementare a dreptului militar, este necesar a menţiona că
până nu demult prin obiectul reglementării dreptului militar se înţelegeau relaţiile sociale în
ramura construcţiei Foiţelor Armate. 3
În prezent, în corespundere cu legislaţia în vigoare, componenţa şi structura organizaţiei
militare a Republicii Moldova nu se limitează doar la Forţele Armate, ea trebuie să fie examinată
într-un context mai larg, din punctul de vedere al includerii în componenţa ei (organizaţiei
militare) a tuturor forţelor şi mijloacelor ce asigură apărarea şi securitatea Republicii Moldova
prin metode militare. În componenţa organizaţiei militare întră Forţele Armate ale Republicii
Moldova, Departamentul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale etc.
Elemente ale organizaţiei militare sunt, de asemenea, organele Serviciului de Informaţie şi
Securitate, organele Pazei de Stat, organul de asigurare a pregătirii pentru mobilizare, care se
atrag pentru îndeplinirea unor sarcini în ramura apărării, organele de conducere şi comandă cu
Forţele Armate, alte trupe.
Drept exemplu care vine să susţină această opinie serveşte Regulamentul disciplinar al
Forţelor Armate ale Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.776 din 13.03.1996.
Acţiunea Regulamentului disciplinar al Forţelor Armate se extinde asupra militarilor din:
Armata Naţională, Trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne,
Departamentul Trupelor de Grăniceri, Departamentul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale,
Serviciul Protecţie şi Pază de Stat, Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.
Fiecare element al organizaţiei militare are propriile sarcini în vederea asigurării apărării şi
securităţii statului şi funcţii stabilite de doctrina militară şi legislaţia ţării.
Principalul instrument al organizaţiei militare a ţării noastre sunt Forţele Armate, care
constituie o organizaţie militară de stat şi care formează baza apărării Republicii Moldova. Ele
constituie elementul principal, de bază, al organizării militare a statului nostru.
Reieşind din cele sus-indicate, putem concluziona că obiectul general al Dreptului militar
îl constituie relaţiile sociale ce apar în procesul activităţii militare a statului. Obiectul general
al Dreptului militar constă din câteva grupuri de relaţii sociale omogene ce apar în diferite sfere
ale activităţii militare a statului.
La prima grupă pot fi atribuite relaţiile sociale ce se formează în sfera asigurării apărării
ţării şi securităţii statului prin metode militare, prin pregătirea şi aplicarea în aceste scopuri a
tuturor elementelor organizaţiei militare a statului; în sfera construcţiei militare; în sfera
conducerii cu Forţele Armate ale Republicii Moldova şi alte trupe.
La a doua grupă pot fi atribuite relaţiile sociale legate de îndeplinirea obligaţiunilor
militare, angajarea în serviciul militar prin contract şi exercitarea acestui serviciu în Forţele
Armate ale Republicii Moldova, precum şi relaţiile sociale legate de statutul militarilor
(drepturile şi libertăţile, obligaţiunile şi responsabilităţile lor), de asigurarea militarilor cu
alimente, echipament militar şi cu salarii, asigurarea militarilor, persoanelor ce exercită serviciul
militar cu pensii şi indemnizaţii.
La a treia grupă pot fi atribuite relaţiile sociale legate de menţinerea disciplinei, legalităţii
şi ordinii de drept, activităţii organelor justiţiei militare.
La a patra grupă pot fi atribuite relaţiile sociale reglementate de normele dreptului
internaţional, legate de sferele de colaborare militară, acţiuni militare, precum şi de
responsabilităţile pentru încălcarea normelor de drept umanitar internaţional. 4
Momentul de bază ce uneşte, oferă unitate, coordonare internă şi legătură reciprocă a
normelor dreptului militar îl constituie comunitatea scopurilor reglementării juridice -
întărirea şi perfecţionarea organizaţiei militare a statului, precum şi principiile specifice
organizaţiei militare: centralizarea, conducerea unică şi disciplina militară.
Dreptul militar are unele trăsături specifice, care îl deosebeşte de toate celelalte ramuri de
drept. Aceste trăsături constau în următoarele:
 - Dreptul militar reglementează mai detaliat, decât alte norme de drept, relaţiile sociale
legate de funcţionarea organizaţiei militare a Republicii Moldova.
- Normele Dreptului militar se deosebesc prin cerinţele sale categorice faţă de militari.
- Militarii, spre deosebire de alte categorii de persoane, poartă o responsabilitate juridică
sporită.5
Izvoarele Dreptului militar. Printre izvoarele Dreptului militar locul de frunte îl ocupă
Constituţia Republicii Moldova. În ea sunt incluse normele îndreptate spre reglementarea
relaţiilor sociale în sfera militară. În art. 8 se stipulează că Republica Moldova se obligă să
respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu
alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. Intrarea în
vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată
de o revizuire a acesteia.
Articolul 11 stipulează că Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă.
Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.
Articolul 56 indică la devotamentul poporului faţă de ţară: Devotamentul faţă de ţară este
sacru. Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de
îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de lege, depun
jurământul cerut de ea.
Norme cu privire la apărarea Patriei se conţin în art. 57: Apărarea Patriei este un drept şi o
datorie sfântă a fiecărui cetăţean. Serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare,
destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi menţinerii ordinii publice, în condiţiile legii.
În art.66 sunt reglementate atribuţiile Parlamentului în sfera militară: Parlamentul are
următoarele atribuţii de bază: ...aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a
statului; aprobă doctrina militară a starului; exercită controlul parlamentar asupra puterii
executive, sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie; declară mobilizarea parţială sau
generală; declară starea de urgenţă, de asediu şi de război.
Atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova în domeniul apărării sunt reglementate în
art.87: Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al Forţelor Armate.
Preşedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului,
mobilizarea parţială sau generală. în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării.
Preşedintele Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război
şi le aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se
convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii. Preşedintele Republicii Moldova
poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în
condiţiile legii.
Articolul 108 reglementează statutul Foiţelor Armate ale Republicii Moldova: Forţele
armate sunt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a
independenţei şi a unităţii, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.
Structura sistemului naţional de apărare se stabileşte prin lege organică.
În numărul altor izvoare ale Dreptului militar se includ legile Republicii Moldova, cum ar
fi: Legea cu privire la apărare, nr.964 din 17.03.1992; Legea cu privire la Forţele Armate, nr.966
din 17.03.1992; Legea cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, nr.1245 din
18.07.2002; Legea cu privire la statutul militarilor, nr.162-XVI din 22.07.2005; Legea cu privire
la răspunderea materială a militarilor, nr.1477 din 22.11.2002 etc.; regulamentele militare, cum
ar fi: Regulamentul disciplinar al Forţelor Armate; Regulamentul serviciului interior al Forţelor
Armate; Regulamentul serviciului în garnizoană şi de gardă al Forţelor Armate etc., decretele
Preşedintelui ţării şi hotărârile Guvernului Republicii Moldova în sfera militară.
Alte izvoare ale Dreptului militar sunt Convenţiile şi Tratatele internaţionale în sfera
militară la care Republica Moldova este parte. Din această categorie de izvoare fac parte Carta
ONU, cele 4 Convenţii de la Geneva din 12 august 1949 şi 2 Protocoale Adiţionale din 1977, alte
acte şi tratate internaţionale, la care Republica Moldova este parte, aplicabile în perioada
conflictelor militare etc.
 Izvoare specifice ale Dreptului militar sunt actele normative emise de organele de
conducere militară (actele conducerii militare).
Actele conducerii militare sunt expresia voinţei de stat a organelor conducerii militare, în
baza şi întru executarea legislaţiei în vigoare, în limitele competenţei lor, îndreptată spre
reglementarea relaţiilor apărute în procesul organizării conducerii militare, vieţii militare şi
activităţii trupelor militare.
Actele conducerii militare au următoarele trăsături caracteristice: legalitatea, caracterul
juridic, autoritatea şi imperativitatea.
Legalitatea actului conducerii militare constă în aceea că actul emis nu trebuie să
contravină cerinţelor actelor legislative în vigoare şi se emite în limitele competenţei acestui
organ de conducere militară. În sens larg, legalitatea actului conducerii militare constă în aceea
că el trebuie să fie în corespundere nu numai cu legile, ci şi cu celelalte acte normative, emise de
organele de stat în sfera conducerii militare.
Caracterul juridic al actului conducerii militare constă în aceea că actul emis poate genera
unele consecinţe juridice. Aceste consecinţe se pot exprima prin stabilirea unor reguli de
comportare (norme) cu caracter general sau ating relaţiile cu privire la persoane concrete. De
exemplu, ordinele Ministrului apărării cu privire la unele reguli de conduită a militarilor sau cu
privire la sancţionarea sau menţiunea unor militari concreţi.
Autoritatea actului conducerii militare constă în aceea că actul emis este obligatoriu pentru
executare de către toate persoanele şi organele asupra cărora el se referă.
Imperativitatea actului conducerii militare constă în aceea că actul emis trebuie să fie
executat, indiferent de acordul sau dezacordul executorului cu acest act.6 De exemplu, ordinul
comandantului militar, emis în corespundere cu cerinţele şi regulamentele militare, este
obligatoriu pentru executare şi nu poate fi supus discuţiei sau neexecutat, indiferent de faptul
dacă executorul este de acord sau nu cu acest ordin.
Actele conducerii militare acţionează într-o ramură specifică şi în legătură cu această au şi
un şir de trăsături specifice.
Aceste trăsături specifice se exprimă prin conţinutul lor. ele reglementează relaţiile
militare care au un caracter specific, legat de destinaţia specifică a organizaţiei militare a statului;
prin subiecţii lor: organele conducerii militare, persoanele cu funcţie de răspundere sau militarii,
care sunt în drept să emită şi obligaţi să execute actele conducerii militare; prin responsabilitatea
sporită în cazurile de neexecutare a cerinţelor actelor conducerii militare etc.
Actele conducerii militare se deosebesc de documentele de serviciu, care nu au caracter
normativ (diferite acte de evidenţă, referate, rapoarte etc.). Aşa documente de serviciu nu
stabilesc şi nu modifică anumite relaţii de drept. Totuşi, documentele de serviciu pot servi drept
bază în vederea emiterii actelor conducerii militare (de exemplu, în baza unui raport sau lămuriri
pot fi emise ordine de sancţionare a unor militari sau stabilite unele restricţii etc.).
Principalele tipuri de acte ale conducerii militare sunt ordinul, dispoziţiunea,
regulamentul, instrucţia etc.
Actele organelor de conducere militară pot fi divizate în grupuri după următoarele criterii:
- calităţile juridice;
- organele care emit aceste acte;
- subiectele cărora aceste acte le sunt destinate;
- caracterul întrebărilor reglementate de aceste acte.
După calităţile juridice, actele conducerii militare se împart în normative şi individuale.
Normative se numesc acele de conducere militară, care conţin reguli de comportare cu
caracter general. Individuale se numesc actele de conducere militară, destinate reglementării
unor întrebări concrete în baza şi întru executarea actelor normative şi se răsfrâng asupra unor
persoane concrete sau asupra unui grup concret de persoane.
După organele care emit aceste acte, actele conducerii militare se clasifică în
corespundere cu sistemul organelor conducerii militare. Importanţa acestei clasificări constă în
aceea că forţa juridică a actului conducerii militare se stabileşte în dependenţă de locul pe care îl
ocupă organul care a emis actul în sistemul organelor conducerii militare.
După subiectele cărora aceste acte te sunt destinate, actele conducerii militare se împart
în următoarele grupuri: a) actele adresate organelor conducerii militare sau persoanelor cu
funcţie de răspundere; b) actele adresate unor militari concreţi sau unui grup concret de militari:
c) actele adresate persoanelor aflate în rezervă militară sau recruţilor; d) actele adresate nu
organelor sau organizaţiilor militare, ci persoanelor civile.
După caracterul chestiunilor reglementate de aceste acte, actele conducerii militare sunt
acte: a) de conducere cu acţiunile de luptă ale trupelor, b) de conducere cu pregătirea de luptă a
efectivului, c) de conducere a instrucţiunilor de front şi de organizare a serviciilor de trupe, d) de
asigurare tehnico-materială a trupelor.
Actele conducerii militare, în acelaşi număr şi ale comandamentelor unităţilor militare,
trebuie să corespundă unor anumite cerinţe. Cerinţa de bază, pusă în faţa actelor conducerii
militare, constă în stricta lor corespundere cu legile şi actele organelor de stat ierarhic superioare,
să fie emise în baza lor şi în scopurile stabilite în ele.
Actele organelor conducerii militare ierarhic inferioare, de asemenea, trebuie să fie în
strictă corespundere cu actele organelor conducerii militare ierarhic superioare, să fie emise în
baza lor.
Din punct de vedere structural, actele conducerii militare trebuie să fie întocmite clar, scurt
şi lămurit, fără folosirea unor formulări care ar putea da naştere diferitelor interpretări ale unui şi
aceluiaşi document, precum şi a unor termeni şi abreviaturi neprevăzute de regulamente şi
instrucţiuni7 (de exemplu, în România a fost adoptat, la 15.05.1996, Regulamentul de semne
convenţionale şi abreviaturi).
În actele conducerii militare nu se permite dublarea unor cerinţe, expuse anterior în diferite
acte ale conducerii militare. În caz de necesitate, se face trimitere la actele emise anterior. În
actele conducerii militare se indică denumirea actului, data şi locul emiterii lui, organul care a
emis acest act, cercul de organe şi persoane obligate să execute acest act, conţinutul acţiunilor
ordonate sau dispuse şi termenul executării lui.8
Astfel, în teoria contemporană a dreptului, ţinându-se cont de procesele ce au loc în
realitatea obiectivă, se conturează necesitatea unei interpretări mai largi a noţiunii de sistem de
drept şi a ramurilor lui şi, în această bază, se propune să se includă în acest sistem ramurile
complexe ale legislaţiilor în calitate de ramuri complexe de drept.9
La ramurile complexe de drept se atribuie şi Dreptul militar al Republicii Moldova.
Ţinându-se cont de sistemul de relaţii sociale ce formează Dreptul militar, considerăm că
în sistemul de drept militar al Republicii Moldova, ca ramură de drept complexă, intră şi normele
legislaţiei militar-penale ce formează, în opinia noastră, legislaţia militar-penală.
Legislaţia militar-penală a Republicii Moldova reprezintă o totalitate de norme juridico-
penale, care se aplică doar faţă de militari: militarii în termen şi cei cu termen redus, militarii
prin contract, precum şi faţă de persoanele care trec serviciul militar la instrucţiile militare
sau la concentrări, faţă de studenţii instituţiilor de învăţământ militare, faţă de prizonierii de
război în timpul aflării lor în prizonierat, în legătură cu săvârşirea de către ei a infracţiunilor
militare.
Izvoarele legislaţiei militar-penale sunt normele Capitolului XVIII al Părţii Speciale a
Codului penal al Republicii Moldova (Infracţiunile militare, ait.364-393), precum şi normele
Părţii Generale a Codului penal, care prevăd categorii speciale de pedepse penale ce pot fi
aplicate militarilor, bazele şi ordinea de numire şi executare a lor.
Normele legislaţiei militar-penale reflectă specificul serviciului militar ca un tip special de
serviciu public, reglementează juridic relaţiile sociale în sfera asigurării securităţii militare a
statului de către Forţele Armate, alte trupe şi formaţiuni militare ale Republicii Moldova.
Aceste norme au ca sarcină apărarea împotriva atentatelor criminale a capacităţii de luptă a
Forţelor Armate, a altor forţe şi formaţiuni militare, protejarea persoanei, drepturilor şi
libertăţilor militarilor, asigurarea disciplinei militare şi a întregii ordini de executare a serviciului
militar.
Pentru realizarea acestor sarcini, ele determină care atentate la ordinea de exercitare a
serviciului militar formează componenţe concrete de infracţiuni (militare), sancţiunile ce pot fi
aplicate faţă de persoanele care le-au comis.
Astfel, se poate concluziona că legislaţia militar-penală are ca sarcini de bază apărarea
capacităţii de luptă a Forţelor Armate ale Republicii Moldova, a disciplinei militare şi a
ordinii de exercitare a serviciului militar de atentatele infracţionale şi realizează aceste sarcini
prin aplicarea faţă de cei vinovaţi a măsurilor de pedeapsă penală în corespundere cu legea
militar-penală.10
Legislaţia militar-penală este o parte componentă inalienabilă a Dreptului penal al
Republicii Moldova.
Asupra ei se răsfrâng prevederile cu privire la sarcinile şi principiile Dreptului penal,
temeiurile răspunderii penale, noţiunea de infracţiune, responsabilitate, vinovăţie şi formele ei,
circumstanţele care exclud caracterul penal al faptei prevăzute de legea penală, cu privire la
participaţie, condiţiile şi limitele răspunderii penale pentru infracţiunea neconsumată etc.
Codul penal al Republicii Moldova stabileşte noţiunea şi scopurile pedepsei penale, bazele
generale de numire şi executare, bazele şi ordinea de eliberare de răspunderea şi pedeapsa
penală.
În acelaşi timp, legislaţia militar-penală în vigoare a Republicii Moldova conţine norme
speciale cu privire la asigurarea securităţii militare a statului, care sunt determinate de specificul
de organizare a Forţelor Armate, al vieţii şi activităţii acestora, a altor trupe şi formaţiuni
militare.
Cum a fost indicat mai sus, articolul 56 al Constituţiei Republicii Moldova indică la
devotamentul poporului faţă de ţară: Devotamentul faţă de ţară este sacru. Cetăţenii cărora le
sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a
obligaţiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de lege, depun jurământul cerut de ea, care îi
obligă să respecte cu sfinţenie Constituţia şi legile Republicii Moldova, să execute cu stricteţe
cerinţele Regulamentelor militare, ordinele comandanţilor şi ale şefilor militari.
Conform art.54 al Constituţiei, în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar
suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de
lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în
interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice,
în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi
demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării
autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge
existenţa dreptului sau a libertăţii.
Astfel, constatăm că, în interesul asigurării capacităţii de apărare a ţării şi securităţii
statului, legile pot admite unele restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor militarilor.
Specificul ordinii de satisfacere a serviciului militar influenţează direct asupra stabilirii
prin lege a unui cerc distinct de infracţiuni şi asupra construcţiei acestor componenţe de
infracţiuni.
De exemplu, doar în condiţiile serviciului militar pot fi recunoscute ca infracţiuni aşa
fapte prejudiciabile, cum ar fi: neexecutarea de către subaltern a ordinului superiorului (art.364),
diferite forme de eschivare de la exercitarea serviciului militar (dezertarea - art.371 şi eschivarea
de la serviciul militar- art.372), încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari,
dacă între ei nu există raporturi de subordonare (art.369), încălcarea regulilor statutare cu privire
la serviciul de gardă şi alte servicii militare speciale (art.374-377 C. pen. RM) etc.
Specificul serviciului militar se mai evidenţiază şi prin categoriile speciale de pedepse
militare care pot fi aplicate doar faţă de militari (retragerea gradului militar - art.66 C. pen. RM;
trimiterea într-o unitate militară disciplinară - art.69 C. pen. RM etc), precum şi prin neaplicarea
unor pedepse penale, prevăzute de Codul penal, faţă de militari (munca neremunerată în folosul
comunităţii - art.67 C. pen. RM etc.).
Specificul serviciului militar ca un serviciu public special determină şi unele particularităţi
de aplicare faţă de militari a normelor juridico-penale despre cauzele ce înlătură caracterul
penal al faptei, când aceste fapte se săvârşesc în legătură cu executarea obligaţiunilor
serviciului militar11.
Aşa, conform art.36 C. pen. RM, nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală,
săvârşită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare persoana care săvârşeşte
fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, a altei
persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile
celui atacat ori interesul public. Este în legitimă apărare şi persoana care săvârşeşte fapta,
prevăzută mai sus, pentru a împiedica pătrunderea, însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa
sau sănătatea persoanei ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, într-un spaţiu de
locuit sau într-o altă încăpere.
Astfel, reieşind din cele sus-indicate, constatăm că legitima apărare este un drept subiectiv
al cetăţeanului.
Totuşi, în ce priveşte legitima apărare a obiectivelor (obiectelor) respective în cazul
exercitării de către militari a serviciilor speciale (serviciul de gradă sau garnizoană, de alarmă
sau de luptă, intern, cu privire la menţinerea ordinii publice şi la asigurarea ordinii publice etc.),
ea este obligatorie pentru executare pentru aceşti militari şi neexecutarea ei poate fi recunoscută
ca infracţiune militară, conform art.374-377 C. pen. RM.
De asemenea, nu se va afla în starea de extremă necesitate militarul care, în condiţiile de
luptă sau în caz de pericol iminent pentru obiectele aflate în paza lui în cazul exercitării
serviciului de gardă sau a altor categorii de servicii militare speciale, în scopul de a-şi proteja
viaţa, se eschivează de la îndeplinirea obligaţiunilor sale de serviciu. Aceasta deoarece conform
art.16 al Legii cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, nr.1245 din 18.07.2002,
cetăţenii care îndeplinesc serviciul militar depun jurământul militar, iar, conform jurământului,
militarii jură credinţă Republicii Moldova şi poporului ei şi jură să apere Patria chiar şi cu preţul
propriei vieţi, să respecte legile Republicii Moldova şi regulamentele militare.

Note:
1
A se vedea: X.Ulianovschi, Gh.Ulianovsclii, V.Bucătari. Dreptul militar in Republica Moldova. - Chişinău:
Prut Internaţional, 2003, p.24.
2
A se vedea: H.Aлиев. Проблемы военного права. Азербайджана. - Баку, 1999, p.14.
3
A se vedea: П.Pоманов, B.Шаш. Советское право и его роль в строительстве и укреплении
Вооруженных Сил СССР. - Москва, 1978.
4
A se vedea: K.Мигачев, А.Ешхомиров. Военное право. - Москва, 1998, p.16-19.
5
A se vedea: X.Ulianovschi, Gh.Ulianovschi. V.Bucătari. Dreptul militar în Republica Moldova, p.24-26.
6
Ibidem p.26-28.
7
A se vedea: Regulamentul de semne convenţionale şi abreviaturi adoptat prin ordinul general nr.14 al
Ministrului Apărării Naţionale. În art.l al acestuia se indică: „Semnele convenţionale şi abreviaturile specifice
domeniului militar se vor folosi pentru redarea manuală sau automatizată pe documente sau ecrane a situaţiei şi a
acţiunilor trupelor proprii şi ale inamicului. Semnele convenţionale sunt simboluri grafice întrebuinţate pentru a reda
unităţile, tehnica şi acţiunile acestora pe hărţi, planuri, scheme sau alte suporturi de informaţii". A.N. 3
Regulamentul de semne şi abreviaturi. - Bucureşti. 1996, p.3.
8
A se vedea: X.Ulianovschi, Gh.Ulianovschi, V.Bucătari. Dreptul militar în Republica Moldova, p.26-28.
9
A se vedea: X.M.Аметшиин. Военно-уголовное законодательство в системе военного права
Российской Федерации // Российский правовой вестник, 2004, nr.1, p.6.
10
A se vedea: B.M.Чхиквадзе Советское военно-уголовное законодательство - Москва, 1948, p.23.
11
A se vedea: X.M.Аметшиин. Военно-уголовное законодательство в системе военного права
Российской Федерации, p.10-11.